Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Televizionarea

diverse




Concluzii finale

Televizionarea este o activitate total improprie functionarii si dezvoltarii creierului. Se pare ca mintea umana se adapteaza doar partial acestui tip de comunicare, si aceasta cu riscuri mari pentru sanatatea cortexului. Creierul uman nu a fost dotat cu un sistem care sa faca posibila perceptia si prelucrarea suficient de rapida a imaginilor în miscare precum o face, de exemplu, computerul, o masina perfect adaptata acestei functii. Depasit în capacitatile sale, cortexul renun& 18318t1924s #355;a partial sau total la o seama de functii si procese dintre cele care caracterizeaza în mod obisnuit activitatea sa. Astfel, neuropsihologii constata ca, pe parcursul vizionarii TV, activitatea emisferei stângi se diminueaza extrem de mult, comunicarea interemisferica slabeste semnificativ, iar procesele mentale superioare sunt inhibate cu putere, creierul trecând într-un ritm predominant alfa - activitate electrica ce indica intrarea într-o stare de semi-adormire de tip hipnotic.




Activitatile pe care mintea le va procesa în continuare ramân cele mediate de emisfera dreapta - mai cu seama sistemul limbic - si tin, în general, de recunoasterea imaginilor, depozitarea lor în subconstient si activarea intensa a emotiilor sau a afectelor. Daca vizionarea se desfasoara intensiv înca din primii ani de viata, în perioada 2-5 ani si, mai târziu, la 5-14 ani când, practic, se dezvolta creierul, atunci aceasta activitate poate cauza o anumita atrofiere corticala, o dezvolta­re insuficienta a unor arii neuronale si aceasta atât prin privarea de stimulii necesari vârstei, cât si prin presiunea inhibitorie pe care vizio­natul o exercita, spre exemplu, asupra functionarii emisferei stângi. Copiii, tinerii sau adultii la care s-a manifestat acest fenomen risca sa nu-si mai poata dezvolta niciodata (poate doar în cazuri speciale si cu eforturi extrem de mari) corespunzator cortexul, adica vor fi lipsiti de anumite abilitati mentale dintre cele de care un creier sanatos dispune în mod normal.

Daca vizionarea se desfasoara începând cu o vârsta la care nu se mai pune în pericol însasi configurarea structurata a retelelor neuronale, atunci vizionarea exagerata va crea "doar" probleme de natura functionala, probleme care vizeaza aceleasi abilitati ca si în cazul anterior, dar care pot fi remediate prin revenirea la o viata normala, prin micsorarea timpului vizionarii sau renuntarea la ea.

În mod rezumativ, problemele aparute în urma vizionarii TV se regasesc în tabloul simptomatologie al sindroamelor LD (probleme de învatare) si ADHD (probleme de atentie si hiperactivitate):

La multi dintre copiii de astazi poate fi constatata cu usurinta neputinta de a asculta sau urmari cu atentie o expunere oarecare, chiar si o simpla discutie. Aceasta, deoarece la acesti copii nu s-au dezvoltat suficient abilitatile auditive ce vizeaza distingerea sunetelor si analiza­rea mesajelor verbale. Prin vizionarea TV, micii telespectatori, concentrându-si atentia, în special, asupra efectelor vizuale, nu si-au antrenat suficient mintea ca sa înteleaga si sa retina în mod discursiv, s-au de­prins sa ignore mesajele vorbite.

Deficientele privind memoria de scurta durata alcatuiesc unul dintre principalele motive ale diminuarii atentiei. Tinerii la care apare sindromul LD nu pot retine în minte un interval de timp suficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite, astfel încât sa poata construi înte­lesul mesajului care li se comunica. Ei nu pot urmari ideea care li se comunica daca frazele sunt prea lungi, caci au uitat ceea ce ii s-a spus cu câteva momente mai înainte.

Tinerii generatiei TV nu pot întelege, nu-si pot aminti si nu pot aplica ceea ce au citit. Televiziunea scade semnificativ dispozitia si ca­pacitatea de a mai citi, deoarece activitatea corticala solicitata de vizi­onarea TV este mediata de alti centri neuronali decât cititul si, în ace­lasi timp, inhiba configurarea retelelor neuronale ce ar trebui sa medieze lectura. Structura corticala a celor care au crescut cu televizo­rul defavorizeaza în mod decisiv capacitatea de a citi. Prin lectura însa tânarul societatii urbanizate pierde unul din cele mai importante mijloace pe care le avea pentru dezvoltarea structurala a creierului.

Imaginatia tinerilor care se uita mult la televizor este foarte putin creativa, foarte saraca, în ciuda faptului ca mintea lor este prinsa

în diferite scenarii mentale sau reverii mai mult decât în cazul unui om normal. Aceste reverii însa, nu stimuleaza imaginatia, ci o epuizeaza. Scenariile se produc aproape de la sine în minte datorita unei imaginatii puternic excitate, prin intermediu] vizionarii, si datorita multimii imaginilor care au fost aruncate în cutia neagra a subconsti­entului, de unde se întorc pentru a ocupa mintea persoanei respective.

Inhibarea activitatii emisferei stângi pe perioada vizionarii sau nedezvoltarea normala a retelelor neuronale ale acesteia, în urma mii­lor de ore petrecute în fata televizorului, are repercusiuni puternice asupra gândirii logice si analitice, asupra rationamentului matematic sau stiintific în general.

De asemenea, afectarea dezvoltarii emisferei stângi se rasfrânge distructiv asupra limbajului, a constructiilor sintactice, a gramaticii, a folosirii limbii în procesul de gândire si, mai ales, a folosirii limbii ca mijloc fundamental pentru dezvoltarea cortexului. La noua generatie, poate fi remarcata o slabire a capacitatii de a asculta, de a întelege si de a-si aminti un material prezentat oral, abilitate scazuta în reflecta­rea într-o forma coerenta, în vorbire si în scris, a faptelor si ideilor, tendinta de a comunica prin gesturi o data cu cuvintele sau în locul acestora, scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a IV-a, proliferarea ticurilor verbale, dificultatea de a întelege frazele mai lungi, propozitiile intercalate si structurile gramaticale mai complexe. Dificultatile devin mult mai evidente dupa clasa a treia când sunt nece­sare abilitati lingvistice de un nivel superior si care nu au fost edificate din cauza vizionarii excesive. în liceu, dificultatile de limba continua sa se manifeste în chestiunile subtile precum: planificarea, succesiunea si organizarea ideilor, clasificarea, diferentierea nuantata a conceptelor, întelegerea raporturilor dintre cauza si efect, a relatiilor dintre idei în timpul citirii etc. Saracia limbajului este subliniata de folosirea în exces stereotipiilor verbale si a cuvintelor de jargon. Acesti tineri nu pot sa-si exprime cu claritate gândurile, sa-si formuleze si sa lege ideile, sa urmareasca sensul logic al acestora.



Cercetatorii arata în mod clar ca elevii cei mai buni sunt aceia care tind sa se uite mai putin la televizor. Mai mult decât atât, cu cât creste timpul dedicat vizionarii, cu atât rezultatele si performantele scolare sunt mai slabe. Desi tinerii de astazi detin mai multe informatii ca în trecut ei se dovedesc totusi incapabili de a face conexiuni, de a organiza cunostintele pe care le poseda si de a trage concluziile. Copii; obisnuiti cu televizorul ajung sa se multumeasca doar cu perceptia vizuala, emotionala sau simtuala a lucrurilor fara a mai face efortul întelegerii lor.

Televiziunea, în loc sa-i provoace, sa-i obisnuiasca pe copii sa gândeasca, sa persevereze, sa lupte pentru a dobândi ceva, îi învata sa astepte ca întelesurile si lumea sa li se descopere singure, sa se desfasoare în fata ochilor lor sub forma de imagini. învatarea, departe de a fi facilitata de televizor, este chiar defavorizata de acesta. Odata cu inhibarea activitatii emisferei stângi, adica a gândirii analitice, sintetice, logice, a proceselor de constientizare si analiza a informatiei, întregul proces de învatare este pus în pericol. Din cauza bombardamen­tului cu imagini si informatii copiii renunta sa mai înteleaga ceea ce vad. Deprindere care se transfera în viata de zi cu zi. întelegerea, gân­direa ajung sa fie lucruri prea dificile, enervante si plictisitoare, mai simplu fiind sa te multumesti cu imaginile si cu senzatiile pe care acestea le provoaca sau cu distractia pe care o presupune vizionarea.

Cu toate ca televizorul nu sprijina învatarea constienta, el se dovedeste a fi un instrument ideal pentru doparea (intoxicarea) sub constientului. Prin modelarea acestuia, televizorul reuseste sa conditi­oneze anumite dorinte sau comportamente, sa influenteze, de fapt, din umbra mintile oamenilor.

Cresterea timpului de procesare a informatiei în urma întreru­perii partiale a comunicarii prin corpul calos, pe parcursul vizionarii -în fond afectarea dezvoltarii acestei punti intercerebrale - se vadeste a avea ca si consecinte slabirea capacitatilor intelectuale si scaderea inteligentei. Tinerii generatiei TV nu au capacitatea de a rezolva probleme sau dispozitia de a o face, deoarece întâmpina dificultati în a procesa suficient de repede informatia din cauza unei comunicari intercorticale insuficient de bine dezvoltate. Reactiile mentale sunt prea lente, raspund cu greutate la întrebari care le solicita gândirea si renunta repede la a se concentra asupra rezolvarii unor situatii date, nefiind capabili sa-si tina mintea suficient de mult timp sub o sarcina anume. Pentru a avea acelasi randament, efortul de concentrare trebu­ie sa fie cu mult mai mare decât la un copil normal (care nu s-a uitat excesiv la televizor). Astfel, ei vor avea tendinta de a evita activitatile ce presupun un demers intelectual si se vor refugia într-o masura tot mai mare în activitatile distractive care nu necesita prea multa minte si concentrare si care nu-i pun în criza.

10. Cele mai importante probleme produse de vizionare vizeaza activitatea ariilor prefrontale - centrul executiv al cortexului uman -, cele care mediaza procesele mentale superioare. Studierea sindromului ADHD i-a facut pe cercetatori sa constate aparitia unor disfunctii la nivelul prefrontalului. Copiilor sau tinerilor crescuti cu televizorul le vine foarte greu, chiar imposibil celor mai grav afectati, sa se concen­treze cu atentie un timp mai îndelungat asupra unei anumite activitati. Ei nu pot asculta sau urmari explicatiile, nu pot duce la bun sfârsit lu­crurile începute, alternând rapid o activitate cu alta; întâmpina dificultati în a-si organiza si planifica actiunile. Actioneaza înainte de a gândi, nu au rabdare, sunt hiperactivi si extrem de irascibili.

Permanent agitati, copiii hiperactivi întâmpina mari probleme în procesul de învatare, deoarece ei nu pot sta linistiti, pentru a se con­centra asupra studiului sau pentru a putea asculta pe profesor în clasa. La scoala, au tendinta de a se ridica, a iesi din banca si a umbla prin clasa, a-i deranja pe colegi.

Copiii crescuti în fata televizorului nu se pot motiva cu usurinta Pentru desfasurarea unei lucrari anume daca nu sunt rasplatiti imediat si în mod semnificativ. Munca, efortul, activitatea în general devin pen­tru acesti tineri împovaratoare, stresante sau respingatoare. Copilul sau tânarul tinde permanent sa se refugieze în distractie sau visare, renun­tând cu usurinta la orice activitate care necesita concentrare si efort motivat. Nici un tel sau obiectiv nu poate mobiliza sistemul lor motivationaI. Nu mai gasesc sens în nimic si parca nu stiu ce sa faca cu timpul. Principala lor ocupatie devine cheltuirea timpului în distractie sau visare. Nu vor nimic de la viata, exceptând, evident, banii si cheltu­irea lor pe lucruri sau în divertisment.

Acesti copii reusesc cu greu sa-si controleze comportamentele si emotiile, astfel ca impulsurile interioare sau influentele mediului îi fac nu numai sa se deconcentreze usor, ci chiar îi pot antrena în actiuni sau în stari emotionale straine de interesele lor personale. Marea parte a proceselor mentale superioare sunt afectate.

În vederea procesului de recuperare, principala piedica o constitu­ie constientizarea fenomenului. Scufundati în mediul televizualului, un mediu cultural ce configureaza o structura corticala specifica, un me­diu care este, în acelasi timp, un exponent perfect al tendintelor mediului cultural contemporan, tinerilor le va fi foarte greu sa-si dea seama de faptul ca ceva nu merge bine cu ei:320. "Pestele nu stie ca exista apa decât dupa ce a esuat la tarm321". Chiar daca bolile nervoase, psihice etc. vor prolifera, ei nu-si vor da seama de unde vine raul.



Daca au depasit aceasta piedica si au înteles ca mediul cultural modern sugereaza iluzia normalitatii, fiind în esenta contrar acesteia, atunci ramâne sa gaseasca puterea, vointa de a lupta pentru schimba­rea pe care trebuie sa o produca în propria viata. Aceasta implica renuntarea la comunicarea prin intermediul ecranului cultivând-o pe cea interpersonala si comunitara. Înseamna a cultiva activitatile practi­ce, fizice, a cauta linistea si a acorda mai mult timp reflectiei etc. Toate acestea vor fi dezbatute mai în amanunt în ultima parte a cartii.

Multi dintre cititorii acestui material vor fi probabil tentati sa cau-te sa vada în ce masura sindroamele ADHD si LD pot fi întâlnite si la copiii sau la tinerii din comunitatea în care traiesc. Fenomenul nu e greu de identificat sau urmarit, datorita manifestarilor sale extrem de vizibile.


320 "O investigare a 443 de studenti de colegiu a aratat ca desi un îngrozitor procent de 50% citea sub nivelul clasei a IX-a, doar 80 dintre ei au recunoscut ca au nevoie de sprijin la lectura. Chiar între cei 221 care se situau între nivelul clasei a III-a si clasei a VIII-a, 178 considerau ca sunt în regula" Jane M. Healy, Endangered Mind..., p. 22

321 Marshall McLuhan, Mass-media..., p. 39.


Ceea ce va stârni poate surprinderea sau deruta va fi constatarea faptului ca afectiunile cortexului prefrontal sau ale emisferei stângi, cuprinse în simptomatologia LD si ADHD, îi marcheaza nu numai pe cei care se uita excesiv la televizor, ci, într-o oarecare masura, pe cei mai multi dintre copiii, tinerii si chiar adultii zilelor noastre.

Probleme serioase în concentrarea mintii, a atentiei, în motivatia de a face ceva, de a lupta cu staruinta pentru un obiectiv, probleme de învatare, de memorare, de creativitate, hiperactivitate sau impulsivita­te excesiva, dificultati în planificarea si executarea programului etc. sunt câteva din elementele unui tablou simptomatologie întâlnit la tot mai multi oameni. într-adevar, pentru copiii care înca din primii ani de viata se uita la televizor trei, patru si chiar mai multe ore zilnic, feno­menul este mult mai accentuat, ajungând pâna la patologii dintre cele mai evidente sau, în unele cazuri, chiar la afectiuni neurologice sau psihice. Ce se întâmpla însa cu cei, care vizioneaza doar pâna la doua ore pe zi sau chiar mai putin? De unde provine raul?

În caminele în care parintii se cearta sau îsi bat copiii, îi streseaza intens sau îi priveaza de anumite experiente necesare vârstei, cauza nedezvoltarii centrilor corticali poate fi gasita în privarea de stimulii corespuzatori. Exista însa si familii unde copiii au sau fac tot ce-si do­resc si unde parintii se îngrijesc, într-o anumita masura, de cresterea lor si unde totusi se manifesta, într-un grad mai mic sau mai mare, problemele de atentie si hiperactivitate sau cele care vizeaza o disfunctie la nivelul proceselor mentale superioare. Care sa fie cauza?

Studiile neuropsihologilor, evidentiind importanta centrala a me­diului cultural în dezvoltarea cortexului, ne-au facut sa ne concentram mai mult atentia asupra problemei mediilor (mass-media) si a mediu­lui cultural contemporan, în special. De asemenea, cunoscând faptul ca sindroamele LD si ADHD au aparut în epoca televizorului si a culturii video, corelate în mod evident cu vizionarea TV, am legat preocuparea Privind mediul cultural contemporan de mediul cultural generat de lumea TV.

Ce aduce nou mediul cultural contemporan, noul stil de viata fata de societatea traditionala? Raspunsul nu este greu de gasit în contextul cercetarilor privind problemele de atentie si învatare. Concluzia Ia care se poate ajunge este ca nu numai contactul prelungit si frecvent cu tehnologia video este nociv pentru cortexul uman, ci, într-o masura semnificativa, si mesajul cultural nihilist care caracterizeaza stilul de viata modern si în mod esential continutul programelor de televiziune, germenul disolutiv pentru viata si sanatatea mentala a tinerilor noilor generatii îl constituie, în modul cel mai probabil, cultura sau experi­enta nihilista.

Pentru a întelege acest fenomen, ar trebui cunoscut mai întâi mo­dul în care mediul influenteaza viata omului si care este legatura între cultura moderna si mesajele lumii TV, rolul acestuia în viata societatii contemporane. De asemenea, se va arata în ce fel nihilismul actioneaza asupra configurarii retelelor neuronale si asupra activitatii corticale în general. Urmatoarea parte a cartii este dedicata exclusiv continutului programelor de televiziune si efectului mesajului nihilist în viata omului modern.



loading...











Document Info


Accesari: 1703
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )