Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































EFICIENTA FORMELOR DE DISTRIBUTIE A MARFURILOR LA S.C."Floro-Fin Group"S.R.L.

comert




EFICIENŢA FORMELOR DE DISTRIBUŢIE A M RFURILOR LA S.C."Floro-Fin Group"S.R.L.




Modul de utilizare a resurselor de catre agentii comericiali precum si marimea si calitatea activitatii se concretizeaza într-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienta activitatii comerciale. Ea constituie principiul funadamental al existentei si prosperitatii oricarei firme comericale.

4.1.Conceptul de eficienta economica în distributia marfurilor

Marimea si calitatea activitatii, precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre agentii comerciali se concretizeaza într-un ansamblu de rezultate economico- financiare care definesc eficienta activitatii comerciale. Ea constituie principiul fundamental al existentei si prosperitatii oricarei firme comerciale si, pe un plan mai larg, conditia integrarii activitatii comertului în cerintele unei economii moderne.

Conceptul de eficienta este asimilat, în teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de catre agentii economici, cum ar fi: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficacitatea capitalului, costurilor etc.

Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii în economia de piata, conceptul de eficienta are un continut mult mai bogat, si, totodata, generalizator al tuturor rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici. Curentele de gândire economica din epoca moderna situeaza eficienta ca obiect definitoriu al stiintei economice. Alegerea eficace în satisfacerea unei nevoi nelimitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub constrângerea resurselor sunt expresii prin care eficienta este situata în centrul teoriei si practicii economice.

Exista mai multe definitii date conceptului de eficienta economica, unele având un sens mai larg, iar altele definesc eficienta într-un sens mai restrâns. Astfel, V.V.Navojilov defineste eficienta ca fiind "diferenta dintre efectele utile (rezultate) si cheltuielile facute pentru obtinerea lor". Eficienta din punctul de vedere a lui T. Gerasim, dar si al altor economisti, exprima "relatia de cauzalitate între efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul ocazionat de aceasta"

Într-un sens mai restrâns, prin eficienta activitatii economice, în speta a comertului, se întelege "raportul dintre efortul economic depus si rezultatele obtinute de agentul economic sau raportul dintre rezultate si efort"[2]. Efortul se masoara prin consumul de resurse ecpnomice (materiale, umane si financiare), iar rezultatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activitatii economice ( cresterea profitului sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului economic, nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnic). Se raporteaza efortul la rezultate în situatia în care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmarindu-se a se evidentia consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotriva, se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru situatia în care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei, resursele disponibile urmând a fi angajate în acest scop.

Eficienta economica este expresia cerintelor unor legi obiective si, în primul rând a legii economiei de timp care dirijeaza rationalitatea si comportamentul agentilor economici. Progresul economic este obiectiv conditionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor în toate sferele activitatii economice. Micsorarea costului distri 919i81j butiei prin perfectionarea activitatii comerciale duce, în primul rând la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru aceleasi rezultate sau obtinerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În acelasi timp, micsorarea costului distributiei duce la reducerea pretului de vânzare cu amanuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piata, largirea pietei si, în final, la cresterea economica.

Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei nationale determina o interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea consumului de resurse, disponibilizat relativ în raport cu nevoile circulatiei, spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale. Totodata, prin accelerarea vitezei de criculatie a marfurilor, prin reducerea timpului de realizarea a acestora, se micsoreaza timpul reproductiei, cu urmari favorabile asupra dezvoltarii economice. La rândul sau, eficienta comertului, marimea resurselor consumate, este conditionata de activitatea ramurilor cu care comertul intra în relatii. De exemplu, procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, timpul de vânzare a marfurilor sunt conditionate de starea în care produsele sunt livrate în industrie, mijloacele cu care circula, rapiditatea cu care sunt încheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta impune ca actiunile privind eficienta activitatii comerciale, criteriile de optimizare a diverselor aspecte ale circulatiei marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care ele le au asupra întregului circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerari a vitezei de circulatie pe întregul parcurs de la producator la consumator si nu o simpla deplasare a stocurilor din comert în industrie sau invers, cu consecintele firesti asupra cheltuielilor de stocare.

În interiorul ramurii comertului, unde la distributia produselor participa mai multi intermediari, eficienta trebuie privita atât pentru fiecare întreprindere, cât si pentru ansamblul comertului. Miscarea marfurilor, atât prin veriga cu ridicata, cât si prin cea cu amanuntul poate sa se desfasoare în conditii de eficienta pentru fiecare din ele, cu toate ca pe ansamblul comertului o asemenea miscare sa nu fie eficienta, solicitând cheltuieli mai mari.

Conceptul de eficienta este asociat în teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficienta capitalului, economisirea costurilor. Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii în economia de piata, el are însa un continut mult mai bogat si, totodata, generalizator a tuturor rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici.. Curentele de gândire economica din epoca moderna situeaza eficienta ca obiect defeinitoriu al stiintei economice. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse limitate, sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub constrângerea resurselor sunt expresii prin care eficienta este situata în centrul teoriei si practicii economice.

Prin eficienta activitatii economice, în speta a comertului, se întelege raportul dintre efortul economic depus si rezultatele obtinute de un agent economic si de comert în ansamblul sau, ori raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice (materiale, umane, financiare), iar rezultatele, prin volumul vânzarilor sau alte efecte calitative ale activitatii economice (cresterea profitului sau productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnic).

Locul celor doi termeni- efort si rezultate- în exprimarea eficientei are semnificatia sa. În principiu, se raporteaza efortul la rezultate în situatia în care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmarindu-se a se evidentia consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotriva, se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru situatia în care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei, resursele disponibile urmarind a fi angajate în acest scop.

Eficienta economica este expresia cerintelor unor legi obiective si, în primul rând a legii economiei de timp, care dirijeaza rationalitatea si comportamentul agentilor economici.

Progresul economic este un obiectiv conditionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor în toate sferele activitatii economice. Micsorarea costului distri 919i81j butiei prin perfectionarea activitatii comerciale duce, în primul rând, la sporirea randamentului capitalului commercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru aceleasi rezultate sau obtinerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În acelasi timp, micsorarea costului distributiei duce la reducerea pretului de vânzare cu amanuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piata, la largirea pietei si, în final, la cresterea economica.

Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei nationale determina o interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea consumului de resurse în sfera comertului determina deplasarea capitalului disponibilizat în raport cu nevoile circulatiei spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale. Totodata, prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, prin reducerea timpului de realizare a acestora, se micsoreaza timpul de productie, cu urmari favorabile asupra dezvoltarii economice. La rândul sau, eficienta comertului, marimea resurselor consumate este conditionata de activitatea ramurilor cu care comertul intra în relatii. De exemplu, procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, punctul de vânzare a marfurilor sunt conditionate de starea în care produsele sunt livrate de industrie, de mijloacele cu care circula si de rapiditatea cu care sunt încheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta impune actiunile privind eficienta activitatii comerciale, criteriile de optimizare a diferitelor aspecte ale circulatiei marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care ele le au asupra întregului circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerari a vitezei de circulatie pe întregul parcurs producator-consumator, sunt o simpla deplasare a stocurilor din comert la industrie sau invers, cu consecinte asupra micsorarii cheltuielilor de stocare numai la un singur partener.

Indicatori de evaluare a eficientei economice în firmele de comert

În interiorul ramurii comertului, unde, la distributia produselor, participa mai multi intermediari, eficienta trebuie privita atât pentru fiecare întreprindere, cât si pentru ansamblul comertului. Micsorarea marfurilor, atât prin veriga cu ridicata, cât si prin cea cu amanuntul, poate sa se desfasoare în conditii de eficienta pentru fiecare dintre ele, cu toate ca pe ansamblul comertului o asemenea miscare sa nu fie eficienta, solicitând cheltuieli mai mari.

Aspectele variate sub care se manifesta obiectivele economice din comert, eforturile facute pentru îndeplinirea lor si rezultatele obtinute conduc la concluzia ca pentru exprimarea eficientei economice trebuie folosit un complex de indicatori, care sa evidentieze aceste raporturi la nivelul ramurii comertului si a fiecarei societati, pentru ansamblul activitatii comerciale si pentru diverse laturi ale acesteia.

În ceea ce priveste eficienta de ansamblu a comertului, deci rezultatele conjugate prin interdependenta lor ale tuturor agentilor economici, se folosesc urmatorii indicatori:

productivitatea factorilor de productie

veniturile la bugetul de stat aduse de firma de comert

timpul mediu de circulatie a marfurilor

numarul de salariati din comert fata de totalul populatiei active sau al salariatilor din economie

nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie

eficienta activitatii unei societati comerciale sau a diverselor laturi ale acesteia

eficienta utilizarii resurselor comerciale

costul circulatiei

Productivitatea factorilor de productie (numar de personal, capital social) calculate ca raport între volumul activitatii si fiecare din factorii respectivi. Ea poate fi comparata cu productivitatea factorilor de productie din industrie si exprima în dinamica schimbarea raportului dintre cei care produc si vând un volum de marfuri dat sau schimbarile în eficienta muncii.

Veniturile la bugetul de stat aduse de comert, în principal cele provenite din impozitul pe profit care cresc pe masura dezvoltarii activitatii, micsorarii consumului de resurse si sporirii eficientei economice.

Timpul mediu de circulatie a marfurilor (ca raport între stocurile medii la diferite grupe de marfuri si vânzarile medii zilnice) comparativ cu timpul mediu de productie a marfurilor respective, reflectând în dinamica schimbarile în calitatea distributiei.

Numarul de salariati din comert fata de totalul populatiei active sau al salariatilor din economie. Indicatorul caracterizeaza, în mare masura, eficienta sociala a comertului, nivelul servirii comerciale.

Nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie (cheltuielile la o mie de lei vânzari) caracterizeaza complexitatea si rationalitatea distributiei, acesta fiind diferentiat pe agenti economici de acelasi profil, în functie de felul în care ei îsi gospodaresc resursele.

Eficienta activitatii unei societati comerciale sau a diverselor laturi ale acesteia, ca expresie a minimazarii cheltuielilor sau maximizarii rezultatelor, este apreciata pe baza urmatoarelor criterii: eficienta utilizarii resurselor economice (materiale, umane si financiare), costul circulatiei marfurilor si rentabilitatea activitatii economice.

Eficienta utilizarii resurselor comerciale se exprima prin indicatori în care resursele economice (ca efort) se raporteaza la rezultatele economice (ca efect), obtinându-se consumul de resurse la o unitate de rezultat (de exemplu, valoarea fondurilor fixe, sau valoarea fondurilor financiare la un million de lei vânzari). Printr-un raport invers se obtin rezultatele la o unitate de efort. Complementar, se pot folosi indicatori care exprima coeficientii de utilizare a unor resurse în raport cu potentialul lor maxim (de exemplu, coeficientul de utilizare a capacitatii de transport, a unui utilaj, coeficientul de utilizare a timpului de lucru calendaristic).

Costul circulatiei (cheltuielile de circulatie) si rentabilitatea reprezinta criteriul de apreciere a eficientei globale a activitatii economice a unei societati comerciale si, într-o interpretare mai larga, sinteza calitativa a activitatii acesteia. În marimea acestor indicatori se regasesc atât modul de utilizare a factorilor de productie, cât si calitatea relatiilor cu partenerii, inclusiv conditiile de mediu.

Alaturi de eficienta economica, teoria si practica activitatii comericale delimiteaza si eficienta sociala sau eficienta pentru cumparatori, constând în calitatea deservirii comerciale. Un asemenea mod de abordare a eficientei este specific acelor domenii în care întreprinzatorii intra în relatii directe cu publicul caruia, trebuie sa îi asigure un anumit nivel al serviciilor oferite în momentul acceptarii schimbului.

Eficienta sociala se asociaza cu eficienta economica, un nivel ridicat al deservirii comericiale determinând formarea pentru fiecare unitate comerciala a unei clientele stabile care prin puterea ei de cumparare, determina volumul activitatii economice. Totusi, cele doua forme pot sa se suprapuna, tendinta de economisire a resurselor, proprie întreprinzatorului, sa se rasfrânga de la o anumita limita, negativ asupra nivelului deservirii comericale.

Eficienta sociala este apreciata prin indicatori privind marimea resurselor materiale si umane folosite în comert în raport cu numarul de locuitori deserviti (de exemplu, suprafata comerciala sau numarul de lucratori comerciali la o mie de locuitori), serviciile comerciale oferite în unitati, gradul de diversificare al sortimentului, calitatea relatiilor cu publicul si altii.

Eficienta distributiei marfurilor reprezinta însasi eficienta activitatilor de aducere a bunurilor si serviciilor de la producator la consumator într-o maniera cât mai favorabila pentru întreprinderea producatoare cât si pentru consumatori.

Într-un canal logistic, componentele institutionale independente sau dependente au sarcini comune, determinate succesiv. Dar anumite orientari individuale, anumite restrictii legislative si unele probleme legate de asumarea responsabilitatilor conduc totusi la conflicte în cadrul canalului de distributie. În special, se pune problema coordonarii într-o retea complexa de fluxuri de productie si de informatii.

Procesul de distributie implica elaborarea politicilor si strategiilor la doua mari probleme: distributia fizica constituita dintr-o suita de procese economice si alegerea canalelor de distributie, respectiv a circuitelor de deplasare a bunurilor de la producator la consumator.

Trebuie pregatite întelegeri între componentele institutionale ale canalului de distributie, pentru conlucrare, pentru coordonare si controlul service-ului firmelor (intermediari de distributie si auxiliari), tinându-se seama de dependenta reciproca a deciziilor asupra formei activitatii logistice a distributiei. Astfel, de exemplu, stocuri mici în anumite cazuri conduc la costuri de transport mai mari, sau cerinta de diminuare a pericolului de deteriorare a produselor are ca urmare cresterea costurilor de ambalare.

Activitatile de distributie implica realizarea unor functii specifice: stocare, informare, alcatuirea sortimentului commercial, fractionarea produselor si de transport.

În cadrul distributiei se pot identifica o serie de fluxuri diferit:

▪ Fluxul titlurilor de proprietate, respective transferal titlului de proprietate a produselor pe diferite nivele ale circuitului de distributie pentru fiecare operatiune de vânzare- cumparare;

▪ Fluxul negocierilor vizeaza ansamblul tratativelor ce se deruleaza între partenerii actului de schimb, fie ei producatori, intermediari, sau utilizatori finali, pentru trasarea drumului pe care-l va parcurge marfa si stabilirea transformarilor tehnice si economice pe care acesta le va suferi, precum si a responsabilitatilor ce urmeaza a se implica în procesul distributiei;

▪ Fluxul financiar, respectiv fluxul de bani care ajunge de la cumparatorul final la intermediari si producatori. Contractele pe termen scurt si comenzile au devenit dupa 1990 principalele modalitati de încheiere a tranzactiilor.

Modalitatile de plata utilizate de firma sunt:



a) pentru vânzari: factura pentru unitatile de stat, CEC sau numerar pentru societatile cu capital privat sau persone fizice;

b) pentru cumparari (aprovizionare): de materii prime si materiale, dupa caz, prin depozite de plata, dupa efectuarea receptiei.

▪ Fluxul fizic care descrie deplasarea reala a produsului de la producator la consumatorul final;

▪ Fluxul de informatii priveste transmiterea informatiilor necesare procesului de distributie, atât pe ruta de la producator la consumator ca si pe circuitul invers, ce coopteaza informatiile cercetatorilor de piata si le dirijeaza spre ofertant.

Realizarea unei distributii eficiente presupune în primul rând o alegere corecta din partea firmei a sistemului de distributie. Mai multe criterii stau la baza evaluarii unui sistem, cele mai importante dintre acestea fiind: acoperirea pietei vizate, rentabiltiatea, controlul procesului, a intermediarilor, supletea circuitului, compatibilitatea cu alte circuite care sunt în functiune, experienta acumulata în cadrul unui circuit.

Stabilirea relatiilor, atât în cazul circuitului direct cât si în cazul circuitului indirect, între producator si utilizator trebuie sa se faca pe baza unor calcule probabile de optimizare a transporturilor si prin folosirea mijloacelor interne de transport si manipulare (politizarea, containerizare etc). Ajungând la alegerea cailor de distributie si a formelor de manipulare si transport, compartimentul de marketing al întreprinderii producatoare contribuie la sporirea eficientei acesteia.

Rolul distributiei de asigurare neîntrerupta a fluxului de produse catre consumator, consta în:[3]

o           realizarea unei corelatii optime între cerere si oferta, exercitând o influenta activa asupra productiei pe baza cunoasterii cererii consumatorilor (a celei în prealabil formulate, de pilda prin comenzi);

o           deplasarea produsului la locul cererii prin organizarea rationala a fluxului fizic al marfurilor;

o           asigurarea momentului optim al livrarii în raport cu cererea, ceea ce conduce la regularizarea miscarii marfurilor si atenuarea oscilatiilor sezoniere;

o           realizarea minimului rational de cheltuieli pentru punerea la dispozitia consumatorului a produsului dorit, cheltuieli pe care acesta le suporta.

În teoria economica, notiunea de eficienta a fost înteleasa în moduri diferite. A existat o perioada, în buna masura depasita, în care eficienta economica era definita prin output-ul sistemului productiv concretizat în volumul absolut al unor produse, fara a se tine seama de cheltuielile facute pentru obtinerea lor. Cu alte cuvinte, eficienta înseamna atingerea scopului.

În prezent, prin eficienta economica se întelege raportul dintre rezultatele obtinute si cheltuielile efectuate într-o anumita perioada de timp, pentru obtinerea lor.

E =V/C

E - eficienta economica;

V - volumul valoric anual al productiei obtinute;

C - cuantumul anual al cheltuielilor de productie.

În cazul firmei S.C."Floro-Fin Group"S.R.L. volumul valoric al productiei obtinute în anul 2006 este de 4.340,04 mii lei iar cuantumul cheltuielilor de productie în anul 2006 este de 3.952,22 mii lei, rezultând Eec=1,098%.

Un alt aspect, pus în evidenta de definitia eficientei, este acela ca eficienta este un atribut propriu, doar actiunilor umane. Acest aspect este foarte insistent subliniat de V. Muresan, care încearca sa valorifice cât mai pe larg o serie de realizari din domeniul teoriei generale a actiunii, în scopul delimitarii riguroase a continutului unor concepte cu sensuri apropiate.

Alegerea canalului de distributie este una din cele mai importante decizii pe care trebuie sa o adopte echipa manageriala, întrucât acesta are implicatii imense atât asupra vânzarilor cât si a costurilor pe o perioada îndelungata. Odata ales, canalul de distributie va functiona o lunga perioada, influentând celelalte variabile de marketing, care la rândul lor îl influenteaza.

Canalele de distributie se aleg în functie de o multitudine de factori cu incidente asupra lor, tinând seama de conflictele ce apar în mod frecvent în interiorul canalului, tendintele ce se manifesta în sistemele de marketing , etc.

Factorii ce influenteaza activitatea unui canal de distributie sunt fie interni fie externi, cei mai activi par sa fie:

Consumatorii - prin numar, concentrare, frecventa de cumparare, cerinte de amplasare;

Producatorii - prin resursele, obiectivele, cultura si caracteristicile organizatiei, puterea financiara, pozitia pe piata, calitatea informatilor de marketing;

Concurenta - în sfera distribuitorului da posibilitatea alegerii unui canal mai ieftin, care adesea este un avantaj competitiv deosebit. Foarte importante sunt metodele de distributie, relatiile cu membrii canalelor, sistemul de informatii de care dispun;

Produsul - prin caracteristicile lui : pret, perisabilitate, ciclu de viata, servicii ce le suporta (ambalare, etichetare) sau le ofera (garantii, reparatii);

4.2.1. Analiza eficientei economice a activitǎtii la S.C. "Floro-Fin Group" S.R.L.

La data de 31 decembrie 2006 indicatorii economico financiari se prezenteau sub urmǎtoarea formǎ:

1.Profitul brut:

Pofitul brut la 31 decembrie 2006 era de 15,12 lei si este structurat astfel:

Din rezultatele exceptionale -18,54 lei

Din rezultatele financiare -12,17 lei

Din activitatea de baza +45,83 mii lei

2.Creante si datorii:

Nivelul creantelor si datoriilor poate fi sintetizat în urmǎtorul tabel:

Nr.

crt.

Indicator

Anul

Anul

Clienti

Furnizori

Imprumuturi bancare

Alte datorii

Tabel. Nr. 8 - Evolutia creantelor si datoriilor înregistrata la S.C. Floro-Fin Group S.R.L. în anul 2006 comparativ cu 2005.

La 31 decembrie 2006 s-a înregistrat o crestere a creantelor de la clienti comparativ cu anul 2005 de 138.07%, aceasta datorându-se cresterii preturilor. Din totalul valorii, 66.521,00 lei au vechime de sub 30 de zile, 40.028,71 lei au o vechime între 30 si 90 de zile, iar restul au o vechime de peste 365 de zile. Pentru clientii creditori au fost introduse actiuni în justitie, care sunt în curs de solutionare.

Furnizorii, sunt mai mari în anul 2006 fatǎ de 2005, cu 39.943,75, ceea ce înseamnǎ 128.33%, datorate cresterii stocurilor de materiale.

Împrumuturile bancare au scazut cu 11.20% în anul 2006 , fatǎ de anul 2005, aceasta datorându-se rambursǎrilor de credite efectuate în 2006.

Obligatiile fiscale au crescut în 2006, datorita blocajului financiar care este generalizat pe întreaga economie romaneascǎ, fapt ce a generat sǎ nu se poatǎ încasa în termen sumele datorate de clienti. Ei nu au dispus astfel de lichiditǎti pentru a-si achita la termen datoriile fatǎ de bugetul de stat, fapt ce a condus la perceperea unor majorǎri cauzate de aceste întârzieri care de cele mai multe ori depǎsesc datoriile propriu-zise.



În urma demersurilor realizate de Ministerul Finantelor, pentru plata datoriilor la bugetul de stat, conducerea societǎtii a obtinut aprobarea unei esalonǎri la platǎ pânǎ la sfârsitul anului 2007.

1.Cifra de afaceri

Cifra de afaceri realizatǎ în 2006 este de 4.340,04 mii lei, iar în anul 2005 aceasta a fost de 3.514,32 mii lei. Se poate observa o crestere a cifrei de afaceri în 2006 cu 12,34%. În structura cifrei de afaceri, ponderea de 99,98% o detin veniturile din vanzarea de marfuri, diferenta fiind realizatǎ din aportul altor venituri din exploatare.

Tabel nr. 9 - Indicatorii productivitǎtii muncii la S.C."Floro-Fin Grup"S.R.L.

Indicator

U.M.

Anul 2005

Anul 2006

Nr.mediu salariati

Productivitatea muncii raportatǎ la cifra de afaceri /salariati

lei/ sal

Se poate observa o crestere a poductivitǎtii muncii în cifre absolute. Analizând indicatorul în cifre comparabile (cu influente din rata inflatiei si cursul valutar), aceasta este în descrestere fatǎ de 2005, personalul în 2006 fiind redus cu 36 (din care 9 - pensionati, 27- dispozinibilizati). Pentru anul 2007, unitatea S.C. Floro-Fin Grup SRL si-a popus sǎ aibǎ în vedere o corelatie optimǎ între volumul activitǎtii si numǎrul de personal, astfel încât sǎ echilibreze cheltuielile efectuate cu veniturile realizate.

2.Repartizarea profitului brut

În 2006, profitul net este de 6,92 lei, dedus în urma plǎtii impozitului fiscal, si care se propune a fi utilizat în totalitate ca surse proprii de finantare în 2007. Pentru a se încasa datoriile de la clientii creditori, s-au introdus actiuni în justitie, si s-a extins efectuarea de livrǎri numai la acei clienti care achitǎ în numerar sau cu instrumente bancare de platǎ contravaloarea mǎrfurilor comandate. Pentru anul 2007, conducerea si-a propus ca prin valorificarea eficientǎ a materiei prime, cresterea productivitǎtii muncii si a randamentelor tehnologice sǎ determine cresterea nivelului venitului si a profitului.

Pentru o evidentiere corectǎ a activitǎtii desfǎsurate de S.C. Floro-Fin Group S.R.L. în ceea ce priveste distributia mǎrfurilor, am realizat o analizǎ a principalilor indicatori de exprimare a eficientei economice de distributie:

Din tabel se poate observa cǎ fatǎ de realizǎrile din 2005, în 2006 S.C. Floro-Fin Grup S.R.L. si-a propus o sporire a indicilor, ceea ce în conditiile actuale de evolutie a preturilor, presupune o dezvoltare a activitǎtii de productie si comercializare, urmǎrindu-se reducerea productiei stocate; diminuarea imobilizǎrilor în productia neterminatǎ si a consumurilor interne, micsorarea ponderii cheltuielilor cu materialele, cu repercursiuni favorabile în costuri si profit.

Tabelul nr. 10 - Nivelul indicatorilor valorici realizati de S.C. "Floro-Fin Grup" S.R.L.

Nr crt

Indicatori

Anul 2005

(mii lei)

Anul 2006  (mii lei)

Indici (%)

Prevazut

(mii lei)

Realizat

(mii lei)

Col 3/2

Col 4/2

Col 4/3

Cifra de afaceri

Productia exercitiului



Starea de fapt a indicatorilor atestǎ realizarea în totalitate a obiectivelor prevǎzute, ceea ce înseamnǎ cǎ, în activitatea sa, firma a imobilizat rezerve peste cele prevǎzute în programul de productie. Cu toate acestea se remarcǎ unele aspecte care din punct de vedere calitativ atestǎ neîncadrarea în nivelul unor proportii prevǎzute în program. Desi s-a prevǎzut o reducere a stocurilor produselor finite acestea au crescut, ceea ce în principiu înseamnǎ cǎ s-a fabricat fǎrǎ a avea asiguratǎ desfacerea. Într-o astfel de situatie, trebuie stabilit daca nu este o stare creatǎ deliberat, în raport cu evolutia preturilor, sau este consecinta productiei finite, necontrolarea productiei, impunându-se o analizǎ profundǎ privind cauzele care au determinat-o, astfel ca în perioada urmǎtoare sǎ fie înlǎturate.

Se poate desprinde concluzia cǎ desi firma a depǎsit indicatorii la toti indicatorii valorici, din punct de vedere al aspectelor calitative ale activitǎtii, obidectivele realizate sub nivelul prevǎzut, ceea ce atestǎ unele creante în managenentul firmei.

4.3. Eficienta economica a formelor de distributie a marfurilor la S.C. " Floro-Fin Group" S.R.L.

Pentru ca întreprinderea sa îsi realizeze ceea ce a planificat, ea trebuie sa gaseasca cele mai optime modalitati de distribuire a produselor sale.

Importanta cailor de distributie are la baza o conceptie dinamica asupra întregii activitati economice trebuie sa aiba în vedere si modul în care se realizeaza realizarea produselor. Pentru ridicarea eficientei productiei sociale conditia obligatorie o constituie asigurarea unui circuit optim al produsului de la producator la consumator.

Astfel, alegerea canalelor de distributie se bazeaza pe analiza avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta fiecare forma, în raport cu posibilitatile reale ale întreprinderii si nivelul de eficienta de care îl ofera.

Se pot distinge doua cai principale de circulatie a produselor destinate consumului, concretizate în principal în doua tendinte. O prima tendinta ar fi asigurarea distributiei prin contactul direct între producator si consumator; iar ce-a de-a doua tendinta este asigurarea distributiei prin canale specializate, astfel încât producatorul si consumatorul nu vin în contact direct.

Dintre multitudinea functiilor aferente unor unitati, mentionam: popularizarea produselor noi, influentând astfel gustul consumatorilor; în desfasurarea unor studii profunde în cazul încadrarii lor cu personal specializat cu privire la gusturile si preferintele unui anumit segment de piata; sondarea preferintelor consumatorilor în vederea desprinderii unor concluzii pentru orientarea productiei.

Datorita vânzarilor directe, fara intermediari, a aparut un nou tip de relatii de comunicatii si de schimb între producatori si consumatori, precum si aparitia marketingului direct, numit si marketing interactiv.

Definit ca sistem de marketing, - marketingul direct- reprezinta sistemul în care producatorul se adreseaza direct clientului prin intermediul unei sau mai multor componente ale mass-mediei, în vederea obtinerii unui raspuns comportamental imediat si masurabil. Prin continutul marketingului se poate avea drept obiectiv reactivarea unor vechi clienti, utilizarea actualilor clienti pentru generarea altor clienti, solicitarea de documentatie.

Intermediarii sunt specializati în realizarea de schimburi, ei pot de asemenea sa presteze o serie de servicii foarte importante datorita accesului la o serie de resurse care duc la cresterea eficientei circulatiei produselor prîntr-un circuit de distributii. Criticii afirma ca en-grosistii sunt intermediari ineficienti.

Cei care au pus foarte mare accent pe eliminarea engrosistilor au fost criticii, pentru ca pretul produselor sa fie mai mic, nu tin cont ca eliminarea lor nu duce la eliminarea cererii serviciilor prestate de acestia. Alte institutii ar trebui sa presteze aceste servicii si tot consumatorii vor fi cei care le vor plati. Fiecare producator, în plus va trebui sa trateze direct cu detailistii si consumatorii ceea ce va presupune ca fiecare producator sa tina o evidenta voluminoasa si sa angajeze personal suplimentar care sa negocieze cu fiecare client în parte. Chiar si-n circuitele directe consumatorii s-ar putea afla în situatia de a plati mai mult deoarece preturile vor reflecta costurile unor operatiuni ineficiente realizate de catre producator.

În ceea ce-l privese pe consumatori, prin dorinta manifestata de acestia ca circuitul de distributie a marfurilor sa fie cât mai scurt, se considera ca preturile vor fi mai mici cât vor fi mai putini intermediari.

Posibilitati de crestere a eficientei de distributie a marfurilor la S.C. "Floro-Fin Group" S.R.L.

În ultima vreme, foarte multe dintre firmele producatoare se orienteaza în a controla distributia marfurilor pe care le fabrica, se punde accent foarte mare pe produsele de marca. Aceste întreprinderi pun în functiune o retea activa de vânzatori, origanizeaza activitati promotionale, îsi construiesc propriile locuri de desfacere sau chiar prorpiile depozite.

În cadrul societatii noastre, comparimentul de deafacere propune cresterea eficientei economice a distributiei urmatoarele: contactarea de noi clienti, patrunderea pe noi piete de desfacere, pentru trasarea pietelor din alte localitati în vederea extinderii zonei geografice de distributie: aprecierea cantitativa (cifra de afaceri, costuri) a sistemului si rentabilitatea distributiilor; dezvoltarea teritoriala a retelei; aprecierea calitativa a sistemului (segmente de clientela efectiv atrase, fidelitatea consumatorilor) revizuirea actualilor clienti în functie de seriozitatea cu privire la comenzi si plata, dezvoltarea unei retele teritoriale.

Dupa ce s-a efectuat controlul si s-au analizat rezultatele, producatorul va putea remunera politica sa de distributie astfel:

completând sau eliminând unele componente ale circuitului;

adoptând gama produselor noi existente;

realcatuind complet sistemul de distributie.

În procesul de selectare a acestor circuite se pot folosi diverse metode bazate pe comparatii se poate apela la modelarea matematica.

Compararea randamentelor se realizeaza prin evaluarea costului total al fiecarui circuit pentru un anumit nivel de vânzari dorit. Rata randamentului se calculeaza cu ajutorul relatiei;

Comparatia costurilor- nivelul de vânzare se bazeaza pe cunosterea structurii costurilor de distributie (fixe si variabile);

Utilizarea metodelor de selectare.

Se cunosc mai multe modele de selectare, printre care cel mai simplu model se considera a fi modelul de compensatie. Acest model consta în definirea unei serii de factori care pot influenta vânzarile viitoare. Se acorda fiecarui factor o anumita pondere (suma ponderilor fiind egala cu 1), apoi se acorda note acestor factori pentru fiecare din factori. Va fi selectionat, circuitul care va obtine suma maxima a notelor ponderate.

Cicumstantele speciale în care se alfa producatorul sunt luate în considerare în vederea selectarii circuitelor de distributie: lansarea unui nou produs; saturarea vânzarilor pe un canal traditional; trecerea la o noua etapa din ciclul de viata al unui produs; necesitatea de a diminua costurile.

Selectarea circuitelor este influentata de mai multe elemente care sunt legate de politica comerciala a întreprinderii.

Pentru ca procesul de selectare sa fie simplu de realizat, trebuie parcurse 6 etape:

1.stabilirea diagnosticului;

2.identificarea obiectivelor si a criteriilor de alegere;

3.solutii posibile;

4.alegerea finala;

5.operationalizarea sistemului;

6.controlul si remodelarea circuitelor.

Stabilirea diagnosticului are în vedere o analiza complexa a mediului intern si extern al întreprinderii si antreneaza cinci studii distincte: studiul consumatorilor: numarul acestora, repartitia lor geografica, atitudinile si comportamentele lor de cumparare; studiul concurentei: bazat pe cercetarea datelor existente; studiul mediului socio-juridic si economic, care va urmari cunoasterea conjuncturii, reglementarilor legale, evolutia tehnologica; studiul distributiei: prin care se analizeaza comparative circuitele folosite; studiul potentialului firmei, pentru a evidentia caracteristicile produsului, volumul si cantitatea resurselor financiare, materiale umane de care dispune;

Pentru precizarea obiectivelor si a criteriilor de alegere se impune utilizarea unor criterii, atunci când costurile si rentabilitatea sistemului de distributie conditioneaza decizia de alegere. Printre aceste criterii amintim: supletea circuitului, construirea unui sistem de controlare a intermediarilor; reducerea riscurilor. Crearea unei armonii între imaginea intermediarilor si imaginea produsului.

În etapa finala se alege aceea care satisface în mai mare masura criteriile stabilite în cea de-a doua faza.

Compartimentul de desfacere din cadrul S.C."Floro-Fin Group" S.R.L. propune pentru cresterea eficientei economice a distributiei urmatoarele:

Revizuirea actualilor clienti în functie de seriozitate cu privire la comenzi si plata;

Contractarea de noi clienti, patrunderea pe noi piete de desfacere;

Evaluarea periodica a circuitelor de distributie. Evolutia rapida, necesitatea perfectionarii continue a activitatii economice, impune evaluarea periodica a retelei de distributie.

Practic, aceasta evaluare, trebuie sa cuprinda în principal 3 elemente:

- apecierea cantitativa (cifra de afaceri, costuri etc.) a sistemului si rentabilitatea distributiilor;

- dezvoltarea teritoriala a retelei;

- aprecierea calitativa a sistemului (segmente de clientela efectiv atrase, fidelitatea consumatorilor etc.)

În functie de rezultatul controlului efectuat, producatorul va putea remodela politica sa de distributie:

- fie completând sau eliminând unele componente ale circuitului;

- fie adoptând gama produselor noi existente;

- fie realcatuind complet sistemul de distributie.

Organigrama S.C. "Floro-Fin Grup" SRL Tecuci

Cube: Adunarea general` a ac\ionarilor

Cube: Depozit de m`rfuri



T. Gherasim, D. Zait-Eficienta sistemelor de productie, Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 1991, p.40

D. Patriche, s.a,- Bazele comertului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995, p. 224

stefanescu P., Bazele marketingului, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, p.405



loading...











Document Info


Accesari: 3234
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )