Experiente si metodologii de contabilitate ambiental si resurse naturale

Experiente si metodologii de contabilitate ambiental si resurse naturale

Conturile ambientale si cele ale resurselor naturale pretind a adminis a intl rmatii la nivel cantitativ si calitativ privind starea mediului ambiant, resursele sale i evol tia sa, incercand sa cuantifice fluxurile fizice si monetare asociate exploatarii antropi e a n turii.

In cadrul a ceea ce s-ar putea numi abordarea fizica a contabilitatii a bien ale, se pot distinge in momentul de fata doua metodologii diferite, functie de obiec ivul a ins, si anume, Conturile Resurselor Naturale (Norvegia) si Conturile Patrimon ului atural (Franta).

Clasificarea mediului ambiant si a resurselor naturale prezinta mici iferent intre cele doua metode, dar se pot stabili categorii diferite. In mod fundamental se deo ebesc doua grupuri de conturi: Conturile Resurselor Naturale extrase din mediul n tural mine­rale) si Conturile Resurselor ambientale (functii ecologice si servicii calitat ve; ae , apa, sol). Primele sunt tangibile, limitate si pot fi utilizate concret, fie ele biotice s u abio ice, si au, de aceea, posibilitatea de a fi contabilizate de o forma coerenta, tina d sea a de variatiile de existenta, flux si uz, cu instrumente fizice si economice, in ce e mai multe cazuri, dat fiind ca au utilitate simpla, ca input economic. Al doilea grup d contu i sunt acelea care 'imprumuta' un serviciu si nu sunt un factor sau bun econ mic, u au proprietar, nici posibilitate de a fi cuantificate cu ajutorul unui pret, functi de consum, fiindca valoarea sa este asociata unui uz multiplu: atat input economic, cat si sursa de bunastare si active necomercializabile.

Din cauza intangibilitatii acestor resurse ambientale, o abordare contabila presu­pune cuantificarea in unitati de masura diferite (unitati de biomasa, populatii, diversitate, energie) si, de asemenea, informatii de ordin calitativ suplimentare privind starea in care se afla, cauzele care au determinat-o si variatiile de-a lungul timpului. Cuantificarea resurse­lor ambientale presupune mai exact un sistem de informatii, alarma si control privind desfasurarea proceselor sale si schimbarile interveni te.

Conceptul de Patrimoniu Natural este mai amplu decat cel de Resurse Naturale.                                                                                                     

Prin Patrimoniu Natural se intelege un complex mostenit de elemente naturale si de relatii intre aceste elemente, susceptibile de a fi transmise generatiilor viitoare, cu aceleasi pro­prietati esentiale.

Cu toate aceste, resursele naturale ce pot fi contabilizate nu reprezinta mediul na­tural, nici orice element al ei, luat in parte. La nivel global, Pamantul sau Mediul Natural detine anumite caracteristici permanente care nu fac obiectul conturilor fiindca sunt consi­derate invariabile in relatie cu existenta umana. Totusi, tocmai aceste elemente trebuie privite din alt punct de vedere, din cauza vitezei si amplitudinii schimbarilor globale la nivelul mediului ambiant sunt acum mai evidente. Invariabilitatea presupune in mod gresit ca nu exista responsabilitate de a transmite aceste proprietati generatiilor viitoare ..

Sistemul Patrimoniului Natural se imparte in subsisteme regenerabile, neregene­rabile si organisme vii. Operatiunea centrala de contabilizare a resurselor rezida in princi­palele sale utilizari de tip economic, ecologic si socio-cultural.

In ambele procedee unitatile contabile sunt fizice, desi se includ valori monetare pentru acele resurse care se comercializeaza pe piata sau care contribuie la producerea de bunuri comercializabile. Amandoua situatiile se confrunta cu dificultati de estimare.

Se pot contabiliza variatiile de resurse naturale si in unitati fizice. Rezervele initiale la care se adauga plusurile si se scad toate reducerile echivaleaza cu rezervele finale. De exemplu, rezervei initiale de paduri i se adauga propria ei crestere si reforestarile; in para­lel, se scad din aceeasi rezerva degradarea datorata ploilor acide, incendiilor, exploatarii lemnului, pagubelor cauzate de turism etc. Tabelul 6.1. prezinta schematic structura contabilizarii 'resurselor materiale'.

In cazul utilizarii cuantificarii monetare trebuie sa admitem ca majoritatea bunurilor ambientale nu sunt direct legate de mecanismele de piata si nici nu suntcomercializabile. Speciile silvestre sau habitatele naturale pot fi evaluate doar prin procedee indirecte de piata, ceea ce implica utilizarea unor criterii discutabile. In acelasi timp, evaluarea mone­tara in cazurile la care se preteaza trebuie sa se realizeze incluzand criteriul randamentului economic net (pret net).

In anumite ocazii analiza energetica si teoriile 'ecoenergetice' pot aduce solutii valoroase problemei, tinand cont ca inregistrarea fluxurilor energetice asociate proceselor economice pot fi cuantificate in unitati energetice (kilocalorii) care sunt independente de fluctuatiile de pret sau alte tipuri de variatii ale sistemului economic, care determina incongruente si omisii importante.

Structura contabilitatii resurselor materiale

Tabelul 6.1

Un obiectiv prioritar al 'contabilitatii verzi' este identificarea adecvata a posibili­tatilor (potentialul) ecosistemelor care vor fi disponibile in mod real pentru a fi introduse in sistemul economic (ca bunuri de capital, intermediare sau de consum) sub o forma durabila In timp. Pentru a ajunge la o gestiune integrala a resurselor naturale este necesar ca siste­mul economic sa-si asume responsabilitatea functiilor de reproductie, mentinere si control ale factorului natural, responsabilitati neglijate in mod obisnuit. Este cunoscut faptul potrivit caruia costurile de productie nu includ costurile de regenerare a ecosistemelor si nici cele ale conservarii, si cu atat mai putin imbogatirea patrimoniului natural. Pentru a putea depasi aceste deficiente ar fi necesara sistematizarea componentelor structurale cali­tative si cantitative a resurselor naturale, determinarea formelor de gestiune si o utilizare adecvata si completa a resurselor.

Toate aceste activitati ar putea fi structurate ca un nou sector al economiei, denumit 'preprimar', a carui finalitate este aceea de a proportiona o 'oferta' a ecosistemului, astfel ca sectoarele economice sa detina o oferta exacta a produ­selor naturale adecvate proceselor pe care le desfasoara. Acest rationament a fost un element central a mai multor metodologii contabile aplicate in tarile latino-americane, avand ca referinta si dezvoltand conceptul de 'ecozona' provenit din metoda patrimoniala de evaluare franceza. Ecozona, definita ca unitate a macrosistemica, teritorial identificabila, omogena si suficient de stabila, este cadrul pentru stabilirea unor conturi patrimoniale naturale si articularea informatiilor privind inventariile, dinamica, relatiile ecosistemice, repercursiunile utilizarii si formele de gestiune a resur­selor naturale.

In ultima instanta, Contabilitatea Resurselor Naturale, desi are unele inconveniente tehnice si contabile, este un instrument fundamental pentru planificarea socio-economica si uzul durabil al resurselor naturale, avand in vedere ca permite cunoasterea mai exacta a fluxurilor de materie si energie al sistemului economic, ca si o evaluare a statutului fizic si de calitate al mediului natural in rolul sau. dublu de sursa si receptor al resurselor si reziduurilor.

In acest fel, contabilitatea ambientala a resurselor poate oferi informatii factorilor

de decizie in ceea ce priveste:

q      cuantificarea cantitativa a resurselor naturale;

q      balanta contabila a resurselor distribuite de sectoarele economice;

q      gradul de presiune exercitat de dezvoltarea economica asupra resurselor naturale;

q      interrelatiile economico-ecologice necesare unei gestiuni integrate;

q      bogatia naturala existenta;

q      ritmul de dezvoltare real al economiei;

q      contributia resurselor de mediu si a functiilor ecosistemelor la nivelul general de bunastare, functie de diferitele utilitati sociale si aplicabilitatea, functie de sec­toarele de cerere.

Tendintele actuale arata o alaturare progresiva a contabilitatii monetare si fizice, si o conexiune importanta intre procedurile contabile si indicatori. De fapt, se poate spune ca se produce o alaturare intre viziunea ecologica si cea economica; concentrata pe orientarea stiintifica a tratamentului fizic al mediului natural si descrierea interrelatiilor sale cu structura economica.