Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























BOLILE FASOLEI

Botanica




BOLILE FASOLEI



9.1.1. Viroze

Mozaicul galben al fasolei Phaseolus virus 2 syn. Marmor manifestum

Este o viroza cunoscuta în majoritatea tarilor din Europa dar si de pe alte continente, acolo unde se cultiva fasolea. Poate produce pagube, uneori foarte insemnate care variaza în functie de sensibilitatea soiurilor.

In afara de fasole mai sunt infectate mazarea, bobul, nautul, sulfina, trifoiul, gladiolele, freziile.

Simptome. Manifestarea atacului variaza în functie de soi, de faza de dezvoltare a plantei, si de conditiile pedoclimatice.

La plantele tinere pe frunze apar pete mici, rotunde, dispuse în special în apropierea nervurilor. Uneori petele sunt risipite neregulat pe toata suprafata limbului, formând alaturi de portiunile verzi,un contrast accentuat. Dupa un timp petele se extind, conflueaza, iar foliolele frunzelor se apleaca spre locul de prindere al petiolului.

In general, plantele afectate sunt slab dezvoltate, pipernicite, cu internodurile scurte si sunt bogat ramificate, având aspect de tufa.In unele cazuri, la plantele afectate de acest virus, apare si o necrozare a vârfului de crestere, ceea ce are ca rezultat, în majoritatea cazurilor, pieirea plantei. La soiurile cu flori colorate, apar si pete pe corola.

Boala se deosebeste de mozaicul comun prin faptul ca petele nu sunt estompate în ultimul stadiu de crestere a plantelor, devenind tot mai evidente spre sfârsitul perioadei de vegetatie.

Agentul patogen. Agentul patogen este Phaseolus virus 2 Smith syn Marmor manifestum Frandzen.

Particulele virale sunt filiforme, de 750x15 µm. Virusul este inactivat la 56-60°C iar dilutia limita este de 1: 1000 , putând ajunge 10410p1520k la unele tulpini

pâna la 1: 3 000. Se poate mentine in vitro de la 24 pâna la 48 de ore; în frunzele uscate rezista doi ani.

In natura virusul este transmis prin afide Myzus persicae, Aphis fabae, Macrosiphum euphobiae. Experimental se poate transmite prin inoculare de suc.Spre deosebire de virusul mozaicului comun al fasolei,virusul galben nu se transmite prin seminte.

Combatere. Se recomanda ca plantele anuale sensibile (fasolea, mazarea), sa nu fie amplasate în apropierea culturilor de trifoi, sulfina sau gladiole, care reprezinta principalele surse de infectie în câmp. Se va folosi samânta sanatoasa, si se vor lua masuri care sa grabeasca înaintarea în vegetatie a plantelor, ceea ce determina atacuri mai reduse decât cele ce se înregistreaza în cazul culturilor târzii. De asemenea se vor introduce în cultura soiuri rezistente de fasole.

9.1.2. Bacterioze

Arsura comuna a fasolei - Xanthomonas canpestris p.v.phaseoli

Dintre cele 4 bacterioze cunoscute la fasole (arsura comuna,arsura comuna fuscans, arsura aureolata si vestejirea bacteriana), produse de specii diferite de bacterii, cea mai raspândita si pagubitoare este arsura comuna. Aceasta bacterioza este raspândita în toate continentele, în toate tarile unde se cultiva fasolea, producând pagube ce pot atinge 20-30% din productie.

La noi în tara a fost semnalata de Traian Savulescu în 1929.

Simptome. Boala se manifesta de timpuriu, simptomele aparând pe cotiledoane, frunze, tulpini, pastai si boabe. (Fig. 35)

Primele simptome apar la plantutele rasarite din semintele infectate, pe ale caror cotiledoane se observa pete mici, galben-brune. In luna iunie înainte de înflorit, se formeaza pe ambele fete ale frunzelor pete colturoase de culoare verde galbuie în dreptul carora pe vreme umeda, se observa un exudat apos, în care se gasesc bacterii.

In scurt timp aceste pete cresc, luând forme si marimi variate, cele mai multe având 1-2 cm în diametru. In acest stadiu ele au culoare bruna sunt marginite de un halou galben de 2-5 mm latime, pot ramâne izolate sau conflueaza, în acest caz ocupând suprafete mari din suprafata limbului. In numeroase cazuri, tesuturile din dreptul petelor se sfâsâie, se rup, iar frunzele apar zdrentuite, dupa care se usuca si cad.

Fig. 35. Arsura comuna a fasolei - Xanthomonas phaseoli - simptome pe frunza

Pe tulpini apar dungi brun-roscate, în dreptul carora plantele se pot frânge cu usurinta, în acest caz ramura atacata se usuca de la nivelul rupturii si pâna în varful ei.



Pe pastai, boala se manifesta prin pete circulare sau ovale, la început verzi maslinii, mici si superficiale. Petele cresc treptat, conflueaza, se adâncesc în tesuturi si capata o culoare bruna cu marginea conturata de o dunga îngusta rosie caramizie. În dreptul petelor apare din abundenta un exudat galben vâscos în care se gasesc bacteriile.

De pe pastai boala trece pe boabe, care ramân mai mici, sunt usor deformate sau zbârcite si pe tegument au pete galbui sau brune cu contur difuz.Uneori culoarea galbena se observa numai în jurul hilului.

Agentul patogen. Boala este produsa de Xanthomonas campestris p.v. phaseoli (E.F.Smith) Dows din familia Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales, clasa Schizomycetes.

Celula bacteriana are forma de bastonas scurt, si este de obicei prevazuta cu un cil polar, rareori cu mai multi. Este aeroba, asporogena, Gram - negativ, capsulata, neacidorezistenta. Pe agar formeaza colonii mici circulare, cu marginea neteda, de culoare galbena si cu aspect vâscos.

Bacteria este inactivata la temperatura de 50°C dupa 10 minute, iar temperatura optima de dezvoltare a sa este cuprinsa între 15-30°C.

De la o planta la alta boala se propaga cu ajutorul picaturilor de ploaie, al vântului, al insectelor si chiar prin uneltele oamenilor care efectueaza lucrari în cultura infectata. În perioada de vegetatie, un singur focar poate infecta minim 200 m2 de cultura.

De la un an la altul, bacteria rezista în seminte si în resturile de plante bolnave.În sol bacteria este distrusa dupa o luna de zile.

Combatere. În vederea prevenirii si combaterii bolii se recomanda urmatoarele masuri :

- culturile semincere se vor izola în spatiu de fasolea pentru consum, sau de alte surse de infectie la distanta de 1 km;

- în regiunile unde s-au semnalat atacuri repetate se va aplica un asolamnet rational, evitându-se cultura fasolei pe acelasi teren timp de 3-4 ani;

- înainte de semanat trebuie sortata samânta, pentru a se înlatura boabele infectate.Apoi se trateaza semintele cu acetat fenil mercuric - 400/100 kg sau cu Criptodin -200g/100kg samânta la care se adauga 700 ml apa;

- în perioada de vegetatie se vor aplica tratamente chimice cu zeama bordeleza 1% sau cu Captan 0,2%, 600-800 l suspensie la hectar, în functie de talia plantelor.în general sunt suficiente 3 stropiri din care prima se aplica dupa rasarirea plantelor, a doua la aparitia petelor si al treilea la legarea pastailor;

- dupa strângerea recoltei se vor stânge si distruge toate resturile de plante sau prin aratura adânca se vor îngropa toate resturile vegetale;

- se recomanda cultivarea de soiuri rezistente;

- cea mai importanta masura de combatere este folosirea de samânta sanatoasa, provenita din culturi neatacate.

9.1.3. Micoze

Antracnoza fasolei - Colletotrichum lindemuthianum

Antracnoza este una dintre cele mai raspândite si pagubitoare boli ale fasolei.A fost semnalata în Europa din anul 1875 iar acum este cunoscuta în toate tarile cu clima temperata.

La noi în tara se întâlneste frecvent în zonele cu peste 600 mm precipitatii anuale, în Transilvania, Banat, Moldova si în zonele din nordul Olteniei si Munteniei.

Boala poate produce pierderi ce se pot ridica la 5-15% din recolta.

Simptome. Boala se manifesta în toate fazele de dezvoltare a fasolei, pe organele aeriene si mai rar pe radacini. (Fig. 36)

Fig. 36. Antracnoza fasolei - Colletotrichum lindemuthianum

a - simptome pe pastai; b - sectiune prin acervul

Primele simptome apar la plantule, unde pe cotiledoane si axa hipocotila apar pete sau leziuni circulare, alungite sau de forma neregulata, de culoare brun-roscata, adâncite în tesut.

La plantele mature sunt atacate tulpinile, frunzele, pastaile si boabele.

Pe tulpini apar pete mici, brune care la început sunt superficiale apoi se adâncesc si formeaza dungi longitudinale, de culoare bruna.În dreptul acestor pete tulpinile se frîng usor iar ramurile si frunzele se îngalbenesc si se usuca.

Pe frunze apar pete neregulate sau alungite pe lânga nervuri, de culoare brun-galbuie, marginite de o dunga subtire brun roscata. La început petele sunt izolate, apoi conflueaza, tesuturile din dreptul lor se necrozeaza, se rup, încât frunzele apar perforate.

Cel mai caracteristic atac se observa pe pastai si se manifesta prin mici pete circulare, care pe parcurs se maresc, sunt de culoare brun-galbui, cufundate în tesut, marginite de o dunga rosietica.

Pe vreme umeda petele conflueaza ocupând o mare parte din suprafata pastailor. Pe suprafata petelor apar numeroase punctisoare de culoare roz la început, apoi bruna, care reprezinta fructificatiile ciupercii. De pe pastai infectia patrunde pâna la boabe pe care se observa pete brun închis sau cafenii. Boabele sunt incomplet dezvoltate si zbârcite.

Agentul patogen. Boala este produsa de Colletotrichum lindemuthianum (Sacc.et Magn.) Br.et Cav. din familia Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).



Ciuperca prezinta un miceliu hialin, septat, ramificat, ce se dezvolta intercelular. Pe miceliu se diferentiaza fructificatiile ciupercii - acervulii, pe care se formeaza conidioforii cu conidiile ciupercii.

Conidioforii sunt scurti, cilindrici, incolori, simpli si formeaza terminal conidii care pot fi ovale, elipsoidale sau cilindrice si au membrana neteda si mucilaginoasa.La periferia acervulilor sau printre conidiofori se gasesc peri rigizi, drepti sau usor curbati, cu 1-4 septe, de culoare brun negricioasa.

Conidiile, care se formeaza în numar mare, raspândesc boala în timpul perioadei de vegetatie. Ele sunt diseminate la distante scurte prin picaturi de ploaie sau vânt si ajunse pe plantele de fasole se lipesc usor,datorita învelisului lor mucilaginos. Germinarea conidiilor si frecventa infectiilor sunt favorizate de ploile repetate si de temperaturi cuprinse între 15- 25°C; la temperaturi de peste 32 °C conidiile nu mai pot germina.

De la un an la altul ciuperca se transmite prin miceliu localizat în resturile de plante ramase în câmp sau în tegumentul boabelor infectate. Prin germinarea acestor boabe se dezvolta plantute ale caror cotiledoane sunt patate cu antracnoza.

Combatere. Un rol foarte important îl au masurile de prevenire : se aduna si se distrug resturile de plante ramase dupa recoltare, dupa care se vor face araturi adânci. Se aplica asolament rational, astfel ca fasolea sa nu revina pe acelasi teren mai devreme de 3 ani, pentru semanat se va folosi samânta sanatoasa sau în prealabil dezinfectata.

Masuri de combatere dupa aparitia bolii: stropiri cu Zineb 0,3%, Mancozeb 0,2%, Captan 0,2%.

Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus

Rugina fasolei este o boala frecvent întâlnita la fasolea de consum (Phaseolus vulgaris), fiind raspândita în toata zona de cultura a plantei. În

tara noastra a fost semnalata pentru prima data de I.C.Constantinescu în 1920 si se întâlneste în fiecare an, uneori producând pierderi importante de productie.

În afara de fasole ciuperca ataca si alte specii de Phaseolus precum si alte genuri si specii de leguminoase.

Simptome. Boala afecteaza toate organele aeriene ale plantei,dar predomina pe frunze.

Pe frunze apar primavara primele simptome ale bolii, sub forma unor pete galbene, circulare, izolate sau confluente, vizibile pe ambele fete ale limbului. (Fig. 37)

Fig. 37. Rugina fasolei - Uromyces appendiculatus

a - pete pe frunze pe care se evidentiaza picnidiile ciupercii;

b - uredospori si teleutospori

Pe fata superioara a petelor apar puncte mici, albicioase ce reprezinta picnidiile ciupercii. Pe fata inferioara apar ecidiile, de culoare galbui-albicioasa, grupate câte 3 sau 5 în cerc. Aceasta faza se întâlneste mai rar în conditiile din tara noastra si în multe culturi de fasole poate trece neobservata. Mult mai frecvente sunt fructificatiile reprezentate prin uredospori si teleutospori.

Astfel, în luna iunie, pe ambele fete ale foliolelor frunzei apar pustule mici, pulverulente, prafoase, de culoare brun-rosietica ce contin uredosporii ciupercii. Mai târziu, în luna august sau chiar mai târziu, în locul pustulelor cu uredospori, îndeosebi pe fata inferioara a frunzelor, apar pustule mici, brun-negricioase, prafoase ce contin teleutosporii ciupercii. Teleutosporii se pot forma si pe petioluri sau pe pastai.

Frunzele puternic atacate se rasucesc, se usuca si cad prematur, iar recolta de pastai sau boabe scade foarte mult.

Agentul patogen. Rugina fasolei este produsa de Uromyces appendiculatus (Pers.)Link. din familia Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes.

Este o specie macrociclica, autoica, cu miceliul intercelular.

Ecidiosporii ciupercii sunt unicelulari, globulosi, poliedrici sau ovoizi, cu membrana incolora si au rol de propagare a ciupercii primavara. Picnosporii nu au rol în infectie. Uredosporii sunt sferici sau ovali,cu membrana puternic echinulata si sunt de culoare brun deschis. Ei servesc drept organe de propagare în timpul verii dar si ca organe de iernare, putându-si pastra viabilitatea 6-7 luni.

Teleutosporii sunt unicelulari, sferici sau elipsoidali, au membrana groasa, bruna, neteda si prezinta în vârf o papila incolora (por germinativ) iar la baza un pedicel scurt, incolor si fragil. Ei transmit boala de la un an la altul, supravietuind peste iarna în sol sau în resturile de frunze uscate. Primavara teleutosporii germineaza si produc promicelii cu basidiospori care infecteaza frunzele tinere de fasole, pe care vor aparea picnidii si ecidii, iar mai târziu, pustule cu uredospori.

Ecidiosporii servesc drept organe de propagare în cursul primaverii.

Uneori uredosporii îsi pot pastra viabilitatea peste iarna si produc primele infectii din anul urmator, iar în acest caz nu mai apare stadiul ecidian.

Infectiile sunt favorizate de temperaturi moderate de 16 -18 °C si de umiditate ridicata, de peste 95%.

La Uromyces appendiculatus au fost identificate mai multe rase fiziologice care fac dificila activitatea de selectie si ameliorare a unor soiuri de fasole rezistente la rugina.

Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de prevenire si combatere a ruginii: dupa recoltare se strâng si se distrug toate resturile de

plante, apoi se realizeaza aratura adânca, se va aplica asolamentul în asa fel încât fasolea sa revina pe acelasi teren dupa 2-3 ani. În timpul perioadei de vegetatie, dupa aparitia bolii, se vor face tratamente cu: zeama bordeleza 1%, Polyram 0,3%, Maneb 0,3% , Saprol 0,125%, Bayleton 5,1%.

Se recomanda crearea si cultivarea de soiuri rezistente; la noi în tara fasolea de arac este mai atacata decât fasolea oloaga,si fasolea cu pastai albe este mai atacata decât fasolea grasa, cu pastaile verzi.





Document Info


Accesari: 20753
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )