Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























CERCETAREA, EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

diverse


CERCETAREA, EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR


1. Competente si obligatii privind stabilirea si cercetarea incendiilor




Competenta stabilirii cauzelor de incendiu revine, potrivit dispozitiilor legale, in principal inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si inspectoratului pentru situatii de urgenta al Municipiului Bucuresti.

In Hotararea Guvernului nr.1492/2004 privind principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciilor de urgenta profesioniste, se precizeaza ca inspectoratul “stabileste, impreuna cu organelle abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului” (art. 11 lit. s) si ca “participa la cercetarea cauzelor de incendiu, a conditiilor si imprejurarilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor si dezastrelor” (art. 11 lit. r).

Personalul inspectoratului cu atributii de indrumare si control si de interventie, investit in exercitiul autoritatii publice, are dreptul, dar si obligatia “sa stabileasca, impreuna cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale producerii situatiilor de urgenta si sa participe, la cererea acestora, la identificarea si stabilirea factorilor de risc si imprejurarilor care au generat unele situatii de urgenta” (art. 20, alin. 1 si 2 lit. s).

La incendiile la care intervin pentru stingere subunitatile specializate de interventie ale inspectoratelor pentru situatii de urgenta, stabilirea directa, la fata locului, a cauzelor probabile de incendiu o asigura sefii garzilor de interventie, fiecare in raionul de interventie al subunitatii sale.

Cauza probabila de incendiu se consemneaza in procesul verbal de interventie intocmit impreuna cu organul de politie, in raportul de interventie si se raporteaza operativ la inspectorat.

Practic, la peste 80% din incendii se reuseste stabilirea directa a cauzei probabile de incendiu.

Sunt insa situatii in care cauza probabila nu se poate stabili direct pana la retragerea fortelor de interventie, cum este cazul:

incendii de amploare, la care au intervenit doua sau mai multe subunitati specializate de interventie;

incendii la care sunt necesare incercari de laborator si expertize.

In aceste situatii cercetarea cauzelor probabile de incendiu se face de catre personal specializat (minim 2 investigatori) numiti prin ordin de inspectorul sef, pentru fiecare caz. In situatii complexe participa si 757c26h personal specializat din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, desemnat de inspectorul general.

Specializarea personalului in cercetarea cauzelor de incendiu se face prin cursuri organizate de Centrul National de Securitate la Incendiu si Protectie Civila, la absolvirea carora primeste certificatul de specializare, cu o valabilitate de 5 ani.

Investigatorii desemnati, consemneaza rezultatele activitatii de cercetare in raportul de constatare tehnica, intocmit pentru fiecare caz un exemplar unic, care se aproba de inspectorul sef sau de inspectorul general. Informatiile si datele de interes public se comunica, la cerere, organelor abilitate si persoanelor interesate.

In activitatea de cercetare si stabilire a cauzelor de incendiu, sefii garzilor de interventie si investigatorii aplica metodologia si procedurile elaborate in acest sens de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

Statistica incendiilor releva faptul ca aproximativ 5, 6 sau chiar 8 % din incendiile inregistrate in Romania sunt provocate de actiuni intentionate, tendinta fiind de crestere a acestor incendii voluntare cu caracter penal. Unele incendii (circa 1-2%) sunt provocate de alte cauze, dar au consecinte deosebit de grave, de natura penala (victime omenesti, pagube foarte mari etc.).

In noul Cod Penal, aprobat prin Legea nr.286/2009, infractiunea de „ Distrugere, degradare sau aducere in stare de neintrebuintare a unui bun savarsita prin incendiere, explozie, ori prin orice alt asemenea mijloc, si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani ”.( art.251 alin. 4). Tentativa se pedepseste. Pedeapsa se aplica si daca bunul apartine faptuitorului. Daca faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa poate ajunge la 15 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Distrugerea din culpa se pedepseste. Potrivit art. 252 alin.2. din noul CP „Dezastrul consta in distrugere sau degradarea unor bunuri imobile, ori a unor lucrari, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea corporala a doua sau mai multor persoane ”.

In aceste cazuri, activitatea de cercetare a cauzelor, potrivit Codului de Procedura Penala, se efectueaza de catre organele de cercetare penala ale politiei sub supravegherea procurorului.

Organele de cercetare penala ale politiei, conform ordinului Ministerului de Interne (nr. 420/2003) efectueaza cercetarea incendiului impreuna cu specialisti (pompieri) din inspectoratele pentru situatii de urgenta, pentru stabilirea cauzelor, focarului, directiilor de propagare a focului si fumului si a altor elemente. Totodata asigura ridicarea tuturor probelor.

Cercetarea la fata locului, intocmirea procesului verbal de cercetare la fata locului, intocmirea procesului verbal de cercetare la fata locului si dupa caz reconstituirea se fac potrivit dispozitiilor Codului de Procedura Civila.

O parte din incendii (circa 5-10%) sunt stinse exclusiv de catre formatiile de interventie, salvare si prim ajutor din cadrul serviciilor pentru situatii voluntare si private. La aceste incendii cauzele probabile sunt stabilite direct de catre sefii serviciilor de urgenta care au intervenit in sectoarele lor de competenta.

Cand se impune o cercetare mai aprofundata, primarul localitatii sau conducatorul societatii comerciale afectate de incendiu poate dispune constituirea unei comisii de cercetare interna (administrativa) a cauzei incendiului.

Cauza probabila de incendiu se consemneaza de regula in raportul de interventie.

Obligatia completarii si trimiterii raportului de interventie la inspectoratul teritorial pentru situatii de urgenta in termen de 3 zile, ramane, potrivit Legii nr. 307/2006, primarului, respectiv administratorului sau conducatorului institutiei. Acestia au si obligatia de a informa de indata inspectoratul despre izbucnirea si stingerea incendiului cu forte proprii.

In cercetarea cauzelor acestor incendii, pentru a efectua expertize pot fi solicitati si expertii judiciari care isi desfasoara activitatea in inspectoratele pentru situatii de urgenta, intrucat la stingerea incendiilor nu au participat fortele serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta.

Rapoartele de interventie in caz de incendiu si alte situatii de urgenta se completeaza folosind indrumatorul elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

Formatul acestor rapoarte permite prelucrarea automata pe calculator a datelor si informatiilor continute.

Banca de date privind incendiile se constituie si se gestioneaza pe nivele, domenii sau zone de competenta, de catre:

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta prin Centrul Operational;

Ministere si alte organe centrale prin centrele operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;

Inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene prin centrele operationale judetene;

Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta al Municipiului Bucuresti prin centrul operational municipal.

Serviciile pentru situatii de urgenta voluntare si private tin evidenta incendiilor produse in sectoarele de competenta in registre proprii.

Analiza incendiilor in cadrul serviciilor de urgenta se face:

dupa stingerea incendiului, cu personalul care a intervenit;

in cadrul pregatirii profesionale prin studii de caz;

Analizele statistice si unele incendii deosebite sunt publicate in revista “Pompierii Romani” sau Buletinul pompierilor.


2. Cercetarea cauzelor incendiilor la fata locului


2. 1. Notuni specifice

Cercetarea cauzelor incendiilor reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor organizatorice, tehnice si operative intreprinse cu ajutorul si pe baza metodelor, procedeelor si mijloacelor adecvate, in vederea stabilirii cauzelor care au generat incendii sau alte evenimente urmate de incendii. Problema este similara si pentru inceputuri de incendii, arderi necontrolate sau alte evenimente urmate de inceputuri de incendii.

Amprenta incendiului reprezinta imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor materiale survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor lui asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in el.

Urma este orice modificare materiala produsa in mediul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu acesta, ca urmare a interactiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infractionale sau de alta natura, mijloacele si caile lor de actiune si elementele componente ale spatiului incendiat.

Fenomenele si manifestarile sunt accidente, incidente, situatii, comportari ori aspecte ale acestora ce au loc inainte, pe timpul sau dupa lichidarea incendiului in spatiul incendiat, in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare, care pot avea legatura cu incendiul.

Amprenta incendiului este de fapt fotografia panoramica a zonei incendiate, care inglobeaza suma urmelor vizibile din spatiul respectiv.

2. 2. Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor

Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale,acestea fiind:

- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;

- stabilirea si luarea de masuri neintaziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatilor de productie afectate;

- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare, materiale, contraventionale si penale, dupa caz, ce revin acestora potrivit prevederilor legale;

- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura, obligatorii in unitati similare.


2. 3. Comisiile de cercetare a cauzelor de incendiu


Pentru cercetarea cauzelor de incendiu, in functie de marimea si urmarile incendiului, se pot constitui, in situatii deosebite, comisii de cercetare in care pe linga cadre din serviciile de urgenta profesioniste, participa, dupa caz, organe ale procuraturii, organe ale politiei cu competente legale in acest, domeniu, factori de raspundere si specialisti din unitatea in cauza si din organele tutelare, experti, organele societatii de asigurari (pentru vietile si bunurile asigurate afectate de incendiu) sau alte organe solicitate de instantele judecatoresti ori de or­ganele de cercetare si urmarire penala.

La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu, se urmareste ca membrii acesteia sa cunoasca;

- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a acestora, indeosebi in obiectivul in cauza;

- pericolele, cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor, utilajelor si masinilor din zona incendiului;

fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor, precum si tactica, procedeele, mijloacele si substantele de stingere a acestora;

- metodele, procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiilor;

- organizarea efectiva a activitatii de productie, precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in cauza;

- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a obiectivului;

- locul, rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii.

Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre membrii sai.

2. 4. Cercetarea cauzelor incendiului la fata locului

Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale, cum sunt:

nelimitarea anticipata, in timp, a duratei cercetarii incendiului, asigurandu-se insa maxim operativitate in desfasurarea activitatii;

efectuarea cercetarii complete la fata locului, independente de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari;



executarea organizata a sarcinilor;

utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii si tehnicii adecvate in raport de natura si particularitatile incendiului;

consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor, datelor, informatiilor si elementelor in legatura cu cauza;

observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului.

De asemenea, pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se respecte unele reguli specifice cum sunt:

- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;

- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor;

- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente, precum si pentru prevenirea sustragerilor;

- aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii, materialele si substantele care au ars, caracteristicile incendiului, observarea si anuntarea incendiului, modul de stingere; conditiile meteorologice etc.);

- inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului, in care scop se asigura:

- cunoasterea procesului tehnologic si-indeosebi a fazei in care se afla obiectivul incendiat (in probe tehnologice, in exploatare, in reparatii sau revizii, in timpul sau in afara programului de lucru etc);

- stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele posibile ale incendiului;

- identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu acestea;

- descoperirea, pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si elementelor care pot furniza date si informatii despre eveniment;

- cercetarea incendiului sub forma de fenomene, situatii si miscari succesive in timp, in strinsa interactiune dialectica, renuntind la idei preconcepute, empirism si intuitie;

- verificarea, cercetarea, epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese pina se ajunge la stabili rea univoca a adevarului.

2. 5. Metode, procedee si mijloace tehnice utilizate in cercetara cauzelor incendiilor

Acestea se pot grupa astfel:

Metode logice generale cum sunt: analiza, sinteza, inductia, deductia, comparatia, presupunerea, excluderea etc.

Metode, procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt:

studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv si indeosebi la locul de munca in cauza;

studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intocmite in obiectiv si verificarea indeplinirii masurilor stabilite;

studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in caz de incendiu sau calamitati si verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul incendiului;

studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului in obiectivul respectiv si verificarea gradului de aplicare a acestora;

studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate;

verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre factorii de raspundere din obiectiv, inclusiv de catre personalul de ia locul de munca in cauza;

folosirea instrumentelor de masurat (metru, rigla, balanta, cronometru, termometru etc.), optice de marit, de iluminat, fotografiat, filmat, proiectie, inregistrare etc.

Metode si procedee tehnico-stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea parametrilor de ardere a materialelor si substantelor combustibile, evaluarea curbelor de ardere, calculul bilantului energetic, evaluarea duratei incendiului; aflarea formei, structurii sau compozitiei unor materiale si substante etc. .

Metode fizico-chimice: analiza spectrala, metalografia, cromatografia, microscopia, solubilitatea, defectoscopia etc.

Expertize tehnice (de specialitate, criminalistice, medico-legale, psihiatrice) si reconstituirea la scara naturala sau redusa.

Declaratiile martorilor si afirmatiile investigatorilor trebuie fundamentate stiintific.

Se apeleaza la labotatoare specializate in aplicarea metodelor, procedeelor si expertizelor.

2.6. Documente de cercetare a cauzelor incendiilor

Constatarile si concluziile rezultate cu prilejui cercetarii incendiului se consemneaza de catre comisia de cercetare intr-un document de cercetare ( proces-verbal, raport etc.) in care, in principiu, se mentioneaza:

componenta comisiei de cercetare;

- unitatea, sectia, atelierul, instalatia si locul in care a izbucnit incendiul;

datele si orele izbucnirii, localizarii si lichidarii incendiului;

- cine, cand si cum a observat si anuntat incendiul;

- cine, cand si cu ce a actionat initial asupra incendiului;

caracteristicile constructive, ale obiectivului incendiat si ale procesului tehnologic, masurile si dotarile existente cu sisteme de protectie impotriva incendiilor;

- caracteristicile incendiului, cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare, suprafata incendiata, directiile principale de propagare, forma incendiului etc.;

- fortele, mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului;

- conditiile atmosferice (vant, temperatura, precipitatii);

- pierderile materiale provocate de incendiu (natura, cantitatea, valoarea, amplasarea si proprietatile materialelor si substantelor care au ars, precum si a celor deteriorate);

- victimele omenesti (numele, prenumele, functia, varsta);

- consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata intreruperii, efectul economic cantitativ si valoric);

- persoanele si bunurile salvate;

- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelalte cauze de incendiu avute in vedere initial si motivul eliminarii acestora;

- persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile acestora;

- masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru preintampinarea unor pericole iminente si pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie afectate;

- invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea in viitor a unor astfel de incendii.


3. Clasificarea principalelor urme ale incendiilor

Principalele urme ale incendiilor sunt:

Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea, topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile ori nerezistente la temperaturile degajate pe timpul incendiilor (textile, mase plastice, cauciuc, lemn, sticla etc. ).

Urme de lichide, vapori si gaze combustibile: produse petroliere, lacuri, vopsele, solventi, gaz metan, amestec aragaz etc.

Urme create de explozii:

- de explozii de substante explozive: focarul (craterul), schije, ruperi, arsuri, furnizare, efecte distructive, urme de substante explozive, efecte sonore;

- de explozie a amestecurilor explozive: succesiunea exploziilor, fumizare, scurgeri de produse combustibile, fisuri in instalatii, efecte distructive;



- de explozii fizice: crapaturi, rupturi cu punct de plecare de la fisuri sau defecte de fabricatie, coroziuni intensive, defecte de executie, solicitari mecanice indelungate, fortarea AMC datorita suprapresiunii, schije, deteriorarea vecinatatilor, distrugeri provocate de recipientul explodat etc.

Microurme create de incendii si explozii:

particule de sticla, vopsea, coloranti, lacuri, praf combustibil;

- resturi de lichide combustibile, lubrifianti, mase plastice, gudroane;

- resturi de materiale combustibile arse.

Urme de produse chimice incendiare, toxice si radioactive.

Urme ale instrumentelor, dispozitivelor si ale unor obiecte: chei, clesti, leviere, rangi, ciocane, sfredele, surubelnite, brocuri de sudura, span, pilitura, diagrame ale aparaturii de masura si control etc.

Urme ale omului:

urme forma: ale mainilor, picioarelor, vocii, scrisului, manierei de a se executa diferite operatii;

urme biologice: de sange, saliva, par, osteologice, miros, tesuturi moi, arsuri;

Proba de ADN – acizi dezoxiribonucleici - este cea mai concludenta privind prezenta persoanelor.

Urme ale vegetalelor: resturi carbonizate, aschii, seminte de plante uleioase etc.

Urme ale animalelor: lasate de picioare si coarne, sange, puf, par, lana, pene, etc.

Urme ale mijloacelor de transport: anvelope, roti, potcoave, scurgeri de carburanti si lubrifianti etc.

Trebuie eliminate urmele false. De exemplu: substantele volatile inflamabile din unele spray-uri, care se gasesc in mod normal in locul izbucnirii incendiului, nu pot fi considerate din start drept “ catalizator” pentru initierea intentionata a focului; bucatile de sticla fin fisurate pot proveni de la contactul apei folosite la stingere cu sticla fierbinte;


4. Particularitati metodologice si tehnice de identificare a urmelor caracteristice si a surselor de aprindere

Arcurile electrice, scurtcircuitele, scanteile si efectul termic al curentului electric se identifica prin:

- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea, in colaborare cu specialistii din acest domeniu (din unitatile beneficiare, furnizoare, de proiectare etc);

- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice in functie de pericolul de incendiu si explozie existent;

- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiilor si a celor care nu erau sub tensiune;

- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice: daca sunt montate toate dispozitivele de siguranta; daca dispozitivele sunt originale, nu sunt supradimensionate nu au fost reparate cu mijloace locale;daca capacitatea consumatorilor este sub limita admisa pe circuitul (siguranta) respectiv;

- examinarea comutatoarelor, heblurilor si intrerupatoarelor, pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe ele si pe punctele de contact;

- examinarea consumatorilor (motoare electrice, aparate electrice, corpuri de iluminat etc.): starea tehnica a consumatorilor si modul de supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec electric se gasesc sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla, becul ardea, iar daca particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament, rezulta ca becul nu era sub tensiune; in acest scop se folosesc microscopul care mareste de 20-50 de ori si aparatul de fotografiat);

- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu, carbonizarea izolatiei in zona de contact cu metalul si schimbarea culorii observata prin marirea la microscop de 20 de ori si prin fotografiere); colectarea din zona incendiului a resturilor de conductoare, urmata de slefuirea fina a partilor topite (perlarilor) si examinarea la microscop a structurii metalului, marind de 500 de ori (de exemplu: aparitia unor modificari in structura cuprului, care implica prezenta oxigenului, indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului, iar daca indica doar prezenta infima a oxigenului, inseamna ca circuitul s-a inchis pe timpul incendiului);

- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform normativelor si standardelor in vigoare) prin efectuarea unor masuratori privind: rezistenta izolatiei (megaohmetru), rezistenta chimica (metoda puntii), proba cu tensiune inalta sau marita si a curentului de fuga, incercarea izolatiei la strapungere, precum si determinarea defectelor de-cablu; examinarea materialelor identice (etalon) cu cele avariate, dar neutilizate, intacte;

- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica, cum sunt: la scurtcircuit;

- intensitatea, tensiunea si rezistenta de scurtcircuit, efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scantei electrice;

- intensitatea, tensiunea descarcarilor, radiatia termica a acestora, lungimea si durata arcurilor si scanteilor, capacitatea (energia) de aprindere a surselor;

- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona incendiului;

- analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit, arcuri si scantei electrice produse in mediul combustibil (exploziv) existent;

Electricitatea statica se identifica prin:

- inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea acestora;

- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea, gradul de izolare, temperatura si compozitia mediului);

- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (fara scantei) a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de legare la pamant;

- verificarea legarii la centura de impamantare a tuturor punctelor in care se pot dezvolta si localiza sarcini electrostatice;

- determinarea energiei scanteii formate la descarcarea electrostatica si compararea acesteia cu energia minima de aprindere a substantelor din mediului dat;

- efectuarea unui experiment in conditii similare, utilizind: electroscopul pentru semnalizarea diferentei de potential corespunzatoare incarcarii, indiferent daca aceasta diferenta a aparut pe o instalatie, pe o masina sau pe corpul uman; voltmetrul electrostatic pentru masurarea cantitativa a tensiunii;

Flacara deschisa si flacara-inchisa se vor identifica prin:

- verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot, in anumite conditii, sa formeze flacara deschisa ori inchisa, cum sunt: aparatele de sudura, faclele, cuptoarele, aparatele de gatit (aragaze, resouri, cu petrol), de iluminat (lampi, luminari, felinare), de laborator (becuri si spirtiere cu lichide sau gaze combustibile), fumatori, mijloace de aprindere (chibrituri brichete, aprinzatori electrice etc. ); focul in aer liber;

- examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara, a deformarilor acestora si a funinginei;

- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in zona incendiului, precum si a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;

- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului, de marimea flacarii rezultate la ardere, precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele tie ardere (exemple ale temperaturii flacarilor care pot fi atinse de: chibrit 70°C; sudura oxiacetilenica 3150°C; lampa de lipit 2000°C; hidrogen 2S80°C; lemn 850-1400oC; metan 1875°C; propan 1925°C; lampa cu petrol 7SO-1300°C);

- compararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a materialelor si substantelor combustibile;

- studierea, dupa caz, a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.

Caldura (efectul termic) se identifica prin:

- verificarea existentei si 'starii tehnice” a instalatiilor, aparatelor si a altor surse generatoare de caldura, precum si a modului de amplasare, utilizare si supravegherea acestora;

- examinarea punctelor in care poate aparea frecarea, in functie de sistemul de rezemare si de ungere, de numarul turatiilor si de puterea transmisiei;

- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii, precum si a marimii si a duratei actiunii acesteia;

- examinarea urmelor de ardere, cenusii si zgurii, precum si combustibilului utilizat;

- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere ale materialelor combustibile amplasate in apropierea sursei de caldura, a distantelor de securitate si a celor efective, a duratei de incalzire (ardere), precum si a conditiilor de microclimat(concentratia de praf combustibil, umiditatea, curentii de aer etc. );



- studierea materialelor combustibile dIn apropierea punctelor de frecare, natura si proprietatile acestora, durata stationarii depunerilor de materiale si a impuritatilor combustibile in punctele de frecare si in jurul lor etc.

- compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura surselor de caldura, tinandu-se seama de amplasarea acestora (exemple de temperaturi care pot fi atinse: cosuri de fum 500—100fl°C; becuri electrice cu incandescenta 100-300QC; metale incandescente 700-1500°C);

- efectuarea de masuratori in conditii similare utilizand pirometrul optic portativ (temperaturi cuprinse intre 700-1500°C si 1200-2000°C pentru radiatie termica in domeniul vizibil, respectiv termometrul cu varf de palpare cu panglica din bimetal si cu termistori);

- reconstituirea, cand e posibil si necesar, a situatiei care a generat incendiul.

Scanteile se identifica, prin:

- determinarea capacitatii de aprindere a scanteii, care depinde de masa ei si de energia termica inmagazinata;

- comportarea capacitatii de aprindere a scanteii cu energia ei minima de aprindere a materialelor combustibile;

- verificarea sursei (instalatiei, utilajului, uneltelor de munca etc. ) care poate produce scantei, starea tehnica si modul de utilizare. De exemplu, la sistemele de incalzire, scanteile apar prin crapaturi, gauri, usi deschise, cosuri de fum si burlane, mai ales cand ard rasinoase, vreascuri, crengi, coceni de porumb si in prezenta vuitului sau a tirajului. Scanteile de cos cazute pe materialul combustibil la 15-20 m il poate incendia, iar pe timp de vant puternic scanteile si jaratecul pot ajunge la 100 m; la sudura executata la inaltimea de 6 m de sol zona periclitata este de 6-8 m in jurul punctului de lucru, iar prin ricosare scanteile secundare ajung la 14-15 m acoperind 50-70% din zona de pericol. Scanteile, bucatile de metal incandescent sau topit si brocurile de sudura (uneori de culoare inchisa), avand o energie ca lorica ridicata (temperatura de 500-550°C), pot incendia materialele combustibile: la utilizarea sculelor si dispozitivelor de aluminiu pot apare scantei capabile sa aprinda o seric de substante inflamabile (sulfura de carbon, acetilena, hidrogen, etilena, benzen, metan, propan etc.), mai ales daca scanteile au rezultat din socul (lovitura) intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit.

Autoaprinderea se identifica prin:

depistarea substantelor chimice care pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul (fosfor alb si rosu, praf de aluminiu sau zinc, sulfuri de potasiu, sodiu, bariu, negru de fum, lemn supus incalzirii de lunga durata etc.); in contact cu apa (carbura de calciu, metale alcaline si alcalino-pamantoase, hidrurile metalelor alcaline, fosfura de calciu si de sodiu etc.); in contact cu substante organice (oxigen, fluor, clor, acid azotic, peroxizi de bariu si sodiu, permanganat de potasiu, clorati, perclorati etc.);

evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice degajate;

depistarea promotorilor (acceleratorilor) existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere: in carbune (oxigen, compusi volatili, sulfuri de fier, umiditate, resturi organice etc.); in bumbac (seminte, ulei, grasimi); in azotat de amoniu (strunjiri de fier, sticla, grafit, zinc, cloruri, acid azotic ele); in uleiuri de floarea soarelui, in, canepa, bumbac, soia etc. (cu indice de iod peste 80); in lichide combustibile (acetona, acid acetic concentrat, alcool butilic, etilic, metilic, benzina ele.); in contact cu oxidantii (peroxid de sodiu, permanganat de potasiu) mai ales in prezenta apei;

studierea conditiilor de depozitare (temperatura, umiditate, durata etc.) a materialelor combustibile;

verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor (paie, fin, lucerna, rumegus etc.), datorita umiditatii, actiunii microorganismelor, enzimelor si a transferului de materie;

examinarea urmelor (canale, cuiburi, focare) de initiere a autoaprinderii biologice;

efectuarea, dupa caz, de reconstituiri la fata locului.

Reactiile chimice se identifica prin:

inventarierea, substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor, a produsilor de reactie sau a substantelor combustibile vecine mediului de reactie, fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu: evaporarea solventului din nitroceluloza umectata), fie prin contactul cu alte substante chimice (exemple, de reactii periculoase reversibile: acetilena cu fluorul, clorul, bromul, cuprul, argintul, mercurul; amoniacul gazos cu mercurul, clorul, iodul, bromul, acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var; metanul cu sulfura de carbon, cu peroxizii etc.;

examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante, lumina solara, scanteile, reactiile chimice etc.);

colectarea de probe si verificarea, in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice;

studierea efectelor termice si chimice ale reactiilor chimice.

Explozia se identifica prin;

determinarea substantelor explozive existente, a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare rapida, descompunere rapida, polimerizari si alte reactii chimice ne controlate), precum si a tipului de explozie produs. (deflagratie, detonatie, explozie in spatiu inchis, explozie in aer liber);

studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie, temperatura si presiunea mediului, ventilatia, starea fizico, - chimica a substantelor si materialelor, temperatura si energia minima de aprindere, compozitia mediului, existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc.);

inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona incendiului si examinarea acestora;

examinarea efectelor si urmarilor exploziei :presiuni si temperaturi rezultate, distrugeri materiale etc.

Trasnetul se identifica prin:

procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;

izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale, de exemplu: pe copaci apar santuri verticale pe suprafata, late de 10-13 cm si adanci de 10-20 cm), carbonizate la partea interioara, iar sub copaci se gaseste material lemnos smuls si zdrobit; stalpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie, tigla) este rupta si imprastiata; randurile de caramida, de piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite;structurile, conductele si burlanele metalice sunt topite, gaurite, pliate si rasucite;

verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura adecvata si prin analiza de laborator (legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica; rezistenta ridicata pana la 50 ohmi a centurii de impamantare care indica trasnetul, drept cauza de incendiu);

examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;

studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice, precum si a eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte.

Energia nucleara se identifica prin:

- analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care au dus la pierderea controlului reactiei nucleare sau la urgenta radiologica;

- stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de protectie si securitate nucleara; cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a precedat punerea in libertate a energiei nucleare.














Document Info


Accesari: 5049
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare



});

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )