Liliacul
Chiropterele (cheir = mana; pteron =
aripa) sunt mamifere zburatoare, datorita batailor unei aripi membranoase,
patagiu, intinsa intre laturile corpului si membre.
Corpul in general indesat, gatul
scurt, capul gros, mai mult sau mai putin alungit, gura larga.
Oasele sunt subtiri si usoare; cele de la craniu sunt
sudate, iar suturile sunt sterse, ca la pasari. Cusca toracica este rigida, ca
urmare a sudarii unor vertebre cervicale, dorsale si lombare, si a legaturii
stranse dintre clavicule si stern. Sternul prezinta o ca 959j99j rena de care se insera
muschii pectorali foarte dezvoltati, care misca aripile. Membrele subtiri, cu
metacarpienele si degetele alungite, policarul scurt, cu unghia transformata in
gheara ca un carlig. Degetul 2 formeaza marginea aripii; al 3-lea,
cel mai lung, varful aripii; iar al 4-lea si al 5-lea sustin patagiul. Intre
membrele posterioare se intinde o membrana interfemurala (uropatagium), ce cuprinde
si coada. In dreptul calcaiului un pinten osos. Picioarele posterioare au 5
degete, cu gheare, cu care animalul se agata de diferite suporturi, pentru
repaus sau dormit, in mod obisnuit cu capul in jos.
Creierul liliecilor mici are emisferele cerebrale mici si
netede (tip lisencefal) iar la cei mari au cate un sant longitudinal. Cerbelul
liliecilor este foarte mare, coordonand zborul, care este mai complicat decat
mersul. Cel mai dezvoltat simt al liliecilor este auzul, cu care se orienteaza uimitor
de bine. Urechile foarte dezvoltate, prezinta in dreptul unghiului intern o
expansiune cutanata de forma variabila, numita tragus (urechiusa), iar in
dreptul unghiului inferior extern o proeminenta mai putin variabila numita
antitragus.
Marea majoritate a chiropterelor se hranesc cu insecte, pe
care le prind din zbor; putine specii sunt frugivore (Desmodus),
carnivore-rapitoare care vaneaza lilieci de talie mica sau pasarele (Lyroderma
lyra) sau ihtiofage (Noctilio leporinus). Dentitia chiropterelor
este completa, de tip insectivor, cu incisivii ascutiti ca acele, caninii si
premolarii ascutiti si curbati, iar molarii de tip bunodont sunt prevazuti pe
fata superioara cu creste taioase in forma de W. Numarul dintilor variaza intre
20 si 38, dupa urmatoarele formule dentare: I 1/2, C 1/1, Pm 1/2, M 1/1 si I
2/3, C 1/1, Pm 3/3, M 3/3.
Desi chiropterele sunt mamifere mici, ele se reproduc o
singura data pe an. Femelele nasc unul pana la doi pui golasi, cu pleoape
lipite. Ei se catara pe partea ventrala a mamei pana la mamele, de care se
prind cu gura si se hranesc.
Odata cu venirea frigului, liliecii se aduna in diferite
adaposturi, pesteri, crapaturile stancilor, in podurile si beciurile caselor
parasite sau in scobiturile copacilor. Acolo se aduna in numar mare,
agatandu-se cu ghearele picioarelor posterioare de suport sau unii de altii,
apoi cad in somnul de iarna (hibernal) pana primavara cand isi reiau
activitatea. Alte specii dintinuturile reci migreaza in regiuni mai calde.
Ordinul chiroptere cuprinde circa 970 de specii grupate in
doua subordine.
Subordinul Megachiroptera
cuprinde lilieci
de talie mare, la care membrele anterioare au cate doua degete independente,
formate din cate 3 falange si gheare. El cuprinde o singura familie (Pteropidae)
cu o arie de raspandire ce cuprinde regiunile tropicale ale Africii,
Indo-Malayeziei si Australiei. Megachiropterele sunt in general frugivore, alte
specii se hranesc cu flori, cu polen sau cu nectar. Speciile nectarivore au
limba lunga, protractila. Subordinul Microchiroptera
cuprinde lilieci
de talie mica si mijlocie, a caror membre anterioare au numai primul deget
liber, alcatuit din 1 - 2 falange si gheara. Ele sunt, in general, insectivore,
vanand insectele in timpul zborului de seara. Microchiropterele au o mare arie
de raspandire, majoritatea ocupand regiunea intertropicala; un numar mai mic de
specii ajung in zonele temperate. Fata de primul meridian al globului terestru,
megachiropterele ocupa emisfera estica iar microchiroperele pe cea vestica.
Microchiropterele cuprind 800 de specii, grupate in 15 familii.
In Europa traiesc numai trei familii, iar la noi numai doua
familii: Rhinolophidae si Vespertilionidae, cu 9 genuri si 27
specii.
|
