Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































BOLILE FASOLEI

Botanica




BOLILE FASOLEI




9.1.1. Viroze

Mozaicul galben al fasolei Phaseolus virus 2 syn. Marmor manifestum

Este o viroza cunoscuta īn majoritatea tarilor din Europa dar si de pe alte continente, acolo unde se cultiva fasolea. Poate produce pagube, uneori foarte insemnate care variaza īn functie de sensibilitatea soiurilor.

In afara de fasole mai sunt infectate mazarea, bobul, nautul, sulfina, trifoiul, gladiolele, freziile.

Simptome. Manifestarea atacului variaza īn functie de soi, de faza de dezvoltare a plantei, si de conditiile pedoclimatice.

La plantele tinere pe frunze apar pete mici, rotunde, dispuse īn special īn apropierea nervurilor. Uneori petele sunt risipite neregulat pe toata suprafata limbului, formānd alaturi de portiunile verzi,un contrast accentuat. Dupa un timp petele se extind, conflueaza, iar foliolele frunzelor se apleaca spre locul de prindere al petiolului.

In general, plantele afectate sunt slab dezvoltate, pipernicite, cu internodurile scurte si sunt bogat ramificate, avānd aspect de tufa.In unele cazuri, la plantele afectate de acest virus, apare si o necrozare a vārfului de crestere, ceea ce are ca rezultat, īn majoritatea cazurilor, pieirea plantei. La soiurile cu flori colorate, apar si pete pe corola.

Boala se deosebeste de mozaicul comun prin faptul ca petele nu sunt estompate īn ultimul stadiu de crestere a plantelor, devenind tot mai evidente spre sfārsitul perioadei de vegetatie.

Agentul patogen. Agentul patogen este Phaseolus virus 2 Smith syn Marmor manifestum Frandzen.

Particulele virale sunt filiforme, de 750x15 µm. Virusul este inactivat la 56-60°C iar dilutia limita este de 1: 1000 , putānd ajunge 10410p1520k la unele tulpini

pāna la 1: 3 000. Se poate mentine in vitro de la 24 pāna la 48 de ore; īn frunzele uscate rezista doi ani.

In natura virusul este transmis prin afide Myzus persicae, Aphis fabae, Macrosiphum euphobiae. Experimental se poate transmite prin inoculare de suc.Spre deosebire de virusul mozaicului comun al fasolei,virusul galben nu se transmite prin seminte.

Combatere. Se recomanda ca plantele anuale sensibile (fasolea, mazarea), sa nu fie amplasate īn apropierea culturilor de trifoi, sulfina sau gladiole, care reprezinta principalele surse de infectie īn cāmp. Se va folosi samānta sanatoasa, si se vor lua masuri care sa grabeasca īnaintarea īn vegetatie a plantelor, ceea ce determina atacuri mai reduse decāt cele ce se īnregistreaza īn cazul culturilor tārzii. De asemenea se vor introduce īn cultura soiuri rezistente de fasole.

9.1.2. Bacterioze

Arsura comuna a fasolei - Xanthomonas canpestris p.v.phaseoli

Dintre cele 4 bacterioze cunoscute la fasole (arsura comuna,arsura comuna fuscans, arsura aureolata si vestejirea bacteriana), produse de specii diferite de bacterii, cea mai raspāndita si pagubitoare este arsura comuna. Aceasta bacterioza este raspāndita īn toate continentele, īn toate tarile unde se cultiva fasolea, producānd pagube ce pot atinge 20-30% din productie.

La noi īn tara a fost semnalata de Traian Savulescu īn 1929.

Simptome. Boala se manifesta de timpuriu, simptomele aparānd pe cotiledoane, frunze, tulpini, pastai si boabe. (Fig. 35)

Primele simptome apar la plantutele rasarite din semintele infectate, pe ale caror cotiledoane se observa pete mici, galben-brune. In luna iunie īnainte de īnflorit, se formeaza pe ambele fete ale frunzelor pete colturoase de culoare verde galbuie īn dreptul carora pe vreme umeda, se observa un exudat apos, īn care se gasesc bacterii.

In scurt timp aceste pete cresc, luānd forme si marimi variate, cele mai multe avānd 1-2 cm īn diametru. In acest stadiu ele au culoare bruna sunt marginite de un halou galben de 2-5 mm latime, pot ramāne izolate sau conflueaza, īn acest caz ocupānd suprafete mari din suprafata limbului. In numeroase cazuri, tesuturile din dreptul petelor se sfāsāie, se rup, iar frunzele apar zdrentuite, dupa care se usuca si cad.

Fig. 35. Arsura comuna a fasolei - Xanthomonas phaseoli - simptome pe frunza

Pe tulpini apar dungi brun-roscate, īn dreptul carora plantele se pot frānge cu usurinta, īn acest caz ramura atacata se usuca de la nivelul rupturii si pāna īn varful ei.



Pe pastai, boala se manifesta prin pete circulare sau ovale, la īnceput verzi maslinii, mici si superficiale. Petele cresc treptat, conflueaza, se adāncesc īn tesuturi si capata o culoare bruna cu marginea conturata de o dunga īngusta rosie caramizie. Īn dreptul petelor apare din abundenta un exudat galben vāscos īn care se gasesc bacteriile.

De pe pastai boala trece pe boabe, care ramān mai mici, sunt usor deformate sau zbārcite si pe tegument au pete galbui sau brune cu contur difuz.Uneori culoarea galbena se observa numai īn jurul hilului.

Agentul patogen. Boala este produsa de Xanthomonas campestris p.v. phaseoli (E.F.Smith) Dows din familia Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales, clasa Schizomycetes.

Celula bacteriana are forma de bastonas scurt, si este de obicei prevazuta cu un cil polar, rareori cu mai multi. Este aeroba, asporogena, Gram - negativ, capsulata, neacidorezistenta. Pe agar formeaza colonii mici circulare, cu marginea neteda, de culoare galbena si cu aspect vāscos.

Bacteria este inactivata la temperatura de 50°C dupa 10 minute, iar temperatura optima de dezvoltare a sa este cuprinsa īntre 15-30°C.

De la o planta la alta boala se propaga cu ajutorul picaturilor de ploaie, al vāntului, al insectelor si chiar prin uneltele oamenilor care efectueaza lucrari īn cultura infectata. Īn perioada de vegetatie, un singur focar poate infecta minim 200 m2 de cultura.

De la un an la altul, bacteria rezista īn seminte si īn resturile de plante bolnave.Īn sol bacteria este distrusa dupa o luna de zile.

Combatere. Īn vederea prevenirii si combaterii bolii se recomanda urmatoarele masuri :

- culturile semincere se vor izola īn spatiu de fasolea pentru consum, sau de alte surse de infectie la distanta de 1 km;

- īn regiunile unde s-au semnalat atacuri repetate se va aplica un asolamnet rational, evitāndu-se cultura fasolei pe acelasi teren timp de 3-4 ani;

- īnainte de semanat trebuie sortata samānta, pentru a se īnlatura boabele infectate.Apoi se trateaza semintele cu acetat fenil mercuric - 400/100 kg sau cu Criptodin -200g/100kg samānta la care se adauga 700 ml apa;

- īn perioada de vegetatie se vor aplica tratamente chimice cu zeama bordeleza 1% sau cu Captan 0,2%, 600-800 l suspensie la hectar, īn functie de talia plantelor.īn general sunt suficiente 3 stropiri din care prima se aplica dupa rasarirea plantelor, a doua la aparitia petelor si al treilea la legarea pastailor;

- dupa strāngerea recoltei se vor stānge si distruge toate resturile de plante sau prin aratura adānca se vor īngropa toate resturile vegetale;

- se recomanda cultivarea de soiuri rezistente;

- cea mai importanta masura de combatere este folosirea de samānta sanatoasa, provenita din culturi neatacate.

9.1.3. Micoze

Antracnoza fasolei - Colletotrichum lindemuthianum

Antracnoza este una dintre cele mai raspāndite si pagubitoare boli ale fasolei.A fost semnalata īn Europa din anul 1875 iar acum este cunoscuta īn toate tarile cu clima temperata.

La noi īn tara se īntālneste frecvent īn zonele cu peste 600 mm precipitatii anuale, īn Transilvania, Banat, Moldova si īn zonele din nordul Olteniei si Munteniei.

Boala poate produce pierderi ce se pot ridica la 5-15% din recolta.

Simptome. Boala se manifesta īn toate fazele de dezvoltare a fasolei, pe organele aeriene si mai rar pe radacini. (Fig. 36)

Fig. 36. Antracnoza fasolei - Colletotrichum lindemuthianum

a - simptome pe pastai; b - sectiune prin acervul

Primele simptome apar la plantule, unde pe cotiledoane si axa hipocotila apar pete sau leziuni circulare, alungite sau de forma neregulata, de culoare brun-roscata, adāncite īn tesut.

La plantele mature sunt atacate tulpinile, frunzele, pastaile si boabele.

Pe tulpini apar pete mici, brune care la īnceput sunt superficiale apoi se adāncesc si formeaza dungi longitudinale, de culoare bruna.Īn dreptul acestor pete tulpinile se frīng usor iar ramurile si frunzele se īngalbenesc si se usuca.

Pe frunze apar pete neregulate sau alungite pe lānga nervuri, de culoare brun-galbuie, marginite de o dunga subtire brun roscata. La īnceput petele sunt izolate, apoi conflueaza, tesuturile din dreptul lor se necrozeaza, se rup, īncāt frunzele apar perforate.

Cel mai caracteristic atac se observa pe pastai si se manifesta prin mici pete circulare, care pe parcurs se maresc, sunt de culoare brun-galbui, cufundate īn tesut, marginite de o dunga rosietica.

Pe vreme umeda petele conflueaza ocupānd o mare parte din suprafata pastailor. Pe suprafata petelor apar numeroase punctisoare de culoare roz la īnceput, apoi bruna, care reprezinta fructificatiile ciupercii. De pe pastai infectia patrunde pāna la boabe pe care se observa pete brun īnchis sau cafenii. Boabele sunt incomplet dezvoltate si zbārcite.

Agentul patogen. Boala este produsa de Colletotrichum lindemuthianum (Sacc.et Magn.) Br.et Cav. din familia Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).



Ciuperca prezinta un miceliu hialin, septat, ramificat, ce se dezvolta intercelular. Pe miceliu se diferentiaza fructificatiile ciupercii - acervulii, pe care se formeaza conidioforii cu conidiile ciupercii.

Conidioforii sunt scurti, cilindrici, incolori, simpli si formeaza terminal conidii care pot fi ovale, elipsoidale sau cilindrice si au membrana neteda si mucilaginoasa.La periferia acervulilor sau printre conidiofori se gasesc peri rigizi, drepti sau usor curbati, cu 1-4 septe, de culoare brun negricioasa.

Conidiile, care se formeaza īn numar mare, raspāndesc boala īn timpul perioadei de vegetatie. Ele sunt diseminate la distante scurte prin picaturi de ploaie sau vānt si ajunse pe plantele de fasole se lipesc usor,datorita īnvelisului lor mucilaginos. Germinarea conidiilor si frecventa infectiilor sunt favorizate de ploile repetate si de temperaturi cuprinse īntre 15- 25°C; la temperaturi de peste 32 °C conidiile nu mai pot germina.

De la un an la altul ciuperca se transmite prin miceliu localizat īn resturile de plante ramase īn cāmp sau īn tegumentul boabelor infectate. Prin germinarea acestor boabe se dezvolta plantute ale caror cotiledoane sunt patate cu antracnoza.

Combatere. Un rol foarte important īl au masurile de prevenire : se aduna si se distrug resturile de plante ramase dupa recoltare, dupa care se vor face araturi adānci. Se aplica asolament rational, astfel ca fasolea sa nu revina pe acelasi teren mai devreme de 3 ani, pentru semanat se va folosi samānta sanatoasa sau īn prealabil dezinfectata.

Masuri de combatere dupa aparitia bolii: stropiri cu Zineb 0,3%, Mancozeb 0,2%, Captan 0,2%.

Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus

Rugina fasolei este o boala frecvent īntālnita la fasolea de consum (Phaseolus vulgaris), fiind raspāndita īn toata zona de cultura a plantei. Īn

tara noastra a fost semnalata pentru prima data de I.C.Constantinescu īn 1920 si se īntālneste īn fiecare an, uneori producānd pierderi importante de productie.

Īn afara de fasole ciuperca ataca si alte specii de Phaseolus precum si alte genuri si specii de leguminoase.

Simptome. Boala afecteaza toate organele aeriene ale plantei,dar predomina pe frunze.

Pe frunze apar primavara primele simptome ale bolii, sub forma unor pete galbene, circulare, izolate sau confluente, vizibile pe ambele fete ale limbului. (Fig. 37)

Fig. 37. Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus

a - pete pe frunze pe care se evidentiaza picnidiile ciupercii;

b - uredospori si teleutospori

Pe fata superioara a petelor apar puncte mici, albicioase ce reprezinta picnidiile ciupercii. Pe fata inferioara apar ecidiile, de culoare galbui-albicioasa, grupate cāte 3 sau 5 īn cerc. Aceasta faza se īntālneste mai rar īn conditiile din tara noastra si īn multe culturi de fasole poate trece neobservata. Mult mai frecvente sunt fructificatiile reprezentate prin uredospori si teleutospori.

Astfel, īn luna iunie, pe ambele fete ale foliolelor frunzei apar pustule mici, pulverulente, prafoase, de culoare brun-rosietica ce contin uredosporii ciupercii. Mai tārziu, īn luna august sau chiar mai tārziu, īn locul pustulelor cu uredospori, īndeosebi pe fata inferioara a frunzelor, apar pustule mici, brun-negricioase, prafoase ce contin teleutosporii ciupercii. Teleutosporii se pot forma si pe petioluri sau pe pastai.

Frunzele puternic atacate se rasucesc, se usuca si cad prematur, iar recolta de pastai sau boabe scade foarte mult.

Agentul patogen. Rugina fasolei este produsa de Uromyces appendiculatus (Pers.)Link. din familia Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes.

Este o specie macrociclica, autoica, cu miceliul intercelular.

Ecidiosporii ciupercii sunt unicelulari, globulosi, poliedrici sau ovoizi, cu membrana incolora si au rol de propagare a ciupercii primavara. Picnosporii nu au rol īn infectie. Uredosporii sunt sferici sau ovali,cu membrana puternic echinulata si sunt de culoare brun deschis. Ei servesc drept organe de propagare īn timpul verii dar si ca organe de iernare, putāndu-si pastra viabilitatea 6-7 luni.

Teleutosporii sunt unicelulari, sferici sau elipsoidali, au membrana groasa, bruna, neteda si prezinta īn vārf o papila incolora (por germinativ) iar la baza un pedicel scurt, incolor si fragil. Ei transmit boala de la un an la altul, supravietuind peste iarna īn sol sau īn resturile de frunze uscate. Primavara teleutosporii germineaza si produc promicelii cu basidiospori care infecteaza frunzele tinere de fasole, pe care vor aparea picnidii si ecidii, iar mai tārziu, pustule cu uredospori.

Ecidiosporii servesc drept organe de propagare īn cursul primaverii.

Uneori uredosporii īsi pot pastra viabilitatea peste iarna si produc primele infectii din anul urmator, iar īn acest caz nu mai apare stadiul ecidian.

Infectiile sunt favorizate de temperaturi moderate de 16 -18 °C si de umiditate ridicata, de peste 95%.

La Uromyces appendiculatus au fost identificate mai multe rase fiziologice care fac dificila activitatea de selectie si ameliorare a unor soiuri de fasole rezistente la rugina.

Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de prevenire si combatere a ruginii: dupa recoltare se strāng si se distrug toate resturile de

plante, apoi se realizeaza aratura adānca, se va aplica asolamentul īn asa fel īncāt fasolea sa revina pe acelasi teren dupa 2-3 ani. Īn timpul perioadei de vegetatie, dupa aparitia bolii, se vor face tratamente cu: zeama bordeleza 1%, Polyram 0,3%, Maneb 0,3% , Saprol 0,125%, Bayleton 5,1%.

Se recomanda crearea si cultivarea de soiuri rezistente; la noi īn tara fasolea de arac este mai atacata decāt fasolea oloaga,si fasolea cu pastai albe este mai atacata decāt fasolea grasa, cu pastaile verzi.



loading...








Document Info


Accesari: 17296
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )