Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ORDINUL SAPINDALES

Botanica




ORDINUL SAPINDALES

Familia ANACARDIACEAE Lindl.

Genul Cotynus Mill.

Cotinus coggygria Scop. (Rhus cotinus L.) - scumpie




Raspândita natural în Europa Meridionala si Centrala, în Asia de sud-vest. La noi se întâlneste în Banat, Dobrogea, Oltenia, Muntenia, Moldova, într-o serie de puncte, se ridica insular pâna la deal, chiar în regiunile montane, în subarboretul padurilor de stejar din Dobrogea si Banat uneori în bradete relativ termofile din sud-vestul tarii pe Valea Minisului, Banat. Formeaza tufe arbustive, iubitoare de caldura, rezista la seceta.

Este nepretentioasa fata de sol, înfloreste mai bine pe soluri sarace, rezista la fum, la lumina si semiumbra.

Este specie arbustiva, de 1-3 m înaltime, cu scoarta fina, solzoasa, care contine tanin în cantitati mari. Lujerii, roscati, glabri, lucitori, la taiere secreta un suc laptos, prin zdrelire au miros de morcov; mugurii mici, ovoizi sau ovo-conici, au câtiva sozi carenati, fin ciliati. Frunzele alterne, înghesuite spre vârful lujerilor, simple, obovate sau eliptice, de câte 3-8 cm lungime, prezinta vârfuri rotunjite sau slab emarginate, pe margini întregi. Ele de asemenea, lasa miros morcov, contin mult tanin si toamna capata colorit foarte frumos, de la galben pâna la purpuriu.

Florile poligame mici, de cca. 3 mm diame 20520k103u tru, au petale verzui-galbui, stau grupate în panicule mari, terminale, afânate, cu numerosi pedunculi sterili, care cresc mult dupa înflorire, când devin foarte parosi, cenusii sau purpurii-violeti, foarte decorative.

Fructele drupe uscate, mici, de 3-4 mm diametru, sunt negricioase (fig. 218).

Lastareste si marcoteaza usor, drajoneaza mai slab. Creste repede la început, la un an lastarii pot avea 1 m înaltime.

Lemnul galbui, tare de dimensiuni reduse.

Cultivaruri:

Cotinus coggygria cv. Rubrifolius cu frunze rosii întunecate, panicule roscate.

Cotinus coggygria cv. Purpureus cu frunze verzi si panicule rosii

Folosire: izolat, în grupuri, uneori în vase.

Înmultire: prin seminte stratificate (primavara); cultivarul Rubrifolius se poate obtine din seminte stratificate 3-5 luni, prin butasi de vara, toamna, primavara, din radacini se obtin varietatile.

Marcotaj prin musuroire sau arcuire.

Genul Rhus L.

Rhus typhina L. (R. hirta (L.) Sudw.) - otetar rosu

Specie exotica din America de Nord, cultivata în parcuri, gradini, pe terenuri degradate.

Prefera climat continental, adaptabil la conditiile de clima si sol din zona temperata. Vara necesita caldura, rezista la seceta, destul de bine la ger si fum, creste pe soluri nisipoase.

Are temperament de lumina.

Arbore de marimea a III-a (10-12 m) sau arbust. Lujeri foarte grosi, brun-roscati, catifelat-parosi, dupa rupere secreta suc laptos, iritant. Muguri alterni, mici, emisferici, pufosi, cicatricea are forma de semiluna îngusta. Frunze foarte mari, pâna la 50 cm lungime, imparipenat-compuse, 11-13 foliole, oblong lanceolate, acuminate, serate pe dos pubescente în tinerete, toamna se coloreaza în rosu aprins, foarte decorative. Flori dioice, verzi-galbui, în panicule terminale, cele femele foarte îngramadite, paroase, 10-20 cm lungime, înfloresc în iunie-iulie.

Fructe drupe, miez acrisor, grupate într-un ghem rosu-violaceu, paros, ramân pe lujeri pâna primavara, foarte ornamentali (fig. 219).

Lastareste si drajoneaza extrem de abundent.

Este utilizat pentru consolidarea coastelor si taluzurilor. Are înradacinare bogata, maturitate la 2-3 ani, fructificatie abundenta, periodicitate anuala.

Frunze rosii-portocalii toamna, paniculele fructifere rosii-violacei, rezista si iarna.

Lemnul are duramen brun-roscat este usor, moale, casant, de dimensiuni reduse.

Rhus glabra L. specie foarte asemanatoare cu Rhus typhina, mai mic si nu este paros

Rhus glabra var. Laciniata cu frunze cu foliole foarte sectate, fidate.

Înmultirea: rar prin seminte, de obicei se seamana în februarie în pat cald sau sera, mai des prin butasi de radacina si drajoni.

Familia SAPINDACEAE A.L. Juss.

Genul Koelreuteria LAXM.

Koelreuteria paniculata Laxm. - koelreuteria

Specie exotica din China si Japonia, cultivata numai în scop ornamental. Mai ales în tinerete este sensibil fata de îngheturi si gerurile mari din iarna. Creste bine în statiuni calde, însorite, rezista bine la uscaciune. Creste bine pe soluri revene, permeabile, fertile, suporta soluri mai compacte, uscate si saraturoase.

Are temperament de lumina.

Atinge pâna la 10 m înaltime, tulpina neregulata, scoarta cenusie cu crapaturi longitudinale, coroana larga, rara.

Lujeri vigurosi, cenusii-bruni, glabri, lenticele galbui proeminente, muguri alterni, bruni, lat-ovoizi, cicatricea obtuz-triunghiulara sau semicirculara cu trei urme. Frunze imparipenat-compuse, 35-40 cm lungime, 7-15 foliole imperfect opuse, ovate, 4-8 cm lungime, acuminate, neregulat si rar crenat-dintate, cu tendinta glabre spre baza, primavara roscate. Flori poligame, galbene în panicule erecte, rar terminale, 30-40 cm lungime, înfloresc din iunie pâna în august.

Fructe capsule veziculoase, pendente 4-5 cm, ovoid-alungite, cu pereti membranosi, roscati, se coc prin septembrie si se pastreaza peste iarna pe lujeri (fig. 220).

Periodicitatea fructificatiei este anuala, destul de abundenta, începe sa fructifice la 4-5 ani. Lastareste bine, longevitate redusa.

Apreciata specie ornamentala, datorita florilor mari, frumos colorate, fructele persista si iarna.

Utilizare: izolat sau în grupuri, se obtine prin seminte (în februarie - martie în sere, în ladite), prin butasi de radacina (în decembrie în sera rece).

Familia ACERACEAE A.L. Juss.

Genul Acer L.

Cuprinde aproximativ 110 specii de arbori si arbusti originari din Europa, Asia, Africa de Nord si America de Nord. Muguri opusi, cicatricele frunzelor se unesc direct sau printr-o linie stipelara. Frunze simple, în general palmat-lobate, rar compuse, flori poligame, des andromonoice, mai rar dioice si androdioice. Fructele - disamare, lung aripate.

Acer pseudoplatanus L.- paltin, (paltin de munte)

Arbore indigen raspândit în Europa, în Centru, Sud si Sud-Est, în Vestul Asiei (fig. 37). La noi vegeteaza la deal si munte, urca pâna la 1500-1600 m înaltime. De regula este diseminat sau în grupe mici, din sleaurile de deal pâna în molidisuri, izolat în raristi subalpine.

Prefera regiunile montane cu climat racoros si umiditate atmosferica ridicata. Poate vegeta si în climat mai calduros si uscat (deal si câmpie), introdus artificial se comporta multumitor. Are exigenta ridicata fata de fertilitatea solului.



Este întâlnit pe soluri bogate în humus (mull), bogate în baze de schimb, afânate, bine drenate, cu umiditate suficienta, nu suporta excesul de umiditate. Nu supporta excesul de umiditate.

Factorii ecologici determinanti pot functiona compensator, uneori vegeteaza viguros în statiuni cu soluri superficiale, scheletice (chei), sau statiuni cu soluri nefavorabile fizic dar în care pretentiile ridicate fata de trofocitatea solului, si bogatia în humus sunt corespunzatoare; pe conuri de dejectie si grohotisuri calcaroase, apare ca o specie pioniera, uneori formeaza cu ulmul de munte mici arborete.

Are temperament de semiumbra, dar ceva mai de lumina decât artarul si jugastrul.

Arbore de marimea I, cu înaltimea de 30 (40) m, înradacinare piuvotant-trasanta. Tulpina destul de dreapta (uneori cu neregularitati). Scoarta cenusie în tinerete, de la 30-40 de ani dezvolta un ritidom caracteristic, brun-galbui, cu nuante roscate. Se exfoliaza în plci de marimi si forme variabile. Coroana larg-globuloasa, simetrica si groasa.

Lujeri vigurosi, verzi pâna la brun-deschis, glabri, numeroase lenticele, muguri opusi, mai mari decât la celelalte specii indigene, de culoare verzui, pe margini tiviti cu o dunga îngusta bruna, au cicatricele frunzelor perechi unite printr-o linie stipelara scurta orizontala stau departati de ax, mugur terminal-tetragonali si mai mari. Frunze: penat-palmat-lobate, 10-18 cm lungime, corolate, verde închis pe fata, verzi albastrui mate pe dos, lobi neregulati crenati-serati la vârf acuminati, îngustati si obtuzi, sinurile înguste si ascutite, petiol de 5-15 cm lungime, nu contin suc laptos.

Flori: poligame, verzi-galbui, grupate în panicule pendente 5-15 cm, apar dupa înfrunzire.

Fructe: disamare, aripi departate sub un unghi drept sau ascutit (fig. 221).

Este o specie cu variabilitate relativ restrânsa:

Acer pseudoplatanus var. Purpureum Lond. cu frunze purpurii pe dos.

Acer pseudoplatanus var. Erytrocarpum Carr. cu frunze mici, lucioase, fructe rosii.

Acer pseudoplatanus forma Palmatifidum cu frunze penta-partite.

Maturitatea arborilor în masiv se atinge la 30-40 ani. Fructificatii dese, aproape anuale, maturatia fructelor are loc în septembrie, creste repede în tinerete.

Longevitate: 400-500 ani.

Daca înmultirea se face prin lstari, longevitatea este redusa, cioatele putrezesc.

În amestec cu fagul sau gorunul se situeaza în primul etaj, volumul de masa lemnoasa este însemnat, este comparabil cu cel al fagului (la 80 de ani 12-13 m3/an/ha), sau gorun (120 de ani 7,5 m3/an/ha).

Frunzisul este atacat de ciuperca Rhytisma acerinum pecinginea frunzelor de acerinee, are putini vatamatori biotici.

Lemnul este foarte valoros rzistent, durabil, uniform, elastic, cu luciu în sectiunea longitudinala, cu desen frumos (paltin cret), utilizat în industria mobilei, pentru producerea lambriurilor, instrumentelor muzicale.

Desi nu este o specie cu productivitate mare prin lemnul sau deosebit, participa la ridicarea valorii fgetelor si molidisurilor. Însusirile silviculturale permit sa consolidze arboretele de molid împotriva doborâturilor de vânt, sa amelioreze solul prin frunzisul bogat în elemente minerale, care se descompune usor.

Ca arbore ornamental este cultivat izolat, în aliniamente (de la câmpie la munte) sau în masive (specie de amestec).

Acer platanoides L. - artar, paltin de câmp

Arbore indigen, arealul coincide cu al paltinului de munte, îl depaseste în nord, ocupa teritorii din Scandinavia si Finlanda, pâna în Muntii Urali (fig. 37). În tara noastra se gaseste mai ales la deal si câmpie (în sleauri), la munte mai rar, sporadic, prin fagete si padurile de amestec rasinoase cu fag. Este o specie de diseminatie.

Este mai adaptat la climatul excesiv-continental din nord-estul Europei, dar este pretentios fata de caldura din sezonul de vegetatie. Suporta mai bine seceta în aer si sol. Prefera soluri fertile, dar tolereaza uneori si soluri relativ compacte, cu umiditate mai redusa.

Este semiombrofil, mai de umbra decât paltinul.

Arbore de pâna la 25 m înaltime, înradacinare pivotant-trasanta, ritidomul se formeaza de timpuriu, nu se exfoliaza, este bru-cenusiu, subtire, cu crapaturi superficiale longitudinale si transversale.

Lujeri brun-roscati, muguri ovoizi sau globulosi, brun-roscati (rar verzi) alipiti de lujer, cei terminali mai mari, tetragonali, caracteristic, unite direct, formând un unghi ascutit. Frunze palmat-lobate, 10-15 cm lungime, cu 5-7 lobi, pe dos de culoare verde, lobi la vârf evident acuminati, pe margini cu câtiva dinti prelungiti, cu sinurile larg rotunjite, petiol 8-15 cm, contine suc laptos.

Flori poligame, galbene-verzui, apar prin aprilie-mai înaintea înfrunziri, în inflorescente corimbiforme erecte.

Fructe disamare cu aripi divergente sub un unghi obtuz (fig. 222).

Maturitatea arborilor si caracteristicile fructificatiei sunt ca la paltin.

Taxoni de interes ornamental:

Acer platanoides var. Schwdleri (var. Coloratum) cu frunze tinere rosii-sângerii lucitoare, apoi verzi închis, cu nervurile si petiolul roscate.

Acer platanoides forma Globosum cu coroana rotunda

Acer platanoides forma Palmatifidum cu frunze palmate, adanc penat- partite.

Artarul creste destul de rapid în tinerete, are o buna capacitate de concurenta interspecifica la vârste mici; dupa 40-50 ani ramâne frecvent în etajul al II-lea.

Valoarea lemnului este ceva mai redusa decât cea a paltinului, si productivitatea este mai redusa, utilizarile sunt similare.

Este o valoroasa specie de amestec în stejarete, se dezvolta relativ bine si în regiunile secetoase.

Este mult apreciat ca arbore ornamental, de-a lungul soselelor, cu aspect frumos mai ales toamna, când se coloreaza în galben.

Acer campestre L. - jugastru

Specie indigena raspândita în Europa si Asia Vestica (fig. 38).

La noi este specie de amestec în sleaurile de la câmpie si deal si în qvercetele începând din silvostepa.

Are pretentii mai mari fata de caldura estivala, dar este mai tolerant fata de sol; se multumeste cu soluri relativ uscate, compacte, suporta solurile saraturoase.

Rezista relativ bine la umbrire; are temperament de semiumbra.

Arbore de marimea a II-a, rar are peste 15 m înaltime, tulpina rau conformata, noduroasa, ritidom format de timpuriu, relativ gros, friabil, fin si neregulat crapat, cenusiu-galbui, pete albicioase, marunte, coroana deasa.

Lujeri subtiri, pubescenti în tinerete, apoi glabrescenti, galbui-bruni, cei de doi ani sau mai batrâni au uneori muchii sau aripi longitudinale, de pluta ca la cel de câmp.

Frunze: palmat-lobate, 5-10 cm lungime, 3-5 lobi obtuzi sau rotunjiti, margini sinuate sau întregi, petiol 2-4 cm lungime, contine suc laptos. Flori: inflorescente corimbiforme, multiflore, erecte, galbene-verzui ca la artar, apar însa mai târziu, odata cu frunzele.



Fructe: disamare cu aripi asezate în prelungire sau putin întoarse spre peduncul (fig. 223).

La noi se deosebesc doua subspecii:

A.     c. eucampestre - cu frunze pentalobate,

A. c. marsicum - cu frunze trilobate.

Lastareste mai activ decât paltinul si artarul, are capacitate de drajonare. Cresterea încetineste devreme, longevitatea pâna la 100 ani.

Lemnul este fin, omogen, greu, trainic, dur, se prelucreaza usor dar este de dimensiuni reduse, tulpinile sunt rau conformate, are putin utilizari, în strungarie, rotarie, este un bun combustibil.

Din punct de vedere silvicultural, specia este apreciata ca însoitor al stejarului în sleauri, stimuleaza cresterea si elagajul speciilor principale, protejeaza si amelioreaza solul.

Acer tataricum L. - artar tatarasc, gladis

Specie indigena, raspândita în sud-estul Europei, Caucaz si Asia Vestica (fig. 38). La noi se gaseste la câmpie si coline în subarboretul padurilor de stejar si sleau.

Este mai exigent fata de caldura decât jugastrul si mai tolerant fata de troficitatea solului, apare pe soluri compacte, cu regim de umiditate variabil, pe soluri salinizate. Suporta bine umbrirea.

Arbust sau arbore de marimea III (sub 10 m), tulpina rau conformata, strâmba si scurta, scoarta caracteristic, ramâne neteda, cenusiu-închisa, cu nuanta rosiatica.

Lujeri subtiri, usor muchiati, brun-roscati pâna la purpuriu, glabri, lucitori, muguri mici, alipiti de lujer, rosii-bruni, cicatricele perechi se unesc printr-o linie stipelara, concava. Frunze ovate sau ovat-oblongi, 5-10 cm lungime, acute, scurt acerminate spre deosebire de celelalte specii indigene, întregi neregulat dublu-serate sau cel mult lobate spre baza, toamna devin rosii, foarte decorative.

Flori albe-verzui, în panicule erecte, lung pedunculate, apar dupa înfrunzire, în luna mai.

Fructe disamare glabre, nucula bombata si aripi rosii-purpurii, îndreptate înainte, suprapuse la vârf (fig. 224).

Este o importanta specie de subarboret începând din padurile din stepa pentru ca suporta umbrirea protejeaza solul, rezista la seceta.

Se utilizeaza în plantatii din terenuri degradate.

Se foloseste ca specie ornamentala în masive si perdele.

Poate fi introdus pâna în regiunile montane inferioare (600-700 m).

Acer monspessulanum L. - jugastru de Banat

Specie indigena, originara din Sudul Europei, Asia Mica si Africa de nord (fig. 38). La noi apare sporadic în sudul Banatului.

Este termofil si mezoxerofit, suporta gerurile si solurile uscate, calcaroase, scheletice, superficiale.

Specie arbustiva sau arbore de marimea a III - a pâna la 10 m, tulpina scurta, ramificata adeseori de la baza, strâmba, scoarta neteda în tinerete, cenusie-galbuie mai târziu, ritidom solzos.

Lujeri bruni sau galben-roscati, muguri mici, ovoid-alungiti, departati de lujer, brun- negriciosi, aproape glabri, linia stipelara dreapta. Frunze cu 3 lobi, aproape egali, ovat-triunghiulari, cei laterali divergenti, margini obisnuit întregi, pe fata glabre-lucitoare, pe dos glaucescente, cu smocuri de peri la subsoara nervurilor, petiol 2-6 cm lungime, contine suc laptos, cad târziu.

Flori galben-verzui, în corimbe erecte, dupa aceea pendente, apar odata cu frunzele.

Fructe disamare mici de 1,5-2,5 cm lungime, seminte foarte bombate, aripioarele în unghi ascutit, pâna la paralele (fig. 225).

Lemnul este cu duramen roscat mai omogen si mai dens decât a celorlalti aceri dar de dimensiuni reduse.

Se introduce în statiuni supuse uscaciunii ca specie protectoare si amelioratoare de sol. În regunile calde si uscate se foloseste în scop ornamental.

Acer negundo L. - artar american

Specie exotica originara din America de Nord. La noi se foloseste ca arbore ornamental. Este putin pretentios fata de clima si sol, rezista la geruri.

Vegeteaza pe soluri uscate, nisipoase sau compacte. Se dezvolta bine pe soluri aluvionale bogate, profunde, umede (Lunca Muresului, la Simeria a devenit invadant).

Lastareste si drajoneaza abundent. Are temperament de lumina-semiumbra.

În arealul natural ajunge la 20 m înaltime, la noi 11-12 m, trunchiul sinuos, defectuos, ramificat de la mica înaltime.

Lujeri verzui sau brun-violacei, acoperiti cu o bruma albastruie, muguri ovoizi de culoarea lujerilor, brumati, cicatricele unite sub un unghi ascutit. Frunze imparipenat-compuse, 3-7 foliole, variabile ca forma, inegal sinuate pe margini, cea terminala des trilobata.

Flori dioice (nu poligame) verzi-galbui, cele mascule în fascicule, cele femele în raceme pendente.

Fructe disamare, cenusii-albicioase, aripi aproape paralele, 2-3 cm, arcuite spre interior si suprapuse la capete (fig. 226).

Rezista bine la poluare.

Subunitatile au mare valoare ornamentala:

Acer negundo var. Variegatum cu frunze cu marginea alba

Acer negundo var. Auratum - putin mai mic, cu frunze galbui

Acer sacharinum L. (A. dasycarpum Ehrh.) - artar american argintiu.

Specie exotica nord americana, nu rezista la seceta, dar rezista la ger, vegeteaza pe soluri nisipo-lutoase, afânate si umede. Are temperament de lumina. La noi este cultivat ornamental pentru forma si culoarea frunzelor, din regiunile de câmpie pâna la munte, solitar sau în grupuri, aliniamente.

Arbore cu înaltimi de pâna la 25m, scoarta cenusie, ritidom din placi alungite, cu marginile usor rasfrânte.

Lujeri roscati cu multe lenticele, muguri scurt pedicelati, rosii, cicatricea frunzelor unite printr-o linie stipelara orizontala. Frunze cu 5 lobi adânc spintecati si lobulati, 8-15 cm lungime, verzi pe fata, argintii pe dos, vârful lobilor lung acuminat, petiol lung 8-12 cm, nu contine suc laptos, înfrunzeste în aprilie. Flori poligame, apetale, verzui în fascicule, apar înaintea înfrunziri. Fructe disamara mare, cu aripioare divergente si putin curbate (fig. 227).

Din genul Acer în colectiile dendrologice sunt cultivate si alte specii, cum ar fi:

Acer ginnala Maxim. - artar de Manciuria

Arbore mic sau arbust cu frunze trilobate, cu lobul central alungit. Creste bine în Banat, pretinde climat mai blând.

Acer palmatum Thunb. - artar japonez

Arbore mic sau arbust, frunze palmat lobate, cu 5-11 lobi lanceolati, toamna frunzisul este rosu-carmin.

Acer palmatum cv. Atropurpurea cu frunze rosu închis tot anul



Acer palmatum cv. Dissectum cu coroana semisferica, de 3 m înaltime.

Acer rubrum L.- artar rosu

Originar din America de Nord, arbore înalt cu samarele tinere rosii în raceme pendente, coroana rotunjita, deasa.

Acer palmatum si Acer rubrum nu rezista la seceta.

Folosire: solitar si în grupuri, în aliniamente (Acer Pseudoplatanus, A. platanoides, A. sacharinum), în masive si perdele (A. campestre, A. tataricum, A. ginnala).

La Acer platanoides se poate tunde coroana.

Înmultire: prin seminte (toamna, imediat dupa recoltare sau primavara cu seminte stratificate 60-90 zile), prin marcotaj (Acer negundo, Acer sacharinum), prin altoire în ochi dormind (la colet sau în coroana).

Familia HIPPOCASTANACEAE A.P.D.C.

Genul Aesculus L.

Aesculus hippocastanum L. - castan porcesc

Specie exotica originara din Peninsula Balcanica si Asia Mica. La noi este cultivat în parcuri si gradini sau aliniamente stradale.

Are amplitudine climatica destul de mare, rezista bine la ger si seceta, câteodata lipsa de precipitatii din timpul verii produce necroze si pârlituri ale frunzisului. Se dezvolta bine pe soluri profunde, bogate, revene, vegeteaza si pe soluri sarace si batatorite.

Temperament de umbra - semiumbra.

Este un arbore cu înaltime mare, pâna la 30m. Tulpina exemplarelor izolate este scurta, groasa, puternic ramificata si de multe ori apare torsionata, cu ritidom cenusiu-negricios. Coroana este deasa, globuloasa, larga, are aspect frumos.

Lujerii grosi, bruni, glabri sau slab pubescenti cu lenticele evidente. Mugurii sunt foarte mari, opusi cei terminali uneori au 2cm lungime, ovoizi, bruni, cleiosi, lucitori, cicatricea este mare, are 3-9 urme fasciculare.

Frunzele palmat-compuse, cu 5-7 foliole obovate la baza cuneate, vârful acuminat, marginea crenata, lung petiolate. Florile poligame, andromonoice, petale albicioase, patate în rosu la baza, sunt grupate în panicule erecte, mari, multiflore, foarte decorative în timpul înflorii, prin mai-iunie.

Fructele capsule carnoase, sferice, de culoare verde, prevazute la exterior cu tepi mari; se deschid în trei valve. Semintele (castane), în numar de 1-2 (3), turtit-sferice, brune, lucitoare, cu o pata galbuie sau bruna-cenusie (fig. 228).

Prezinta o serie de varietati:

Aesculus hippocastanum var. Plena cu flori duble, albe, sterile.

Aesculus hippocastanum var. Pyramidalis cu coroana piramidala, cu ramuri în unghi de 400.

Albovariegata, Aureovariegata, Pendula.

Fructificatie anuala si abundenta.

Crestere activa in primii 2-3 ani, se diminueaza de timpuriu.

Longevitate de aproximativ 150 ani.

Lemnul este moale usor, putin rezistent, de importnta redusa.

Folosit în spatii verzi de la câmpie la munte, solitar, în grupuri, în masive, la margine de masiv, ca arbore de aliniament.

Aesculus hippocastanum x Aesculs pavia, este mai mic 10-15 m înaltime; flori roz închis sau rosii, foarte apreciat arbore ornamental.

Înmultirea prin seminte (imediat dupa coacere sau dupa stratificare), altoire în oculatie, prin butasi de radacina confectionati în noiembrie.

Aesculs x carnea Hayne (Aesculus rubicunda Lois.) - castan rosu porcesc

Este un hibrid între Aesculus hippocastanum si Aesculus pavia, de talie mai mica decât castanul porcesc (10-15m).

Lujerii sunt cenusii-galbui, pubescenti în tinerete. Frunzele au cinci foliole, prinse pe un petiol mai scurt, de 9-12cm; foliolele, verzi-lucitoare, relativ mici, sunt în treimea superioara curbat-îngustate si terminate într-un vârf scurt. Florile sunt roz-închis, iar castanele cu ghimpi rari, mici si moi.

Familia AQUIFOLIACEAE

Genul Ilex L.

Ilex aquifolium L. - laur

Raspandit în sudul si vestul Europei, Africa de Nord si Sud-Vestul Asiei, ocupa teritorii însemnate în zona mediteraneana. Prezenta sa spontana la noi este sub semnul întrebarii, semnalat în padurea Dosul Laurului (Zimbru - Arad). Se gaseste cultivat în gradinile dendrologice din tara.

Rezista relativ bine la ger, dar în climate aspre, vegeteaza cu dificultate. Este o specie termofila, relativ xerofita, nepretentioasa fata de sol, vegeteaza mult mai bine pe soluri bogate, revene.

Temperament de umbra, se adapteaza si la soare.

Arbust pâna la 5m înaltime (în tara noastra), cu scoarta neteda, cenusie, lujerii verzi-maslinii, slab muchiati, frunzele alterne, persistente, de 3-7cm lungime, ovate, ovat-eliptice, acute, rigide, spinos dintate, de culoare verde-închis. Florile dioice sau poligame, albe, mirositoare, grupate în fascicule axilare si apar prin mai-iunie.

Fructele sunt drupe baciforme, globuloase, mucronate la vârf, au un diametru de cca. 7mm, sunt colorate în rosu aprins si cu 4-5 sâmburi monospermi; ramân pe lujeri pâna primavara, semintele nu germineaza decât în anul II (fig. 229).

Lastareste si marcoteaza bine.

Este un interesant arbore ornamental, se cultiva în statiuni adapostite, ferite de ger si înghet, cu umiditate suficienta. Reprezinta un monument al naturii.

Se cunosc numeroase forme horticole:

Ilex aquifolium forma Pyramidalis

Ilex aquifolium var. Aureo-Marginata

Ilex aquifolium var. Albo-Marginata

Ilex aquifolium cv. Golden-Queen - forma mascula, frunze eliptice cu margine aurie

Ilex aquifolium cv. Golden- King - forma femela, frunze oval-rotunjite, mai late; spini mici, cu margini aurii, neregulate.

Ilex crenata Thunb. - originar din Japonia, arbust de 2-3 m înaltime, des ramificat, frunze mici 2-3 cm, fructe negre, sferice.

Se folosesc ca plante izolate, în grupuri, garduri vii tunse.

Se obtine din samânta, prin marcotaj, butasire sau altoire.










Document Info


Accesari: 4570
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )