MODUL DE SELECTARE A CAINILOR PENTRU DIVERSE CATEGORII DE LUCRU

MODUL DE SELECTARE  A CÂINILOR PENTRU DIVERSE CATEGORII DE LUCRU

Tipuri de activitate nervoasa superioara la câini

    Prima selectie a câinilor se va face la vârsta de 2 luni, când se începe prima perioada din predresaj si se va avea în vedere comportamentul exterior si gradul de excitabilitate, pâna la vârsta de 4 - 5 luni.  Odata cu începerea cursurilor de dresaj selectia câinilor va fi riguroasa, atenta si se va avea în vedere starea de sanatate prezenta, dezvoltare psihica, activitatile motorii, manifestarea reactiilor predominante, caracterul de rasa, dezvoltarea fizica etc.

    Activitatea de selectie va continua pe toata perioada din dresajul de disciplinizare, pentru a stabili clar categoriile de lucru din dresajul de specializare impunându-se dupa caz schimbarea categoriilor de lucru, declasarea sau clasarea câinelui.

Stabilirea cuplului ideal om-câine în functie de tipul de activitate nervoasa superioara
si de temperamentul stapânului sau conductorului

    Tipurile de temperament uman sunt:
Flegmatic - persoana caracterizata de echilibru si stapânire de sine dar si lipsa de mobilitate; cu sistem nervos puternic, lucid si rece
Coleric - persoana care se supara usor, cu izbucniri de mânie
Melancolic - temperament trist si posomorât
Sangvinic - temperament vioi, mobil si impulsiv

    Rezultate foarte bune s-au obtinut si se obtin de cuplul sangvinic (la om) - puternic echilibrat mobil (la câine). Sangvinicul se preteaza a lucra si detine si toate celelalte tipuri de câini.
    Temperamentele flegmatic si melancolic sunt pretabile a lucra cu câinii din categoria puternic neechilibrat mobil.
    Nu este indicat ca temperamentul coleric sa lucreze cu câini din categoriile slab si puternic echilibrat lent 949h75j .
    În general tipurile coleric si melancolic nu obtin rezultate bune în detinerea si dresajul câinelui.

    Calitatile pe care trebuie sa le îndeplineasca persoanele care doresc sa detina si sa dreseze câini:

• stare de sanatate buna
• echilibrare nervoasa (stapânire de sine)
• reactii prompte
• spirit de initiativa si creativitate în solutiile gândite
• gândire rapida si corecta
• atentie distributiva
• spirit de observatie
• disciplina, punctualitate, perseverenta, curaj, fermitate, hotarâre
• simt autocritic

Procesul de învatare a comenzilor la câini 31 martie 2003

Cum poate un câine sa învete sa execute o actiune ca raspuns la o comanda data de stapân?
De ce unii câini învata sa fie mai receptivi la o comanda?
De ce unii câini sunt aparent dificili sau imposibil de dresat?

    Pentru a întelege raspunsul la aceste întrebari si la altele asemanatoare cu acestea, voi încerca sa explic calea pe care o parcurge mintea câinelui. Vom urmari împreuna informatii luate din studii serioase privind instruirea câinelui, extrase din lucrari de referinta pentru studiul comportamentului canin si a psihologiei câinilor.
    O extinsa munca de cercetare privind comportamentul animal si reflexele conditionate a dus savantul rus Ivan Pavlov. Într-unul din experimentele sale, ramas celebru, acesta a procedat astfel: suna dintr-un clopotel de fiecare data când hranea câinele, înainte de a-I da mâncarea. În mod normal, oferind unui câine hrana (stimul natural) are loc o sporire în debit a sucurilor gastrice în sistemul digestiv (un raspuns natural). Dupa mai multe repetari ale experimentului cu clopotelul Pavlov a constatat ca doar sunetul clopotelului era suficient pentru a spori productia de sucuri gastrice în sistemul digestiv al câinelui. Acesta era un raspuns conditionat la un stimul conditional (sunetul clopotelului).
Asocierea este fenomenul de baza pentru a învata un câine sa îndeplineasca toate comenzile stapânului. Imboldul si raspunsul trebuie sa existe împreuna. Asocierea se formeaza prin repetare. Pentru a întari o asociere, putem folosi si o legatura pozitiva (o recompensa) sau una negativa (o pedeapsa).

Stimulii conditionali

    Aceasta este o notiune a carei semnificatie este descrisa ca o actiune necesara câinelui pentru a executa anumite comenzi. Cuvântul de comanda nu este important daca animalul nu are cunostinta de semnificatia acestui cuvânt. Comenzile trebui sa contina cuvinte cât mai scurte posibil si sa aiba un sunet independent pentru a nu interpreta gresit comanda.
    Un câine învata sa asocieze comanda NU cu neplacere (stimul negativ) putând cu usurinta sa fie buimacit daca este învatat sa execute miscari prin folosirea unei comenzi care suna sau se pronunta la fel.
    Un aspect foarte important este controlul tonalitatii în darea comenzilor, fiind un factor foarte important în perioada de antrenament a câinelui,chiar daca acesta nu este într-o dispozitie prea buna. O persoana cu voce monotona nu are în general succes în dresaj, mai ales în ce priveste folosirea comenzilor verbale.
    Comanda de constângere atrage dupa sine si întarirea negativa care în mod normal trebuie sa fie data pe un ton redus pentru ca majoritatea câinilor sunt receptivi la sunetele de frecventa joasa, ca o alternativa la comenzile verbale pot fi folosite si semnalele vizuale. Acestea sunt date de obicei cu mâna si pot fi folosite cu succes pe masura ce se da comanda vocala dar prezinta dezavantajul ca miscarea trebuie vazuta pentru ca animalul sa execute.

Raspunsuri conditionate

    Acestea variaza de la actiunea simpla la cea complexa care necesita câteva actiuni îndeplinite pe rând în ordine corecta.
    Asociatia este cheia pentru a învata si succesul în învatarea miscarilor unui câine. Prin programul de dresaj si antrenament facem câinele sa înteleaga corect asociatiile necesare pentru a învata si duce la bun sfârsit comenzile pe care i le dam.
    Trebuie neaparat sa existe o ordine în comenzile date si trebuie sa urmarim ca raspunsul câinelui sa fie cel dorit de noi, fiind foarte important sa urmarim ca asociatia facuta de câine comenzii sa fie cea corecta.
    Folosind comanda sEZI, de exemplu, vom asocia toate asociatiile posibile facute de câine pe timpul învatarii. Instructorul începe sa plimbe câinele pe partea stânga si cu ajutorul lesei, la un anumit interval de timp, ales de el, va da comanda sEZI si în acelasi timp va împinge crupa câinelui la pamânt si îl va recompensa numai daca executia este corecta dar nu în exces! Dupa mai multe repetitii, câinele va fi receptiv si nu va mai necesita punerea mâinii pe crupa pentru a sta în aceasta pozitie.
    Vom observa de asemenea ca uneori dând comanda câinelui nu va avea nici o reactie la aceasta iar uneori o va executa fara nici o ezitare. Se întâmpla ca stând în anumite pozitii câinele sa nu execute comanda data, desi acesta a învatat comanda respectiva si asta deoarece câinele nu asociaza comanda cu actiunea pe care o desfasura. În cele mai multe situatii câinele trebuie ajutat la început sa înteleaga comanda data. Deci, pentru a învata un câine sa înteleaga o anumita comanda trebuie urmarit ca prin instruirea lui, acesta sa reactioneze la comanda singur fara a da importanta excitantilor din mediul înconjurator. Cu alte cuvinte, comanda trebuie asociata cu actiunea iar noi trebuie sa eliminam toate asociatiile secundare.
    Unii dresori pot crede ca ei au antrenat câini la diverse comenzi dar de fapt câinii sunt învatati la un numar limitat de asociatii. Pentru a accentua acest punct de vedere luati un câine antrenat la comenzile sEZI, CULCAT, PE LOOC si mergeti la o distanta mica fata de câine, sa-I spunem o distanta de control. Cei mai multi câini fac un sir de asociatii secundare si vor întârzia în executarea comenzii atunci când sunt în locuri necunoscute în timp ce unii vor executa miscarile asa cum au fost învatati.
    Este foarte important ca la orice comanda data câinelui acesta sa se supuna în momentul în care el o aude. Daca, având câinele în lesa îi dam comanda sEZI de patru ori înainte ca acesta sa se aseze, noi nu l-am învatat sa execute miscarea la a doua comanda ci l-am învatat sa fie neascultator la primele trei. Daca tipam comenzile, pentru a primi un raspuns de la câine când este lânga noi, atunci ce sansa vom avea sa primim un raspuns când acesta se afla la o distanta apreciabila de noi. Este mult mai usor pentru un câine sa înteleaga comanda daca aceasta este data pe un ton calm dar ferm totodata. Daca el face o greseala noi apelam la comenzile de interdictie, un pur si simplu NU dat cu aceeasi tonalitate a vocii este suficient. Admonestarea verbala trebuie sa fie scurta si instantanee pe masura ce dresorul avanseaza în dresaj, fiecare nou exercitiu care este "predat" câinelui devine mai usor si rapid de executat. Folosind creativitatea si placerea în munca cu câinele vom ajunge sa avem un câine mai putin inhibat la constrângeri, la exercitii complexe, aceasta încurajând câinele pentru a fi mai flexibil în executarea comenzilor sau exercitiilor.

Mersul in lesa
    Exercitiul începe numai dupa o scurta joaca în care câinele se deconecteaza (relaxeaza psihic).
    Câinele se pozitioneaza în partea stanga, în dreptul genunchiului, se prinde lesa cu mâna dreapta, se pronunta numele câinelui, se da comanda "PAS" si se începe deplasarea încercând pastrarea pozitiei câinelui cu pieptul la nivelul genunchiului stâng. Odata cu comanda "PAS" se executa si o tragere brusca de lesa în sus dreapta sau lateral dreapta.
    La încercarea câinelui de a ramâne în urma, de a o lua în fata sau în lateral se repeta comanda concomitent cu tragerea brusca de lesa.
    Când câinele executa corect comanda, se recompenseaza cu comanda "BRAVO" sau cu bucatele mici de alimente.
    Se va evita comanda pe un ton amenintator, calcarea pe labute sau lovirea.
    Un lucru foarte important este marirea si micsorarea ritmului de mers pentru a obisnui câinele cu diferite viteze de deplasare si corectându-l în acest fel. Schimbarile de directie se vor efectua la început numai prin ocolire evitându-se întoarcerile directe.

    Exercitiul nu trebuie sa dureze mai mult de 5-10 minute. Imediat dupa încetarea exercitiului se recompenseaza câinele si se da comanda "LIBER", urmata de o mica joaca în care câinele se relaxeaza.

    Se mai poate executa exercitiul având în mâna stânga - ridicata la nivelul pieptului - o bucatica dintr-un aliment (crocheta, carne, etc) sau obiect de aport (minge).

Mersul fara lesa
    Dupa ce câinele stapâneste bine comanda "PAS", se poate renunta la lesa în mod treptat. Lesa se slabeste progresiv, corectând câinele prin comanda "PAS" sau lasând lesa sa cada pe sol din mers, executând exercitii cu schimbari de directie si diferite viteze de deplasare.
    Comanda "PAS" trebuie repetata - nu foarte des - numai atunci când câinele nu executa corect deplasarea.
    Este foarte important sa motivati câinele pentru a avea un randament maxim în învatarea executarii comenzii.

    Comanda "STAI" sau "PE LOC" trebuie data în acelasi timp cu punerea palmei stângi în fata ochilor câinelui în asa fel încât sa ramâna atent si nemiscat la palma. Orice miscare executata de câine trebuie corectata, repetându-se comanda.
    Cum executam exercitiul:
  - ne deplasam cu câinele în lesa pe directia înainte
  - prindem lesa cu mâna dreapta
  - dam comanda "PE LOC" prelung cu o usoara smucitura a lesei prin ridicarea mâinii drepte în sus. Concomitent se introduce mâna stânga prin exterior sub burta câinelui sustinându-l.

    Este indicat ca acest exercitiu sa se execute pe timpul deplasarii. Pregatim câinele din timp pentru executia comenzii strigându-i pe moment comanda "PAS" cu o usoara smucitura de lesa, apoi dupa câtiva pasi dam prelung comanda "PE LOC".
    Atunci când câinele executa corect pozitia, se poate renunta la sustinerea cu mâna stânga si chiar si la smucitura de lesa.
    Pozitia în picioare se poate executa si din miscare sau alergare fara oprirea instructorului. Dupa darea comenzii, câinele trebuie sa ramâna în urma, în picioare, nemiscat. Daca nu se opreste, repetam exercitiul folosind o tonalitate mai ferma.

Exercitiul se desfasoara cu câinele în lesa. Ajutorul si încurajarea sunt doua lucruri foarte importante în realizarea scopului propus. Exercitiul se executa printr-o usoara apasare cu mâna stânga pe greabanul câinelui în jos. În acelasi timp tinând lesa din scurt cu mâna dreapta se trage în jos. Comanda "Culcat" se da simultan cu executarea miscarii si nu înainte de a-i atrage atentia câinelui asupra exercitiului pe care vrem sa-l executam.
    Când câinele se afla în pozitia corecta, ambele forme de actiune (mâna si lesa) trebuie sa înceteze si sa-l recompensam prin mici bucatele de alimente - concomitent cu comanda de stimulare "Bravo" - ramânând în aceasta pozitie 3-5 secunde.

    Folosirea prelunga a apasarii va duce la rezistenta câinelui care va înfrânge scopul exercitiului.

    Atunci când câinele încearca sa se ridice folositi actiunea mecanica aratata mai sus: apasati usor cu mâna stânga pe greabanul câinelui în jos si în acelasi timp tineti lesa din scurt cu mâna dreapta si trageti în jos.

    Acest exercitiu trebuie facut din toate pozitiile de stationare dar si din mers. Când câinele a înteles scopul comenzii, folosirea presiunii pe greaban trebuie sa înceteze.

    Comanda vocala trebuie sa fie "Culcat". Comanda prin semn (indiferent ca sunteti cu câinele în lesa la picior, liber sau în fata lui) consta în aplecarea corpului putin înainte, odata cu ducerea bratului drept înainte si în jos, cu palma orientata spre pamânt.

    Va recomand ca obisnuirea cu semnul sa se faca dupa ce câinele a învatat corect comanda prin voce pentru ca ambele comenzi, prin voce si semn, au o stransa legatura.

    Acest exercitiu se executa pe o perioada de 10-15 minute cu mici intervale de pauza pentru relaxarea câinelui. Dupa fiecare exercitiu bine executat este foarte important sa recompensam câinele si sa-i acordam timp liber. Totodata este foarte important momentul începerii exercitiului pentru a nu influenta negativ psihicul câinelui, care ar putea capata repulsie fata de comenzile date.