Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload






























Religia vedica (vedismul)

diverse


Religia vedica (vedismul)

A) Istoric vorbind, vedismul apare în continuarea religiei arienilor



în mileniul al II-lea î. Hr.

B) Izvorul religiei vedice este corpusul de texte vedice. Ele au fost

scrise la 1200 î. Hr. si sunt urmatoarele: a) Rg Veda (imnurile); b) Yajur

Veda (formulele sacrificiale); c) S ma Veda (cântecele) si d) Atharva

Veda (descântecele). Termenul veda înseamna "cunoastere" si "stiinta".

Veda, de la verbul ved (a cunoaste), regasit în latinescul video-ēre, este

un corpus de scrieri sacre, revelate, ruti (auzite), compus si transmis pe

cale orala în vechea limba indo-ariana, devenita sanscrita vedica.

Specialistii au fost de multe ori tentati sa separe Vedele de ansamblul

literaturii indiene, privindu-le ca pe un produs exclusiv al creatiei

arienilor. Într-un sens mai larg, termenul de veda nu cuprinde doar cele

patru carti sacre indiene, ci un întreg complex literar în care sunt incluse

urmatoarele lucrari: Sa hit , Br hma , Āra yak , Upani ad,

234 Sarvepālli Rādhāk an, Indian Philosophy, vol. I, London,

George Allen and Unwin Ltd., 1966, p. 67.

235 Richard Reschika, Introducere în opera lui Mircea Eliade

traducere de Viorica Niscov, Bucuresti, Editura Saeculum, 2000, p. 20-22.

S tr si Veda g . Sa hit sunt culegeri de imnuri si incantatii.

Br hma reprezinta texte elaborate de brahmani si dedicate practicii

sacerdotale, dar si reflectiei teologice în jurul problemei sacrificiului

vedic. Textele Āra yak serveau drept obiect de meditatie celor ce traiau

în paduri ( ra y Ved au fost compuse si compilate pe durata a mai

multor secole în zone diferite ale Indiei si de catre generatii diverse de

poeti, preoti si filosofi. Literatura vedica, asa cum arata Hermann

Oldenberg, este un "izvor din care purcede totul, ceva mult mai izbitor

decât în literatura Greciei, unde suntem mereu trimisi înapoi spre poemele

lui Homer"237.

Literatura vedica este, dupa expresia lui R. N. Da ekar, asemenea

unui curcubeu, în care nu se distinge clar când o culoare începe si când se

termina, cu marginile în fuziunea urmatoarei culori. Etapele literaturii

vedice sunt:

I. Sa hit , colectii de imnuri, rugaciuni, formule sacrificiale,

litanii si formule magico-religioase. Termenul sa hit denota tendinta

de "punere laolalta" (sa +hit ) si de organizare a traditiei orale

existente în forma versurilor. Acestea au fost aranjate dupa continut în

patru colectii Sa hit

a) Rg Veda Veda imnurilor de lauda - k), continând o poezie ultra

rafinata, preponderent cu specific religios, imnuri de slava si rugaciuni.

b) Yajur Veda Veda formulelor sacrificiale - yajur), continând

formule în marea lor majoritate împrumutate din Rg Veda, întrebuintate

în ritualuri.

c) S ma Veda Veda cânturilor - s m ), cuprinzând mantr din

Rg Veda

d) Atharva Veda Veda formulelor magice - atharvan), destinata

maselor, mult mai arhaica în continut.

II. Br hma , texte în proza continând discutii teologice,

discursuri asupra laturii principale a religiei acelei perioade - tehnica

ritualului sacrificiului.

III. Upani ad, fie incluse în Br hma , fie comentarii separate

ale textelor vedice, exceptie facând creatiile mai noi, care sunt opere

independente. Acestea reprezinta începutul literaturii filosofice în India.

Textele vedice erau considerate apauru eya (creatie para-umana,

divina), Cea mai mare autoritate în fiecare pas al vietii era Veda, sursa

suprema de cunoastere. Toate ritualurile de trecere, cât si gesturile aparent

neînsemnate, cotidiene, precum scaldatul sau mâncarea erau reglate de

vedapram a (întâietatea sau evidenta Vedei). Cei care traiau în

societate conform autoritatii traditiei erau ortodocsii, credinciosii în

caracterul revelat al textelor vedice Acestia erau astik , adica cei ce

sustineau realitatea si existenta Vedelor asti = este, exista). Rg Veda sunt

cele mai importante texte vedice. Colectia cuprinde 1020 de imnuri

împartite în zece carti.

Studierea Vedelor era o datorie pentru orice arian. Învatatura era

individuala, bazata pe o relatie de tip maestru - discipol sau colectiva si

tinuta în mici colegii (cara a

C) Cosmogonia este tema fundamentala a textelor vedice. Exista

mai multe tipuri de cosmogonie în imnurile vedice. Ele sunt urmatoarele:

1) mitul fecundarii apelor primordiale (Agni); 2) mitul descompunerii

unui gigant primordial (Puru a)238; 3) mitul desprinderii creatiei dintr-o

unitate-totalitate, raportul dintre fiinta si nefiinta (sat - asat) sau creatia ex

nihilo (din nimic)239 si 4) mitul despartirii cerului de pamânt (lupta

mitologica dintre Indra si V tra).

Nasadasya Imnul Creatiunii) îmbina stralucit cele doua

perspective clasice cu privire la cosmogonie, cea teologica si cea

stiintifica, fara sa le vada în opozitie. Totul s-a nascut prin puterea

caldurii. Doar zeul creator stie cum s-a petrecut, caci lumea, ceilalti zei si

oamenii au aparut mai târziu. La baza creatiei stau atinomiile fiinta -

nefiinta, întuneric - lumina, deasupra - dedesubt, puterea activa - puterea

pasiva etc. În poem sunt mai multe întrebari decât raspunsuri, semn ca

nimeni nu stie exact cum a fost la începuturi, cu exceptia lui Dumnezeu,

finalul imnului introducând echivocul prin afirmatia ca poate nici zeul

creator nu stie. În aceeasi ordine de idei, celebra este propozitia sanscrita

ka adh veda ? (cine stie cu adevarat?)240. Mihai Eminescu transpune

în proza, în limba germana, imnul vedic sub titlul Cosmogonie der Inder

(Cosmogonia inzilor). Imnul Creatiunii reprezinta principala sursa de

inspiratie în cosmogonia eminesciana din poemele Scrisoarea I si

Rugaciunea unui dac. Într-un alt imn vedic se spune ca prin

dezmembrarea gigantului primordial Puru a au aparut brahma

(preotii) din cap, k triy (razboinicii) din brate, vai y (negustorii)

din coapse, iar dr (servitorii) din talpile picioarelor. Creatia este

rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii îl sacrifica pe Puru a. Din corpul

sau taiat în bucati iau nastere animalele, cerul, pamântul, zeii si clasele

sociale. Cerul este capul sau, iar picioarele - pamântul, luna îi este

constiinta, în vreme ce ochii reprezinta soarele. Din gura lui au luat

nastere Indra (stapânul zeilor) si Agni (focul), iar din respiratia sa a aparut

V yu (vântul). Descompunerea gigantului Puru a din Veda este o tema

reluata prin autosacrificiul lui Prajāpati în textele Brāhma . Prajāpati sa

autosacrificat pentru ca prin propria sa jertfa sa creeze Universul. La

început Prajāpati era unitatea-totalitate nemanifestata. Dorinta (k ma) l-a

facut sa se multiplice. Astfel, prin asceza el s-a încalzit. Drept consecinta

a creat prin emanatie si prin transpiratie. O varianta vorbeste de emisie

seminala. La început el l-a creat pe Brahman. Apoi, prin cuvânt, a creat



Apele. Din aceasta dorinta, de a se reproduce prin Ape, a aparut un ou din

coaja caruia a iesit Pamântul. La urma, în etapa a treia a creatiei, a generat

dev (zeii) pentru a popula cerurile si asur (demonii) pentru a popula

pamântul. Imnul cosmogonic vedic este omolog cu legenda brahmanica.

Autosacrificiul lui Prajāpati este exemplar. El a creat prin emanatie, prin

caldura interioara degajata în afara. Conform cu Śatapatha Brāhma a

s-au creat atunci cuvântul, apele, pamântul si zeii pentru a popula cerul,

iar demonii pentru a popula pamântul. Prajāpati este identificat cu timpul

prin simbolul anului, cu altarul si cu universul. Sacrificantul se identifica

sublim cu Prajāpati, recreeaza unitatea suprema prin repetarea

cosmogoniei si obtine un nou mod de a fi, sacru, câstigând nemurirea.


D) Doctrina religioasa specifica a religiei vedice este henoteismul

sau kathenoteismul (credinta în mai multi zei, fiecare devenind, la rândul

sau, zeu suprem).

E) Pantheonul zeilor nu are în frunte un zeu suprem. Se remarca

migratia atributelor, dar si schimbarea pozitiei zeilor. Trecerea de la

mitologia ariana la cea vedica nu este brusca. Ea este marcata prin zeul

suveran Varu a, prezent în ambele mitologii. El a urcat la zei venind din

clasa demonilor si este stapânul cerului nocturn. De asemenea, Varu a

este zeu suveran si stapânul ordinii universale. Cu toate acestea, portretul

cel mai elocvent al unui zeu vedic este acela al lui Indra, stapânul zeilor,

caruia îi sunt dedicate 250 de imnuri din Rg Veda. Lupta dintre Indra si

demonul V tra este importanta în mitologia indiana. Ea simbolizeaza

cosmogonia, întrucât uciderea unei fiinte primordiale amorfe naste viata

si lumea. De asemenea, ea marcheaza trecerea de la haos la cosmos, de la

impersonal la personal. Lupta se încheie, ca în basmele românesti, cu

triumful binelui asupra raului. Zeul Agni are un statut aparte în Rg Veda

El este zeul focului si ocrotitorul sacrificiului. Totodata are si rolul de

preot al zeilor. Agni îi ajuta pe oameni prin alungarea bolilor, vrajilor,

demonilor si întunericului. Facultatile spirituale ale zeului focului,

regasite si la zeul Hermes la heleni, sunt probate prin asimilarea dintre foc

si inteligenta, ca si prin caldura interioara, nu fizica si psihica, ce sunt

exterioare, ci spirituala. Agni vegheaza asceza (tapas). Zeului Soma îi

sunt dedicate 120 de imnuri vedice. Tescuirea plantei soma este un

simbol al împreunarii sexuale. Sucul rezultat este benefic pentru om.

Planta are, totodata, si o valoare mistica interesanta, fiind numita "bautura

nemuririi". Ca virtuti ale acestei plante miraculoase si a zeului ce o

reprezinta numim: vindecarea unor boli, întarirea puterilor, vigoarea,

potenta, reînsufletirea spiritului si prelungirea vietii etc. În pantheonul

vedic zeii Brahmā Vi u Śiva formeaza o importanta tripartitie, numita

trimurti. Brahmā este creatorul, Vi u - sustinatorul, iar Śiva -

distrugatorul. Brahmā creeaza lumea si, totusi, este mai putin prezent ca

ceilalti doi în texte sau temple. Vi u este binevoitor si simbolizeaza

întregul, ca si categoria spatiului. Śiva are un aspect malefic. Perechea

Rudra-Śiva este o epifanie a puterilor demoniace. Śiva simbolizeaza, însa,

si virilitatea, puterea creatiei si este venerat înca din perioada dravi iana a

culturii indiene, desi în mitologia vedica nu are aceeasi importanta. Śiva o

Universitatea Spiru Haret


are pe Parvat ca sotie. Ea era zeita muntilor si aparea si în alte ipostaze:

Durga (inaccesibila), K l (cea neagra) sau Mah devi (marea zeita).

Ganeśa era fiul lor si era reprezentat cu cap de elefant. Vi u avea ca

sotie pe Lak m , zeita frumusetii si a bogatiei. K ma era zeul iubirii, iar

Garu a - zeul pasare. Pe de alta parte, exista o interesanta diviziune a

zeilor vedici în trei mari clase: a) zeii ceresti Dyaus era cerul si tatal,

Mitra era zeul cerului diurn, S rya era soarele, iar U - aurora

(care venea pe un car tras de doi cai rosii si doua vaci rosii); b) zeii

atmosferici Indra, razboinic din fire, era al fulgerului, Rudra era al

furtunii, Parjanya - al tunetului, iar V yu - vântul si c) zeii pamântesti

P thiv era zeita pamântului, Agni - zeul focului, cu barba rosie si parul în

flacari (caruia i se închina primul si ultimul imn vedic) si Soma. Se

întâlneau si zeitati secundare, cum ar fi: gandharv , care pazeau bautura

nemuririi si aps r , nimfe ale apelor. Existau si eroi, de pilda Manu si

Puru a, din al carui trup dezmembrat s-au nascut oamenii.

F) Cultul în perioada vedica a hinduismului avea un specific aparte:

"Cultul vedic nu cunoaste sanctuarul. Ritualurile se efectuau în natura sau

în casa sacrificantului"242. Cultul vedic se facea în casa sacrificantului sau

era ales un teren din natura. Se îndeplineau sacrificii de animale prin

sufocare. De la sacrificiul animalelor s-a ajuns la cel al plantei soma. Se

aduceau ofrande de legume, fructe si cereale. Existau doua categorii de

preoti, capelanii si oficiantii cultului.

Analizând ritualurile vedice si cele ebraice ale sacrificiului ca fiind

"un act religios care prin consacrarea unei victime, modifica starea

persoanei morale care-l îndeplineste sau a anumitor obiecte de care se

intereseaza aceasta"243, Henri Hubert si Marcel Mauss observa ca

sacrificiul vedic are toate aspectele specifice ritualului sacrificiului:

aspectele ispasitoare (atribuite duhurilor rele), monumentul consacrat

divinitatii, parti de comuniune (asumate de cel care aduce sacrificiul), cât

si imagini sacerdotale. Sacrificiile pot fi de multumire, de ispasire sau de

cerere.

În India, asa cum scoate în lumina Mircea Eliade, "construirea

altarului vedic al focului reproducea crearea lumii, altarul fiind el însusi

un microcosmos, o imago mundi

În ceea ce priveste riturile, ele se divid în textele vedice, ca si în

cele brahmanice, în doua categorii: a) solemne (śrauta) si b) domestice

g hya). Cele solemne sunt îndeplinite de oficianti si se caracterizeaza,

asa cum arata Charles Malamoud în cartea Le sacrifice dans l'Inde

ancienne245, prin trei focuri sacrificiale, prezenta obligatorie a oficiantilor,

distincti fata de sacrificant, spre deosebire de cele domestice, care pot

avea un singur foc si presupun doar prezenta stapânului casei. Ritul

solemn se bazeaza pe śruti, revelatia directa, auditiva a adevarului etern,

pe când ritul domestic - pe sm ti, traditie si memorie. Exemplele cele mai

însemnate de rituri solemne sunt agnihotra, ofranda adusa focului si

sacrificiul plantei soma

Dintre ritualuri cel mai important este consacrarea (dīk

Madeleine Biardeau, în cartea Le sacrifice dans l'Inde ancienne

sustine ca ritualul consacrarii reprezinta o moarte a individului profan,

desigur initiatica, si o renastere la stadiul divin, care este cel al

sacrificantului (yajamāna) pe tot parcursul sacrificiului.

Cât despre ceremonii, upanayana semnifica introducerea

discipolului pe lânga maestru. Ceremonia este prezenta nu numai în

cultura indiana, ci si în cea helena sau chineza. O alta ceremonie

semnificativa la indieni este cea a întronarii regale intitulata rājasuya. În

literatura vedica ceremonia sacrificiului calului, aśvamedha, este bine

reprezentata. Ea se desfasoara primavara, momentul temporal semnificând

renasterea. Sacrificiul calului are menirea de a regenera cosmosul.

Un imn din Rg Veda, intitulat Puru asūkta, vorbeste despre sacrificiul lui

Puru a, puru amedha, bineînteles si el cosmogonic.

Sensul sacrificiului este moartea initiatica în lumea profana pentru

renasterea în cosmos si obtinerea nemuririi. Sacrificiul repeta ideea

autosacrificiului lui Prajāpati, asadar cosmogonia. Înaltarea altarului

simbolizeaza creatia si cosmicizarea. Prajāpati este identificat cu Anul.

Altarul sacrificial se înalta pentru a se reconstitui si rearticula corpul lui

Prajāpati. Recrearea Cosmosului dezarticulat în urma Creatiei reprezinta

sensul sacrificiului în textele Brāhma

G) Ritul funerar în religia vedica, parte componenta a

hinduismului, avea la baza incinerarea cadavrelor.

H) Sufletele merg în pamânt la Yama, zeul mortii. Mesagerii lui

sunt cucuveaua, porumbelul si doi câini. O alta credinta devine

fundamentala în traditiile religioase ale Indiei: transmigrarea sufletului.

Exista, de asemenea, credinta în fantome (pret ) si stramosi (pitar

Religia vedica (vedismul)

A) Istoric vorbind, vedismul apare în continuarea religiei arienilor



în mileniul al II-lea î. Hr.

B) Izvorul religiei vedice este corpusul de texte vedice. Ele au fost

scrise la 1200 î. Hr. si sunt urmatoarele: a) Rg Veda (imnurile); b) Yajur

Veda (formulele sacrificiale); c) S ma Veda (cântecele) si d) Atharva

Veda (descântecele). Termenul veda înseamna "cunoastere" si "stiinta".

Veda, de la verbul ved (a cunoaste), regasit în latinescul video-ēre, este

un corpus de scrieri sacre, revelate, ruti (auzite), compus si transmis pe

cale orala în vechea limba indo-ariana, devenita sanscrita vedica.

Specialistii au fost de multe ori tentati sa separe Vedele de ansamblul

literaturii indiene, privindu-le ca pe un produs exclusiv al creatiei

arienilor. Într-un sens mai larg, termenul de veda nu cuprinde doar cele

patru carti sacre indiene, ci un întreg complex literar în care sunt incluse

urmatoarele lucrari: Sa hit , Br hma , Āra yak , Upani ad,

234 Sarvepālli Rādhāk an, Indian Philosophy, vol. I, London,

George Allen and Unwin Ltd., 1966, p. 67.

235 Richard Reschika, Introducere în opera lui Mircea Eliade

traducere de Viorica Niscov, Bucuresti, Editura Saeculum, 2000, p. 20-22.

S tr si Veda g . Sa hit sunt culegeri de imnuri si incantatii.

Br hma reprezinta texte elaborate de brahmani si dedicate practicii

sacerdotale, dar si reflectiei teologice în jurul problemei sacrificiului

vedic. Textele Āra yak serveau drept obiect de meditatie celor ce traiau

în paduri ( ra y Ved au fost compuse si compilate pe durata a mai

multor secole în zone diferite ale Indiei si de catre generatii diverse de

poeti, preoti si filosofi. Literatura vedica, asa cum arata Hermann

Oldenberg, este un "izvor din care purcede totul, ceva mult mai izbitor

decât în literatura Greciei, unde suntem mereu trimisi înapoi spre poemele

lui Homer"237.

Literatura vedica este, dupa expresia lui R. N. Da ekar, asemenea

unui curcubeu, în care nu se distinge clar când o culoare începe si când se

termina, cu marginile în fuziunea urmatoarei culori. Etapele literaturii

vedice sunt:

I. Sa hit , colectii de imnuri, rugaciuni, formule sacrificiale,

litanii si formule magico-religioase. Termenul sa hit denota tendinta

de "punere laolalta" (sa +hit ) si de organizare a traditiei orale

existente în forma versurilor. Acestea au fost aranjate dupa continut în

patru colectii Sa hit

a) Rg Veda Veda imnurilor de lauda - k), continând o poezie ultra

rafinata, preponderent cu specific religios, imnuri de slava si rugaciuni.

b) Yajur Veda Veda formulelor sacrificiale - yajur), continând

formule în marea lor majoritate împrumutate din Rg Veda, întrebuintate

în ritualuri.

c) S ma Veda Veda cânturilor - s m ), cuprinzând mantr din

Rg Veda

d) Atharva Veda Veda formulelor magice - atharvan), destinata

maselor, mult mai arhaica în continut.

II. Br hma , texte în proza continând discutii teologice,

discursuri asupra laturii principale a religiei acelei perioade - tehnica

ritualului sacrificiului.

III. Upani ad, fie incluse în Br hma , fie comentarii separate

ale textelor vedice, exceptie facând creatiile mai noi, care sunt opere

independente. Acestea reprezinta începutul literaturii filosofice în India.

Textele vedice erau considerate apauru eya (creatie para-umana,

divina), Cea mai mare autoritate în fiecare pas al vietii era Veda, sursa

suprema de cunoastere. Toate ritualurile de trecere, cât si gesturile aparent

neînsemnate, cotidiene, precum scaldatul sau mâncarea erau reglate de

vedapram a (întâietatea sau evidenta Vedei). Cei care traiau în

societate conform autoritatii traditiei erau ortodocsii, credinciosii în

caracterul revelat al textelor vedice Acestia erau astik , adica cei ce

sustineau realitatea si existenta Vedelor asti = este, exista). Rg Veda sunt

cele mai importante texte vedice. Colectia cuprinde 1020 de imnuri

împartite în zece carti.

Studierea Vedelor era o datorie pentru orice arian. Învatatura era

individuala, bazata pe o relatie de tip maestru - discipol sau colectiva si

tinuta în mici colegii (cara a

C) Cosmogonia este tema fundamentala a textelor vedice. Exista

mai multe tipuri de cosmogonie în imnurile vedice. Ele sunt urmatoarele:

1) mitul fecundarii apelor primordiale (Agni); 2) mitul descompunerii

unui gigant primordial (Puru a)238; 3) mitul desprinderii creatiei dintr-o

unitate-totalitate, raportul dintre fiinta si nefiinta (sat - asat) sau creatia ex

nihilo (din nimic)239 si 4) mitul despartirii cerului de pamânt (lupta

mitologica dintre Indra si V tra).

Nasadasya Imnul Creatiunii) îmbina stralucit cele doua

perspective clasice cu privire la cosmogonie, cea teologica si cea

stiintifica, fara sa le vada în opozitie. Totul s-a nascut prin puterea

caldurii. Doar zeul creator stie cum s-a petrecut, caci lumea, ceilalti zei si

oamenii au aparut mai târziu. La baza creatiei stau atinomiile fiinta -

nefiinta, întuneric - lumina, deasupra - dedesubt, puterea activa - puterea

pasiva etc. În poem sunt mai multe întrebari decât raspunsuri, semn ca

nimeni nu stie exact cum a fost la începuturi, cu exceptia lui Dumnezeu,

finalul imnului introducând echivocul prin afirmatia ca poate nici zeul

creator nu stie. În aceeasi ordine de idei, celebra este propozitia sanscrita

ka adh veda ? (cine stie cu adevarat?)240. Mihai Eminescu transpune

în proza, în limba germana, imnul vedic sub titlul Cosmogonie der Inder

(Cosmogonia inzilor). Imnul Creatiunii reprezinta principala sursa de

inspiratie în cosmogonia eminesciana din poemele Scrisoarea I si

Rugaciunea unui dac. Într-un alt imn vedic se spune ca prin

dezmembrarea gigantului primordial Puru a au aparut brahma

(preotii) din cap, k triy (razboinicii) din brate, vai y (negustorii)

din coapse, iar dr (servitorii) din talpile picioarelor. Creatia este

rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii îl sacrifica pe Puru a. Din corpul

sau taiat în bucati iau nastere animalele, cerul, pamântul, zeii si clasele

sociale. Cerul este capul sau, iar picioarele - pamântul, luna îi este

constiinta, în vreme ce ochii reprezinta soarele. Din gura lui au luat

nastere Indra (stapânul zeilor) si Agni (focul), iar din respiratia sa a aparut

V yu (vântul). Descompunerea gigantului Puru a din Veda este o tema

reluata prin autosacrificiul lui Prajāpati în textele Brāhma . Prajāpati sa

autosacrificat pentru ca prin propria sa jertfa sa creeze Universul. La

început Prajāpati era unitatea-totalitate nemanifestata. Dorinta (k ma) l-a

facut sa se multiplice. Astfel, prin asceza el s-a încalzit. Drept consecinta

a creat prin emanatie si prin transpiratie. O varianta vorbeste de emisie



seminala. La început el l-a creat pe Brahman. Apoi, prin cuvânt, a creat

Apele. Din aceasta dorinta, de a se reproduce prin Ape, a aparut un ou din

coaja caruia a iesit Pamântul. La urma, în etapa a treia a creatiei, a generat

dev (zeii) pentru a popula cerurile si asur (demonii) pentru a popula

pamântul. Imnul cosmogonic vedic este omolog cu legenda brahmanica.

Autosacrificiul lui Prajāpati este exemplar. El a creat prin emanatie, prin

caldura interioara degajata în afara. Conform cu Śatapatha Brāhma a

s-au creat atunci cuvântul, apele, pamântul si zeii pentru a popula cerul,

iar demonii pentru a popula pamântul. Prajāpati este identificat cu timpul

prin simbolul anului, cu altarul si cu universul. Sacrificantul se identifica

sublim cu Prajāpati, recreeaza unitatea suprema prin repetarea

cosmogoniei si obtine un nou mod de a fi, sacru, câstigând nemurirea.


D) Doctrina religioasa specifica a religiei vedice este henoteismul

sau kathenoteismul (credinta în mai multi zei, fiecare devenind, la rândul

sau, zeu suprem).

E) Pantheonul zeilor nu are în frunte un zeu suprem. Se remarca

migratia atributelor, dar si schimbarea pozitiei zeilor. Trecerea de la

mitologia ariana la cea vedica nu este brusca. Ea este marcata prin zeul

suveran Varu a, prezent în ambele mitologii. El a urcat la zei venind din

clasa demonilor si este stapânul cerului nocturn. De asemenea, Varu a

este zeu suveran si stapânul ordinii universale. Cu toate acestea, portretul

cel mai elocvent al unui zeu vedic este acela al lui Indra, stapânul zeilor,

caruia îi sunt dedicate 250 de imnuri din Rg Veda. Lupta dintre Indra si

demonul V tra este importanta în mitologia indiana. Ea simbolizeaza

cosmogonia, întrucât uciderea unei fiinte primordiale amorfe naste viata

si lumea. De asemenea, ea marcheaza trecerea de la haos la cosmos, de la

impersonal la personal. Lupta se încheie, ca în basmele românesti, cu

triumful binelui asupra raului. Zeul Agni are un statut aparte în Rg Veda

El este zeul focului si ocrotitorul sacrificiului. Totodata are si rolul de

preot al zeilor. Agni îi ajuta pe oameni prin alungarea bolilor, vrajilor,

demonilor si întunericului. Facultatile spirituale ale zeului focului,

regasite si la zeul Hermes la heleni, sunt probate prin asimilarea dintre foc

si inteligenta, ca si prin caldura interioara, nu fizica si psihica, ce sunt

exterioare, ci spirituala. Agni vegheaza asceza (tapas). Zeului Soma îi

sunt dedicate 120 de imnuri vedice. Tescuirea plantei soma este un

simbol al împreunarii sexuale. Sucul rezultat este benefic pentru om.

Planta are, totodata, si o valoare mistica interesanta, fiind numita "bautura

nemuririi". Ca virtuti ale acestei plante miraculoase si a zeului ce o

reprezinta numim: vindecarea unor boli, întarirea puterilor, vigoarea,

potenta, reînsufletirea spiritului si prelungirea vietii etc. În pantheonul

vedic zeii Brahmā Vi u Śiva formeaza o importanta tripartitie, numita

trimurti. Brahmā este creatorul, Vi u - sustinatorul, iar Śiva -

distrugatorul. Brahmā creeaza lumea si, totusi, este mai putin prezent ca

ceilalti doi în texte sau temple. Vi u este binevoitor si simbolizeaza

întregul, ca si categoria spatiului. Śiva are un aspect malefic. Perechea

Rudra-Śiva este o epifanie a puterilor demoniace. Śiva simbolizeaza, însa,

si virilitatea, puterea creatiei si este venerat înca din perioada dravi iana a

culturii indiene, desi în mitologia vedica nu are aceeasi importanta. Śiva o

Universitatea Spiru Haret


are pe Parvat ca sotie. Ea era zeita muntilor si aparea si în alte ipostaze:

Durga (inaccesibila), K l (cea neagra) sau Mah devi (marea zeita).

Ganeśa era fiul lor si era reprezentat cu cap de elefant. Vi u avea ca

sotie pe Lak m , zeita frumusetii si a bogatiei. K ma era zeul iubirii, iar

Garu a - zeul pasare. Pe de alta parte, exista o interesanta diviziune a

zeilor vedici în trei mari clase: a) zeii ceresti Dyaus era cerul si tatal,

Mitra era zeul cerului diurn, S rya era soarele, iar U - aurora

(care venea pe un car tras de doi cai rosii si doua vaci rosii); b) zeii

atmosferici Indra, razboinic din fire, era al fulgerului, Rudra era al

furtunii, Parjanya - al tunetului, iar V yu - vântul si c) zeii pamântesti

P thiv era zeita pamântului, Agni - zeul focului, cu barba rosie si parul în

flacari (caruia i se închina primul si ultimul imn vedic) si Soma. Se

întâlneau si zeitati secundare, cum ar fi: gandharv , care pazeau bautura

nemuririi si aps r , nimfe ale apelor. Existau si eroi, de pilda Manu si

Puru a, din al carui trup dezmembrat s-au nascut oamenii.

F) Cultul în perioada vedica a hinduismului avea un specific aparte:

"Cultul vedic nu cunoaste sanctuarul. Ritualurile se efectuau în natura sau

în casa sacrificantului"242. Cultul vedic se facea în casa sacrificantului sau

era ales un teren din natura. Se îndeplineau sacrificii de animale prin

sufocare. De la sacrificiul animalelor s-a ajuns la cel al plantei soma. Se

aduceau ofrande de legume, fructe si cereale. Existau doua categorii de

preoti, capelanii si oficiantii cultului.

Analizând ritualurile vedice si cele ebraice ale sacrificiului ca fiind

"un act religios care prin consacrarea unei victime, modifica starea

persoanei morale care-l îndeplineste sau a anumitor obiecte de care se

intereseaza aceasta"243, Henri Hubert si Marcel Mauss observa ca

sacrificiul vedic are toate aspectele specifice ritualului sacrificiului:

aspectele ispasitoare (atribuite duhurilor rele), monumentul consacrat

divinitatii, parti de comuniune (asumate de cel care aduce sacrificiul), cât

si imagini sacerdotale. Sacrificiile pot fi de multumire, de ispasire sau de

cerere.

În India, asa cum scoate în lumina Mircea Eliade, "construirea

altarului vedic al focului reproducea crearea lumii, altarul fiind el însusi

un microcosmos, o imago mundi

În ceea ce priveste riturile, ele se divid în textele vedice, ca si în

cele brahmanice, în doua categorii: a) solemne (śrauta) si b) domestice

g hya). Cele solemne sunt îndeplinite de oficianti si se caracterizeaza,

asa cum arata Charles Malamoud în cartea Le sacrifice dans l'Inde

ancienne245, prin trei focuri sacrificiale, prezenta obligatorie a oficiantilor,

distincti fata de sacrificant, spre deosebire de cele domestice, care pot

avea un singur foc si presupun doar prezenta stapânului casei. Ritul

solemn se bazeaza pe śruti, revelatia directa, auditiva a adevarului etern,

pe când ritul domestic - pe sm ti, traditie si memorie. Exemplele cele mai

însemnate de rituri solemne sunt agnihotra, ofranda adusa focului si

sacrificiul plantei soma

Dintre ritualuri cel mai important este consacrarea (dīk

Madeleine Biardeau, în cartea Le sacrifice dans l'Inde ancienne

sustine ca ritualul consacrarii reprezinta o moarte a individului profan,

desigur initiatica, si o renastere la stadiul divin, care este cel al

sacrificantului (yajamāna) pe tot parcursul sacrificiului.

Cât despre ceremonii, upanayana semnifica introducerea

discipolului pe lânga maestru. Ceremonia este prezenta nu numai în

cultura indiana, ci si în cea helena sau chineza. O alta ceremonie

semnificativa la indieni este cea a întronarii regale intitulata rājasuya. În

literatura vedica ceremonia sacrificiului calului, aśvamedha, este bine

reprezentata. Ea se desfasoara primavara, momentul temporal semnificând

renasterea. Sacrificiul calului are menirea de a regenera cosmosul.

Un imn din Rg Veda, intitulat Puru asūkta, vorbeste despre sacrificiul lui

Puru a, puru amedha, bineînteles si el cosmogonic.

Sensul sacrificiului este moartea initiatica în lumea profana pentru

renasterea în cosmos si obtinerea nemuririi. Sacrificiul repeta ideea

autosacrificiului lui Prajāpati, asadar cosmogonia. Înaltarea altarului

simbolizeaza creatia si cosmicizarea. Prajāpati este identificat cu Anul.

Altarul sacrificial se înalta pentru a se reconstitui si rearticula corpul lui

Prajāpati. Recrearea Cosmosului dezarticulat în urma Creatiei reprezinta

sensul sacrificiului în textele Brāhma

G) Ritul funerar în religia vedica, parte componenta a

hinduismului, avea la baza incinerarea cadavrelor.

H) Sufletele merg în pamânt la Yama, zeul mortii. Mesagerii lui

sunt cucuveaua, porumbelul si doi câini. O alta credinta devine

fundamentala în traditiile religioase ale Indiei: transmigrarea sufletului.

Exista, de asemenea, credinta în fantome (pret ) si stramosi (pitar






Document Info


Accesari: 7266
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )