Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























Religia brahmanica (brahmanismul)

diverse


Religia brahmanica (brahmanismul)

A) Istoria arata ca brahmanismul a aparut ca o creatie a preotilor, ca



o sistematizare a religiei vedice. Totodata, brahmanismul a fost si o

reactie împotriva ritualismului vedic si a bogatiei panthenonului zeitatilor

în vedism. Brahmanismul reprezinta învatatura textelor Brāhma , dar

si filosofia brahmanica din Upani ad. Alaturi de vedism, brahmanismul

este a doua mare subdiviziune a hinduismului.

B) Izvoarele sunt bogate. Dintre textele brahmanice cel mai

important este Śatapatha Brāhma a, opera fundamentala pentru

cunoasterea semnificatiei sacrificiului indian, ca si a specificului unor

ritualuri indiene. Daca dintre cele 18 texte epice numite Purā a Vi u

Purā a este cel mai important si se ocupa de creat 838d31i ia lumii, a zeilor si a

oamenilor, de istoria dinastiilor de regi, opera fiind dedicata zeului

suprem Vi u, ca si Bhāgavata Purā a, cea despre viata lui K a,

întruparea umana a acestui zeu, dintre textele Brāhma retinem,

desigur, Śatapatha Brāhma a. Textele Brāhma descriu ritualurile,

explica sensul lor ascuns si clarifica originea si semnificatia lor prin

raportare la mituri si legende. Comentariile vedice Brāhma contin

sectiuni numite Āra yak (Cugetari din padure) pentru meditatia în

liniste. Cu toate acestea, textele fundamentale pentru brahmanism sunt

Upani ad si din acest motiv religia brahmanica a fost denumita religia

upanisadica. Upani ad sunt învataturile secrete pentru un numar restâns

de discipoli. Ele exceleaza prin speculatia teologica si idealismul pur.

Exista în jur de 100 de Upani ad, dintre care 12 principale, cum ar fi:

Chāndogya, B hadāra yaka, Ka ha, Kena, Īśā, Taittirīya, Aitareya,

Mu aka, Mā ūkya, Śvetāśvatara, Maitrayāni si Praśna. Dintre autorii

acestor texte mentionam câtiva: Āruni, Yajńavālkya, Taittirīya, Śā īlya,

Uddalaka, Jainalī, Maitu si Pratandāna etc. Textele Upani ad au fost

lectura preferata a filosofului Arthur Schopenhauer, consolarea sa. Mai

multi cercetatori s-au ocupat cu predilectie de învatatura acestor texte sacre

indiene, între ei numarându-se urmatorii: S. K. Belvalkar, Rudolf Otto,

René Guénon, Carlo Formichi, Max Wallesser, David Hume, S.

Rādhāk an, Swāmī Vivekānanda, Hermann Oldenberg si Paul

Deussen etc.

C) Sistemul textelor upanisadice, dupa cum indica Paul Deussen,

dezvaluie urmatoarele componente majore: 1) teologia - doctrina despre

Brahman ca principiu suprem prezent în tot ceea ce exista în univers;

cosmologia - doctrina despre desfasurarea acestui principiu în întreaga

lume; 3) psihologia - doctrina despre patrunderea acestui principiu în

sufletul omului; 4) eshatologia - doctrina despre soarta sufletului dupa

moarte si despre eliberare si 5) etica - doctrina despre comportamentul

omului în viata247. Ar trebui adaugata aici si soteriologia.

Sensul termenului upani ad se desprinde din etimologia sa. Astfel,

este vorba despre un substantiv format prin aplicarea prefixelor upa

(catre, lânga), ni (jos) pe radacina verbala ad (a sedea). S-au dezvoltat

semnificatii ca: "stând în asteptare", "stând alaturi" sau "sezând la o

întâlnire secreta". Initial, termenul se referea la discipolul asezat lânga

maestru pentru a asculta învatatura. Termenul upani ad are trei

semnificatii principale: a) cuvânt secret sau formula secreta; b) text secret,

rezervat unei categorii de initiati si c) sens secret sau alegoric al unei

notiuni rituale sau filosofice.

Dintre textele Upani ad Chāndogya Upani ad, emblematic

pentru disciplina misticii, sintetizeaza mesajul central si întelepciunea

acestor texte: ideea echivalentei dintre ātman (sinele individual) si

Brahman (sinele universal). B hadāra yaka Upani ad este important

pentru cunoasterea lui Brahman si pentru disciplina gnoseologiei. Cel mai

însemnat din punctul de vedere al disciplinei metafizicii este Ka ha

Upani ad. Dialogul dintre Yama, zeul mortii si Naciketas este celebru în

Ka ha Upani ad. Cicerone Poghirc, în cartea Philologica et

linguistica248, îl compara întemeiat cu acela dintre Demiurg si Hyperion

din poemul Luceafarul de Mihai Eminescu. Luceafarul cere "o ora de

iubire" si conditia de muritor. Naciketas vrea nemurirea, însa nici unul

dintre ei nu-si va putea depasi statutul. Retinem critica adusa de Naciketas

conceptului de fericire. Potrivit soteriologiei indiene, fericirea înseamna



transcenderea ciclului samsaric al nasterilor, mortilor si renasterilor si

obtinerea eliberarii (mok a), nicidecum o simpla multumire de sine

profana odata cu satisfacerea unor interese personale, ci beatitudinea

suprema. Din Upani ad se desprinde ideea ca eliberarea consta în

cunoasterea lui ātman. Cunoasterea lui ātman nu aduce eliberarea, ci ea

este eliberarea însasi.

Pe de alta parte, se schimba semnificatiile unor concepte filosofice

indiene odata cu Upani ad. De exemplu, citta nu mai înseamna

"gândire", "mental", "constiinta", ci simbolizeaza o experienta metafizica

si prezenta constanta a spiritului în el însusi.

Se aduce o grea lovitura ideii de actiune, de faptuire, întrucât tot

ceea ce este legat de karma (actiune) atrage suferinta, exprimata prin

eterna reîntoarcere în ciclul samsaric al existentei lumesti. Nu este

devalorizata viata, ci existenta mundana si profana. Viata este revalorizata

din perspectiva spirituala a mântuirii, idealul suprem fiind soteriologic:

nemurirea si libertatea. Calea, potrivit cu textele upanisadice, este

cunoasterea, scopul fiind eliberarea (mok a). Ignoranta, necunoasterea

avidyā) este aneantizata, caci ea se afla la originea suferintei alaturi de

egoism (aha kāra). În atare situatie, o celebra propozitie upanisadica din

B hadāra yaka Upani ad sintetizeaza sensul drumului existentei si

cunoasterii umane: asato mā sad gamaya, tamaso mā jyotir gamaya,

m tyor mā am tam gamaya (Condu-ma de la nefiinta la fiinta, condu-ma

de la întuneric la lumina, condu-ma de la moarte la nemurire)249.

1) În ceea ce priveste teologia brahmav da (doctrina despre

Brahman) este fundamentala în Upani ad. Cunoasterea lui Brahman este

scopul vietii. Ea este posibila nu totalmente, ci esentialmente. Conduce la

cunoasterea de sine, care înseamna eliberarea. Cuvântul Brahman deriva

din radacina sanscrita b h, care înseamna "mare" si din particula man

provenita fie din cuvântul manas (minte, gândire, spirit), fie din cuvântul

manu a (om, barbat, omul primordial). Au fost evidentiate de catre

specialisti mai multe semnificatii ca: "formula sacra", "ruga", "vraja",

"putere magica" si "forta a vointei". În Rg Veda descoperim sensul de

"preot", de "sacerdot", iar cuvântul desemneaza uneori "rugaciunea"

închinata zeilor. În Brāhma , termenul denumeste "sacrificiul",

precum si "puterea cosmica" misterioasa care confera echilibru si sustine

întreg universul. În Chāndogya Upani ad Brahman este numit prin

paradoxuri ca: sat (fiinta) si asat (nefiinta); satyam (realitate) si asatyam

(nonrealitate). În B hadāra yaka Upani ad Brahman apare ca satyasya

satyam (realitatea realitatii). Alte posibile definiri unilaterale ale notiunii

Brahman sunt: vorbire, suflu, vaz, auz, minte si inima250. Prin doua

expresii interesante, Brahman este definit ca tad ekam (acel unu) si anyad

eva (si celalalt)251. În general în textele Upani ad, însa, ajunge sa-l

desemneze pe Dumnezeu în statutul sau nedeterminat, transpersonal,

principiul absolut, nemurirea, unitatea-totalitate, sinele universal. Puterea

unica nu mai este detinuta de un zeu, ci de un principiu metafizic, care

este unitatea suprema, realitatea ultima, Dumnezeu (Brahman). Întregul,

absolutul era denumit tad ekam (acel unu) în Imnul creatiunii din Rg

Veda252, Prajāpati în Brāhma , dar Brahman în Upani ad. Daca

Brahmā reprezinta genul masculin si pe zeul creator, Brahman este

neutrul. El este Dumnezeu. Transcendent si imanent deopotriva,

suprapersonal, transpersonal, nedeterminat, fara calitati si atribute. El

scapa instrumentelor logicii formale si nu poate fi cunoscut prin studiu,

intelect sau simturi253, ci intuitiv. Calea este a unei experiente spirituale,

directe, subiective si nemijlocite, a trairii. Daca în crestinism si în islam

calea este de la Dumnezeu spre om, a revelatiei, în hinduism si în

buddhism ea este de la om la Dumnezeu, a intuitiei.

În cele din urma natura lui Brahman este inexprimabila

(anirvacaniya). Brahman este definit via negativa ca net -- neti (nu asa -

nu asa; nici aceasta - nici aceea)254, dar si via positiva ca saccidānanda

(fire, spirit si beatitudine). Brahman nu este o fiinta izolata locuind în

vreun spatiu al universului, ci reprezinta fundamentul întregii existente,

cauza materiala si eficienta a lumii, unitatea situata la baza multiplicitatii

si vesnicul. Brahman este realul, sinele suprem, esenta constiintei,

fundamentul cunoasterii si beatitudinea. Taittirīya arata în textul

upanisadic scris de el ca: brahmāvidāpnoti param (Cei ce-l cunosc pe

Dumnezeu ating înaltimile)255. Rabindranāth Tagore spunea în cartea



The Religion of Man (Religia omului): ya etad vidur am tas te bhavanti

(Cei ce-l cunosc pe Dumnezeu traiesc în nemurire)256.

2) Înlocuirea cosmogoniei vedice cu o interesanta cosmologie este

un alt demers upanisadic. Potrivit filosofiei upanisadice, lumea este doar

o aparenta (māyā), iar omul trebuie sa se ridice deasupra ei (prin

transcendere) sau s-o resacralizeze pentru a se elibera. Doctrina despre

lume se numeste māyāvāda. Conceptia despre lume ca aparenta este

prezenta în filosofie în special la Platon si la Immanuel Kant. Filosoful de

la Königsberg distinge între noumen (lucrul în sine) si phainomen

(fenomenul pur). Filosofia upanisadica porneste de la aceeasi idee a

caracterului iluzoriu al lumii din punct de vedere ontologic, dar nu separa

irevocabil pe Dumnezeu de lume, asa cum se petrec lucrurile în

transcendentalismul kantian, ci mizeaza pe imanenta, pe o revalorizare

spirituala a existentei în lume prin prezenta lui Brahman în ea.

3) Doctrina despre sine, numita ātmavāda, sta la baza psihologiei

upanisadice. Ca si la vechii egipteni, în viziune indiana Dumnezeu

salasluieste în inima omului, unde se afla sufletul, sinele individual,

ātman. Termenul acesta este esential în filosofia indiana. El desemneaza

sufletul omului, sufletul universal în relatie cu sufletele individuale (jīvā

sinele individual în relatie cu sinele universal (Brahman), dar si spiritul.

Conform cu Rg Veda ātman este suflul vital. Ca principiu vital,

simbolizeaza viata în sine. Exista trei mari viziuni despre suflet:

a) materialismul (cifra 0) - sinele corporal, trupul; b) idealismul (cifra 1) -

sufletul suprem identic cu sinele universal si c) realismul (cifra 2) -

sufletul individual, independent de trup. Materialistii identifica eronat

sinele cu cele cinci simturi sau cu trupul. Śa karācārya, în comentariul

sau la Chāndogya Upani ad, sugera interpretarea expresiei sanscrite

śārīral samutthāya (ceea ce se ridica din propriul corp) prin "cel ce

renunta la notiunea identitatii sinelui cu trupul"257. Pe de alta parte, ātman

poate cunoaste mai multe învelisuri (kośā): a) annamaya ātman (sinele de

felul hranei sau întruparea); b) prā amaya ātman (sinele de felul suflului

vital); c) manomaya ātman (sinele de felul mintii); d) vij ānamaya ātman

(sinele de felul cunoasterii) si e) ānandamaya ātman (sinele de felul

beatitudinii)258. Totodata, ātman cunoaste mai multe stari: veghea,

somnul fara vise, somnul cu vise si starea încetarii pluralitatii si a

contopirii cu Brahman.

Ātman este noncreat, static si etern. El este spiritul, fiind diferit de

simturi, activitati mentale, trup, psihic, ego, de fapt înglobându-le în el pe

toate acestea, dar fara sa se reduca doar la unul dintre aspecte. Lumina lui

ātman este lumina mistica, esenta divinitatii, dar aceeasi cu a fiintei

umane. Ātman simbolizeaza sinele, sufletul uman, sufletul universal în

relatie cu sufletele individuale (j ), spiritul.

4) La baza eshatologiei brahmanice se gaseste doctrina

trasmigratiei sufletului Referitor la soarta sufletului dupa moarte se

disting trei conceptii: a) nimicirea - sufletul dispare complet; b) itinerariul

- sufletul calatoreste spre iad sau rai ori spre lumea cealalta si

c) transmigrarea - sufletul peregrineaza prin mai multe existente.

Brahmanismul si în general hinduismul, ca si alte religii asiatice, mizeaza

pe doctrina transmigrarii sufletului. La baza acesteia se gaseste karma

(actiunea). Peregrinarea dintr-o existenta în alta (sansarana) si reîncarnarea

într-un regn sau altul sunt influentate de faptele omului si nu de o putere

exterioara, impersonala a destinului orb. Reîncarnarea este un mit care nu

trebuie dispretuit sau luat în derâdere, ci înteles simbolic (principiul

continuitatii vietii) sau stiintific (individul moare, dar specia continua).

5) Hinduismul nu este o religie cu o marca etica pregnanta. Cu

toate acestea, o importanta componenta etica se regaseste în brahmanism.

Este vorba despre conduita umana diferentiata în pricipal în doua notiuni:

1) asceza (tapas) si 2) renuntarea (ny sa). Termenul tapas poate avea

mai multe semnificatii: a) caldura si agitatie; b) energie în actiune,

austeritate si forta constienta care se misca sau impulsioneaza obiectul; c)

ardoare si fervoare; d) devotiune; e) suferinta si penitenta si f) caldura

interioara produsa prin experiente spirituale259. Pe lânga conduita

ascetica, omul poate renunta la lume, continuând sa traiasca în lume.

Astfel, brahmanismul propune patru stadii traditionale ale vietii umane:

a) brahmac rin (discipol sau ucenic); b) g hastha (cap de familie);

c) vanaprastha (pustnic sau eremit) si d) sa y sin (pelerin sau ascet).

Acestea sunt numite si stari de împacare, serenitate sau śram (lipsa de

eforturi)260. Capul de familie trebuie sa îndeplineasca cinci îndatoriri:

a) sa ofere lui Dumnezeu o lectura pioasa, b) stramosilor apa si alimente,

c) zeilor jertfe, d) animalelor hrana si e) oamenilor ospitalitate. Viata de

eremit e caracterizata prin post si rugaciune. Ascetul mediteaza asupra

adevarului suprem, asteptând clipa reunificarii cu Brahman.

6) Ideea eliberarii (mok a) reprezinta temelia soteriologiei

brahmanice si upanisadice, precum si indiene în general. Eliberarea se

realizeaza în brahmanism prin cunoastere. Resorbirea în marele tot este

esenta mântuirii brahmanice. Aceasta se obtine prin cunoastere, iar nu

prin dogme, practici si reguli.



Potrivit doctrinelor gnostice este de ajuns sa cunosti pentru a fi

mântuit. La baza hinduismului si mai ales a brahmanismului sta mântuirea

prin cunoastere, considerata de unii erezie, iar de altii scop al vietii

omului: "Exista printre indieni o erezie a acelora care filosofeaza printre

brahmani, care duc o viata independenta, înfrânându-se sa manânce fiinte

vii si orice hrana gatita. Ei spun ca Dumnezeu este lumina, nu ca lumina

care se vede, nici ca soarele sau focul, ci pentru ei Dumnezeu este discurs,

nu acela care îsi afla expresia în sunetele articulate, ci acela al cunoasterii

259 Jean Herbert, Jean Varenne, Vocabulaire de l'hindouisme, Paris,

Dervy-Livres, 1985, p. 104.

(gnosis) prin care misterele tainice ale naturii sunt patrunse de catre

întelept"261.

Scopul vietii omului, conform cu învatatura upanisadica, este

intuitia adevarului absolut si anume unitatea dintre ātman si Brahman

Întelepciunea upanisadica poate fi sintetizata în mesajul ideii unitatii

supreme dintre parte si întreg, dintre om si Dumnezeu, dintre sinele

individual si sinele universal, exprimat prin identitatea dintre ātman si

Brahman. Odata cu sublima cunoastere a sinelui individual, a unitatii

dintre ātman si Brahman, omul experimenteaza lumina interioara

(antar jyoti lumina fiind esenta divinitatii si a spiritului.

Identitatea dintre ātman si Brahman reprezinta fundamentul misticii

si al spiritualitatii indiene. Este, de fapt, o tautologie. Totodata, exprima

ideea reintegrarii în constiinta universala si refacerea întregului disociat în

parti în urma cosmogoniei.

Repetitia acestei idei a identitatii supreme devine obositoare pentru

unii, dar este un leitmotiv în Upani ad. Se pune accentul pe importanta ei

majora, fiindca, de fapt, reprezinta sinteza suprema.

Doctrina despre Brahman brahmavāda) si doctrina despre ātman

ātmavāda) se împletesc în ideea echivalentei dintre sinele individual si

sinele universal, cheia filosofiei upanisadice si indiene deopotriva. Ea este

exprimata prin urmatoarele propozitii din Upani ad: ayam ātma

brahma (Acest sine este Brahman), 2) sarva khālv-idam brahma

(Tot ceea ce exista este Brahman), 3) aha brahmāsmi (Eu sunt

Brahman) si 4) tat tvam asi (Acela/El tu esti).

Saroj Kum r Das, filosof advaitin, compara propozitia sacra

upanisadica tat tvam asi (Acela/El tu esti) cu o propozitie esentiala în

crestinism, sustinând ca afirmatia lui Iisus Hristos: "Eu si Tatal meu una

suntem" este un model valabil pentru toti oamenii. Cuvântul sanscrit

tat înseamna deopotriva "acela", cât si "el" la Nominativ, neutru,

singular. Vazut ca transpersonal si nedeterminat, substantivul

"Dumnezeu" nu poate fi, din punct de vedere gramatical, decât la genul

neutru si exprimat printr-un pronume.

D) Doctrina religioasa predominanta devine monoteismul.

Henoteismul vedic dispare în favoarea credintei într-un singur zeu,

Brahman. Totusi, monoteismul este sublimat prin monism si panteism în

religia brahmanica. De la magie se trece la metafizica pentru a se ajunge

la mistica în cele din urma. Mitologia, pregnanta în Veda, lasa locul

misticii în Upani ad. Idealismul magic este înlocuit cu idealismul

metafizic, încununate în mistica.

E) Pantheonul zeilor îl gaseste pe Brahman ca zeu unic, devenit

apoi principiul unitatii din univers si regasit în tot ceea ce exista. Zeii

vedici palesc. Praj pati devine stapânul creaturilor. Puru a reprezinta

omul, partea barbateasca. Brahman este entitatea absoluta, sinele

universal si Dumnezeu transpersonal si nedeterminat.

F) Cât priveste cultul, se observa ca textele Brāhma au

organizat religia în jurul ideii de sacrificiu. Zeii carora li se adresau oblatii

nu mai erau în centrul atentiei ca în vedism. Accentul se punea pe

mecanismul sacrificiului. Astfel, sacrificiul a devenit suficient în sine. El

producea si ordona cosmosul. Atentia s-a mutat de la zei la ritual. Acest

sacrificiu, obiect al speculatiei brahmanice, reprezenta fundamentul

universului, garantul ordinii si armoniei cosmice si sociale, iar deopotriva

sursa prosperitatii. Sacrificiul era vazut ca principiul vietii si sufletul

tuturor fapturilor, dupa cum este scris în Śatapatha Br hma a264. Sensul

sacrificiului era de a asigura calitatea de a fi zeu (dev tma), iar functia lui

- de a da viata vesnica sacrificatorului. Prin forta sacrificiala, ceea ce e

omenesc si trecator redevenea divin si etern. Virtutea sacrificiului nu

pierea odata cu reîntoarcerea oficiantului la viata mundana. Dupa moarte

oficiantul îsi recâstiga natura divina. Sacrificiul a devenit el însusi un zeu

- Praj pati. Odata cu textele Āra yaka se realizeaza trecerea de la

sacrificiu la cunoasterea metafizica. Din ritual, sacrificiul devine simbol.

El coboara în interiorul uman, devenind meditatia asupra sinelui. Este

revalorizat prin interiorizarea lui. Urmeaza întelesul mistic al sacrificiului.

G) Ritul funerar continua traditia vedica, adica incinerarea.

H) Sufletul omului este nemuritor. Dupa moartea individului,

sufletul transmigreaza si se reîncarneaza traind o noua existenta sau se

elibereaza din cercul samsaric al nasterilor, mortilor si renasterilor. Exista

si credinta în calatoria sufletului spre lumea de dincolo. În acest sens, se

deosebesc doua cai: a) pitar y na (calea tatilor sau a stramosilor) si

b) dev y na (calea zeilor).






Document Info


Accesari: 4129
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )