Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































SALVARE SI SUPRAVIETUIRE PE MARE

diverse












ALTE DOCUMENTE

10 semne ca nu te pricepi sa saruti
Despre iubire - de Kahlil Gibran
MESAJE INTERZISE
A sea-faring mystery
Adeverinta medicala
Suntem o tara de smecheri
Fenomene aeriene neidentificate in zona de aparare aeriana a Regatului Unit
Engleza pentru birou
Evaluare candidatura
REGULAMENTUL organelor de conducere academica ale universitatii,functiile si prerogativele lor













SALVARE SI SUPRAVIETUIRE PE MARE

























Constanta



CUPRINS

1. Introducere privind siguranta si salvarea         

1.1. Principiile de bază privind supravietuirea pe mare   

1.2. Definitii privind instalatiile si ambarcatiunile de salvare  

2. Situatii critice

2.1. Tipuri de situatii critice. Precautii                

2.2. Experienta echipajului                               

2.3. Rolul de apel si semnalele de avarii                 

2.4. Echipamente suplimentare în vederea supravietuirii  

3. Evacuarea      

3.1. Abandonul navei - ultima solutie                    

3.2. Pregătirea personalului pentru abandonul navei      

3.4. Indatoririle echipajului fată de pasageri           

3.5. Abandonul navei - complicatii                       

4. Mijloace de salvare colective                    

4.1. Bărci de salvare  

4.2. Plute de salvare  

4.3. Barci de urgenta  

5. Echipamente individuale de salvare               

5.1. Colaci de salvare 

5.2. Veste de salvare  

5.3. Costume hidrotermice                                

5.4. Echipament de protectie termică                     

6. Supravietuirea pe mare                           

6.1. Pericole pentru supravietuitori                     

6.2. Cea mai buna utilizare a facilitătilor ambarcatiunii de salvare   

7. Asistenta elicopterelor                          

7.1. Comunicarea cu elicopterul                          

7.2. Evacuarea de pe nava si ambarcatiunea de salvare    

7.3. Ridicarea în elicopter                              

8. Echipamentul radio în caz de sinistru            

8.1. Statia radio de barcă                               

8.2. Transpondere radar

8.3. Radio emitătoare portabile pentru ambarcatiunile de salvare  

8.4. Radio-balizele de indicare a pozitiei sinistrului (EPIRB)


1. Introducere privind siguranta si salvarea

1.1. Principiile de bază privind supravietuirea pe mare


Având în vedere sinistrele navale precum si pericolele la care sunt expusi navigatorii, ambele cu aparitie imprevizibilă, fie că sunt datorate erorilor factorului uman fie disfunctionalitătilor majore apărute la bordul navei, întreg personalul aflat la bord trebuie să posede cel putin un volum de cunostinte minimale privind supravietuirea si salvarea pe mare.

În vederea dobândirii acestora si familiarizăriii cu actiunile ce trebuiesc întreprinse, navigatorii execută la bordul navei instructaje si antrenamente periodice pentru a fi pregătiti să facă fată cu succes oricărei situatii de urgentă, astfel încât să cunoască în momentul aparitiei acesteia, actinunile ce trebuiesc întreprinse, fie că se află la bord si s-a ordonat adunarea la puntea bărcilor sau abandonul navei, fie că se află in apa sau la bordul ambarcatiunilor de salvare.

În oricare din aceste situatii, chiar si pentru cel mai favorabil caz din cele enumerate, nu trebuiesc neglijate pericolele la care încă este expus supravietuitorul unui sinistru.


Principiile de bază constau în:


efectuarea instructajelor si antrenamentelor periodice

Acestea au ca scop formarea de deprinderi pentru a face navigatorul capabil să reactioneze de o maniera corecta si cu un grad cât mai mare de eficienta în timpul unei situatii de urgenta; să ia masurile potrivite propriei supravietuiri precum si a altora; si să folosească corect echipamentul de supravietuire.


pregătirea pentru orice situatie de urgentă

Navigatorii trebuie să-si formeze un astfel de mod de a fi la bordul navei incât să poată în orice moment să raspundă responsabilitătilor stabilite prin rolurile navei, având in vedere că în functie de promptitudinea si capacitatea lor de reactie poate depinde siguranta navei, a unuia sau câtorva membri de echipaj si poate chiar propria lor securitate.


cunoasterea actiunilor ce trebuiesc întreprinse:

când se cere adunarea la puntea bărcilor

Fiecare membru de echipaj se va inbrăca si incalta, îsi va imbrăca vesta de salvare si va executa atributiile stabilite prin rolul de abandon (cum ar fi: activităti de supraveghere si organizare, prezentarea la locul de adunare cu echipamentele stabilite, respectarea ordinelor venite pe cale ierarhică în cadrul rolului, continuarea cartului până la primirea unor noi ordine, etc.)

când se cere să se abandoneze nava

se vor îmbrăca haine suplimentare dacă acest lucru este posibil;

se imbracă haine impermeabile;

se imbracă vesta de salvare peste toate cele de mai sus;

se iau în plus pături în barca de salvare;

când vă aflati în apă

înnotati lent doar când este necesar, nu vă agitati, nu vă risipiti energia;

mentineti-vă doar în stare de plutire;

adunati-vă câti mai multi supravietuitori si stati cât mai strâns posibil;

când sunteti la bordul ambarcatiunii de salvare

nu vă risipiti energia;

închideti toate deschiderile ambarcatiunii;

aranjati-vă un adăpost împotriva curentului;

începeti lucrul când temperatura în ambarcatiunea de salvare a crescut datorită căldurii corpului;

acordati persoanelor accidentate primul ajutor;

evacuati apa din ambarcatiunea de salvare;

distribuiti cele două costume hidrotermice persoanelor care au nevoie de ele;

organizati veghea;

incercati să pastrati moralul supravietuitorilor ;

distribuiti eventualele haine suplimentare si pături;

dacă în zonă mai există si alte ambarcatiuni de salvare, acestea se vor grupa iar cele goale se vor recupera pentru echipamentul de supravietuire;


cunoasterea principalelor pericole la care este expus supravietuitorul unui sinistru precum si măsurile ce trebuiesc luate în vederea ameliorării sau înlăturării efectelor acestora:


Hipotermia

sincopele

înghetarea lentă a picioarelor

socul psihiatric sau traumatic

Degerăturile

entorsele

Insolatiile

luxatiile

Arsurile

rănile

lesinul

hemoragiile




1.2. Definitii privind instalatiile si ambarcatiunile de salvare


Conventia SOLAS 1974 defineste astfel unele instalatii si ambarcatiuni de salvare:


Ambarcatiune de supravietuire - este o ambarcatiune care poate să mentină în viată persoane aflate în pericol din momentul abandonării navei.

Barcă de salvare de urgentă - este o barcă destinată salvării persoanelor aflate în pericol si grupării ambarcatiunilor de salvare.


Lansarea la apă prin degajare liberă - este o metoda de lansare la apă a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta se eliberează automat de navă în caz de naufragiu si este gata pentru folosire.


Lansarea la apă prin cădere liberă - este o metodă de lansare la apă a ambarcatiunii de salvare, prin care aceasta, încărcată cu persoane si echipament la bord, cade în mare după eliberarea sa de navă fară a exista un dispozitiv de frânare.


Costumul hidrotermic - este un costum de protectie care reduce pierderile de caldură ale corpului unei persoane afundată în apă rece.


Mijloc de protectie termică - este un sac sau un costum confectionat din material impermeabil cu o conductibilitate termică redusă.


Mijloc de salvare gonflabil - este un mijloc de salvare a cărui flotabilitate este asigurată de camere nerigide umplute cu gaz si care este tinut în mod normal neumflat până în momentul în care este pregătit pentru folosire.


Mijloc de salvare gonflat - este un mijloc de salvare a cărui flotabilitate este asigurată de camere nerigide umplute cu gaz si care este tinut umflat si gata pentru folosire.


Instalatie sau dispozitiv de lansare la apă - este un mijloc care permite lansarea la apă în conditii de securitate a ambarcatiunii de salvare sau bărcii de urgentă, de la locul său de amplasare.


2. Situatii critice

2.1. Tipuri de situatii critice. Precautii

Analizand o serie de situatii critice nefericite întâlnite până în prezent, se poate spune ca ele au fost determinate de regula de urmatoarele evenimente:


coliziuni

esuări

reactii ale mărfurilor periculoase transportate

transferul mărfurilor la bord

incendiu sau explozie în compartimentul masini


În vederea evitării evenimentelor de tipul celor enumerate mai sus, vor fi luate următoarele măsuri:


coliziuni - respectarea prevederilor RIPAM, cunoasterea calitătilor manevriere ale navei proprii si o veghe continua ;

esuările - studiul temeinic al documentatiei privind zona de navigatie si verificări ale adâncimii cu sonda;

reactii ale mărfurilor periculoase transportate - studierea fisei mărfi din Codul IMDG si o incărcarea corespunzătoare;

transferul mărfurilor la bord - numai cu consultarea Comandantului, Căpitanului secund, Șefului mecanic avand in vedere sa nu fie afectata stabilitatea navei;

incendiu sau explozie în compartimentul masini - respectarea regulilor de prevenire a incendiilor.


2.2. Experienta echipajului


Situatiile de urgentă care au fost depăsite cu succes, demonstrează că acest lucru se datorează în mare parte promptitudinii cu care a actionat echipajul si manierei corecte de aplicare a măsurilor specifice. Se poate spune deci că experienta echipajului, dobândită prin tratarea cu seriozitatea cuvenită a instructajelor si antrenamentelor periodice obligatorii, joacă un rol important în finalizarea cu succes a unor operatiuni de salvare si supravietuire.


2.3. Rolul de apel si semnalele de avarii


Rolul de apel (Muster List) este constituit dintr-un set de indatoriri pe care le are fiecare membru de echipaj intr-o situatie de urgenta.

