Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Accidentul

diverse




Accidentul






Abia am iesit din gara si am fost martorul unui cumplit accident de circulatie. Īnca o data nebunia de pe strazile Bucurestiului si-a spus cuvantul. Of, iar dadeam de aglomeratia capitalei! De la distanta urmaream cum lumea curioasa se aduna tot mai aproape de respectivul loc, sa arunce o privi 343j97d re. Troleibuzul 96 izbise un Mercedes, care iesie in graba, fara sa se asigure, de pe una dintre stradutele laterale ale bulevardului. O bubuitura puternica, apoi moment de liniste. Persoane crispate. La cativa zeci de metri departare de locul impacatului, automobilul statea cu burta in sus. In urma ciocnirii, alte trei masini, parcate in zona, fusesera acrosate. O roata inca se mai invartea in gol.

Necazul cred ca era si mai mare. Am banuit ca masina este noua, vazand numerele provizorii ce stateau sa cada din suport. Poate ca nu avea nici asigurare. Mare pacat, mare paguba!

Pasagerii mijlocului de transport in comun au coborat ametiti dupa impact, usor raniti, ii multumeau lui Dumnezeu ca au scapat teferi. In schimb, de sub caroseria sifonata a Mercedesului niciun semn, nici urma de viata. Batranii se minunau de la distanta, iar cei mai curajosi au sarit sa dea o mana de ajutor. Din departare se auzea sirena ambulantei...

Mi-am continuat drumul spre parcarea garii pentru ca nu imi place sa fiu martorul unor astfel de evenimente. Tata imi promisese ca ma asteapta, dar nici urma de el! M-am gandit ca intarzie intentionat,pentru a-mi face o surpriza, fiind ziua mea. Dupa atatea ore de calatorit cu trenul, tocmai de la Viena, cinci minute in plus de asteptare mi se pareau infernale. Detasat de atmosfera tensionata de la locul accidentului, priveam bobocii care din clipa in clipa urmau sa explodeze. Ciripitul pasarelelor si verdele crud ma fericeau.

Venise primavara, anotimpul meu preferat! Douazeci si patru de primaveri au trecut de cand sunt pe lumea asta. Zambetul se citea pe chipul meu, gandindu-ma la petrecerea aniversara, revederea celor dragi. In sfarsit acasa, ce dor imi era!

Tata nu a aparut. L-am sunat. In zadar, nu raspundea nimeni. Probabil era inca la firma, nu terminase sedinta. Deja ma plictisisem sa ma uit dupa masina lui, un Audi negru. I-am trimis mesajul: " Vezi ca am plecat de la gara, ne vedem acasa!", dupa care am urcat intr-un taxi.



Toata lumea era socata de accident. Chiar si taximetristul, un barbat negricios cu mustata ingalbenita de tutun, vorbea necontenit despre incidentul petrecut chiar sub ochii mei. Ii invinuia pe cei care isi cumpara masini scumpe si nu mai ajung sa le stapaneasca. Spunea ca rolul se schimba, masina il conduce pe sofer. Era genul de persoana suparata parca pe orice amanunt, injura des. Tot drumul nu am scos nici un sunet, i-am ascultat parearea. Din cand in cand, ii mai aruncam cate o privire. Clipea foarte rar, parca avea un punct fix la care se uita. Ochii ii erau mereu umezi, iar pleoapele greoaie cadeau incet. Stergea cu maneca stanga sudoarea stransa intre ridurile fruntii, dupa care isi scotea mana pe geam pentru a scruma linistit. Ma dezgustase omul acesta.

Am fost surprins cand am constatat ca in fata blocului se afla Audi-ul tatei. Deci, primise mesajul meu si nu a mai ocolit pana la gara dupa mine. Eram nerabdator sa-l vad. Nu am mai ciocanit, am intrat direct, usa era deschisa. Am tipat de bucurie, insa niciun raspuns. Ciudat, nimeni acasa si totusi usa deschisa, ba mai mult radioul din bucatarie aprins si el. Incepusera stirile si ca prim eveniment relatat...ce altceva decat...accidentul! L-am oprit imediat si am vazut in imediata apropiere cheile de la masina. Tata trebuia sa fie pe undeva prin zona. Cand sa intru in dormitorul meu, sa-mi las bagajele...surpriza! Un munte de cadouri. Ma reped si apuc una dintre felicitari:

" La Multi Ani! Sa ai parte numai de impliniri! Sa ramai la fel de vesel cum te stim si sa ne distram de minune, asa cum stim noi! A, era sa uit... sa conduci cu atentie noua ta masina!"

Aha, urma sa primesc in dar o masina. Super! Tremuram tot de emotie si nu stiam ce sa fac mai intai. Privirea mi-a ramas atintita asupra unei chei, aflate pe unul dintre rafturile bibliotecii mele. O cheie de rezerva! Am analizat-o atent...si am incremenit. Pe laterale era scris mic Mercedes-Benz.

Imediat, am primit un mesaj pe mobil: " Iti voi spune mai multe fata in fata, nu te speria ca totul este bine. Ia-o si pe mama si veniti la Spitalul Municipal, la urgente. Tata."













Document Info


Accesari: 1500
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )