Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Analiza ratelor de rentabilitate

economie




De aceea, putem clasifica ratele de rentabilitate în functie de mai multe criterii, cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare si criteriul functional. În afara acestora, mai pot exista criterii referitoare l 13313d318n a interesele urmarite în exprimarea acestor rate (interesele managerilor, actionarilor, creditorilor, etc.) sau la tipul de rezultat ce se afla la numaratorul ratelor.

Dupa criteriul functional, ratele rentabilitatii se pot clasifica în:

rate ale rentabilitatii economice;

rate ale rentabilitatii financiare;

rate ale rentabilitatii resurselor consumate;

rate ale rentabilitatii veniturilor.

Rata rentabilitatii economice masoara performantele totale ale activitatii unei firme, independent de modul de finantare si de sistemul fiscal. Aceasta rata se poate exprima sub mai multe forme, în functie de modul de exprimare a indicatorului de efort. Întâlnim astfel:

- rata rentabilitatii economice a activelor, când indicatorul de efort este reprezentat de activele totale sau cele de exploatare;

- rata rentabilitatii economice a capitalului investit, când indicatorul de efort este reprezentat de capitalul investit.

a) Rata rentabilitatii economice a activelor, se calculeaza ca raport între rezultatul total al exercitiului sau profitul brut total (Pb) si activul total (At), format din activele imobilizate (Ai) si activele circulante (Ac):


1.


2.

2.1.

2.2.

2.3.


Un alt model de analiza factoriala a ratei rentabilitatii economice a activelor se prezinta astfel:

Managerii, la rândul lor, vor fi interesati sa pastreze un nivel corespunzator al acestei rate, pentru a-si putea pastra pozitiile si a realiza criteriile de performanta ale firmei.

Rata rentabilitatii financiare este influentata, în mod esential, de existenta a doi factori, si anume:

- folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;

- deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) si existenta efectului de "scut de impozit".

În plus, este necesar ca rata rentabilitatii economice sa fie superioara costului capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficienta.

În functie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem:

a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu se poate calcula prin raportarea profitului net (Pn) la marimea capitalului propriu, astfel:

Pentru a elimina influenta elementelor extraordinare, cu caracter aleatoriu care pot avea uneori o pondere semnificativa, în cadrul profitului net, este necesar ca în locul rezultatului net al exercitiului dupa impozitare (profitului net) sa operam cu rezultatul curent al exercitiului. În vederea folosirii valorilor nete, putem deduce marimea teoretica a impozitului pe profit aferent acestui rezultat curent.

Din relatia de calcul a acestei rate rezulta ca pentru cresterea nivelului sau este necesar ca profitul net sa creasca într-un ritm superior cresterii capitalului propriu.

Pentru o analiza mai detaliata a acestei rate se impune descompunerea sa într-un produs de doua sau mai multe rate. Un astfel de model tine seama de eficienta utilizarii capitalului propriu (Ekpr) si de rata rentabilitatii vânzarilor (Rv), astfel:

unde: CA - cifra de afaceri.

Un alt model de analiza factoriala tine seama de proportia între capitalul investit si capitalul propriu (G), de eficienta utilizarii capitalului investit (Eki) si de rata rentabilitatii vânzarilor (Rv), astfel:

unde: Kinv - capitalul investit.

Pentru analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare, se mai poate utiliza un model care ia în considerare multiplicatorul capitalului propriu (Mkpr), eficienta utilizarii activelor totale (Eat) si rata rentabilitatii vânzarilor (Rv):

unde: At - activul total.


b) Rata rentabilitatii financiare a capitalurilor permanente se calculeaza pe baza relatiei:

În cadrul analizei, se poate studia si legatura dintre rata rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii economice si rata dobânzii, prin intermediul gradului de îndatorare sau a pârghiei financiara si a cotei de impozit pe profit.

Fiecare dintre aceste categorii de rate exprima modul de finantare a unei forme de capital. Astfel, daca rata rentabilitatii economice exprima eficienta utilizarii capitalurilor investite, rata rentabilitatii financiare si rata dobânzii exprima modul de remunerare a celor doua componente ale acestuia (capitalul propriu si capitalul împrumutat). În conditiile unei rate a rentabilitatii economice date, orice modificare a raportului dintre capitalul propriu si capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilitatii financiare.

Pentru a exprima legatura dintre aceste trei rate se foloseste relatia:

unde:



Rd - rata dobânzii pentru creditele luate de la banci;

D - datoriile purtatoare de dobânzi;

Ci - cota de impozit pe profit;

- levierul sau pârghia financiara;

- efectul de levier financiar.

Din aceasta relatie, observam ca în functie de raportul care exista între rata rentabilitatii economice si rata dobânzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adica apelarea la credite bancare va conduce la cresterea sau la scaderea rentabilitatii financiare. Astfel:

a) Daca Re > Rd apelarea la capitaluri împrumutate va conduce la cresterea rentabilitatii financiare, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv si va reveni actionarilor (Rf > Re). În acest caz, întreprinderea va avea interesul sa foloseasca cât mai multe împrumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, însa pâna la limita riscului de insolvabilitate.

b) Daca Re = Rd apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilitatii financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilitatii economice (Rf = Re).

c) Daca Re < Rd contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilitatii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. În acest caz, activitatea firmei respective se caracterizeaza prin ineficienta si va conduce treptat la decapitalizarea sa.

Deci efectul de levier financiar este pozitiv decât în masura în care rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobânzii. Problema fundamentala este de a sti daca eventualele conditii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilitatii economice astfel încât sa provoace un efect de levier financiar negativ.

Schematic se pot prezenta urmatoarele observatii:

- când conjunctura economica este stabila sau în crestere regulata si permite efectuarea de previziuni valabile privind încasarile viitoare, îndatorarea este relativ putin periculoasa si poate fi utilizata la niveluri ridicate (daca diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobânzii este stimulativa);

- daca, dimpotriva, perioada este marcata de instabilitate economica, riscul ca activitatea întreprinderii sa scada într-un mod imprevizibil creste, ceea ce face ca îndatorarea sa devina periculoasa.

Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) se exprima ca raport între un anumit rezultat economic si cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestuia. Prezinta interes pentru managerii întreprinderii, care trebuie sa asigure o utilizare eficienta a resurselor disponibile. Putem calcula astfel urmatoarele rate:

a) Rata rentabilitatii cheltuielilor de exploatare (Rce), cu doua exprimari:

si

în care:

Ce - cheltuielile de exploatare;

A - cheltuielile cu amortizarea;

Cpe - cheltuielile cu provizioanele de exploatare;

b) Rata rentabilitatii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc) calculata ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) si costul productiei vândute:

Rezulta ca modificarea ratei rentabilitatii resurselor consumate se explica în mod direct prin modificarea structurii productiei vândute (s), a costurilor pe produse (c) si a preturilor de vânzare fara TVA pe categorii de produse (p).

Schema factorilor cu influenta directa se prezinta astfel:



Modificarea volumului fizic al productiei vândute pe sortimente (q) nu influenteaza în mod direct asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate deoarece apare si la numarator si la numitor, pe ansamblu influenta sa fiind nula.

În ceea ce priveste modificarea structurii productiei, desi si aceasta apare atât la numarator cât si la numitor, influenta acesteia nu este nula, deoarece la numarator avem structura productiei vândute exprimata cu ajutorul pretului si a costului, în timp ce la numitor avem structura productiei vândute exprimata numai cu ajutorul costului, ori raportul cost/pret nu este constant pentru toate produsele si deci si cele doua posibilitati de exprimare a structurii sunt diferite.

Influentele celor trei factori cu actiune directa se determina astfel:

a) influenta modificarii structurii productiei vândute:

b) influenta modificarii costurilor unitare:

=

c) influenta modificarii preturilor de vânzare:



Cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate poate avea loc prin:

- îmbunatatirea structurii produselor vândute prin cresterea ponderii produselor a caror rata a rentabilitatii resurselor consumate este superioara ratei medii pe întreprindere (r >

- reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1 < c0);

- cresterea preturilor de vânzare, care poate avea loc numai prin cresterea calitatii produselor si în corelatie cu evolutia raportului dintre cererea si oferta pentru bunurile respective (p1 > p0).