Conventia SOLAS stabileste că el trebuie să specifice detalii privind semnalul de alarmă generală în caz de urgentă si de asemenea măsurile ce trebuie luate de echipaj si pasageri când această alarmă este declansată. Rolul de apel trebuie, de asemenea, să specifice cum va fi dat ordinul de abandon al navei.

Rolul de apel trebuie să cuprindă obligatiile atribuite anumitor membri de echipaj, după cum urmează:

închiderea usilor etanse la apă, a usilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor, luminatoarelor, sabordurilor si altor închideri similare de pe navă;

echipamentul ambarcatiunilor de salvare si a altor mijloace de salvare;

pregătirea si lansarea la apă a ambarcatiunilor de salvare;

pregătirea generala si a altor mijloace de salvare;

apelul pasagerilor;

folosirea echipamentului de comunicatii;

efectivul echipelor de incendiu însărcinate cu lupta contra incendiului;

sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului si instalatiilor de luptă contra incendiului.

Rolul de apel trebuie să specifice care ofiteri au responsabilitatea să asigure ca mijloacele de salvare si de stins incendiul sunt mentinute în stare bună si sunt gata pentru a fi imediat folosite.

Rolul de apel trebuie să specifice înlocuitorii diferitelor persoane importante care pot deveni inapte, având în vedere că anumite situatii pot impune diferite actiuni.

Rolul de apel trebuie întocmit înainte de plecarea navei în voiaj. Dacă au loc schimbări în componenta echipajului, care necesită modificări în rolul de apel, comandantul navei trebuie să revizuiască sau să intocmească un rol nou.

Formatul rolului de apel folosit la navele de pasageri trebuie să fie aprobat.


Semnalele de avarie - au rolul de a alarma imediat si în mod sigur echipajul navei în cazul aparitiei unei astfel de situatii. În acest scop, la bordul navei există instalatii ce emit sunete inconfundabile, care sunt folosite la un volum mare, si printr-un anume semnal avertizează asupra tipului de situatie de urgentă, urmând ca echipajul să ia imediat măsurile potrivite conform rolului.

Conventia SOLAS precizează că instalatia de alarmă generală în caz de urgentă trebuie să dea semnalul de alarmă generală, care va consta din sapte sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung (pentru rolul de abandon sau 12 semnale scurte pentru rolul de incendiu), date de fluierul sau sirena navei si, în plus, va exista un clopot sau clacson actionat electric sau altă instalatie de avertizare echivalentă, care trebuie să fie alimentată de la sursa principală de energie electrică a navei si sursa de energie electrică de avarie. Instalatia trebuie să poată fi pusă în functiune de pe puntea de navigatie si, cu exceptia fluierului navei, de asemenea si din alte puncte strategice. Instalatia trebuie să fie auzită din toate spatiile de locuit si de lucru ale echipajului.


Antrenamentele au ca obiectiv pregătirea unei reactii organizate pentru remedierea unor situatii de mare dificultate care pot ameninta neasteptat pierderea vietii pe mare. Este important ca exercitiul să se desfăsoare în conditii cât mai apropiate posibil de conditiile situatiei de urgentă simulată.

Fiecare membru de echipaj va participa la cel putin un exercitiu de rol de abandon si un exercitiu de rol de incendiu în fiecare lună.

Exercitiile de rol trebuiesc tinute în 24 de ore de la plecarea din port , dacă mai mult de 25 % din numărul membrilor de echipaj nu au participat la exercitiul de rol pe acea navă în luna precedentă.

La navele de pasageri exercitiile trebuie să fie tinute săptămânal.

Schimbările de functii sau personal la nava din când in când trebuie să se reflecte corespunzător si în pregătirea rolului de apel.

Echipa care efetuează exercitii de rol de apel poate varia astfel încât să nu existe persoane care nu au participat la nici un rol de la sosirea pe navă.

Orice deficiente descoperite pe durata exercitiilor de rol si cu ocazia inspectiilor care le insotesc, trebuie să fie corectate în cel mai scurt timp posibil.


2.4. Echipamente suplimentare în vederea supravietuirii


Dacă timpul permite, la bordul ambarcatiunilor de salvare se vor lua suplimentar fată de prevederile rolului, apă, pături, mijloace de semnalizare, instrumente pentru determinarea pozitiei navei si tinerea navigatie.

În situatia când în jurul ambarcatiunii de salvare există plute nefolosite, se va încerca recuperarea acestora, măcar pentru inventarul lor.


3. Evacuarea

3.1. Abandonul navei - ultima solutie


Abandonarea navei se efectuează în urma unei coliziuni, când există riscul unei scufundări rapide, sau în momentul în care lupta pentru vitalitate nu dă rezultate si nava nu mai poate fi salvată, existând riscul iminent al exploziei sau scufundării (rasturnarii).

De regulă nava oferă totusi cele mai mari sanse de salvare iar abandonul nu va fi ales decât dacă alte măsuri de păstrare a ei au esuat.

Trebuie retinut că ordinul de abandon al navei vine numai de la comandantul navei, sau de la înlocuitorul acestuia, în situatia în care el este în imposibilitatea de a-si exercita functia.


3.2. Pregătirea personalului pentru abandonul navei


Imediat ce este posibil după ambarcare, echipajul trebuie să dobândească cunostinte privind:


prevederile rolului de apel si îndatoririle lor;

localizarea si modul de folosire a echipamentului (mijloacelor) de salvare;

localizarea si modul de folosire a mijloacelor de luptă contra incendiilor;

traseele de evacuare si echipamentele.


Posturile de adunare trebuie să fie usor accesibile dinspre încăperile de locuit si zonele de lucru.

Coridoarele, scările si iesirile care conduc la posturile de adunare si posturile de îmbarcare vor fi iluminate.

Se va prevedea o scară de îmbarcare pentru fiecare post de lansare sau pentru fiecare două posturi de lansare alăturate, scară care să aibă o lungime care să ajungă de la punte la linia de plutire când nava se află la pescajul minim în conditii nefavorabile de asietă si cu o înclinare transversală de cel putin 15 °.

Se va actiona de o asemenea manieră, luându-se - dacă este posibil - măsuri deosebite pentru prevenirea panicii între membrii de echipaj sau pasagerii aflati la bord si de combatere a acesteia.

Comandantul va manevra nava, în măsura posibilului, astfel încât să iasă din zona de răspândire a combustibilului deversat (daca este cazul), după care se va stopa nava sau se va merge cu viteză redusă, pe vreme rea avându-se în vedere sa se creeze un adăpost bărcii care se lansează sau, pe rând în ambele borduri.

Se vor folosi mijloacele de semnalizare pentru a atrage atentia navelor din jur, că nava proprie se află într-o situatie critică.

Ofiterul de cart punte va determina pozitia navei iar coordonatele vor fi introduse în statia de lansare automată a semnalului S.O.S., sau va fi declansat semnalul echivalent al sistemului Inmarsat. De asemenea se vor lua date privind presiunea atmosferică, deriva de curent, pozitia fată de uscat sau unele insule, etc.

Se vor pregăti pentru a fi luate în barcă documentele navei si ale echipajului.

Se vor pregăti saci impermeabili cu alimente uscate, greu alterabile, care vor fi adusi la locul de coborâre în bărci, aceste alimente fiind luate numai în măsura în care există spatii disponibile, fără a împiedica ocuparea locurilor de către echipaj.

Echipajul va bea apă pe săturate, si de asemenea se pot servi gustări reci sau chiar masa dacă timpul permite.

În continuare prezentăm un exemplu de rol de apel, care ilustreaza atributiile membrilor de echipaj pentru abandonul navei si lansarea bărcilor de salvare:


Comandantul navei conduce actiunile prevăzute în acest rol prin sefii săi de servicii

La dispozitia comandantului se află ofiterul de cart punte cu administratia


ROL DE ABANDON

ALARMA: minim 7 semnale sonore scurte urmate de un semnal sonor lung (. . . . . . . - )

INSTRUCTIUNI GENERALE

BARCA 1

Loc

ATRIBUTII

BARCA 2

Loc

La auzul semnalului:

FUNCTIA

nr.


FUNCTIA

nr.

"Abandonati Nava"

Capitan secund


Sef barca, conduce operatiunea

Ofiter cu navigatia


minim 7 semnale sonore scurte urmate de un semnal lung, transmise repetat, puneti-va vesta de

Sef timonier


Sef echipa, impreuna cu marinarul de pe punte lanseaza scara, elibereaza siguranta gruielor, primes, primeste de la barca socarul prova si il leaga; seful echipei lanseaza barca la nivelul puntii barcilor.

Sef echipaj


salvare si daca nu

Marinar 3



Aj. mecanic


aveti sarcini speciale prevazute de rol, prezentati-va la locul

Timonier 1


In barca, pun dupurile, desfac atarnatorii, trec chingile peste barca, dau la nava socarul prova;

Raporteaza sefului echipei actiunile indeplinite.

Timonier 2


de adunare de pe puntea barcilor purtind

Marinar 1



Marinar 2


Imbracamintea adecvata. Ramineti pe

Ofiter mecanic

cart 04-08


Verifica motorul (drezina) si existenta trusei de scule

Ofiter mecanic

cart 08-12


loc, raspundeti la verificarea prezentei si indepliniti corect si rapid ordinele sefului barcii. Fiti pregatiti



Restul echipajului se prezinta la barca si la ordinul sefului barcii se urca in barca si ocupa locul numerotat si stabilit lui de catre conducerea navei si de care a luat cunostinta la exercitiile de roluri



sa inlocuiti la ordinul acestuia, orice persoana din echipa de lansare a barcii. La ordinul sefului barcii, urcati-va in barca in ordinea stabilita si ocupati-va locul prevazut in rolul de mai sus.

AMPLASAREA ECHIPAMENTULUI:

Vestele de salvare - in fiecare cabina, in timonerie si postul central de comanda masini.

Colaci de salvare - pe toate puntile

Transponderele - pe puntea de comanda in ambele borduri

Aruncatoare de bandula - in timonerie

Paturi - in cabine si magazia ospatarului



ROL DE INCENDIU

ALARMA: 12 semnale sonore scurte (litera Morse "I" repetata de 6 ori)

Semnalul sonor de alarma se da in toate cazurile de incendiu: folositi orice mijloc de legatura pentru a comunica locul incendiului.

Incercati sa stingeti focarul cu ajutorul stingatoarelor, paturilor etc. din apropiere.

Inchideti ventilatia pentru a impiedica intretinerea si raspandirea incendiului.

Dupa darea alarmei echipajul actioneaza conform rolului, instructiunilor si normelor P.S.I.

Sefii de echipe conduc activitatea conform ordinelor comandantului, normelor P.S.I. si conditiilor reale; echipele folosesc instalatiile si materialele adecvate din dotare.

Verificati prezenta personalului aflat anterior in compartimentul incendiat sau in care se lanseaza CO2,.

Deschiderea compartimentului incendiat se face de persoana imbracata in costum aluminizat.

La nava aflata in port, ofiterul de cart anunta Capitania portului si formatia de pompieri.

Fiecare persoana din echipaj trebuie sa cunoasca amplasarea echipamentului de stingere a incendiilor, sa fie familiarizat cu regulile de folosire a acestuia si sa cunoasca caile de acces si de evacuare din compartimentul incendiat.

Principalele mijloace de stingere a incendiilor sunt amplasate astfel:

Y         costum aluminizat si aparatul izolant - in timonerie si postul central de comanda masini;

Y         motopompa de incendiu: in compartimentul ......................

Y         racordul international: pe fata comenzii, langa scara de urcare din tribord;

Y         restul mijloacelor - conform planului dispus pe punte langa scara de acces la bord.

ECHIPA 1


ECHIPA 2

ECHIPA SPECIALA

ECHIPA DIN C.M.

FUNCTIA

ATRIBUTII

FUNCTIA

FUNCTIA

ATRIBUTII

FUNCTIA

ATRIBUTII

Capitan secund

Conduce echipa

Of. cu navigatia

Strungar

La ordin imbraca sau ajuta la imbracarea costumului aluminizat in

Sef mecanic

Conduce actiunile in CM

La ordin lanseaza CO2

Timonier 1

La manica

Timonier 2

Aj. mecanic

functie de locul

Of. mecanic

Of. de cart in

Marinar 1

La manica

Marinar 2

Of mec. 8-12

incendiului

cart 08-12

P.C.C.

Marinar 3

Cu stingator

Ospatar

Sef echipaj

Ghideaza persoana

imbracata in functie de locul

Sef electrician

La TPD la ordinul Sefului mecanic

Bucatar

Cu pisla

Motorist 3

Sef mecanic

incendiului

Of. mecanic


Supravegheaza DG si pompele

Motorist 1

Cu cange/topor

Motorist 2

Costumul se imbraca pentru actiune in zona focarului, salvarea persoanelor sau bunurilor materiale deosebite.

Persoana care ghideaza pastreaza permanent legatura cu persoana in sostum.

Echipa asigura evacuarea spre punctul medical a celor accidentati.

Strungar

(motorist 3)

La generatorul de spuma nr 1

Echipele nr. 1 si 2 vor actiona la locul incendiului, mai putin in C.M. : echipa nr. 1 la prova, echipa nr. 2 in rezerva; echipa nr. 2 in castel, echipa nr. 1 in rezerva. Echipa e rezerva actioneaza

Ajutor mecanic

La generatorul de spuma nr 2

la ordinul secundului. Seful de echipaj deschide magaziile si distribue materiale de rezerva.

Cadrul medical pregateste targa si trusa de urgenta in apropierea locului incendiului.

La ordin se evacueaza compartmentul pentru a lansa CO2; prezenta personalului se verifica in fata usii etanse.

Personalul fara sarcini in rol se va aduna in careul echipaj, asteptand ordine.

Restul personalului masini - la careu, la dispozitia Sefului mecanic

Cand se impune lansarea CO2 echipa de etansare formata din personalul prevazut in instructiunile specifice fiecarei nave, etanseaza compartimentul, se opreste ventilatia, verifica evacuarea si raporteaza la comanda (ofiterului de cart). CO2-ul se lanseaza de Seful mecanic (in lipsa acestuia de ofiterul de cart la masini).

Numarul de butelii lansate este prevazut in instructiunile din compartimentul CO2.

Accesul in compartiment se face numai dupa stingerea incendiului si evacuarea gazelor.



3.4. Indatoririle echipajului fată de pasageri


Aceste îndatoriri derivă tot din Conventia SOLAS, care precizează că rolul de apel trebuie să indice obligatiile atribuite membrilor echipajului privind pasagerii, în caz de urgentă.

Aceste obligatii trebuie să cuprindă:


avertizarea pasagerilor;

verificarea că ei poartă îmbrăcăminte corespunzătoare si că si-au pus corect vesta de salvare;

adunarea pasagerilor la locurile de adunare;

mentinerea ordinii pe culoare si pe scari si supravegherea pretutindeni a deplasării pasagerilor;

verificarea că ambarcatiunile de salvare au fost dotate cu pături.


3.5. Abandonul navei - complicatii


La efectuarea exercitiilor si antrenamentelor de rol de abandon se va avea în vederea pregătirea echipajului si pentru situatii cum ar fi:


unele ambarcatiuni de salvare nu pot fi lansate

În cazul în care gruiul nu pleacă cu barca datorită înclinării maxime sau din alte motive, barca poate fi lansata din vinci, inversând sensul de rotire al acestuia, pentru a slăbi sârmele, putând fi apoi astfel derulate.

Dacă barca totusi nu pleacă, ea va fi complet eliberată din chingi, dispozitivele de apropiere, palancuri si apoi împinsă la apă, unde va fi recuperată sau se va recupera cel putin inventarul acesteia

Mentionam totusi că Societătile de Clasificare, ce eliberează certificate pentru mijloacele de salvare, solicită armatorului să doteze nava cu mijloace colective de salvare, care sa dispuna in fiecare bord de locuri suficiente pentru toti membrii de echipaj;

absenta luminii;

absenta personalului desemnat să efectueze lansarea ambarcatiunilor.


4. Mijloace de salvare colective

4.1. Bărci de salvare


Următoarele tipuri de bărci de salvare sunt recunoscute de Conventia SOLAS:


deschisă;

partial închisă;

partial închisă cu auto-redresare;

total închisă;

total închisă cu instalatie autonomă de alimentare cu aer;

protejate la foc.


La navele de pasageri capacitatea bărcilor de salvare este în general suficientă pentru fiecare persoană de la bord.

Pentru navele de marfă, după cum am mai precizat, capacitatea bărcilor de salvare este în general de două ori numărul de persoane de la bord.

Vom face în continuare o scurtă descriere a tipurilor de bărci mentionate mai sus:

barca de salvare deschisă

Toate bărcile de salvare trebuie să fie corect construite si să aibă forme si dimensiuni care să le asigure o mare stabilitate pe mare agitată si un bord liber suficient când sunt încărcate cu toate persoanele si echipamentul.

Bărcile de salvare trebuie să aibă o robustete suficientă pentru:

a putea fi lansate la apă în conditii de securitate când sunt încărcate cu toate persoanele si echipamentul;

a putea fi lansate la apă si remorcate când nava este în mars cu o viteză de 5 noduri în apă calmă;

Corpurile trebuie să fie cu întârziere la foc sau incombustibile.

Se vor prevedea locuri de sezut pe bănci, pe banchete sau pe scaune fixate cât mai jos posibil în barcă si construite astfel încât să poată suporta numarul de persoane, fiecare cântărind 100 kg, pentru care sunt prevazute locuri.

Fiecare barcă de salvare trebuie să fie astfel amplasată si construită încât să permită îmbarcarea sau debarcarea rapidă a numărului total de persoane. De asemenea ea trebuie să aibă o flotabilitate proprie sau vor fi prevazute cu material cu flotabilitate proprie, care să reziste la apa de mare sau produse petroliere

partial închisă

Conventia SOLAS prevede că în plus fată de barca deschisă, barca partial inchisă trebuie să :

fie prevazută cu mijloace eficiente de evacuare a apei sau să fie de tip cu evacuare automată;

fie prevazută cu acoperisuri rigide permanent fixate, extinzându-se pe cel putin 20 % din lungimea bărcii de salvare, începând din extremitatea pupa. Barca de salvare trebuie să fie prevazută cu o tenda pliabilă fixată în permanentă, care împreună cu acoperisul rigid închid complet ocupantii bărcii de salvare într-un adăpost etans la intemperii, oferindu-le si o protectie termică.

aibă interiorul de o culoare foarte vizibilă.

partial închisă cu redresare automată

În plus fată de barca partial închisă, barca partial închisă cu redresare automată trebuie să:

fie prevazută, la fiecare loc marcat, cu centură de sigurantă. Centura de sigurantă trebuie să fie astfel concepută încât să mentină pe locul său o persoană având o greutate de 100 kg, atunci când barca de salvare este în pozitie răsturnată;

dispună de o asemenea stabilitate încât ea să se redreseze în mod normal sau automat când este complet sau partial încărcată cu persoane si întregul echipament, iar persoanele au legate centurile de sigurantă;

permită comanda motorului de la timonă;

dispună de un motor si instalatii care să poată functiona în orice pozitie în timpul răsturnării si să continue să functioneze după ce barca de salvare s-a redresat sau trebuie să se oprească automat când s-a răsturnat si să repornească usor când barca de salvare s-a redresat, iar apa a fost drenată din barca de salvare

motoarele răcite cu aer trebuie să aibă o instalatie pentru aspiratia aerului de răcire si de evacuare a lui în afara bărcii de salvare.

complet închisă

În plus fată de cele de mai sus, fiecare barcă de salvare complet închisă trebuie să fie prevazută cu un acoperis care să închidă complet barca de salvare

total închisă cu instalatie autonomă de alimentare cu aer

O barcă de salvare echipată cu o instalatie autonomă de alimentare cu aer, în plus fată de cele de mai sus, trebuie să fie amenajată astfel încât când este în mars si toate intrările si deschiderile sunt închise, aerul din interiorul bărci de salvare să rămână respirabil fără dificultate, iar motorul să functioneze normal pentru o perioadă de cel putin 10 minute. În timpul acestei perioade, presiunea atmosferică din interiorul bărcii de salvare nu trebuie să coboare nici sub presiunea atmosferică exterioară, nici să o depăsească cu mai mult de 20 milibari. Instalatia trebuie să aibă indicatoare vizuale care să indice presiunea aerului debitat tot timpul.

protejate la foc

O barcă de salvare protejată la foc, corespunzând cerintelor de mai sus   trebuie în plus, atunci când este în stare de plutire, să poată proteja numarul de persoane pentru care este autorizată pentru cel putin 8 minute, când este acoperită de un foc continuu de hidrocarburi.


Echipamentul normal al fiecărei bărci de salvare trebuie să cuprindă:


un numar suficient de rame plutitoare;

două căngi;

un ispol si două ghiordele;

un manual de supravietuire;

un habitaclu continând un compas eficace;

o ancoră plutitoare;

două barbete rezistente cu o lungime cel putin egală cu de două ori distanta de la locul de amplasare a bărcii de salvare la linia de plutire în conditii de pescaj minim sau 15 m, care dintre acestea este mai mare;

două topoare, câte unul la fiecare extremitate a bărcii de salvare;

recipienti etansi la apă, continând o cantitate totală de 3 litri de apă dulce de fiecare persoană pe care barca de salvare este autorizată să o transporte, din care 1 litru pentru fiecare persoană poate fi înlocuit de către un aparat de desalinizare care poate să producă o cantitate egală de apă dulce în două zile;

un pahar inoxidabil legat cu un snur;

un pahar de băut apă gradat, inoxidabil;

ratie de hrană având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoană pe care barca de salvare este autorizată să o transporte; aceste ratii trebuie să fie păstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apă;

patru rachete parasută luminoase;

sase facle de mână;

două semnale fumigene plutitoare;

lampă electrică etansă la apă, corespunzătoare pentru semnalizare în codul Morse împreună cu un set de baterii si un bec de rezervă într-un container etans la apă;

oglindă pentru semnalizare în timpul zilei, cu instructiuni pentru folosirea sa, pentru a semnaliza către nave si aeronave;

un exemplar din semnalele de salvare, pe carton impermeabil la apă sau într-un container etans la apă;

un fluier sau un mijloc de semnalizare sonoră echivalent;

trusă de prim ajutor într-o cutie etansă la apă, care să poată fi închisă ermetic după folosire;

sase doze de medicamente contra răului de mare si câte un sac folosibil în caz de vomă, pentru fiecare persoană;

un briceag mare legat la barcă printr-un snur;

trei chei pentru deschis conserve;

doi colaci de salvare legati cu câte o saulă plutitoare cu o lungime de cel putin 30 m;

pompă manuală;

un set de unelte de pescuit;

scule suficiente pentru reglaje minore ale motorului si accesoriilor sale;

echipament de stingere a incendiului, corespunzător pentru stingerea hidrocarburilor aprinse;

un proiector care să poată ilumina eficient în timpul noptii un obiect colorat deschis, având o lătime de 18 m, la o distantă de 180 m pentru o perioadă de 6 ore si o functionare continuă de cel putin 3 ore;

un reflector radar eficace, dacă în barca de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;

mijloace de protectie termică suficiente pentru 10 % din numărul de persoane pe care barca de salvare este autorizată să le transporte


Întrucât cele mai multe nave sunt prevazute cu instalatie de lansare a bărcilor de salvare cu grui, vom prezenta în continuare algoritmul de lansare:


se desface învelitoarea dacă există;

se demontează balustrada de la copastie;

se demontează pontilul de sprijin al bărcii (dacă există);

se eliberează atârnătorii de pe cablul dintre gruie;

se lansează peste bord scara de ambarcare;

se eliberează siguranta gruielor prin desfacerea ciocului de papagal;

se pun dopurile la valvulele de scurgere din barcă;

se dă pe punte barbeta prova legată la dispozitivul de decuplare;

se eliberează chingile bărcii;

dacă nava are inertie înapoi sau există val de pupa, se dă la navă si se leagă barbeta pupa;

se verifică nivelul combustibilului si uleiului, existenta trusei de scule si a instructiunilor de pornire a motorului;

se lansează de probă motorul la turatie mică, cu capotul pus sau se verifică functionarea drezinei;

se ridică maneta cu contragreutate coborând barca la nivelul puntii bărcilor, astfel încât dispozitivul de apropiere să fie întins, iar barca să se afle la 20-40 cm de bordaj;


Pe durata lansării ambarcatiunii de salvare se va avea în vedere si securitatea personală.

Pentru îmbarcare, la ordinul sefului bărcii, echipajul urcă în barcă în ordinea stabilită si îsi ocupă locul prevăzut în rol, asezându-se pe bancheta respectivă.

Fiecare barcă se lasă la apă cu personalul prevăzut în rol. Restul echipajului se poate urca în barcă atunci când aceasta este la post în gruie sau când a fost coborâtă până la nivelul puntii bărcilor. În caz extrem, echipajul poate coborâ pe scara de îmbarcare, când barca se afla la apă.

4.2. Plute de salvare

Plutele de salvare sunt constituite dintr-o platformă si un acoperământ care să protejeze supravietuitorii unui sinistru maritim de intemperiile mării.

Există două tipuri de plute de salvare:


plute de salvare gonflabile

plute de salvare rigide


Toate plutele de salvare trebuie să reziste la intemperii timp de 30 de zile în stare de plutire, în orice conditii de stare a mării.

Ele trebuie să aibă o asemenea rezistentă încât dacă sunt lansate de la o înaltime de 18 metri, atât pluta cât si echipamentul ei să poată fi folosit în conditii satisfăcătoare, iar atunci când pluteste să poată rezista la sărituri repetate în ea ale persoanelor, de la înaltimea de cel putin 4,5 metri fată de podeaua sa atât cu , cât si fără cortul ridicat.

Plutele trebuie să reziste la un remorcaj cu o viteza de 3 noduri în apă calmă, când este complet încărcata cu persoane si cu echipament si cu una din ancorele plutitoare la apă.

La exteriorul plutei de salvare se vor prevedea saule care trebuie să fie bine fixate în ghirlandă de jur împrejur în interiorul si exteriorul plutei de salvare.

Plutele vor fi prevăzute cu o parâmă rezistentă, cu o lungime de cel putin dublul distantei dintre pozitia de amplasare si linia de plutire în conditii de pescaj minim sau 15 metri, care din acestea este mai mare.

In cazul plutelor de salvare lansate la apă cu ajutorul unui dispozitiv de lansare cu grui, când pluta de salvare este încărcată complet, trebuie să poată rezista la un soc lateral contra bordului navei, cu o viteză de cel putin 3,5 m/s si de asemenea, la o cădere în apă de la o înăltime de cel putin 3 metri fară a suferi avarii care să-i afecteze functionarea. Aceste plute trebuie să fie prevăzute cu mijloace pentru aducerea plutei de salvare alături de puntea de îmbarcare si mentinerea ei fixă în timpul îmbarcării.

Echipamentul plutei de salvare este constituit din:


un colac de salvare legat de o parâmă plutitoare cu o lungime de cel putin 30 metri;

un cutit cu lamă fixă, având mâner plutitor prevăzut cu o saulă de sigurantă, depozitat într-un buzunar din exteriorul cortului, lângă punctul la care parâma este fixată de pluta de salvare. La plutele de salvare pentru 13 sau mai multe persoane, va fi prevăzut un al doilea cutit, dar care nu trebuie să fie de tipul cu lamă fixă;

un ispol plutitor. Dacă pluta este pentru 13 sau mai multe persoane va exista un al doilea ispol plutitor;

doi bureti;

două ancore plutitoare cu parâmă si saulă de lansare rezistente la soc, una fiind de rezervă iar alta fiind permanent legată la pluta în asa fel încât să mentină pluta în vânt si într-o pozitie stabilă când pluta este umflată sau este la apă;

două padele plutitoare;

trei chei pentru deschis conserve. Cutitele de securitate având lame speciale pentru deschis conserve, sunt corespunzătoare acestor cerinte;

o trusă de prim ajutor într-o cutie etansă la apă care să poată fi închisă ermetic după folosire;

un fluier sau un mijloc de semnalizare sonoră echivalent;

patru rachete parasută luminoase;

sase facle de mână;

două semnale fumigene plutitoare;

o lampă electrică etansă la apă, corespunzătoare pentru semnalizarea în codul Morse, împreună cu un set de baterii si un bec de rezervă, într-un container etans la apă;

un reflector radar eficient dacă pe pluta de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare;

o oglindă pentru semnalizare ziua si instructiuni pentru folosirea sa pentru semnalizare la nave si aeronave;

un exemplar din semnalele de salvare pe carton impermeabil la apă sau într-o casetă etansă la apă;

o trusă cu unelte de pescuit;

o ratie de hrană având cel putin 10.000 kj pentru fiecare persoană pe care pluta de slavare este autorizată să o transporte - aceste ratii trebuie păstrate în ambalaje etanse la aer si depozitate în containere etanse la apă;

recipiente etanse la apă, continând o cantitate totală de 1,5 litri de apă dulce pentru fiecare persoană pe care pluta este autorizată să o transporte, din care 0,5 litri de persoană pot fi inlocuiti de către un aparat de desalinizare care poate produce o cantitate egală de apă dulce în două zile;

un vas de baut apă, gradat si inoxidabil;

sase doze de medicamente contra răului de mare si câte un sac folosit în caz de vomă pentru fiecare persoană pe care pluta este autorizată să o transporte;

instructiuni privind supravietuirea;

instructiuni pentru luarea măsurilor imediate;

un număr suficient de mijloace de protectie termică pentru 10 % din numărul de persoane pe care pluta este autorizată să o transporte sau două, care din acestea este mai mare.


A fost prevăzut un sistem care să permită plutirea liberă a plutelor de salvare în caz de naufragiu.

Acesta este constituit din:

sistemul de barbete (painter system) care asigură legatura între navă si plută, astfel realizat încât să asigure ca pluta de salvare când este eliberată nu este antrenată sub apă de nava care se scufundă;

legatura putin rezistentă (weak link) care: trebuie să nu se rupă sub efectul fortei necesare să tragă saula din containerul plutei de slavare; dacă este adecvat, să aibă o rezistentă suficientă care să permită umflarea plutei de salvare; să se rupă sub efectul unei forte de 2,2 +- 0,4 kN;

Dispozitivul de declansare hidrostatic (hydrostatic release unit), care:



nu trebuie să permită galvanizarea elementelor sale;

să declanseze automat pluta de slavare de la o înaltime de cel mult 4 m;

să aibă posibilitati de drenaj care să prevină acumularea de apă în camera hidrostatică când dispozitivul este în pozitia sa normală;

să fie astfel construit încât să previna declansarea când este acoperit de valuri;

să aibă în exterior imprimat (fără să se steargă) tipul si numărul seriei;

să fie prevăzut cu o placă de identificare care să indice data fabricatiei, tipul si numărul seriei;

să fie astfel realizat încât fiecare element legat la sistemul de barbetă să aibă o rezistentă cel putin egală cu cea cerută pentru barbetă.


În cazul plutelor de salvare gonflabile acestea mai trebuie să răspundă următoarelor cerinte;

Camera plutitoare principală trebuie să fie împărtită în cel putin două compartimente separate, fiecare având câte o supapă de retinere pentru umflare. Camerele plutitoare trebuie să fie astfel dispuse încât în cazul în care oricare din compartimente este avariat sau nu poate fi umflat, compartimentele intacte să poată sustine numărul de persoane pe care pluta de salvare este autorizată să le transporte, cu bordul liber pozitiv pe toată periferia plutei de salvare.

Podeaua plutei de salvare trebuie să fie etansă la apă si să poată fi izolată contra frigului (cu ajutorul unor compartimente pe care ocupantii plutei le pot umfla sau dezumfla).

Compartimentele plutei de salvare trebuie să fie umflate cu gaz netoxic, si fiecare compartiment gonflabil trebuie să poată rezista la o presiune egală cu de trei ori presiunea de lucru.

Pentru accesul în plută, va fi prevazută din constructie cel putin o rampă de acces semi-rigidă, daca nu, cu o scară de acces a cărei treaptă inferioară să fie situată la cel putin 0,4 m sub linia de plutire a plutei de salvare.

Pluta trebuie să aibă o stabilitate bună chiar si pe mare agitată, iar dacă se află în pozitia răsturnată după umflare, să poată fi redresată de către o singură persoană, atât pe mare agitată cât si în apă calmă.


Plutele de salvare rigide trebuie să raspundă si urmatoarelor cerinte:

Platforma plutei de salvare trebuie să nu permită pătrunderea apei de mare si să mentină ocupantii efectiv deasupra apei, protejându-i de frig.

Cel putin o intrare trebuie să fie prevăzută cu o rampă de acces iar intrarea care nu este prevăzută cu rampa de acces va avea o scara de acces a cărei treaptă inferioară va fi situată la cel putin 0,4 m sub linia de plutire a plutei de salvare.

În ceea ce priveste stabilitatea, aceasta trebuie să răspundă acelorasi cerinte ca pentru pluta de salvare gonflabilă.


4.3. Barci de urgenta


Navele de pasageri cu un tonaj brut de 500 tone si mai mult, trebuie să aibă în fiecare bord cel putin o barcă de urgenta.

Navele de pasageri cu un tonaj brut mai mic de 500 tone trebuie să aibă cel putin o barcă de urgentă.

Navele de marfă trebuie să aibă cel putin o barcă de urgentă.

O barcă de salvare poate fi acceptată ca barcă de urgentă dacă aceasta satisface în egală măsură si cerintele pentru o barcă de urgentă.

5. Echipamente individuale de salvare

5.1. Colaci de salvare

Colacii de salvare trebuie să fie astfel amplasati încât să poată fi imediat accesibili în ambele borduri ale navei si pe cât posibil pe toate puntile deschise care se extind până la bordajul navei, cel putin un colac de salvare va fi amplasat în apropierea pupei;

Ei trebuie să fie în asa fel fixati încât să poată fi repede desprinsi si să nu aibă nici un dispozitiv de fixare permanentă.

În fiecare din bordurile navei se va prevedea cel putin câte un colac de salvare prevăzut cu o saulă de salvare cu o lungime cel putin egală cu dublul înăltimii la care este fixat colacul de salvare deasupra liniei de plutire în conditiile de pescaj minim al unei nave sau de 30 metri, care din valori este mai mare.

Cel putin jumătate din numărul total de colaci de salvare vor fi prevăzuti cu lumini cu autoaprindere. Cel putin doi din acesti colaci de salvare vor fi prevăzuti, de asemenea, cu semnale fumigene cu declansare automată.

Pe fiecare colac de salvare se va înscrie cu majuscule în caracter latin numele navei si al portului de inregistrare a acesteia.


Referitor la conditiile tehnice ale acestora, Conventia SOLAS prevede că ei trebuie :


Y      să aibă un diametru exterior de cel mult 800 mm si un diametru interior de cel putin 400 mm;

Y         să fie executati dintr-un material cu flotabilitate corespunzătoare;

Y         să poată sustine în apă dulce timp de 24 ore o greutate de fier de cel putin 14,5 kg;

Y         să aibă o masă de cel putin 2,5 Kg;

Y         să nu continue să ardă sau să se topească după ce a fost acoperit complet de flacăra timp de 2 secunde;

Y         să fie construit astfel încât să reziste la aruncarea în apă de la înăltimea la care este amplasat deasupra liniei de plutire în conditii de navigatie la pescaj minim sau de la 30 metri, care dintre acestea este mai mare, fără a diminua capacitatea sa de flotabilitate sau a elementelor care îi sunt atasate;

Y         dacă se intentionează să fie actionat mecanismul de degajare rapidă prevăzut pentru declansarea automată a semnalelor fumigene si aprinderea automată a luminilor, este necesară o greutate care să actioneze mecanismul de degajare rapidă sau de 4 kg, care din acestea este mai mare;

Y         să fie prevăzut cu o saulă de cel putin 9,5 mm în diametru si cu o lungime de cel putin 4 ori diametrul exterior al corpului colacului. Saula trebuie fixată în patru puncte echidistante în jurul circumferintei colacului ca să formeze 4 bucle egale.

5.2. Veste de salvare

Se va prevedea câte o vestă de salvare pentru fiecare persoană aflată la bordul navei de salvare si în plus o rezervă de cel putin 10 % din numarul de pasageri pentru copii (la pasagere). Va fi prevăzut de asemenea un număr suficient de veste de salvare pentru persoanele din cart si pentru folosirea la posturile îndepărtate ale ambarcatiunilor de salvare.

Vestele de salvare trebuie să fie astfel amplasate încât să fie imediat accesibile, iar pozitia lor trebuie să fie clar indicată.

Conditiile tehnice ale vestei de salvare


Y           o vestă de salvare nu trebuie să continue să ardă sau să se înmoaie după ce a fost complet acoperită de flăcări timp de 2 secunde;

Y           trebuie să fie astfel confectionată încât:

Y           după demonstratie, să permită unei persoane să o îmbrace în timp de 1 minut fără a primi ajutor;

Y           să poată fi îmbrăcată pe ambele fete sau numai pe o fată, însă pe cât posibil trebuie eliminat riscul de a fi îmbrăcată incorect;

Y           să poată fi purtată comod;

Y           să permită persoanei care o poartă să sară în apă de la o înaltime de cel putin 4,5 metri fără a se răni si fără deplasarea sau avarierea vestei de salvare;

Y           o vestă de salvare trebuie să aibă o flotabilitate si o stabilitate suficientă în apă dulce linistită pentru ca:

Y           să sustină o persoană epuizată sau fără cunostintă la cel putin 120 mm deasupra apei cu corpul înclinat spre spate la un unghi de cel putin 20° si cel mult 50° fată de pozitia verticală;

Y           să rotească în apă corpul unei persoane fără cunostintă din orice pozitie într-una în care gura este deasupra apei în cel mult 5 secunde.

Y           o vestă de salvare trebuie să aibă o flotabilitate care să nu scadă cu mai mult de 5% după 24 ore de imersiune în apă dulce;

Y           o vestă de salvare trebuie să permită persoanei care o poartă să înoate o distantă scurtă si să poată urca într-o ambarcatiune de salvare;

Y           fiecare vestă de salvare trebuie să fie prevăzută cu un fluier bine legat printr-un snur.


In cazul vestelor gonflabile:


Y           aceasta trebuie să aibă cel putin doua compartimente separate;

Y           să fie umflată automat în imersiune, să fie prevăzută cu un dispozitiv care să permită umflarea printr-o singură miscare manuală si să poată fi umflată cu gura;

Y           după umflare sau în cazul pierderii flotabilitătii unuia dintre compartimente, să satisfacă cerintele enumerate mai sus pentru vesta de salvare negonflabilă.

5.3. Costume hidrotermice


Pentru fiecare persoană care face parte din echipajul bărcii de urgentă, se va prevedea câte un costum hidrotermic de talie corespunzătoare.


Cerintele generale privind caracteristicile termice ale costumelor hidrotermice:


Y           costumul hidrotermic trebuie să fie confectionat din materiale etanse la apă, astfel ca:

Y           să poată fi despachetat si îmbrăcat fără ajutor în timp de 2 minute;

Y           să nu continue să ardă sau să se topească după ce a fost acoperit complet de flăcări pentru o perioadă de 2 secunde;

Y           el va acoperi întreg corpul cu exceptia fetei. Mâinile trebuie de asemenea acoperite dacă costumul nu este prevăzut cu mănusi;

Y           să nu permită infiltrarea unei cantităti excesive de apă când persoana care poartă costumul sare în mare de la o înăltime de cel putin 4,5 metri.

Y           un costum hidrotermic care satisface cerintele vestei de salvare poate fi considerat că o vestă de salvare;

Y           un costum hidrotermic trebuie să permită persoanei care îl poartă, având si o vestă de salvare, dacă se cere ca acest costum să fie purtat cu o vestă de salvare, ca:

Y           să urce si să coboare o scară având o lungime de cel putin 5 metri;

Y           să execute sarcinile curente în timpul abandonării navei;

Y           să sară în apă de la o înăltime de cel putin 4,5 metri fără a se răni si fără a se deteriora sau disloca costumul;

Y           să înoate o distantă scurtă si să poată urca într-o ambarcatiune de salvare.

Y           dacă un costum hidrotermic urmează să fie purtat fără vestă de salvare, el trebuie să fie prevăzut cu lumină si fluier.

Y           dacă un costum hidrotermic urmează să fie purtat împreună cu o vestă de salvare, vesta se va îmbrăca peste costum. O persoană care poartă un astfel de costum trebuie să poată îmbrăca vesta de salvare fără ajutor.

Y           Un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care nu are calităti izolante naturale, trebuie să:

Y           poarte o mentiune că trebuie să fie folosit împreună cu o îmbrăcăminte călduroasă;

Y           să fie confectionat astfel, încât atunci când este folosit împreună cu o îmbrăcăminte călduroasă si o vestă de salvare, dacă costumul hidrotermic trebuie folosit cu o vestă de salvare, să continue să asigure persoanei care îl poartă, după o săritură în apă de la o înăltime de 4,5 metri o protectie termică suficientă pentru ca temperatura corpului persoanei să nu scadă cu mai mult de 2° C, după o scufundare timp de o oră în apă calmă curgătoare la o temperatură de 5° C.

Y           un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care are calităti izolante si este folosit cu sau fără vestă de salvare, trebuie să asigure persoanei care îl poartă, după o săritură în apă de la o înăltime de 4,5 metri o protectie termică suficientă pentru ca temperatura corpului persoanei să nu scadă cu mai mult de 2° C după o scufundare timp de 6 ore în apă calmă si curgătoare la o temperatură cuprinsă între 0° C si 2° C.

Y           costumul hidrotermic trebuie să permită persoanei care îl poartă având mâinile acoperite, să apuce un creion si să scrie, după o scufundare în apă la o temperatură de 5° C pentru o perioadă de 1 oră.


5.4. Echipament de protectie termică


Navele de marfă trebuie să aibă pentru fiecare barcă de salvare, cel putin trei costume hidrotermice.

Un mijloc de protectie termica va fi confectionat dintr-un material etans la apă si astfel realizat încât atunci când este folosit pentru a proteja o persoană, să reducă pierderea de caldură a corpului atât prin convectie cât si prin evaporare.

Mijloacele de protectie termică trebuie:

Y           să acopere întreg corpul unei persoane care poartă o vestă de salvare, cu exceptia fetei. Mâinile vor fi de asemenea acoperite dacă mijlocul de protectie termică nu este prevăzut cu mănusi;

Y           să poată fi despachetat si îmbrăcat usor într-o ambarcatiune de salvare, fără ajutor;

Y           să permită scoaterea persoanei care îl poartă, să-l dezbrace în apă în cel mult 2 minute dacă îl impiedică să înoate.

Mijlocul de protectie termică trebuie să functioneze satisfăcător când temperatura aerului este cuprinsă în intervalul de la -30° C la +20° C.

6. Supravietuirea pe mare

6.1. Pericole pentru supravietuitori


Echipamentul aflat în diverse tipuri de bărci de salvare a fost prevăzut pentru a furniza ajutor supravietuitorilor care vor avea de făcut fată la trei feluri de dificultăti:


să tină ambarcatiunile în stare de plutire si în acest scop au la dispozitie:

ancoră de furtună si ulei de furtună;

pompă manuală (numai pentru bărcile de salvare);

piese de schimb (numai pentru bărcile de salvare);

ghiordele si ispoluri;

pompă manuală pentru umflarea plutei.


să prevină si să învingă problemele de sănătate:

ratii cu hrană;

tanc cu apă proaspătă;

pahar sau vas de apă gradat;

trusă de prim ajutor în cutie impermeabilă;

cutit de gabier cu deschizător de conserve;

set cu unelte de pescuit;

tablete contra răului de mare;

îinvelis de protectie sau costume hidrotermice.


să-si valorifice toate sansele de a fi descoperiti si salvati:

lampă cu ulei si chibrite de vânt;

semnale pirotehnice;

lanternă electrică impermeabilă cu baterii de schimb;

oglindă pentru semnalizare pe timp de zi (heliograf);

fluier;

învelitoare de culoare foarte vizibilă (portocalie) - numai pentru bărcile de salvare;

statie radio de barcă, radiotelefon de barcă, transponder radar

6.2. Cea mai buna utilizare a facilitătilor ambarcatiunii de salvare


După ce nava a fost abandonată este esential pentru supravietuire ca toti membrii echipajului să aibă informatii complete referitoare la:


mijloacele de păstrare a flotabilitătii;

mijloacele de păstrare a căldurii;

consumul apei si alimentelor;

mijloacele de comunicare cu serviciul si navele de salvare;


În acest scop, la bordul navei trebuie să existe un manualul de instruire, care poate cuprinde mai multe volume si care trebuie să contina instructiuni si informatii în termeni usor de înteles, cu ilustratii - unde este posibil - asupra mijloacelor de salvare cu care este dotată nava si asupra celor mai bune metode de supravietuire.

Oricare parte a acestor informatii poate fi prezentată prin mijloace audiovizuale în locul manualului.

Manualul va cuprinde, de asemenea, explicatii detaliate privind:


modul de îmbrăcare a vestei de salvare si a costumului hidrotermic, după caz;

adunarea la posturile stabilite;

îmbarcarea în ambarcatiunile de salvare si bărcile de urgentă, lansarea la apă si degajarea de la bordul navei;

metoda de lansare la apă din interiorul ambarcatiunii de salvare;

degajarea din instalatia de lansare;

modul de folosire si folosirea dispozitivelor de protectie în zonele de lansare la apă, după caz;

iluminatul în zonele de lansare la apă;

folosirea întregului echipament de supravietuire;

folosirea întregului echipament de detectare;

demonstratii ilustrate de folosire a mijloacelor de salvare radio;

folosirea ancorelor plutitoare;

folosirea motorului si anexelor sale;

recuperarea ambarcatiunilor de salvare si a bărcilor de urgentă, amplasarea si asigurarea lor;

riscul pe care îl prezintă expunerea la intemperii si necesitatea de a avea haine călduroase;

folosirea optimă a dotărilor de la bordul ambarcatiunilor de salvare în vederea supravietuirii;

metodele de recuperare, inclusiv folosirea materialelor de salvare cu ajutorul elicopterului (zbiruri, cosuri, brancarde), a colacului cu pantaloni de transbordare, a aparaturii de supravietuire la uscat si a aparatului de lansare a bandulei aflat în dotarea navei;

toate celelalte functiuni continute în rolul de apel si în instructiunile în caz de urgenta;

instructiunile pentru repararea în caz de avarie a mijloacelor de salvare.

7. Operatiuni de căutare si salvare pe mare


Navele pot primi mesaje de solicitare de asistentă din urmatoarele surse:

semnal de alarmare si/sau mesaj de sinistru direct de la nava în cauză sau retransmis de nave din proximitatea acesteia;

mesaj de sinistru de la o aeronavă, de regulă retransmis de o statie de coastă;

semnal al radiobalizei EPIRB (Emergency Position-Indicating Radio Beacon), considerat ca fiind mesaj de sinistru;

semnale vizuale sau sonore de la nava sau aeronava aflată într-o situatie critică.

La primirea unuia din mesajele de mai sus, fiecare navă trebuie să:

confirme primirea mesajului si dacă este posibil, să-l retransmită;

încerce imediat măsurarea unor relevmente gonio în timpul transmiterii apelului de sinistru si să facă veghe cu radio-goniometrul, pe frecventele 500 kHz si/sau 2182 kHz;

comunice navei în pericol identitatea sa, pozitia, viteza si ETA la locul sinistrului si când este posibil si relevmentul adevărat luat la nava în pericol;

mentină ascultarea pe frecventele internationale de pericol: 500 kHz (în radiotelegrafie), 2182 kHz (în radiofonie) si 156,8 MHz (Canalul 16 al radiotelefonului);

mentină continuu veghea cu radarul.

Dacă o navă care a receptionat unul din mesajele de sinistru, nu este aptă să acorde asistentă, va face cunoscut acest lucru navei sinistrate, va retransmite mesajul de sinistru primit, si comandantul va înscrie în Jurnalul de Bord evenimentul întâlnit precum si motivul pentru care nu poate să acorde asistentă.

Nava care procedează spre locul sinistrului, va face o serie de pregătiri, mai ales dacă ea nu este o navă specializată în operatiuni de căutare si salvare, acestea constând în:

întinderea unor parâme sustinute de atârnători în exteriorul bordului pentru facilitarea acostării bărcilor si plutelor de salvare;

o bigă sau un cranic va fi pregatit pentru a scoate în afara bordului o platformă sau o plasă pentru ridicarea persoanelor extenuate sau rănite;

vor fi pregătite bandule si scări care vor fi aruncate în afara bordului în zona celei mai joase punti deschise si vor fi desemnate persoanele care vor intra în apă pentru a asista supravietuitorii, în caz de necesitate;

va fi pregătită pentru lansare o plută, pentru a usura transbordarea supravietuitorilor la bord, dar ea va fi lansată numai dacă situatia o impune;

se vor lua măsuri în vederea primirii supravietuitorilor răniti, măsuri constând în pregătirea spatiilor unde li se va acorda asistentă medicală, pregătirea tărgilor, hainelor de schimb uscate, etc;

când urmează să fie lansată o barca de salvare sau urgentă, se vor asigura si mijloacele de comunicatie necesare;

va fi pregătit un aparat de aruncat bandula pentru stabilirea unei eventuale legături cu nava în pericol.


7.1. Coordonarea operatiunilor


În conducerea operatiunilor de căutare si salvare o importantă deosebită o are colaborarea între organizatiile si unitatile implicate.

Desigur, responsabilitatea coordonării operatiunilor de căutare si salvare revine autoritătilor specializate de la uscat. Sarcinile sunt însă de regulă îndeplinite prin unitatea stabilită pentru coordonarea operatiunilor în zona respectivă, numită adesea Centru de Coordonare a Salvării.

În unele zone aceste autorităti au in dotare nave si aeronave specializate, oricând disponibile de a îndeplini misiunile stabilite.

Navele comerciale, în general sunt apte să participe la operatiuni de căutare si salvare, în asemenea situatii statiile de coastă având un rol important de jucat întrucât pot fi în contact direct cu autoritătile specializate în operatiuni de căutare si salvare.

Cel mai adesea, nave comerciale sunt implicate în operatiuni de salvare, fie solitar fie în colaborare cu nave specializate. În oricare din cele două cazuri, se va stabili un Coordonator de Căutare la Suprafată, care se recomandă să fie o navă sau aeronavă specializată, dacă cel putin una este implicată, iar dacă nu este posibil, o navă comercială va trebui să-si asume acest rol (fiind preferabil ca aceasta sa fie nava cel mai bine dotată tehnic).

Stabilirea Coordonatorului de Cautare la Suprafată este preferabil să se facă înainte de a se ajunge la locul sinistrului, dar nava care ajunge prima în zona precizată va începe căutarea sau va acorda asistenta solicitată dacă obiectul căutat a fost deja localizat.

Atributiunile Coordonatorului de căutare la Suprafată sunt următoarele:

determinarea pozitiei probabile a obiectului cautării, limita probabila a erorii pozitiei si aria de căutare;

stabilirea distantei ce va fi mentinută între unitătile implicate pe durata căutării;

stabilirea schemelor de căutare potrivite pentru navele care participă la operatiune si atribuirea acestor scheme pe grupuri de nave;

stabilirea navei potrivite să efectueze operatiunea de salvare, când obiectul cautat a fost localizat;

coordonarea comunicatiilor în aria de căutare;

întocmirea planului de conducere a operatiunii de căutare, ordonat de Centrul de Cautare si Salvare;

modificarea planului ordonat functie de situatia la fata locului si comunicarea acestuia către Centrul de Cautare si Salvare;

întocmirea rapoartelor periodice si transmiterea lor către Centrul de Cautare si Salvare (aceste rapoarte vor include si informatii privind starea vremii si a mării în zonă, actiunile întreprinse, următoarele planuri sau recomandări);

tinerea unui jurnal detaliat al actiunilor întreprinse;

avizarea Centrul de Cautare si Salvare privind eliberarea de sarcini a unor nave care nu mai erau necesare în zonă;

raportarea numărului si numelor supravietuitorilor precum si a navelor pe care au fost ambarcati.

În cazul întîmpinarii unor dificultăti de comunicare datorate limbajului, se va folosi Codul International de Semnale si Vocabularul de Navigatie Maritimă Standard.

Pentru identificarea Coordonatorului de Cautare la Suprafată, pe timp de zi acesta va arbora pavilioanele "FR" iar pe timp de noapte va purta lumini distincte pe care le va face cunoscute navelor angajate în operatiunea de căutare si salvare.


7.2. Planificarea si desfăsurarea operatiunilor de căutare si salvare


Pentru ca navele de suprafată si în special navle comerciale sa poata face o cautare în cooperare cu navele si aeronavele specializate, este important să fie cunoscute schemele si procedurile utilizate astfel încât să se realizeze o cooperare cu minim de dificultate si întârziere.

Prezentăm o serie de termeni care sunt utilizati în legătura cu planificarea si desfăsurarea operatiunilor de căutare:

Datum (Datum) - Pozitia cea mai probabilă a obiectului cautat la un moment dat, luând în considerare efectul derivei de la momentul când a fost stabilită pozitia initială a sinistrului.

Derivă (Drift) - Actiunea rezultantă a componentelor vânt, curent si/sau curent de maree, care poate schimba pozitia obiectului căutat.

Schema de căutare a pătratului crescător (Expanding square search pattern) - O schemă de căutare potrivită pentru o singură navă care poate căuta dinspre datum spre exterior.

Derivă de vânt (Leeway) - Miscarea unui obiect cauzată de împingerea lui prin apă de catre vânturile locale care actionează asupra suprafetei lui velice.

Curent marin (Sea current) - Curent ce actionează în mare liberă, cauzat de alti factori decât vânturile locale.

Schema de căutare pe sectoare (Sector search pattern) - O schemă de căutare potrivită pentru o singură navă intr-o situatie specială (de exemplu când există "om la apă"), prin care navă caută radial din datum descriind sectoare de cerc.

Scheme de căutare pe drumuri paralele (Parallel track search patterns) - Scheme de căutare folosite de două sau mai multe nave, în care toate navele mentin drumuri paralele.

Schemă de căutare pentru coordonare navă/aeronavă (Ship/aircraft co-ordinated search pattern) - O schemă de căutare în care o navă si o aeronavă cooperează în operatiunea de căutare.

Curent de vânt (Wind current) - Curent de suprafată care actionează în mare liberă, generat de împingerea apei marine de suprafată de către vânt.


7.2.1. Planificarea căutării


La stabilirea datumului se va tine cont de următorii factori:

Pozitia raportată si ora sinistrului;

Intervalul de timp scurs între momentul plecării navei pentru acordarea asistentei si momentul sosirii ei în zona accidentului;

Actiunea estimată a derive;

Orice alte informatii suplimentare precum observatii vizuale raportate sau relevmente radio măsurate.

Dacă Centrul de Căutare si Salvare nu a comunicat un datum, rămâne responsabilitatea Coordonatorului Cautarii la Suprafată să îl determine si să-l facă cunoscut celorlalte nave implicate în operatiune. Acest datum poate fi ulterior revizuit pe baza unor noi informatii aparute si va fi de asemenea comunicat.

Datumul va fi plotat în zona initială cea mai probabilă a accidentului.

Zona cea mai probabilă a sinistrului (Figura 1) este aria cu centrul în datum, în interiorul căreia se poate afla obiectul căutat, datumul fiind corectat functie de erorile probabile în comunicarea pozitiei sinistrului si estimarea derivei din zonă.

Într-o primă fază se va trasa un cerc cu centrul în datum si raza de 10 mile marine, care va fi apoi încadrat într-un pătrat. Această zonă poate fi ulterior largită, pe măsură ce sosesc si alte nave.














Figura 1



Au fost întâlnite situatii când,la determinarea datumului pentru ambarcatiuni mici au apărut erori mari. Oricum, este mai indicat să se exploreze o zonă mai mică cu amănuntime decât să se exploreze superficial o zonă întinsă.

În cazul schemei de căutare pe drumuri paralele, Coordonatorul de Cautare la Suprafată va decide drumul initial de căutare, care trebuie să fie în directia derivei.

Pe timpul căutării se va mentine o veghe vizuală si se va explora zona cu ajutorul radarului.

Între nave se va păstra o distantă egală cu distanta la care se asteaptă să fie detectată tinta înmultit cu 1,5.

La determinarea distantei la care se asteaptă să fie detectată tinta, se pot folosi datele următoare:







Limite de detectie ale tintelor cu radarului

Tinta

Înăltimea antenei radarului


15 m

30 m


(mile marine)

Navă de 10.000 TRB



Navă de 1.000 TRB



Navă de 200 TRB



Ambarcatiune de 9 metri lungime




Limitele de mai sus corespund conditiilor atmosferice normale de propagare. Intrucât intensitatea ecourilor va fluctua considerabil, cifrele de mai sus pot fi folosite doar orientative.

Toate navele angajate în operatiune, vor căuta cu aceeati viteză, de regulă viteza navei mai lente. În conditii de vizibilitate redusă se va ordona o reducere a vitezei de căutare

Mai prezentăm câteva date care pot fi folosite la stabilirea distantei între nave, date care iau în considerare tipul obiectului căutat si conditiile de vizibilitate. Spatiul dintre drumurile paralele poate fi usor mocsorat pentru a creste probabilitatea detectiei sau poate fi mărit pentru a mări suprafata explorată dacă există o limită de timp.


Distanta între drumurile paralele ale navelor comerciale pe timpul căutării (n)


Vizibilitatea

Obiectul căutat

(mile marine)







Persoana în apă






Plută de 4 persoane






Plută de 6 persoane






Plută de 15 persoane






Plută de 25 persoane






Barcă de 5 m (15 ft)






Barcă de 7 m (23 ft)






Ambarcatiune de 12 m

(40 ft)






Ambarcatiune de 24 m

(79 ft)







Prima nava care ajunge la locul sinistrului va începe cautarea fară întârziere, după schema pătratului crescător. Este recomandat să se marcheze datumul cu o plută sau alt mijloc plutitor, pentru a se verifica deriva. Acel marcaj poate fi folosit ulterior ca nou datum pentru cautare.

În continuare vom prezenta schemele de căutare utilizate frecvent:


Schema de căutare a pătratului crescător - pentru o navă

















Schema de căutare pe sectoare - pentru o navă

Această schemă se foloseste de catre o singură navă, ea parcurgând cate două laturi ale unui pătrat.



















Și această schema de cautare se foloseste pentru o singură navă, în general pentru căutarea unui om la apă sau când tinta căutată a fost văzută si apoi pierdută din vedere.

Toate întoarcerile se fac la 120 tribord iar începerea căutării se face din datum. Această schemă asigură o probabilitate mare de detectare în apropierea datumului, cercetându-se amănuntit zona.

După ce se parcurg cele trei sectoare (triunghiuri echilaterale cu latura de 2 mile marine), se reorientează schema de căutare, schimbând primul drum cu 30 la tribord.



Schema de căutare pe drumuri paralele pentru două nave

Text Box: Direcția derivei



















Schema de căutare pe drumuri paralele pentru trei nave



Text Box: Direcția derivei


















Schema de căutare pentru patru sau 5 nave sunt oarecum asemanătoare, nalelor fiindu-le atribuite drumuri pe care parcurg aceeasi distantă.


Schema de căutare mixtă

În cadrul acestei scheme de căutare considerăm ca sunt implicate o navă si o aeronavă.










Text Box: i





















7.3. Asistenta elicopterelor

7.3.1. Comunicarea cu elicopterul


Legătura radio trebuie să fie stabilită între navă si elicopter. Oricare schimb de informatii si instructiuni referitor la pozitia de întâlnire trebuie stabilit direct sau prin intermediul statiei de coastă. Când elicopterul este echipat cu un radiogoniometru, este posibilă reperarea navei si directionarea elicopterului către ea făcând uz de transmisiunile radio ale navei pe o frecventă stabilită.

Radiocomunicatiie cu aeronava sunt posibile în mod normal pe: 2182 khz sau pe frecventele de 156.8 Mhz si 156.3 Mhz VHF.

Navele au voie să comunice cu aeronavele în caz de urgentă pe frecventele: 3023 khz, 5680 Khz, 121.5 Mhz, 123.1 Mhz, 156.3 Mhz, 156.8 Mhz

7.3.2. Evacuarea de pe nava si ambarcatiunea de salvare


O suprafată de punte curată trebuie să fie pregătită în zona de ridicare si dacă este posibil să fie marcat pe ea cu vopsea albă o litera "H" cât mai mare. În timpul noptii nava trebuie să fie luminată cât mai puternic punându-se în evidentă în special orice obstacol cum ar fi catarge, cosuri de fum, etc. Trebuie avut de asemeni în vedere că iluminarea să nu orbească pilotul elicopterului. La navele mai mari zona de ambarcare trebuie să fie în zona adapostită fată de vânt, a navei.

În mod suplimentar la evitarea obstacolelor trebuie avut în vedere puternicul curent de aer produs de elicopter. Învelitoarele sau orice alt obiect care este predispus la antrenarea de către curentul de aer trebuie să fie îndepărtat din zonă sau amarat în mod suplimentar.

Dacă puntea navei nu oferă un asemenea loc este posibilă recuperarea persoanelor direct de pe plutele de salvare sau din bărcile de salvare. Acestea vor fi asigurate în timpul ambarcării cu o saulă lungă. Cât timp elicopterul se află deasupra plutei de salvare sau bărcii de salvare, persoanele aflate în ele se vor dispune pe cât posibil spre extremităti si borduri pentru a mări stabilitatea ambarcatiunilor si pentru a degaja centrul ambarcatiunilor în vederea actiunilor de ridicare.

7.3.3. Ridicarea în elicopter


Pentru ridicarea în elicopter se pot folosi: centura de salvare, cosul de salvare, plasa de salvare, brancarda si scaunul de salvare.


Ridicarea cu centura de salvare:

Centura de salvare este recomandată pentru cazul ridicării rapide în sus a persoanelor, dar este inutilizabil pentru persoanele bolnave. Centura de salvare este cunoscută sub mai multe denumiri (ham, chinga, zbir) si poate avea mici deosebiri constructive.

Centurile au întotdeauna acelasi mod de îmbrăcare fiind puse peste haine cu inelul centurii petrecut pe după spate si pe sub brate, capetele fiind prinse în cârligul de la capătul cablului de ridicare.

Persoanele care folosesc centura trebuie să fie cu fata către cârlig.

O serie de elicoptere folosesc metoda ridicării duble constând într-o centură de salvare normală si de o curea de asezare mânuită de membrii echipajului elicopterului. Această metodă de ridicare este recomandată pentru ridicarea din apă sau de pe punte a persoanelor aflate în incapacitate. Nu se recomandă pentru răniti pentru acestia fiind folosită în mod normal targa de salvare.


Ridicarea cu cosul de salvare:

Folosirea cosului de salvare nu necesită măsuri speciale. Persoanele care folosesc cosul, doar trebuie să se urce în el, rămânând asezate si tinându-se bine


Ridicarea cu plasa de salvare

Plasa de salvare are o formă tronconică, părând o colivie deschisă într-o parte. Persoanele care folosesc plasa de salvare trebuie doar să intre prin deschizătură, să se aseze si să se tină bine de plasă.


Ridicarea cu targa (brancarda) de salvare:

Evacuarea suferinzilor trebuie să se facă cu targa specială aflată în dotarea elicopterului. La această targă hamurile sunt fixate si ele pot fi rapid si sigur prinse sau desfăcute. Chiar dacă transferul bolnavilor de pe targa proprie a navei pe targa de salvare a elicopterului este dureroasă pentru rănit, ea este preferabilă pentru o ridicare în sigurantă.


Ridicarea cu scaunul de salvare:

Scaunul de salvare seamănă cu o ancora, cu palmele de ancoră netede pe post de scaun. Persoanele vor fi ridicate doar în pozitia asezată câte una sau două la scaun si având mâinile strans înfăsurate în jurul tijei verticale. Acest dispozitiv poate fi folosit la ridicarea a cel mult doua persoane în acelasi timp


8. Echipamentul radio în caz de sinistru

8.1. Statia radio de barcă

Emisie si receptie pe 2182 Khz (pentru apel de primejdie radiotelefonică)

putere în emisie 3 W;

bătaie 40 Mm în conditii bune de propagare;

perioada de ascultare 00-03 si 30-33;

Emisie si receptie pe 500 Khz (apel de primejdie în telegrafie)

putere în emisie 3 W;

bătaie 90 Mm în conditii bune de propagare;

perioada de ascultare 15-18 si 45-48;

Emisie pe 8364 Khz (frecventa internatională pentru ambarcatiunile de salvare - apel de primejdie în telegrafie)

putere în emisie 3 W;

bătaie 90 Mm în conditii bune de propagare;

nu există posibilitate de răspuns pe 8364 Khz.

8.2. Transpondere radar


În fiecare bord al fiecărei nave de pasageri si al fiecărei nave de mărfuri având un tonaj brut de 500 tone si mai mult, va exista cel putin un transponder radar capabil să functioneze în banda de 9 GHz..

8.3. Radio emitătoare portabile pentru ambarcatiunile de salvare


Vor fi prevăzute aparate radiotelefonice de emisie receptie pentru comunicatii între ambarcatiunile de salvare, între ambarcatiunile de salvare si navă si între navă si barca de urgentă. Nu este necesar a fi prevăzut un astfel de aparat pentru fiecare ambarcatiune de salvare; totusi fiecare navă va fi prevazută cu cel putin trei astfel de aparate.

8.4. Radio-balizele de indicare a pozitiei sinistrului (EPIRB)


În fiecare bord al navei se va prevedea o radiobaliză functionând pe 406 MHz, pentru localizarea cazurilor de sinistru, actionată manul. Ele trebuie să fie astfel depozitate încât să poată fi rapid amplasate în orice ambarcatiune de salvare.








Referinte :


Manual de pregatire in vederea operatiunilor de salvare pe mare (in concordanta cu Conventia SOLAS 1974, amendamentele din 1983-Cap III / Regula 18 / 51)


Conventia Internationala pentru Ocrotirea Vietii Omenesti pe Mare (Text unificat SOLAS din 1974, al Protocolului Solas din 1978 si Amendamentelor SOLAS din 1981, 1993, 1988, 1989 si 1990)


Alte surse


Basic Sea Survival Course (Course Notes) - Southampton Institute of Higher Education, Warsash Campus, Newtown Road, Warsash, Southampton


Nicholls`s Seamanship and Nautical Knowledge - Revised Edition 1995, Brown, Son & Ferguson, Ltd., Glasgow


Model course 1.19 - Personal Survival, Model course developed under the IMO - Norwegian programme.


Supravietuirea pe mare, Victor Teodoru, CPLMC Constanta


Extrase din Conventia Internationala pentru Ocrotirea Vietii Omenesti pe Mare

Privind : - Mijloace si dispozitive de salvare

YRadiocomunicatii


MERSAR








loading...








Document Info


Accesari: 12154
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )