Legat direct de finantare si pornind de la dificultatile pe care le intampina IMM din Romania in tentativele lor de a-si asigura mijloacele banesti a devenit necesara constituirea unor modalitati si mecanisme de sprijin a acestei categorii de intreprinderi. Date fiind rolul important pe care il au IMM in actuala etapa de dezvoltare a economiei romanesti si incapacitatea economiei nationale, implicit a statului de a finanta dezvoltarea lor, accesul greoi, datorita lipsei garantiilor materiale corespunzatoare, la sursele de finantare externa (in principal credite), a devenit deosebit de importanta infiintarea unor fonduri de garantare a creditelor, prin care statul ofera garantarea partiala a creditelor solicitate de la institutiile financiare.
Pana in prezent, s-au infiintat si functioneaza mai multe asemenea fonduri de garantare
- Fondul Roman de Garantare a Creditelor, proiectat si finantat cu contributia guvernelor roman, canadian si austriac, infiintat in 1992;
- Fondul de Garantare a Creditului Rural, infiintat in 1994 de Ministerul Agriculturii, impreuna cu un grup de banci romanesti, beneficiind de asistenta PHARE;
- Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, infiintate de guvernul roman in anul 2001.
Caracteristica lor principala consta in divizarea riscului aferent creditarii in anumite proportii, intre organizatia furnizoare de credite, de regula banca si fondul de garantare. Practica finantarilor de acest tip releva ca fondul de garantare isi asuma cea mai mare parte a riscului, cel mai adesea intre 60–80 %.
Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM este detinut in intregime de stat, dar este administrat de Agentia Nationala pentru IMM si Cooperatie, care pune la dispozitia unitatilor economice: garantii acoperind 75% din valoarea totala a imprumuturilor pe termen mediu si lung, garantii acoperind 60% din valoarea imprumuturilor pe termen scurt si a liniilor de credit si scrisori de garantie pentru proiectele aprobate si consultanta corespunzatoare.
Fondul Roman de Garantare pentru intreprinzatorii privati este organizat prin constituirea unui actionariat provenind din mediul bancar si al institutiilor financiare; ofera garantii acoperind maxim 70 din valoarea totala a imprumuturilor pe termen scurt, mediu sau lung, precum si pentru liniile de credit; pune la dispozitie scrisori de garantie bancara, acorda consultanta pentru unitatile economice ale caror proiecte au fost aprobate.
Aceste fonduri constituie singura solutie posibila atunci cand conditiile de creditare se inaspresc. Potrivit punctului de vedere a Bancii Nationale a Romaniei, resursele unui asemenea fond sunt asigurate de institutii financiar-bancare si nebancare si are rolul de a prelua o parte din riscul de creditare unei unitati creditoare, prin garantarea unei parti din serviciul datoriei unui debitor, in cazul incapacitatii de plata. Intreprinzatorul sau intreprinderea care apeleaza la fondurile de garantare trebuie sa-si achite, pe langa datoria corespunzatoare fata de banca, un comision de garantare, care variaza intre 0,8 si 3
In esenta, mecanismul de garantare functioneaza astfel:
- intreprinzatorul, intreprinderea mica sau mijlocie, in calitate de solicitant de credite, se adreseaza unei banci sau unei alte institutii financiare pentru a obtine finantarea necesara si in acest scop furnizeaza documentatia solicitata, din care sa reiasa viabilitatea afacerii care formeaza obiectul finantarii solicitate;
- in cazul in care din analiza acestei cereri rezulta ca afacerea pentru care se solicita creditul este viabila, dar intreprinzatorul respectiv nu poseda garantiile solicitate de banca, aceasta poate accepta finantarea sa de principiu si il recomanda unui fond de garantare a creditului pe care banca respectiva urmeaza sa-l acorde;
- intreprinzatorul prezinta fondului de garantare un exemplar din documentatia pentru credit depusa la banca si examinata de aceasta. Daca in urma garantiei, fondul de garantare considera ca proiectul poate fi garantat, isi da acordul de principiu sub forma unui mandat sau certificat de garantare pentru intreprinzatorul respectiv;
- intre fondul de garantare si banca se incheie un contract de garantare a creditului cu precizarea clara a conditiilor (marimea garantiei, perioada etc.);
- intre fondul de garantare si intreprindere se incheie un contract in care se specifica obligatiile asumate in garantarea creditului si se prevad obligatiile solicitantului de credit fata de fondul de garantare, care se refera, de regula, la un comision de analiza a cererii de garantare si la un comision anual de garantare, calculat ca procent din valoarea garantiei, pentru suma ramasa de rambursat;
- intre intreprindere si banca se incheie contractul de credit bancar cu precizarea tuturor conditiilor creditului (valoare, costuri, perioada de rambursare, garantii etc.);
- acordarea efectiva a creditului conform destinatiei contractate;
- rambursarea creditului si plata dobanzilor aferente, precum si plata comisionului de garantare.
In situatia in care intreprinderea care a contractat creditul nu reuseste performantele economice proiectate si nu este in masura sa ramburseze creditul, partial sau total, atunci se aplica prevederile contractului de garantare si fondul de garantare plateste bancii sumele aferente garantiei asumate, corelat cu valoarea creditului nerambursat.
Principalul avantaj al finantarii IMM in conditiile implicarii fondului de garantare este obtinerea de credite fara a avea garantiile necesare, care altfel nu ar fi acordate. Dezavantajele acestei metode de garantare a finantarilor nerambursabile rezida din procesul mai complicat de obtinere a creditului si in costurile suplimentare implicate (costurile de garantare fiind neglijabile).
Un alt mecanism similar garantiilor oferite de fondurile de garantare a creditelor, special constituite in acest scop, il reprezinta asigurarea riscului de credit de catre o societate de asigurare. Acest sistem permite obtinerea de credite fara garantii materiale, intreprinderile suportand in schimb costul primei de asigurare incheiate de banca cu societatea de asigurare agreata, procedura fiind asemanatoare cu cea descrisa la fondurile de garantare.
Amandoua aceste modalitati de sprijin pentru finantarea IMM din Romania, asa cum au fost ele constituite si functioneaza de fapt, pe baze comerciale, dezvolta costuri de tranzactii ridicate, sunt greu accesibile prin formalitatile multiple pe care le presupun si procedurile ce trebuie urmate. De aceea, intreprinderile apeleaza la ele numai atunci cand chiar au epuizat celelalte posibilitati.
|
