Analiza situatiei financiar-patrimoniale
Situatia financiar-patrimoniala reprezinta o anumita stare a capitalului din punct de vedere al structurii sale si a rezultatelor obtinute.
Structura financiar-patrimoniala reprezinta o premisa si o consecinta a desfasurarii proceselor care formeaza obiectul de activitate al firmei, respectiv fluxurile banesti pe care le implica si le degaja.
In cunoasterea situatiei financiar-patrimoniale sunt interesati :
. &nb 858j99i sp; propietarii care vor sa cunoasca evolutia averii si castigul pe care il asteapta ;
. &nb 858j99i sp; conducerea firmei pentru detectarea unor situatii de dezechilibru financiar ;
. &nb 858j99i sp; bancile cu care firma este in relatii si care sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia in operatiunile de creditare si garantiile pe care le prezinta in recuperarea imprumuturilor acordate ;
. &nb 858j99i sp; partenerii de afaceri care sunt interesati sa mareasca numarul de operatiuni pe care le deruleaza pentru a-si mari profitul ;
. &nb 858j99i sp; organismele administrative locale si centrale deoarece fiecare firma este o sursa de venit la bugetele locale si la bugetul central ;
. &nb 858j99i sp; organele judecatoresti in operatiunile de vanzare, fuzionare, lichidare, sechestru ;
. &nb 858j99i sp; sindicatele pentru majorarea salariilor si incheirea contractului colectiv de munca.
Bilantul si contul de profit si pierdere constituie documente oficiale de gestiune ale fiecarei firme.
Unul din conceptele bilantului este cel patrimonial potrivit caruia bilantul este un inventar al averii firmei, iar analiza structurii patrimoniului are ca obiectiv urmarirea dinamicii acestuia, precum si raporturile dintre elementele patrimoniale ca si schimbarile intervenite in situatia mijloacelor si surselor.
In activul bilantului posturile sunt ocupate de activele imobilizate si activele circulante formate din stocuri, creante, disponibilitati.
In pasivul bilantului posturile acestuia cuprind capitalul social, rezerve, fonduri proprii si provizioane, acestea trei din urma formand capitalul propriu si mai avem datoriile care sunt datorii curente si imprumutiri pe termen lung.
Ratele de structura a activului cele mai semnificative sunt :
1. &nb 858j99i sp; rata activelor imobilizate se determina ca raport intre
activele imobilizate ( luate ca valoare medie ) si valoarea medie a activelor totale.
O alta varianta a acestei rate se determina ca raport intre
valoarea medie a activelor imobilizate
stocul mediu de active circulante.
Rata activelor imobilizate masoara gradul de investire a capitalului in intreprinderea analizata.
Ca rate complementare ratei activelor imobilizate avem :
Cu cat marimea acestei rate este mai ridicata cu atat este mai dificila o conversie a activelor sale in disponibilitati si ele sunt mai putin adaptate la schimbarile bruste ale tehnicii si ale pietei.
Creantele comerciale sunt formate in special din clienti si furnizori debitori.
Marimea ratei este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii externi, de termenele de plat ape care le acorda clientelei sale.
b) rata disponibilitatilor banesti si plasamentelor se determina ca raport intre
soldul mediu al disponibilitatilor banesti + soldul mediu al plasamentelor mobiliare
valoarea medie a activului total
Ratele de structura a pasivului permit aprecierea politicii financiare a firmei prin punerea in evidenta a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia.
1. rata stabilitatii financiare reflecta legatura dintre capitalul permanent de care firma dispune in mod stabil si patrimonial total.
Se poate calcula dupa relatiile :
. &nb 858j99i sp; capital permanent
pasiv total
. &nb 858j99i sp; datorii pe termen scurt
pasiv total
Din punct de vedere tehnic se pune problema separarii exacte a capitalurilor proprii si a celor imprumutate, ce au caracter durabil, permanent de cele destinate a fi consumate pe termen scurt.
2. rata autonomiei financiare globale care se determina ca raport intre
capitalul propriu
pasivul total
Ponderea capitalului propriu respectiv a obligatiilor in totalul pasivului difera de la un caz la altul in primul rand in functie de politica financiara a firmei respective, de conditiile concrete ale fiecarei firme, de eficienta deciziilor financiare.
Diversitatea de conditii in care isi desfasoara activitatea firmele face dificila stabilirea unor rate de referinta. Totusi majoritatea specialistilor recomanda ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar o rata a autonomiei financiare globale mai mare decat 1/3.
a) rata autonomiei financiare la termen permite aprecieri exacte prin implicarea structurii capitalului permanent.
Se poate calcula prin doua relatii :
. &nb 858j99i sp; capital propriu
capital permanent , situatie in care specialistii apreciaza ca pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie sa reprezinte cel putin jumatate din cel permanent, deci aceasta rata trebuie sa aiba valori mai mari decat ½.
. &nb 858j99i sp; capital propriu
datorii pe termen lung
Acest raport exprima gradul de independenta financiara a firmei, independenta asigurata atunci cand capitalul propriu este egal sau mai mare decat suma obligatiilor la termen, deci aceasta rata trebuie sa fie mai mare decat 1.
Autonomia financiara pentru o firma ii da posibilitatea de a decide in toata libertatea si totodata de a gasi si contracta noi imprumuturi.
3. rata de indatorare globala masoara ponderea obligatiilor in patrimoniul firmei, si se determina ca raport intre
datoriile totale
pasivul total
Aceasta rata trebuie sa fie subunitara, indepartarea de 1 semnificand o reducere a indatorarii firmei, respectiv o crestere a autonomiei financiare.
a) rata de indatorare la termen care se calculeaza prin doua relatii :
. &nb 858j99i sp; datorii pe termen lung
capitalul permanent , situatie in care trebuie sa aiba o valoare mai mica de 0,5 ;
. &nb 858j99i sp; datorii pe termen lung
capitalul propriu , situatie in care trebuie sa fie mai mic decat 1.
Capacitatea de indatorare este saturata cand aceasta rata se apropie de 1, iar posibilitatile de indatorare vor fi cu atat mai mari cu atat aceasta rata este mai scazuta.
Indiferent de forma sa de calcul rata de indatorare caracterizeaza dependenta financiara a firmei si gradul de risc al politicii sale financiare.
Analiza corelata a fondului de rulment. Nevoia de fond de rulment. Trezoreria neta
Fondul de rulment reprezinta acea parte din capitalul permanent destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare.
Se poate vorbi deci de un fond de rulment ante calculat sau normativ si fond de rulment existentsau efectiv utilizat.
Fondul de rulment existent difera de fondul de rulment destinat sau prevazut in bugetul de venituri si cheltuieli.
Fondul de rulment se determina ca diferenta intre capitalul permanent si activele imobilizate.
fond de rulment = capital permanent - active imobilizate
Din comparatia celor doua fonduri existent si prevazut poate sa rezulte un excedent sau un deficit, situatia normala fiind aceea de excedent.
Nevoia de fond de rulment este un element de activ si reprezinta volumul activelor circulante care trebuie sa fie finantate din fondul de rulment.
Ca urmare nevoia de fond de rulment reprezinta defapt activele circulante fara disponibilitati din care se scad datoriile curente.
Trezoreria neta sau disponibilul banesc este partea din fondul de rulment care depaseste nevoia de fond de rulment. Trezoreria neta constituie defapt activele circulante lichide care stationeaza intre doua rotatii.
Unitatile economice inregistreaza in general o crestere a necesarului de fond de rulment ca urmare a cresterii cifrei de afaceri si a inflatiei.
Necesarul de fond de rulment poate fi redus prin :
. &nb 858j99i sp; cresterea duratei si volumului creditului de furnizori ;
. &nb 858j99i sp; reducerea duratei si volumului creditului acordat clientilor ;
. &nb 858j99i sp; reducerea stocurilor.
|
