Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























BOLILE TRANDAFIRULUI

Botanica




BOLILE TRANDAFIRULUI

18.1.1. Micoze




Fainarea trandafirului- Sphaerotheca pannosa var. rosae

Simptome. Atacul cuprinde toate organele aeriene ale plantei. Cel mai adesea boala se manifesta pe frunze sub forma unei pâsle foarte fine formata din miceliu ectoparazit al ciupercii sub care tesuturile frunzei se brunifica, iar mai târziu foliolele se usuca si cad. Pe lastarii tineri se formeaza, de asemenea, o pâsla alba de miceliu care îi împiedic 535d37f 59; sa mai creasca si sa se lignifice, fapt care îi face mai sensibili la gerurile de peste iarna. (Fig. 77)

Fig. 77. - Fainarea trandafirului - Sphaerotheca  pannosa var. rosae

La unele soiuri, de exemplu la Crimson Rambler, atacul se produce pe peduncul si receptacul floral, din care cauza bobocii nu se mai deschid, se brunifica si cad de timpuriu.

Agentul patogen. Sphaerotheca pannosa (Wallr.) L v var. rosae Woron fam. Erysiphaceae ord. Erysiphales, cl. Ascomycetes.

Miceliul ciupercii traieste ectoparazit si pe el se formeaza conidii de forma elipsoidala, ce masoara 23-29 x 14-19 , dispuse în tanturi. Periteciile (cleistoteciile), rar întâlnite în tara noastra, sunt sferice, de 75-115 în diametru, cu apendici simpli, dispusi radiar. Ascele au 72-86 x 60-70 , sunt de forma ovoidala si contin câte 8 ascospori de 20-27 x 12-15

Ciuperca ierneaza în mugurii de pe ramuri ca miceliu de rezistenta.

Combatere. Se recomanda sa se îndeparteze lastarii atacati cu ocazia lucrarilor de igiena culturala si sa se încorporeze în sol frunzele cazute; sa se aplice în timpul vegetatiei tratamente cu produse pe baza de sulf, ca sulf muiabil 0,4%, Karathan 0,1% sau Benlate 0,06%; tratamentele se repeta la intervale de doua saptamâni.

Patarea neagra a fruzelor de trandafir - Diplocarpon rosae



Patarea negra este una din cele mai frecvente si pagubitoare boli ale trandafirului, raspândita peste tot în lume unde se cultiva trandafirul.

La noi în tara se întâlneste în toate regiunile tarii pe aproape toate soiurile cultivate, dar si pe specii salbatice de Rosa.

Simptome. Ciuperca atacă aproape toate organele plantei: frunze, stipele, sepale, petale, ramuri. (Fig. 78.)

Fig. 78. - Patarea neagra a fruzelor de trandafir

Diplocarpon rosae

Pe frunzele de trandafir apar pete mai mult sau mai putin circulare, fara un contur precis,de 3-10 mm diametru, negricioase-violacee, vizibile mai ales pe fata superioara a limbului. Caracteristic este faptul ca în dreptul lor, mai ales în stadiu incipient, se observa numeroase firisoare brunii ce se dezvolta radiar pornind din centrul petei; aceste firisoare reprezinta filamente miceliene subcuticulare. Pe suprafata petelor se observa de asemenea mici proeminente negricioase care sunt acervuli subcuticulari - lagarele cu conidii. Petele se pot uni, pot ocupa suprafete mari din frunza, producând caderea acestora. Acest lucru duce la defolierea si debilitarea plantelor, la diminuarea cresterii lastarilor si la o înflorire saracacioasa. Pe petiol si pe receptacolul floral se observa de asemenea pete negricioase. Ramurile tinere atacate mai întâi se decoloreaza, iar apoi capata o culoare negricioasa.

Pe stipele, sepale si petale, boala apare mai rar.

Agentul patogen. Patarea trandafirului este produsa de Diplocarpon rosae Wolf. (sin Fabrea rosae) din familia Dematiaceae, ordinul Helotiales, clasa Ascomycetes.

Miceliul ciupercii este brun si se dezvolta subcuticular, formând strome negricioase în care se diferentiaza conidii mari, macroconidii pe conidiofori scurti, grupati în acervuli. Aceste conidii sunt bicelulare, hialine, ovoide : cele doua celule care o formeaza sunt inegale : celula superioara este mare iar celula inferioara este mai mica si putin îngustata la baza. Aceasta este forma conidiana ce se numeste Marssonina rosae. Macroconidiile apar catre toamna. Ciuperca formeaza si conidii mai mici numite microconidii.

Pe frunzele moarte se formeaza apotecii care ajung la maturitate în primavara urmatoare, în ele se afla asce cu câte 8 ascospori hialini si bicelulari. De la un an la altul ciuperca se transmite prin miceliu de rezistenta si prin apoteciile din frunzele cazute. În iernile cu temperaturi mai putin scazute, o parte din conidii îsi pot pastra viabilitatea si pot produce în primavara infectii primare.

Infectiile sunt favorizate de temperaturi de 23-25°C si umiditate atmosferica de peste 70%.

Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri de profilaxie si combatere: masuri de igiena culturala : strângerea, arderea,îngroparea adânca a frunzelor cazute, taierea ramurilor bolnave. Masuri chimice : stropiri cu zeama bordeleaa 0,75 -1%, oxiclorura de cupru 0,5%, Zineb, Mancozeb sau Captan. Cultivarea de soiuri de trandafir mai rezistente la atacul ciupercii (Foc de tabara, Luchian). Desi soiurile de trandafir se comporta diferit fata de atacul patogenului, nu exista înca soiuri complet rezistente.










Document Info


Accesari: 3435
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )