Inventarierea patrimoniului
In conformitate cu prevederile Legii contabiltatii nr. 82/1991, republicata
in anul 2000 si ale O.M.F.P. nr. 2388/1995, firmele sunt obligate sa organizeze si efectueze inventarierea patrimoniului cel putin o data pe an, de regula, la sfarsitul anului, dar si in alte situatii cum ar fi: la inceputul activitatii, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii; pe parcursul functionarii. Unele elemente patrimoniale se inventariaza de mai multe ori pe an, asa cum este cazul mijloacelor banesti, hartiilor de valoare, cecu 323b15d rilor si altor valori existente in casieria agentului economic sau la unitatile de desfacere cu amanuntul fara case de marcat unde plata se face direct la vanzator.
Totodata inventarierea este obligatorie in urmatorele situatii:
la operatiile de primire – predare de gestiune;
cand apar modificari ale preturilor;
in cazul calamitatilor sau furturilor;
la cererea organelor de control.
1. Definitia, importanta si felurile inventarierii
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilitatii ce include un ansamblu de operatii prin care se constata existenta elementelor patrimoniale de activ si de pasiv, cantitativ, calitativ si valoric, sau numai valoric, dupa caz, in patrimoniul unitatii, la data efectuarii ei.
Importanta inventarierii este data de faptul ca prin intermediul ei se realizeaza o verificare a modului de gestionare a patrimoniului si se stabileste situatia patrimoniala reala a unitatii in vederea intocmirii bilantului contabil la inchiderea exercitiului.
Necesitatea inventarierii este impusa de faptul ca pe parcursul desfasurarii activitatii curente, in masa patrimoniala, pot interveni modificari cantitative si valorice care nu pot fi consemnate in documente: schimbari de produse in substanta materiala sub influenta factorilor naturali (uscare, evaporare, alterare); greseli de manipulare a bunurilor; neglijente; furturi; delapidari, neatentie, etc. Din aceste cauze este necesar sa se confrunte datele din evidenta contabila cu realitatea faptica pentru cunoasterea elementelor patrimoniale.
Sub aspectul importantei, inventarierea indeplineste urmatoarele functii:
a) Determinarea situatiei reale a patrimoniului, contabilitatea trebuind sa
reflecte „imaginea fidela” a acestuia, pe baza careia sa se determine indicatori semnificativi ai activitatii economico-financiare.
b) Controlul asupra integritatii materiale si financiare a patrimoniului, ca
urmare a caruia se descopera: modificarile ce au loc in structura acestuia, erorile sau omisiunile la inregistrarea in contabilitate a elementelor patrimoniale; neregulile in ce priveste pastrarea, depozitarea, manipularea, transferul bunurilor; actele de indisciplina (furturi, risipa, neglijente, etc), sau efectele calamitatilor (incendii, cutremure, etc.), asupra elementelor patrimoniale.
c) Calculul si evidenta nivelului real al elementelor patrimoniale, cantitativ
si valoric in raport cu preturile si tarifele pietei.
Inventarierea se poate clasifica dupa mai multe criterii:
● Dupa intervalul de timp la care se efectueaza, poate fi: - inventariere anuala, obligatorie pentru toate unitatile si se efectueaza inainte de intocmirea bilantului.
- inventariere periodica, care se efectueaza la anumite intervale de timp (decada, luna, trimestru), pentru verificarea existentei mijloacelor economice si a surselor in cursul anului.
- inventariere ocazionala, efectuata la predarea-primirea gestiunilor sau cu ocazia producerii unor calamitati, ori comasarii de unitati.
- inventarierea inopinata, efectuata in cazul aparitiei unor indicii de plusuri sau minusuri in gestiune. Este de regula o inventariere partiala, fara anuntarea prealabila a gestionarului, dar efectuata in prezenta lui, la o data stabilita de organul de control.
● Dupa sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale, inventarierea poate fi:
- inventariere generala, care cuprinde intregul patrimoniu al societatii, dar si bunurile ce apartin altor unitati si se afla la societatea in cauza.
- inventariere partiala, consta in verificarea numai a unei parti din patrimoniu, a unei anumite categorii sau feluri de elemente patrimoniale (marfuri, materiale, produse finite etc).
● Dupa procedeul folosit, inventarierea poate fi : - inventariere totala, ce consta in numararea, masurarea, cantarirea mijloacelor patrimoniale cuprinse in inventariere;
- inventariere prin sondaj ce consta in numararea, masurarea, cantarirea doar a anumitor feluri de mijloace economice, a anumitor elemente patrimoniale.
● Dupa scopul urmarit, inventarierea poate fi: - inventariere de constatare a
existentei mijloacelor economice si surselor agentilor economici.
inventariere pentru determinarea valorii de utilitate a elementelor
patrimoniale, in vederea stabilirii importantei si gradului de folosire a elementelor respective.
2. Etapele inventarierii
Inventarierea patrimoniului se efectueaza de catre o comisie de inventariere numita de conducatorul unitatii printr-o decizie scrisa. Comisia este formata din cel putin 2 persoane din care nu pot face parte contabilul care tine evidenta gestiunii si gestionarul care, insa, este obligat sa asiste la inventariere.
Persoanele care au obligatia gestionarii patrimoniului trebuie sa ia masuri pentru crearea conditiilor necesare unei bune desfasurari a operatiunilor de inventariere, adica: inventarierea valorilor materiale sa se faca la locul de depozitare si pastrare a bunurilor; organizarea corespunzatoare a depozitarii valorilor materiale pe sortimente, tipuri, dimensiuni, codificarea acestora; tinerea la zi a evidentei contabile la gestiunile de valori materiale; punerea la dispozitia comisiei de inventariere a mijloacelor tehnice de calcul si a materialelor necesare sigilarii spatiilor unde sunt depozitate si pastrate bunurile materiale. etc.
Etapele inventarieii sunt urmatoarele
numirea comisiei de inventariere;
sigilarea spatiilor de pastrare a bunurilor;
vizarea documentelor la ultima operatie;
luarea unor declaratii gestionarului;
separarea bunurilor depreciate de cele in buna stare;
operatiuni de sortare, ambalare, etichetare;
separarea bunurilor proprii de cele primite in custodie etc.
efectiv la stabilirea stocurilor faptice prin masurare, cantarire, cubare sau numararea bunurilor, in prezenta gestionarului. Bunurile constatate faptic sunt inscrise in listele de inventariere, in 3 exemplare, semnate pe fiecare pagina de membrii comisiei si de gestionar.
scriptice din contabilitatea analitica sau sintetica, cu datele din listele de inventariere. Prin compararea stocurilor faptice cu cele scriptice pot rezulta urmatoarele situatii:
a) stocurile faptice corespund cu cele scriptice:
Sf = Ss
in care: Sf = stoc faptic; Ss = stoc scriptic.
b) lipsuri in inventar – situatie in care stocul faptic este mai mic decat stocul scriptic, adica:
Sf < Ss
c)
Sf > Ss
Prima situatie duce la concluzia ca gestiunea este corect administrata; ultimele 2 situatii duc la concluzia ca gestiunea este incorect administrata existand posibilitatea gestionarii frauduloase.
Atat pentru lipsurile cat si pentru plusurile din gestiune, comisia de inventariere solicita nota explicativa de la gestionar si in genereal cere explicatii scrise de la cei ce gestioneaza bunurile contabile, conducatori de compartimente, etc.
Rezultatele inventarierii se vor consemna intr-un proces verbal care trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
data intocmirii;
numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere;
gestiunea inventariata;
data inceperii si data terminarii inventarierii;
rezultatele inventarierii;
concluziile si propunerile comisiei de inventariere cu privire la cauzele plusurilor sau minusurilor constatate si la persoanele vinovate;
volumul stocurilor depreciate;
propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, pentru casarea mijloacelor fixe depreciate.
Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se realizeaza astfel:
Bunurile de natura imobilizarilor, stocurile si celelalte
bunuri se evalueaza la valoarea actuala, numita valoare de inventar.
Creantele si datoriile se evalueaza la valoarea lor nominala.
Creantele si datoriile incerte si in litigu se evalueaza la
valoarea lor de utilitate stabilita in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.
Creantele si datoriile, precum si disponibilitatile in devize
se evalueaza la cursul in vigoare in ultima zi a exercitiului economico-financiar.
Titlurile imobilizate se evalueaza la valoarea de utilitate pe care o
reprezinta pentru unitatea patrimoniala, iar titlurile de plasament, la cursul mediu al ultimei luni a exercitiului, sau la valoarea probabila de negociere.
Toate rezultatele finale ale inventarierii sunt trecute in Registrul-inventar, document obligatoriu pentru fiecare unitate patrimoniala, care se completeaza anual intr-un singur exemplar, dupa ce a fost numerotat, snuruit, parafat si inregistrat la organul fiscal teritorial.
Redam mai jos un model de registru de inventar:
Registru de inventar
(MODEL)
Nr. Pag
|
Nr. crt |
Intrari |
Iesiri |
Alte men-tiuni |
||||||
|
Denumirea bunului |
Nr de inventar |
Data achizitionarii sau realizarii |
Felul si numarul docu-mentului |
Valoare de intrare sau ramasa de recu-perat |
Data iesirii din gestiune |
Valoarea inclusa pe cheltuieli pana la data iesirii |
Valoarea de iesire |
||
Intocmit, Data,
Registru de inventar
(MODEL) 
|
