Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Regimul comun ce se aplica exporturilor

comert




Regimul comun ce se aplica exporturilor

Tratatul Comunitatii Europene face referire la exporturi in doua articole ale capitolului dedicat politicii comerciale commune si anume:




a)     articolul 112 - regimul de ajutor acordat de statele membre exporturilor catre tarile terte se va armoniza progresiv pana la sfarsitul perioadei de tranzitie  (desavarsirea uniunii vamale in 1970) ;

b)    articolul 113 - face referire la politica de export in cadrul relatiilor dintre sectoarele care se integreaza, deci care fac obiectul politicii comerciale si care trebuie sa se supuna unor principii uniforme.

In consecinta actiunile comunitatii privind politica ei de export se pot imparti in doua grupe :

1. masuri care se refera la conformarea regimului comercial ce se aplica exporturilor ; si

2. actiuni care stabilesc armonizarea ajutoarelor publice pentru export, si deci pentru promovarea exportului.

1. Actiunile care se refera la conformarea regimului comercial ce se aplica exporturilor

La sfarsitul perioadei de tranzitie Comunitatea a aprobat un regulament prin care stabilea ca exporturile co 919j91j munitatii catre tarile terte sunt libere si deci nu sunt supuse unor restrictii cantitative.

Erau cateva exceptii care au fost cuprinse intr-o lista care s-a redus in timp astfel ca in anii '90 mai erau incluse petrolul, produsele derivate si gazele.

Regimul comunitar al exporturilor prevedea si alte restrictii care nu aveau baza juridica (art.113) care erau de natura extracomerciala.

In prezent regimul comunitar al exporturilor este stabilit printr-un regulament al consiliului si care precizeaza ca sunt de competenta statelor membre deciziile pe urmatoarele domenii :

patrimoniul artistic si cultural pentru care absolut trebuie sa existe o licenta de export ;

substantele utilizate la fabricarea ilicita a stupefiantelor ;

bunurile cu dubla folosinta unde se includ si tehnologiile si softurile care sunt supuse unor reglementari internationale.

Toate aceste pozitii se justifica prin articolul 113 si in plus se mai mentin operatiuni cu anumite tipuri de produse in care statele si pastreaza anumite competente si este vorba de motive care tin de securitate, de sanatate.

2. Actiunile care stabilesc armonizarea ajutoarelor publice pentru export, si deci pentru promovarea exportului pot fi impartite in doua mari categorii :

a)     actiuni destinate in majoritate finantarii exporturilor ;

b)    actiuni care au scopul sa favorizeze promovarea exporturilor.

a) Pentru finantarea exporturilor sunt utilizate ajutoarele cu caracter financiar.

Ele sunt acele surse financiare obtinute de la stat ( ajutoarele publice ) care se concretizeaza in creditele de export si in actiunile care se refera la asigurarea si garantarea creditelor de export pentru tranzactiile pe termen mediu si termen lung.

Privind creditele de export comunitatea a incheiat un acord in cadrul OCDE in 1983  Consensul  si care contine prevederile, interesele, sectoarele care trebuiesc respectate la acordarea acestor credite.

Privind asigurarea si garantarea creditelor s-a hotarat in 1998 sa se armonizeze legislatia tarilor membre in acest domeniu.

b) Privind actiunile menite sa favorizeze promovarea exporturilor Comunitatea si-a alocat resurse financiare.

II. Acordurile comerciale

Comunitatea Europeana a incheiat mai multe acorduri comerciale fie in cadru bilateral, fie in cadru multilateral cu statele si organizatiile internationale.

Procedura de incheiere este stabilita prin tratatul Comunitatii Europene.

Incheierea acordurilor are urmatoarea procedura in Comunitate :

Comisia poarta negocierile;

ea se consulta cu un comitet special desemnat de Consiliul ministerial care asista si supravegheaza permanent respectarea directivelor stabilite de Consiliu ;

aprobarea se face de catre Consiliu prin majoritate calificata.

Politica comerciala comuna vizeaza problemele tarifare si comerciale, dar uneori acestea sunt incluse in anumite conventii in care exista si reglementari privind politica externa a Comunitatii.

In cazul acordurilor comerciale Comunitatea a incheiat acorduri preferentiale intai si apoi alte tipuri de acorduri si unele aranjamente speciale care se refera exclusiv la relatiile cu zone speciale sau pe probleme speciale.

Acordurile preferentiale



Acordurile preferentiale sunt exceptii de la aplicarea tarifului extern comun, iar Comunitatea a incheiat acorduri preferentiale pe anumite termene care pot fi completate, in sensul dezvoltyarii lor si mai putin in sensul restrangerii.

I. Acordurile care privesc relatiile Uniunii Europene si Asociatiei Europeana a Liberului Schimb AELS.

Actiunea a inceput in 1972 ca zona de comert liber. La inceput a avut o orientare spre produsele industriale in primul rand. Apoi din 1984 s-a considerat necesara dezvoltarea relatiilor reciproce prin crearea unui spatiu economic European si a fost considerat ca o incercare pentru a permite statelor membre AELS sa beneficieze de avantajele pietei commune fara a fi nevoite sa devina membre ale Uniunii Europene.

Acordul privind crearea spatiului economic European a intrat in vigoare in anul 1993 si cuprindea in primul rand prevederi privind realizarea celor patru librtati ( adica piata comuna in sine ).

S-a extins de la produsele industriale la produsele de origine agricola.

II. Acordurile Uniunii Europene cu tarile din Europa centrala si de est care s-au semnat ca acorduri de asociere.

Obiectivele acestor acorduri :

sa asigure cadrul necesar pentru dialogul politic intre parti ;

sa sustina dezvoltarea comertului si a relatiilor economice pentru a sprijini dezvoltarea economica ;

sa dezvolte actiunile de cooperare in toate domeniile -economic, politic, social, cultural ca sa se creeze o economie de piata si sa se consolideze democratia ;

crearea institutiilor corespunzatoare care sa poata dirija intreg demersul de asociere.

Initial a fost prevazuta eliminarea barierelor comerciale la produsele industriale. Pe masura ce lucrurile au evoluat s-a urmarit eliminarea acestor bariere si pentru produsele agricole.

III Tarile ACP- Asia Caraibe Pacific

Este vorba de tarile din aceste zone care au fost colonii si care dupa semnarea tratatului de la Roma in 1957 si-au capatat independenta dar ramaneau dependente economic de fostele metropole care intrasera in Uniunea Europeana.

Uniunea europeana a acordat acestor tari statut de membre asociate la viitoarea Comunitate si s-au incheiat in timp 4 conventii pe 10 ani cu prevederea ca la 5 ani sa se discute ce mai trebuie facut.

Numarul tarilor ACP intre timp a crescut, dar in timp s-au mai completat si prevederile conventiilor de asociere.

In cadrul ultimei conventii a inceput sa se puna accent in discutii pe respectarea democratiei, a legilor, a unei bune guvernari.

In 1994 Uniunea Europeana a intrerupt masurile de jutorare cu 10 state datorita deteriorarii situatiei politice din acele tari.

Ultima conventie s-a semnat in 2000 si si-a propus sa stimuleze dialogul intre parti iar in ceea ce priveste politica comerciala s-a introdus o prevedere foarte importanta care se refera la inlocuirea graduala a sistemului de preferinte comerciale cu asa-numitele noi parteneriate economice care sa urmareasca eliminarea progresiva si reciroca a barierelor comerciale.

In general tarile in curs de dezvoltare care nu au intrat in aceste conventii si cu care au fost semnate conventii pentru facilitati vamale, dar pentru produsele agricole si textile pentru ca in aceste domenii -in domeniul privind agricultura nu exista nici un fel de acord special incheiat intre tari in GATT si sectorul textilelor si confectiilor facea obiectul acordului MULTIFIBRA, dar erau acorduri bilaterale.

IV. Alte acorduri care nu sunt preferentiale, dar sunt de alt tip

Acordurile intre Uniunea Europeana si statele mediteraneene

S-au semnat incepand din 1970 si prevedeau acordarea unor concesii comerciale care sa duca la intrarea produselor acestor state pe piata Uniunii.

In 1995 se semneaza un document numit  Parteneriatul Uniunii Europene cu tarile mediteraneene  la Barcelona.

Au fost incluse 12 tari din zona mediteraneana.

Este similar celui incheiat cu tarile din centrul si estul Europei.

Prevede crearea unei zone de liber schimb, dar este completat si cu anumite prevederi privind acordul politic si cooperarea financiara.

Un alt acord intre Uniunea Europeana si tarile participante la MERSCOSUR ( piata sudului ) a fost incheiat in 1995.

Obiectivul a fost liberalizarea progresiva pe parcursul unei perioade de 10 ani a schimburilor de bunuri comerciale si servicii.

Acordul intre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii

Cele cele doua puteri au loc permanent dispute care s-au amplificat de la infiintarea OMC.

S-a semnat acordul  Noua piata transatlantica  care se refera la crearea unei piete comune in multe domenii, dar nu s-au luat in discutie 2 domenii importante : audiovizualul si agricultura.

Consiliul european nu a validat acest document propunand niste prevederi vagi - s-a ramana eliminarea barierelor tarifare si crearea unui mecanism de avertizare timpurie cu privire la eventualele conflicte care ar putea aparea de natura comerciala intre parti.

Sistemul generalizat de preferinte al Comunitatii europene

Comunitatea europeana, dintre tarile dezvoltate a fost prima care a aplicat acest acord (SGP) in 1971.




Sistemul generalizat de preferinte e introdus pe cicluri de 10 ani.

Tarile beneficiare sunt tari care si-au insusit criteriul ca sunt tarile in curs de dezvoltare.

Exista o exceptie: China care este considerate un grup-tara separat in structura UNCTAD si a beneficiat si ea de preferintele SGP.

Si in plus Comunitatea si-a extins acordarea sistemului si altor teritorii dependente care erau considerate tari in curs de dezvoltare.

Intre timp din grupul tarilor in curs de dezvoltare membre ale Grupului celor 77, s-au evidentiat tari care au atins un nivel de dezvoltare mai mare decat unele tari din Comunitate ( Singapore, Coreea de sud, Hong Kong ).

Aranjamentele speciale care au fost incheiate cu tarile cel mai putin dezvoltate sau cu cel mai scazut nivel de dezvoltare

Acestea chiard aca nu mai sunt parti la ultima conventie cu tarile ACP ele beneficiaza de aceleasi drepturi si preferinte si de o multime de alte derogari ( ex. de la regulile de origine ) cu conditia ca aceste tari sa inainteze o cerere Comisiei Europene.

Acordurile nepreferentiale

Acordurile nepreferentiale au legatura cu faptul ca Uniunea Europeana a fost parte contractanta GATT si este membra a OMC. Ca urmare ea a trebuit sa-si adapteze legislatia la numeroasele tratate multilaterale negociate la GATT si apoi in Runda Uruguay.

Nu se realizeaza o eficienta din aplicarea reglementarilor comerciale multilaterale la nivel comunitar, ea ramanand limitata. Este o problema care tine de modul de functionare si administrare a Comunitatii ca atare.

Politica regionala a Uniunii Europene

Notiunea de dezvoltare regionala care are ca scop crearea, ordonarea si administrarea activitatii economice a fost promovata in perioada postbelica, iar ca si concept a fost promovat relative recent si in politica economica a statelor si in literature de specialitate.

Acest lucru pentru ca s-a constatat ca spre deosebire de factorii naturali care sunt dati, conditiile economice care determina dezvoltarea activitatii economice, locul de dezvoltare a lor pot fi influentate de politici promovate de autoritatile publice.

In perioada actuala toate statele membre ale Uniunii Europene au o politica regionala.

Prin intermediul lore le urmaresc sa sustina devoltarea regiunilor defavorizate care apartin teritoriului national prntr-un transfer de resurse care provin de la regiuni mai prospere, mai dezvoltate.

Mijloacele utilizate pentru a remedia diferentele regionale sunt de doua feluri :

mijloace pentru imbunatatirea infrastructurilor de toate tipurile si dezvoltarea sociala si culturala a regiunilor sarace, ramase in urma ;

diverse alte facilitati, subventii, stimulente pentru atragerea de investitori.

Utilizand aceste mijloace se urmareste crearea si corectarea distribuirii activitatilor economice si a populatiei pe teritoriul national.

Avantajele sunt duble pentru ca in primul rand favorizeaza transferul de resurse catre regiunile sarace si franeaza dezvoltarea continua si exagerata a unor regiuni care si asa sunt supraaglomerate.

Politica regionala a Comunitatii nu urmareste sa inlocuiasca politicile regionale nationale si de aceea statele membre au obligatia sa-si rezolve problemele regiunilor lor.

Politica regionala comunitara doar coordoneaza politicile regionale nationale, ea formuleaza orientari si fixeaza prioritati la nivel comunitar care sa contribuie efectiv la reducerea diferentelor dintre regiuni.

Scopul politicii regionale comunitare il reprezinta reducerea inegalitatilor existente intre regiuni, prevenirea dezechilibrelor, asigurand transferul de resurse comunitare spre regiunile cu probleme, iar acest obiectiv se realizeaza cu ajutorul unor instrumente financiare create special si primul si cel mai important este Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.



loading...








Document Info


Accesari: 1557
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )