Salix alba - Salcie alba
Arbore dioic de pâna la 20 m înaltime, cu coroana
neregulata, tulpina strâmba cu lujeri subtiri, flexibili, de
culoare verde - galbuie. Scoarta 525r1715f tânara este neteda,
cenusiu verzuie si formeaza de timpuriu un ritidom gros,
cenusiu brun, care se desprinde cu usurinta. Frunzele sunt
lanceolate, alterne, lungi, cu marginea marunt serata, la început
pubescente pe ambele fete, ceea ce le da culoare argintie, apoi perii
ramân numai pe dos. Florile unisexuate sunt dispuse în amenti: cei
masculi galbeni, cei femeli verzui. Floarea barbateasca are la
baza o bractee si prezinta 2 stamine cu filamente lungi iar o
floare femela are o bractee paroasa si un gineceu
bicarpelar, cu pozitie superioara. Fructe capsule. Specie de lunci
si zavoaie, cu cerinte pentru umiditate, traind pe
vaile râurilor.
Importanta farmaceutica prezinta scoarta, Salicis
cortex, care se recolteaza în lunile martie-mai când seva este mai
abundenta si se desprinde usor de pe ramuri tinere de 2-3 ani.
Contine: salicina (substanta de natura
glicozidica ) care prin hidroliza se dedubleaza în glucoza
si saligenina sau alcool salicilic, tanin, derivati de
natura flavonica. Derivatii salicilati naturali au servit
ca model pentru sinteza aspirinei.
Actiune farmacologica: antireumatic, analgezic, febrifug,
astringent, sedativ nervos, cicatrizant. Se recomanda în reumatism,
diaree, hemoragii, stari febrile, insomnii. Extern se recomanda în:
rani, ulceratii, hemoroizi, stomatite, faringite. Intra în
compozitia ceaiului antireumatic.