În situatia de fata se observa ca preturile de vânzare au avut o influenta pozitiva asupra evolutiei ratei rentabilitatii, în timp ce costurile pe unitatea de produs au crescut, determinând o reducere a ratei rentabilitatii.

Modelul de analiza prezentat are dezavantajul ca furnizeaza informatii în medie la nivelul întreprinderii, fara sa permita o aprofundare a analizei pe produse. Pentru eliminarea acestui dezavantaj rata rentabilitatii resurselor consumate se mai poate calcula în functie de structura cheltuielilor pe sortimente (gi) si de rata rentabilitatii resurselor consumate pe categorii de produse (ri), astfel:

unde:   

Prin luarea în considerare a acestor influente se pot face aprecieri mai corecte asupra modificarilor intervenite în rata rentabilitatii resurselor consumate, precum si asupra posibilitatilor de crestere a rentabilitatii la nivelul fiecarui produs.

3.5.5.4. Rata rentabilitatii veniturilor

Rata rentabilitatii veniturilor (Rv), exprima profitul total ce revine la 100 lei venituri. Nivelul sau se determina cu relatia:

Prin acest model, urmarim corelatia dintre dinamica profitului si dinamica veniturilor. Pentru a evidentia influentele factorilor se foloseste metoda substituirilor în lant.

1. Influenta veniturilor totale:

2. Influenta profitului total:

O situatie favorabila se înregistreaza atunci când profitul creste într-un ritm superior cresterii veniturilor totale.

Pentru analiza factoriala mai poate fi utilizat urmatorul model:

unde: gi - structura veniturilor totale pe categorii;

ri - rata rentabilitatii pe categorii de venituri;

Influentele celor doi factori se determina astfel:


1. Influenta structurii veniturilor totale:

2. Influenta ratei rentabilitatii pe categorii de venituri:

Potrivit acestui model, pentru cresterea ratei rentabilitatii veniturilor se poate actiona prin modificarea structurii veniturilor totale în favoarea celor cu o rentabilitate mai mare, dar mai ales prin cresterea rentabilitatii diferitelor categorii de venituri.


O varianta a ratei rentabilitatii veniturilor, circumscrisa activitatii de exploatare este rata rentabilitatii comerciale (Rcom). Aceasta rata exprima eficienta activitatii de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor si mai ales al politicii de preturi adoptate de întreprindere.

Rata rentabilitatii vânzarilor se poate determina sub una din urmatoarele forme:

În cadrul acestui model apar ca factori de influenta cifra de afaceri, drept factor cantitativ, determinata la rândul sau de volumul productiei vândute si de pretul de vânzare fara TVA si respectiv excedentul brut de exploatare sau rezultatul brut de exploatare, ca factori calitativi. Pentru întreprinderile mici si mijlocii, care nu au o forta de piata deosebita sau care se afla pe piete puternic concurentiale, cresterea rentabilitatii vânzarilor se poate obtine mai ales prin sporirea EBE sau a RE, ca rezultat al reducerii costurilor de productie, deoarece cifra de afaceri nu poate înregistra cresteri foarte însemnate.

Daca ne vom referi strict la activitatea de productie si comercializare, adica la profitul aferent cifrei de afaceri, deoarece rezultatul de exploatare poate contine influenta altor elemente, care nu au legatura directa cu cifra de afaceri, rata rentabilitatii comerciale sau a vânzarilor poate fi exprimata astfel:

unde: gi - structura cifrei de afaceri pe produse;

ri - rata rentabilitatii comerciale pe produse.

Aceste modele cuprind aceiasi factori de influenta ca si rata rentabilitatii resurselor consumate, situati în aceeasi ordine de conditionare: s, c, p. Calculul si interpretarea influentelor acestor factori se face în mod asemanator ca si în cazul ratei rentabilitatii resurselor consumate, prin aplicarea metodei substitutiei în lant.










Document Info


Accesari: 62129
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )