Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CREDITUL

Finante


CREDITUL

1. Notiune si trasaturi

Necesitatea dezvoltarii activitatilor economice (infiintarea de noi capacitati de productie si modernizarea celor existente, retehnologizarea, crearea de noi locuri de munca etc) presupune un efort financiar suplimentar. Satisfacerea nevoii de resurse financiare suplimentare se realizeaza prin atragerea capitalurilor disponibile pe piata, respectiv prin apelul la creditele bancare, la emisiunile de obligatiuni, la creditele contractate de la organisme financiare 323i87d internationale etc.



Din punct de vedere juridic, creditul este perceput drept o conventie ce intervine intre un creditor si debitorul sau, de regula materializata intr-un inscris (contract), referitoare la producerea, livrarea si plata contravalorii unor utilitati. Din punct de vedere economic, creditul exprima relatii ce se manifesta in cadrul mecanismului economic al unei tari prin intermediul carora sunt mobilizate si apoi distribuite, resurse de capital temporar disponibile, pentru a satisface nevoile de finantare ale intreprinzatorilor, generate de actele de comert pe care acestia le deruleaza, potrivit intereselor lor, fie ele cu caracter productiv sau neproductiv.

Locul si importanta creditului in relatiile social - economice sunt evidentiate prin principalele functii ale acestuia:

a. Functia de redistribuire a capitalurilor - consta mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate, care au nevoie de mijloace financiare. Oferind intreprinzatorilor aceste disponibilitati, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului, contribuind in felul acesta la cresterea avutiei reale a societatii.

Disponibilizarea unui volum nou capitaluri, favorizeaza orientarea rapida a investitiilor spre ramurile si activitatile rentabile si cresterea gradului de adaptare a acestora la cerintele pietei interne si externe.

b. Functia de intensificare si accelerare a procesului de concentrare si centralizare a capitalului - se manifesta prin forta financiara deosebita pe care o creeaza firmelor care beneficiaza de credit, permitandu-le acestora sa obtina conjuncturi favorabile. De asemenea, creditul creeaza posibilitatea sporirii productiei fara a mai fi necesara asteptarea acumularii si capitalizarii profitului generat de capitalul propriu. In acest fel, se obtine un spor de valoare, care poate fi capitalizat in sume mai mari.

c. Functia de economisire a cheltuielilor de circulatie care presupune reducerea cheltuielilor de confectiorare, pastrare si manipulare a semnelor monetare, precum si diminuarea unor cheltuieli specifice procesului de circulatie a marfurilor, prin utilizarea titlurilor de credit ca instrumente de plata sau prin compensarea reciproca a creantelor pe care creditul o poate prilejui.

d. Functia de emisiune, care se manifesta prin punerea in circulatie a mijloacelor banesti suplimentare necesare economiei.

Trasaturile caracteristice creditului sunt:

1. Subiectii raportului de credit (creditorul - cel care da bani cu imprumut si debitorul - cel care ia banii cu imprumut).

2. Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a returna suma imprumutata la data/datele convenite cu creditorul. Rambursarea se poate face integral la o anumita data sau se poate face esalonat la date convenite.

3. Termenul de rambursare sau scadenta este data la care se convine intre subiecti returnarea sumei imprumutate. In unele cazuri creditele se acorda cu perioada de gratie - perioada in care debitorul este scutit de rambursari si chiar plati de dobanda (aceasta se calculeaza insa inclusiv pe perioada de gratie si se varsa ulterior la scadentele convenite). Termenele de rambursare pot fi foarte scurte (o noapte, o zi), scurte (una sau cateva saptamani sau luni), medii (1-5 ani), lungi (5-10-15 ani) sau foarte lungi (peste 20-30 de ani). Plata efectuata de debitor la scadenta include amortizarea, respectiv suma ce ramburseaza imprumutul sau o parte a lui si dobanda.

4. Dobanda reprezinta castigul cuvenit creditorului pentru sumele acordate cu titlul de imprumut.

5. Consimtirea tranzactiei presupune ca suma de bani reprezentand creditul a intrat in posesia debitorului, adica:

creditul a fost inregistrat in contul debitorului ca disponibilitate baneasca a acestuia;

emitentul unei obligatiuni a vandut-o si a incasat contravaloarea ei de piata etc.

6. Consemnarea este acea trasatura a raportului de credit potrivit careia respectivul raport este obiect al unui inscris care atesta: identificarea creditorului si debitorului, suma, data emiterii, scadenta s.a. Emiterea inscrisului (titlu de credit) poate fi facuta fie de debitor, fie de creditor. Cele mai cunoscute inscrisuri sunt: cambia, biletul la ordin, polita, cecul si, pentru cazul in care debitor este statul/o administratie publica, bonul de tezaur si obligatiunea.

7. Transferabilitatea este acea trasatura a raportului de credit potrivit careia un creditor poate transfera/vinde drepturile sale decurgand dintr-un astfel de raport. Aceasta caracteristica genereaza operatii bancare specifice: scontul (legat de titluri in care statul/administratia publica nu este debitor) si lombardarea (legat de titluri in care statul/administratia publica este debitor).

Dupa sfera de creditare se identifica, in principal, urmatoarele categorii de credit:

1. Creditul comercial este creditul acordat de societatile comerciale nefinanciare. Acesta este consemnat in inscrisuri speciale, numite efecte comerciale (cambia, polita s.a.) sau in contractul de vanzare-cumparare intervenit intre parti.

2. Creditul bancar este creditul in care unul dintre parteneri este o banca. Sensul acestui credit este dublu: constituirea disponibilitatilor bancare prin depuneri pe care cei ce economisesc le fac la banci (depozite, depuneri in cont curent) si acordarea de credite de catre banci pentru cei care au lipsa de disponibilitati.

Depozitele sunt depuneri facute la banci cu precizarea caracteristicilor temporale: la vedere, cand depozitarul poate cere lichidarea depozitului in orice moment, cu un eventual preaviz convenit la constituirea acestuia si pe termen, cand din chiar momentul constituirii se stabileste durata depozitului.

Depunerile in cont curent apar de regula pentru persoanele (fizice sau juridice) care isi deschid un cont prin care isi ruleaza incasarile si platile curente. Soldul zilnic al acestui cont este o disponibilitate pe care banca o poate folosi ca sursa de acordare a unor credite.

Avansurile in cont curent, numite si credite de casa sau credite de trezorerie, sunt practicate pentru clientii ce au deschis la banca un cont prin care isi ruleaza in mod obisnuit incasarile si platile.

3. Creditul obligatar este cel in care debitorul emite inscrisuri pe care le plaseaza pe piata de capital si obtine in locul lor resurse financiare pe care le poate utiliza in activitatea sa. Creditul obligatar la care debitor este statul poarta denumirea de credit public.

2. Creditul bancar

2.1. Definirea si formele creditului bancar

Creditul bancar exprima relatii de redistribuire a resurselor financiare intre cei care dispun de aceste resurse si cei care au nevoie de ele, mijlocite prin intermediul bancilor.

Sistemul bancar, definit ca ansamblul institutiilor de credit si a relatiilor ce apar intre acestea, indeplineste o serie de functii specifice in mecanismul economic:

a) colectarea depunerilor;

b) gestiunea mijloacelor de plata;

c) acordarea de credite;

d) consultanta si diferite alte servicii.

Din punct de vedere al functiilor lor, principalele institutii de credit sunt:

1. bancile de emisiune, care emit numerar, ca rezultat al autorizarii lor de catre stat, de regula una in fiecare tara;

2. bancile comerciale sau de depozit, care efectueaza multiple operatiuni bancare, dar cu predilectie constituirea de depozite, operatii in conturi curente ale agentilor economici si creditarea acestora;

3. bancile specializate, care sunt abilitate numai pentru anumite operatiuni, limitandu-si astfel functionalitatea; in cadrul lor se includ: institutii de depozit, institutii de creditare specializate, societati financiare, companii de investitii, banci cooperatiste, case de economii, fonduri de pensii, fonduri de plasamente, case de titluri, banci de afaceri s.a.

In cadrul sistemului bancar, rolul bancilor comerciale este deosebit deoarece ele constituie partea cea mai activa a interfetei intre intreprinzatori, pe de o parte, si procesul de economisire, pe de alta parte, proces in urma caruia se constituie importante surse de finantare a activitatii economice.

Operatiunile de mobilizare a resurselor banesti si de constituire a surselor de creditare poarta denumirea de operatiuni pasive ale bancilor comerciale. Dintre aceste operatiuni cele mai frecvente sunt depozitele, rescontul si capitalul propriu.

Depozitele sunt operatiuni prin care banca primeste in pastrare, pentru un anumit termen si, eventual, in anumite conditii, o suma de bani de la un depunator. Banca poate utiliza aceste sume, in general, cu conditia de a le face disponibile la data convenita si de a le remunera. Prin aceasta banca dispune de surse cu care poate sa raspunda cererilor de creditare pe care i le adreseaza cei ce au temporar lipsa/nevoie de lichiditati. Depozitele reprezinta o forma de mobilizare a capitalurilor si economiilor temporar disponibile si, totodata, o forma de existenta a monedei scripturale. Dupa natura si termenul lor depozitele pot fi la termen si la vedere.

Depozitele la vedere sunt acele depozite de care depunatorii pot dispune in orice moment pentru a efectua din ele plati sau retrageri. Riscul bancii de a folosi aceste depozite este mai mare, motiv pentru care sunt retribuite cu dobanzi mai mici sau chiar deloc. Depozitele la vedere exista, in principal, sub forma conturilor curente, a conturilor de depozit si a certificatelor de depozit.

Depozitele la termen sunt acele depozite constituite pe un termen precizat, convenit intre deponent si banca, beneficiind de o remunerare mai buna datorita certitudinii mai ridicate pe care o are banca in utilizarea pentru creditare a sumelor astfel depuse. In mod curent aceste depozite se intalnesc sub forma conturilor de depozit pentru investitii si a conturilor de economii.

Rescontul este o operatiune prin care o banca ii cedeaza alteia o parte din portofoliul de active, in vederea obtinerii unor disponibilitati pe care sa le poata folosi pentru a acorda noi credite. Portofoliul de active este format din titluri ce atesta datorii pe care un tert le are fata de banca, plasamente pe care aceasta le-a facut in titluri de stat sau pur si simplu credite pe care banca le-a acordat unor clienti ai ei. Unele dintre aceste titluri sunt recreditabile, altele nu. Cele recreditabile sunt oferite de banca detinatoare altor banci, in schimbul sumei pe care ele le reprezinta, dar diminuata cu un comision de cedare/preluare, numit, dupa caz, taxa de scont sau taxa de lombard. Intre titlurile recreditabile se includ efectele comerciale (cambii) si efectele publice (obligatiuni si bonuri de tezaur). Pentru aceasta recreditare (numita si refinantare) bancile apeleaza la o alta banca interesata si cu disponibilitati, la bancile specializate in astfel de operatiuni (numite banci de scont) si la banca centrala.

Capitalul propriu este operatiunea de creare a capitalului prin emisiunea de actiuni si prin acumularea profitului. Sumele rezultate din emisiunea de actiuni formeaza capitalul social folosit, de regula, pentru finantarea dotarii bancii (imobile, mobilier, echipamente electronice, active fixe diverse). Sumele acumulate din profit constituie fondurile de rezerva, create pentru diminuarea unor riscuri prin existenta unei acoperiri asiguratorii.

Operatiunile de creditare a activitatii economice, adica de utilizare a resurselor mobilizate prin operatiunile pasive poarta denumirea de operatiuni active ale bancilor comerciale. Operatiunile active cuprind: creditarea firmelor, creditarea persoanelor particulare si plasamente.

Creditarea firmelor are in vedere asigurarea acestora cu disponibilitati pentru a-si continua activitatea: credite pentru activele fixe si credite pentru cheltuielile de exploatare. Creditele pentru activele fixe au in vedere construirea sau achizitionarea de imobile, terenuri, echipamente, utilaje, instalatii, mijloace de transport s.a. si se dau, de regula, cu garantii, in principal de catre banci specializate. Creditele pentru cheltuielile de exploatare au in vedere reconstituirea surselor banesti imobilizate de intreprinzator in circuitul economic obisnuit: achizitie - productie - livrare.

Creditarea persoanelor particulare are in vedere acordarea de credite indivizilor sau familiilor pentru constructii/achizitii de locuinte, pentru achizitii de bunuri de folosinta indelungata sau pentru acoperirea unor cheltuieli curente.

Plasamentele reprezinta achizitia de efecte publice si actiuni in vederea utilizarii eficiente a resurselor disponibile in conditiile asigurarii unei lichiditati suficient de mari a acestor utilizari. Aceasta conditie este reglementata in cele mai multe tari ca masura de diminuare a riscului de lichiditate. Plasamentul in efecte publice este stimulat prin riscul lor mic, adesea minim, si prin raportul atragator risc/castig. In cadrul acestor clase de operatiuni active, cele mai frecvent intalnite sunt scontarea, imprumutul cu gaj in efecte, avansurile in cont si creditele specializate.

Scontarea este operatiunea prin care o banca preia in sarcina un credit atestat printr-un efect comercial emis de un agent economic debitor in beneficiul altui agent economic creditor. Pentru operatiunea realizata banca pretinde, in mod justificat, o remunerare pentru imobilizarea resurselor sale. Aceasta remunerare exprimata in unitati monetare se numeste scont, iar atunci cand este exprimata procentual se numeste taxa de scont. Marimea taxei de scont este stabilita de catre fiecare banca in parte, in raport cu strategia si politica ei de creditare, cu elementele conjuncturale care o determina sa amplifice sau sa diminueze oferta de credit, ca si cu taxa oficiala de scont, practicata de Banca Centrala in refinantarea bancilor comerciale prin operatiunea de rescont, efectuata de acestea in legatura cu portofoliile lor de active.

Imprumutul cu gaj in efecte este operatiunea prin care banca acorda un credit primind in schimb un gaj in efecte comerciale sau publice sau in actiuni. Marimea creditului este sub nivelul valorilor nominale ale efectelor gajate.

Avansurile in cont sunt operatiuni prin care banca efectueaza plati din contul unui client, pe baza cecurilor emise de el, chiar in cazul in care acesta nu are disponibil.

Creditele specializate sunt operatiuni de creditare intervenite in legatura cu situatii specifice, de o anumita natura (ex. creditul sezonier, creditul de prefinantare, acordat de banca unui furnizor pentru livrari facute unui beneficiar extern sau in cadrul unei licitatii publice etc).

Creditele bancare pot fi clasificate in functie mai multe criterii, intre care enumeram:

- dupa termenul de rambursare:

a)     Credite pe termen scurt - incepand de la 24 de ore (overnight - de pe o zi pe alta) pana de regula la 1 an sau pe durata unui ciclu de productie.

b)     Credite pe termen mediu - intre 1 si 5 ani si au ca obiectiv operatiuni de investitii, de import sau export, cumpararea de obiecte de folosinta indelungata (de exemplu autoturisme).

c)     Credite pe termen lung - pana la 25-30 de ani pentru finantari de obiective importante, pentru retehnologizari de mare amploare si pentru constructia de imobile (rezidentiale sau de alt tip).

- dupa obiectul creditului:

a)     Credite pentru activitati de productie si comert - fie pentru finantarea capitalului circulant, fie pentru investitii.

b)     Credite de consum - de regula pe termen scurt pentru acoperirea unor cheltuieli personale in cazul persoanelor fizice.

c)     Credite pentru activitati de export sau import.

d)     Credite comerciale - acordate pe baza efectelor de comert care sunt scontate (creditele de scont, factoringul si forfetarea).

- dupa natura juridica a beneficiarului de credit:

a)     Credite pentru persoane juridice nebancare (agenti economici).

b)     Credite pentru persoane fizice - care pot fi credite de consum sau ipotecare.

c)     Credite acordate agentiilor guvernamentale (credite publice).

- dupa modalitatea de rambursare:

a)     Credite rambursate intr-o singura transa, la scadenta.

b)     Credite rambursate prin anuitati constante (periodic se plateste o suma constanta care cuprinde o parte de capital si o parte din dobanda aferenta capitalului).

c)     Credite rambursate prin amortizari constante (capitalul imprumutat se imparte la numarul de rambursari iar dobanda se calculeaza la soldul restant si ca atare platile periodice sunt descrescatoare in timp).

- dupa garantie:

a)      Credite acoperite cu active reale si/sau financiare.

b)      Credite neacoperite de garantii reale si/sau financiare (numite credit cu garantie personala).

c)      Credite acoperite cu ipoteci asupra cladirilor si terenurilor.


Document Info


Accesari: 2096
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )