Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Functionalitatea mecanismului financiar

Finante




Functionalitatea mecanismului financiar




Īn principiu, un mecanism financiar-monetar poate functiona cu un grad mai mare sau mai mic de functionalitate, exprimata prin ritmul si continuitatea fluxurilor banesti, asigurānd corelarea lor (directa sau indirecta) cu cele reale. Necorelarea sau blocarea acestor fluxuri impun reactii de adaptare a mecanismului financiar-monetar īn functiune, la un moment dat, mergānd pāna la reconstructia sa, pentru a-i spori functionalitatea.

Īn esenta sa, functionalitatea mecanismului financiar consta īn capacitatea acestuia de a asigura, din punct de vedere tehnic, derularea continua a fluxurilor financiar-monetare, si, concomitent, de a favoriza realizarea cu eficienta cāt mai ridicata a proceselor materiale ale reproductiei. Acest concept se refera, deci, atāt la modul de desfasurare īn sine a fluxurilor financiar-monetare, cāt si la impactul functionarii mecanismului asupra eficientei economico-financiare a activitatilor respective. Īn consecinta, un grad mai īnalt de functionalitate a mecanismului financiar presupune, īn mod implicit, evitarea sau limitarea fenomenului de blocaj financiar, ca si posibilitatea corectarii eventualelor dereglari survenite, astfel īncāt, pe ansamblu, fluxurile financiar-monetare sa aiba continuitate si sa serveasca realizarii fluxurilor reale.

Īn acelasi timp, asupra functionalitatii mecanismului financiar exercita o influenta decisiva parametrii cantitativi si calitativi la care se desfasoara fluxurile reale din economie. Īn conditii normale de derulare a acestora din urma, mecanismul financiar construit corect are asigurat un grad ridicat de functionalitate. Dimpotriva, o dereglare a fluxurilor reale poate atrage dupa sine si perturbarea sau chiar blocarea celor financiare. De aceea, devine necesar ca mecanismul financiar­monetar (global) sa dispuna, prin constructia sa, de capacitatea de a se autoregla, permitānd derularea fluxurilor si prin substituiri functionale īntre mecanismele aferente fondurilor banesti ce se formeaza si utilizeaza

Privind mecanismul financiar-monetar (global) ca un ansamblu mecanisme (de mai mica complexitate) interconectate, devine evident ca performantele atinse īn functionarea mecanismului financiar-monetar se bazeaza pe modul cum functioneaza fiecare mecanism interconectat. Dar, īn acelasi timp, ele depind si de calitatea conexiunilor si a angrenajului compus din mecanismele interconectate. Aceasta presupune ca īnca īn faza "constructiei" sa fi fost create premisele necesare corelarii si complementaritatii fluxurilor financiar-monetare. Īn acest sens, īsi gaseste aplicabilitate, prin adaptarea la specificul fenomenelor economico-financiare, principiul vaselor comunicante (preluat tot din fizica), care poate fi pus la baza sistemului de fonduri financiare constituite si utilizate la scara economiei nationale.

Īn acest sens, trebuie sa se porneasca de la cunoasterea cadrului obiectiv al constituirii distribuirii de fonduri banesti la nivelul diferitelor entitati economice si sociale, identificānd conexiunile necesare si creānd, pe baze rationale, conditiile "comunicarii" īntre acestea. Aplicarea principiului vaselor comunicante la acest domeniu devine, astfel, posibila considerānd fiecare fond sau tip de fond financiar īn ipostaza de vas īn care se acumuleaza resurse banesti, prin fluxuri de intrare si din care se distribuie resursele potrivit destinatiilor fiecaruia (prin fluxuri de iesire). Concomitent, caracterul dinamic al fenomenelor economice generatoare si consumatoare de resurse banesti la nivelul fiecarui fond determina ecarturi īntre fluxurile de intrare si iesire, atāt ca volum, cāt si temporale, ceea ce antreneaza aparitia de excedente (la nivelul unor fonduri) si de deficite (la nivelul altora).

Or, īn conditii prestabilite prin constructia mecanismului financiar, este posibila si necesara redistribuirea resurselor disponibile pe "canale" adecvate de comunicare īntre fondurile aflate, la un moment dat, īn situatii inverse. Redistribuirea se poate realiza, fie direct, fie indirect, cu implicarea unor intermediari, respectiv a pietei financiare. Astfel, neconcordantele īn derularea fluxurilor de intrare-iesire la fondurile banesti, care ar provoca blocarea partiala sau totala a unora, sunt contracarate prin reorientarea adecvata a altora, asigurānd continuitatea lor pe ansamblu si functionarea mecanismului financiar-monetar. Īn acest context, nu este exclusa nici posibilitatea sporirii masei banesti īn circulatie, implicānd emisiunea monetara, ca suport al derularii unor noi fluxuri financiare, dar aceasta numai īn limite impuse de cerintele echilibrului monetar.



Avānd la baza principiul vaselor comunicante, eventualele dereglari ale fluxurilor financiare, concretizate prin blocaje la nivelul unor fonduri deficitare, pot fi atenuate sau contracarate, prin preluarea temporara a functiilor mecanismelor acestora, de catre mecanismele fondurilor care īnregistreaza excedente, īnsa numai īn limitele impuse de echilibrarea lor pe ansamblu.

Exemplul cel mai ilustrativ de substituire functionala angreneaza mecanismele fondurilor financiare ale agentilor economici si pe cele de creditare, mai ales bancara. Astfel, īn situatia unor dereglari temporare sau a unui blocaj la nivelul fondurilor proprii administrate de catre agentii economici, pot intra īn functiune mecanisme ale creditului, care permit efectuarea de plati pe seama resurselor banesti īmprumutate de catre acestia. Ulterior, pe masura restabilirii conditiilor de functionare normala a mecanismelor fondurilor īntreprinderilor, devine posibila reluarea fluxurilor financiar-monetare obisnuite, inclusiv a celor pentru restituirea īmprumuturilor.

Tot ca o expresie a substituirilor functionale si autoreglarii mecanismului financiar­monetar, ne apare si situatia īn care resursele fondului bugetar sunt insuficiente fata de nevoile de finantare ale statului si se apeleaza la īmprumuturi pentru acoperirea unei parti a cheltuielilor publice. Īn acest caz, are loc o substituire functionala īntre mecanismul fondului bugetar si cel al īmprumutului (creditului) public, acesta din urma preluānd si asigurānd continuitatea fluxurilor financiare la care participa statul prin redistribuirea disponibilitatilor banesti ale creditorilor sai.

Pe un plan mai larg, redistribuirea resurselor banesti disponibile, prin mecanismul creditului, constituie o necesitate obiectiva si o premisa indispensabila asigurarii functionalitatii mecanismului financiar global si a celui economic, de ansamblu.

Pe de alta parte, substituirea functionala īntre mecanismele fondurilor financiare presupune si respectarea anumitor conditii. Astfel, īn principiu, redistribuirea resurselor banesti si substituirea functionala a fondurilor īntreprinderii prin mecanismul creditului trebuie sa se īncadreze īn limita sumei disponibilitatilor create la alte fonduri si a emisiunii monetare justificate, pentru prezervarea puterii de cumparare a monedei. Aceasta conditie decurge organic din īntrepatrunderea obiectiva a fluxurilor de constituire-distribuire a fondurilor banesti, inclusiv a celor administrate de catre banci, cu emisiunea monetara antrenata de operatiunile bazate pe relatii de credit.

Asadar, īn limitele impuse de caracterul limitat al resurselor banesti utilizabile, substituirile functionale si autoreglarea sporesc functionalitatea mecanismului financiar-monetar, facilitānd derularea fluxurilor reale si influentānd pozitiv evolutia economiei.

Īn acelasi timp constatam ca pentru fiecare fond banesc, proportiile si durata functionarii substituirilor functionale depind, īn mod obiectiv, de evolutia īnregistrata īn planul fluxurilor reale cu care se interconditioneaza cele financiare. Dereglarea pe termen lung si la dimensiuni mari a celor reale nu mai permite functionarea mecanismului prin substituiri functionale si autoreglareafluxurilor financiar-monetare. Īn acest sens, functionalitatea mecanismului financiar-monetar este conditionata, nu numai de calitatile sale functionale, ci, mai ales, de nivelul cantitativ si calitativ al activitatii economico-sociale, care genereaza fluxurile reale, a caror derulare la parametrii normali ramāne conditia sine qua non a functionarii īntregului mecanism economic.



Īn gradul de functionalitate a mecanismului financiar se reflecta si conexiunile specifice functionarii acestui mecanism. Īn acest sens se disting doua tipuri de conexiuni īntre mecanismul financiar si dimensiunile cantitative si calitative ale activitatii economice si sociale, generatoare de fluxuri reale:

a) conexiunea directa care reflecta actiunea factorilor economici si sociali din sfera fluxurilor reale asupra derularii fluxurilor financiar-monetare. Aceasta conexiune concretizeaza impactul pozitiv al activitatii economice si sociale: derularea normala a fluxurilor reale repercuteaza favorabil īn planul derularii fluxurilor financiar-monetare, determinānd o functionalitate ridicata a acestora. Īn cazul unor dereglari īn planul activitatii materiale, respectiv al fluxurilor reale, aceasta conexiune antreneaza o diminuare a functionalitatii mecanismului financiar, mergānd pāna la blocarea acestuia.

b) conexiunea inversa care evidentiaza impactul organizarii si derularii fluxurilor financiar-monetare asupra activitatilor economico-sociale, aceasta favorizānd sau limitānd posibilitatile de īnfaptuire a fluxurilor reale.

La rāndul sau, īn manifestarea conexiunii inverse se disting doua nivele cu doua tipuri de reactii:

- nivelul microeconomic, caracterizat prin reactia primara a factorilor de decizie financiara fata de conditiile de derulare a fluxurilor reale. Acesti factori actioneaza de pe pozitiile mecanismului financiar si adopta solutii pentru īmbunatatirea cadrului de derulare a fluxurilor reale, cointeresānd factorii responsabili de buna desfasurare a activitatii economice.

- nivelul macroeconomic - īn masura īn care aceasta reactie primara nu conduce la corectarea fluxurilor reale, iar dereglarile iau proportii mari si se generalizeaza la scara economiei nationale. In acest caz, devine posibila si necesara manifestarea conexiunii inverse ca o reactie secundara posibila numai la nivel macroeconomic. Masurile de īntreprins īn aceste conditii, sunt de competenta factorilor de decizie financiar-monetara situati la nivel macroeconomic (banca centrala, guvernul etc.). Asemenea decizii au impact major si pot conduce la restructurarea mecanismului financiar-monetar, antrenānd modificari profunde, menite sa faca acest mecanism mai eficient īn concordanta cu obiectivele majore ale dezvoltarii economice si sociale.

Tocmai pornind de la aceste conexiuni cu suport obiectiv, īn conceperea si functionarea mecanismului financiar s-a dovedit posibil si necesar sa se includa īn structura sa pārghii de tipul stabilizatorilor īncorporati īn mecanismele economiei de piata, confruntate, uneori cu disfunctionalitati majore.



loading...











Document Info


Accesari: 1842
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )