Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























TEHNOLOGIA INTRETINERII PLANTATIILOR

Botanica




TEHNOLOGIA INTRETINERII PLANTATIILOR

Intretinerea plantatiilor de pomi cuprinde atat operatii care se aplica direct pomilor (taieri de
formare, de intretinere, corectare, fructificare, regenerare, etc.), cat si lucrari care se aplica solului.




10.1.DIRIJAREA CRESTERII SI RODIRII

Pomii nedirijati formeaza de regula coroane prea dese cu interiorul neluminat, neaerisit, cu fructificare limitata numai la periferia coroanei si fructe de calitate scazuta. Ramurile de rod imbatranesc repede, fiind umbrite se usuca prematur si productia scade din ce in ce mai mult sau este foarte neregulata de la un an la altul.

10.2.FORME DE COROANE UTILIZATE IN POMICULTURA

In vederea asigurarii unor productii mari si de calitate superioara, coroanele pomilor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale: sa corespunda tendintei naturale de crestere; sa permita circulatia cu usurinta a agregatelor de masini pentru mecanizarea lucrarilor de intretinere; sa necesite o tehnica de formare simpla; sa asigure o suprafata cat mai mare de fructificare si un procent ridicat de fructe de calitatea I.

In practica pomicola se utilizeaza in prezent numeroase forme de coroane. Ele se grupeaza dupa mai multe criterii:

a) dupa conturul proiectiei pe sol se disting coroane globuloase si coroane aplatizate;

b) dupa prezenta axului central se clasifica in coroane cu ax si coroane fara ax (vas);

c) dupa modul cum sunt asezate ramurile de schelet se intalnesc coroane etajate si coroane
neetajate;

d) dupa pozitia ramurilor de schelet in spatiu se disting coroane cu brate oblice, orizontale
si arcuite, precum si coroane artistice-palisate , la care ramurile pot avea diverse directii
chiar si verticale (cordoane, palmete, candelabru, forma de "U", etc.).

10.2.1.Coroane globuloase. Acestea au contur circular , proiectia lor pe sol fiind

aproximativ un cerc. Ele sunt grupate in 3 categorii:

a) cu ax central si volum mare: piramida etajata, rarita, piramida neetajata (Leader),

piramida mixta;

b) cu ax central si volum redus: fusul tufa ameliorat, fusul subtire (Stender Spindle),
Coroana Pillar, etc.;

c) fara ax (vasul clasic, vasul ameliorat, vasul intarziat).

Piramida etajata rarita se caracterizeaza prin urmatoarele: trunchi de 0,8-1,0 m; inaltime
totala 3,5-5,0 m, are 3 etaje a cate 3 sarpante fiecare; distanta intre etaje este de 100-150 cm, pe
fiecare sarpanta exista 3-5 subsarpante distantate la 60-70 cm una de alta si dispuse bilateral-altern-
exterior.

Piramida neetajata (Leader) are urmatoarele caracteristici: trunchi de 0,6-0,8 n inaltime, coroana formata din 5-7 sarpante asezate  in spirala (neetajat) la distante de 35-40 cm una de alta; fiecare sarpanta are cate 3-5 subsarpante distantate la 60-70 cm si plasate bilateral-altern-extern si tot scheletul este garnisit cu ramuri de semischelet; axul coroanei se suprima deasupra ultimei sarpante dupa 2 ani de la formarea ei.

Piramida mixta se caracterizeaza prin: trunchi de 0,8 - 1,0 m, inaltime totala 3,0-4,5 m, coroana este formata dintr-un etaj bazal format din 3 sarpante, apoi inca 2-4 sarpante asezate neetajat in spirala la 35-40 cm distanta una de alta; fiecare sarpanta are 3-5 subsarpante asezate bilateral-altern-extern si garnisite cu ramuri de semischelet si de rod.

Fusul tufa ameliorat are trunchiul mic de 60 cm, iar inaltimea totala a pomului de 2,5-3,5 m; coroana este formata din 10-16 sarpante, plasate pe ax in spirala, la distante de 10-30 cm si dirijate oblic la 60-70o

Fusul subtire se deosebeste de precedentul prin urmatoarele: are un trunchi foarte scurt de 40 cm, axul in zig-zag si are numai 3-4 sarpante formand un etaj la baza coroanei, iar restul axului fiind garnisit numai cu ramuri de semischelet si de rod.

Coroana Pillar este de fapt un cordon vertical cu inaltimea totala de 2,5-3,0 m; trunchiul este scurt de 40 cm, iar axul pomului nu are nici un fel de ramuri de schelet, ci este garnisit numai cu ramuri de semischelet si de rod care au vigoare slaba si sunt conduse orizontal, incat coroana ramane permanent cu un diametru de cca. 60 cm.

Vasul clasic este o coroana cu centrul deschis, fara ax central, cu inaltimea totala de 2,5-3 m si trunchiul de 60-80 cm; are numai 3-4 sarpante provenite din muguri succesivi care formeaza un singur etaj; deoarece axul se suprima pentru a permite o buna iluminare a interiorului coroanei, fiecare sarpanta se bifurca de 1-2 ori la distante de cca. 60 cm.

Vasul ameliorat are aceiasi inaltime totala si a trunchiului ca vasul clasic; se deosebeste prin faptul ca are obligatoriu 3 sarpante care sunt distantate la 12-15 cm una  de alta si inclinate la 50-
o fata de verticala; subsarpantele sunt dispuse bilateral-altern-extern. Coroana este mai bine luminata si aerisita.

Vasul intarziat se deosebeste de precedentul prin faptul ca cele 3 sarpante sunt distantate pe ax la cca. 30-35 cm, fapt care asigura o iluminare, aerisire a coroanei si mai intensa, asigurand o colorare foarte buna a fructelor.

10.2.2.Coroanele aplatizate sunt utilizate in special in plantatiile intensive de pomi. Ele se
caracterizeaza prin dirijarea sarpantelor in lungul randului de pomi, astfel incat proiectia pe sol a
unei coroane luata individual formeaza o elipsa.
Sarpantele pomilor vecini de pe acelasi rand se
intrepatrund formand randuri continue ca niste garduri verzi cu fructe denumite si "garduri



fructifere

Palmeta etajata cu brate oblice are inaltimea totala de 3,0-4,0 m, trunchiul de 50-60 cm; prezinta un ax pe care sunt inserate 3-5 perechi de sarpante (etaje) orientate in lungul randului in pozitie oblica, adica inclinate la 45-60o fata de verticala.

Palmeta neetajata cu brate oblice, are in total 10-12 sarpante oblice conduse neetajat, plasate altern la cca. 30 cm una de alta si inclinate la 60o fata de verticala.

Palmeta cu brate orizontale (Haag), are trunchi de 60 cm inaltime si 4-5 perechi de sarpante
orizontale distantate la 50-60 cm pe care sunt prinse direct ramurile de semischelet si de rod.
Gardul belgian este o forma aplatizata fara ax central, cu trunchi scurt de 40 cm si 2 sarpante
oblice.

Tripla incrucisare (Triocrosilles Delbard) are trunchi foarte scurt de 30 cm si inaltimea totala de 2,25 m, fara ax, are 2 sarpante mama situate opus, conduse in lungul randului sub unghiuri diferite (de 21o pana la 49o

Drapelul Marchaud se caracterizeaza prin plantarea pomilor de la inceput inclinati la 45o trunchiul acestei coroane este de 50-60 cm; axul pomului se conduce tot la aceiasi inclinare; pe partea superioara a axului se formeaza 5-6 sarpante departate la 50-60 cm si conduse oblic in sensul opus axului si la aceiasi inclinare (45o) fata de verticala.

10.3.TAIERILE POMILOR

Prin taieri in general, se intelege complexul de operatiuni cu ajutorul carora se dirijeaza cresterea, formarea si rodirea pomilor. In acestea sunt incluse atat operatiuni asa zise "chirurgicale", cat si nechirurgicale. Din prima categorie fac parte acele operatiuni care se efectueaza cu ajutorul unor instrumente taietoare (foarfeci, fierastraie, cosoare, etc.) si anume: scurtarea, suprimarea, reductia, regenerarea, crestarea, decorticarea inelara, incizia, ciupirea lastarilor, etc.). Din categoria operatiunilor nechirurgicale fac parte: inclinarea ramurilor, dresarea si arcuirea - operatiuni care se aplica in special asupra pomilor tineri in perioada de formare a coroanei.

Taierile in general se clasifica dupa scopul urmarit si perioada de varsta a pomilor. Se disting astfel:

10.3.1.Taieri de formare care se aplica in perioada de tinerete a pomilor, urmarindu-se formarea tipurilor de coroane corespunzatoare sistemului de cultura, scopului urmarit, vigorii combinatiei soi-portaltoi, a cerintelor fata de lumina, etc. Se urmareste obtinerea coroanei intr-un timp cat mai scurt si grabirea intrarii pe rod a pomilor.

10.3.2.Taierile de intretinere se aplica dupa formarea pomilor si constau in eliminarea ramurilor rau plasate care indesesc coroana, precum si a celor uscate, bolnave, etc.

10.3.3.Taierile de corectare a coroanei se aplica pomilor care nu au fost taiati deloc sau care au fost taiati gresit.

10.3.4.Taierile de fructificare se aplica asupra ramurilor de rod si de semischelet, cu scopul de a norma incarcatura de rod, retinand cu precadere ramurile de rod mai tinere si viguroase.

10.3.5.Taierile de reductie se aplica in special in a doua parte a perioadei de rodire a pomilor in momentul in care se observa ca cresterile anuale sunt din ce in ce mai mici. Ele se executa de regula in lemn de 3-5 ani asupra ramurilor de schelet si de semischelet reducand volumul coroanei.

Taierile de regenerare se aplica asupra pomilor batrani sau intrati in declin prematur. Ele constau in reducerea si mai severa a ramurilor de schelet taind in lemn de varsta de 7-
10 ani si cu diametru de pana la 6-8 cm.

Epoca optima pentru efectuarea taierilor este de regula in timpul repausului de iarna al
pomilor, dupa caderea frunzelor si pana la umflarea mugurilor, epoca in care si forta de munca este
mai disponibila. La unele specii, cum este piersicul, migdalul, caisul, etc., se recomanda ca taierile
sa se faca in a doua jumatate a iernii, dupa trecerea gerurilor mari. Taierile efectuate in timpul
repausului mai sunt cunoscute si sub denumirea improprie de "taieri in uscat" spre deosebire de
unele taieri care se fac in timpul vegetatiei (cand pomii au frunze) si se numesc "taieri in verde".

10.4.INTRETINEREA SI LUCRAREA SOLULUI IN

PLANTATIILE POMICOLE

In practica pomicole se utilizeaza mai multe sisteme de intretinere a solului si anume:

a) ogorul negru cu variantele sale: lucrat, erbicidat si combinat;

b) inierbarea permanenta si temporara cu variantele sale imbunatatite;

c) culturile intercalate;

d) mulcirea solului.

10.4.1.Ogorul negru lucrat se utilizeaza pe terenurile care nu sunt supuse eroziunii solului, din plantatiile superintensive, intensive si clasice intrate pe rod. El consta in mobilizarea solului pe intreaga suprafata din livada prin lucrari repetate aproape tot timpul anului.



Avantajele acestui sistem sunt urmatoarele: afaneaza solul, ii mareste capacitatea de acumulare si retinere a apei in sol; imbunatateste regimul de aeratie si de caldura din sol; intensifica procesele microbiologice aerobe determinand conditii optime pentru marirea continutului formelor asimilabile din sol (nitrati, fosfor asimilabil, etc.).

Ogorul negru erbicidat consta in mentinerea terenului curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor, care se administreaza fie pe intreaga suprafata, fie numai pe randurile de pomi, avantajele acestui sistem constau mai ales in reducerea numarului de lucrari necesare distrugerii buruienilor, in incetinirea ritmului de mineralizare a substantei organice din sol si a efectului pozitiv asupra structurii solului, precum si a evitarii tasarii solului in adancime.

10.4.3.Ogorul combinat este un sistem de intretinere care imbina avantajele ogorului lucrat cu ale celui erbicidat. El consta dintr-o aratura de toamna, apoi o grapare de primavara urmat de un tratament cu erbicide; mai departe in timpul vegetatiei se fac 1-2 prasile.

10.4.4.Mulcirea solului consta in acoperirea solului cu diferite materiale: paie, coceni, frunze, rumegus, cu un strat de 10-15 cm sau cu folie de polietilena. Mulcirea poate fi facuta pe toata suprafata sau in plantatiile tinere numai pe o fasie de 1,5-2,0 m; se recomanda mai ales in zonele secetoase, pe terenurile nisipoase, in culturile de capsun, etc. Prezinta numeroase avantaje: impiedica evaporarea apei din sol, reduce oscilatiile mari de temperatura, etc.

10.5.FERTILIZAREA IN POMICULTURA

Cerintele pomilor in elemente nutritive depind de specie, soi, perioada de varsta a pomilor, de incarcatura de fructe a pomilor, de conditiile naturale de sol si clima, etc.
Pentru stabilirea normelor de ingrasare de folosesc urmatoarele criterii sau indicatori:

a) particularitatile fizico-chimice ale solului din plantatii si in special cantitatea si forma de
elemente nutritive care se gasesc in sol, reactia solului (pH), etc.;

b) lungimea lastarilor sau ramurilor anuale;

c) sistemul de cultura corelat cu numarul pomilor la hectar, varsta acestora si cantitatea de
recolta ce se obtine, etc.

10.5.1.Feluri de ingrasaminte folosite in pomicultura

In pomicultura se folosesc ingrasaminte organice, minerale si ingrasaminte verzi. Dintre ingrasamintele organice mai utilizate sunt urmatoarele:

Gunoiul de grajd si compostul care se administreaza in stare naturala, insa in diferite faze de descompunere in functie de natura solului pe care se aplica.

Gunoiul de pasari este mai concentrat in elemente nutritive si se foloseste in stare naturala ori compostat cu paie, frunze, etc. Se poate folosi si ca ingrasamant suplimentar sub forma lichida, dupa fermentare de 8 8-10 zile si apoi prin diluare cu apa in proportie de 1.8.

Ingrasamintele minerale (chimice) pot sa contina un singur element de baza: azot, fosfor, potasiu, zinc, cupru, magneziu, fier, bor, etc. sau pot fi ingrasaminte complexe (N,P.K).
Ingrasamintele verzi aduc in sol cantitati mari de masa verde si radacini intre 25-45 t/ha -
ceea ce calculat in materie organica echivaleaza cu 8-12 t/ha gunoi de grajd. Ele contribuie la refacerea structurii solului, reduc eroziunea solului, usureaza patrunderea in adancime a fosforului si potasiului, reduc oscilatiile zilnice ale temperaturii.

10.6.IRIGAREA PLANTATIILOR DE POMI SI ARBUSTI FRUCTIFERI

Apa constituie unul din factorii cei mai importanta in conditiile intensificarii pomiculturii in vederea obtinerii unor randamente maxime.

In vederea desfasurarii optime a tuturor proceselor de crestere si fructificare si asigurarii unor recolte bune de fructe, este necesar sa se asigure in permanenta pentru pomi cantitati suficiente de apa, in functie de cerintele fiecarei specii, soi, portaltoi si a fazei de vegetatie.

Consumul de apa al plantatiilor pomicole este in functie de o serie de factori care actioneaza in complex si anume: temperatura, umiditatea relativa a aerului, regimul eolian, specie, soi, portlatoi, varsta pomilor, faza de vegetatie, tipul de sol, sistemul de intretinere a solului, etc.

In general, in conditiile tarii noastre, norma de udare variaza intre 250-400 m /ha in livezile tinere si intre 500-1000 m /ha in livezile intrate pe rod.

10.6.1.Epocile de udare si numarul de udari.

Acestea sunt in functie de specia pomicola, de fazele critice in care trebuie sa se intervina,
de natura solului, etc. Astfel, la speciile samburoase epocile de udare sunt indicate cu 3-6 zile
inaintea infloririi in faza lignificarii samburilor, dupa recoltarea fructelor. La speciile semintoase
inainte de inflorire, dupa legarea fructelor si in faza cresterii intense a fructelor si lastarilor.

10.6.2.Metode de irigare.



In pomicultura se utilizeaza urmatoarele metode de irigare: prin brazde, prin aspersiune, prin
picurare, prin rampe perforate, prin conducte subterane, etc. Alegerea metodei de irigare se face in

functie de insusirile fizice ale solului, de posibilitatea de nivelare a suprafetei, de sursa de apa, de posibilitatile tehnice, de factorii economici, etc.

Irigarea prin brazde este utilizata pe solurile cu textura lutoasa, bine nivelate si cu panta redusa. Apa se scurge la suprafata pe principiul gravitatiei, asigurandu-se pentru aceasta o panta optima de scurgere care da nu provoace eroziune (pana 1%).

Irigarea prin aspersiune consta in distribuirea apei sub forma de ploaie artificiala si poate fi efectuata prin sisteme mobile sau fixe care functioneaza sub presiune.
Irigarea prin picurare este o metoda moderna care consta in distribuirea apei numai in zonele
de maxim consum al pomilor, unde sunt extinse majoritatea radacinilor active si nu pe toata suprafata ca la metodele clasice de udare.

Intervalul dintre udari, in cazul picurarii, este variabil si anume de la udarea zilnica la 6-7 zile. Durata udarii poate fi de la 4-5 ore pana la 12 ore pe zi, in functie de debitul instalatiei, consumul de apa al pomilor, stratul de sol ce trebuie umectat, etc.

10.7.PROTEJAREA POMILOR IMPOTRIVA CALAMITATILOR NATURALE

In plantatiile pomicole pot surveni numeroase accidente climatice care pot calamita partial
sau total recolta de fructe. Cele mai frecvente accidente climatice sunt: ingheturile si brumele tarzii
de primavara, ca si cele timpurii de toamna, grindina, poleiul, caderile masive de zapada, furtunile,
etc.

10.7.1.Masuri de protectie contra ingheturilor tarzii de primavara

Intre aceste masuri mai importante sunt urmatoarele:

Metoda fumigatiei consta in crearea unui ecran de fum cu durata limitata care impiedica racirea solului, caderea brumei si scaderea temperaturii in timpul noptii.
Fumigatia poate fi produsa prin mai multe mijloace si anume:

a) prin arderea a 80-100 gramezi/ha confectionate din materiale care produc fum mult (paie
umede, rumegus, talas, etc.);

b) prin ardere de reziduuri de petrol sau gudron de carbune.

Metoda irigatiei prin aspersiune. Pentru aceasta se folosesc aspersoare cu debit foarte redus si pulverizare foarte fina. Aspersiunea este declansata cu cateva minute inaintea aparitiei valului de inghet. Prin pulverizarea apei in atmosfera se ridica temperatura aerului cu 2-4oC, iar daca se produce inghetul se formeaza pe suprafata mugurelui sau a florilor un strat subtire de gheata care impiedica inghetarea tesuturilor organelor florale sau a fructelor.

10.7.2.Apararea pomilor contra grindinii.

Acest accident climatic poate produce pagube enorme, atat asupra recoltei din anul
respectiv, cat si a celei din anume urmator, datorita distrugerii frunzisului si lastarilor in crestere.
Pagube extrem de mari produce de asemenea in pepiniere; in unele cazuri pomii nu mai pot fi
folositi deloc pentru plantare in anul respectiv, mai ales caisii, migdalii, piersicii, dar si celelalte
specii.

10.8.COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR IN POMICULTURA

In pomicultura, numarul bolilor si daunatorilor care ataca plantele pomicole este foarte mare, adesea pierderile de recolta cauzate de acestea pot depasi 20-30%, iar in unele cazuri recolta poate fi compromisa total numai de o singura boala (ex. monilinia la cais in faza de inflorire si legare a fructelor ori deformarea frunzelor la piersic, in aceeasi faza).

Trebuie subliniat faptul ca un atac masiv al unui agent patogen dintr-un an nu numai ca
distruge frunzisul si recolta anului in curs, dar are repercursiuni asupra pomilor respectivi si in anul
urmator.

10.8.1.Metode de combatere a bolilor si daunatorilor

In general, in pomicultura se folosesc urmatoarele metode de combatere:

a)   Metode agrofitotehnice sunt reprezentate prin masuri profilactice care se refera la
lucrarile solului, folosirea unor soiuri mai rezistente, utilizarea unui material saditor sanatos,
distrugerea buruienilor.

b)   Metode mecanice constau in adunarea directa cu mana sau cu diferite unelte a
cuiburilor de omizi, a fructelor atacate, a insectelor, in suprimarea unor organe atacate (ramuri,
lastari), in folosirea capcanelor, a benzilor si inelelor cleioase, a momelilor, etc.

c)   Metode biologice constau in utilizarea diferitelor produse microbiologice, a
zoofagilor (paraziti si pradatori) care distrug daunatorii.

d)   Metode chimice sunt cele mai utilizate si mai eficace in combaterea bolilor si
daunatorilor la pomi. Se folosesc diferite produse chimice denumite "pesticide" care cuprind una
sau mai multe substante active de distrugere a agentilor patogeni.










Document Info


Accesari: 4542
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )