INtRODUCERE
Pe langa transporturi, pentru a se asigura o buna desfasurare a schimburilor internationale este necesara prezenta unei activitati complementare transporturilor, al carui rol este de a creste eficienta comertului exterior. Este vorba despre activitatea de expeditie internationala, activitate care se reflecta in mai multe domenii.
PREZENTAREA TEMEI
Expeditiile internationale
Expeditorul international poate contribui intr-un mod direct la promovarea exportului pe o anumita piata si poate influenta intr-un mod vital eficienta comertului exterior al unui stat.
Activitatea de expeditie internationala este de o mare importanta si in promovarea schimburilor internationale si in exercitarea tranzitului, efectele existentei acestei activitati resimtindu-se in mai multe domenii
expedierea marfurilor;
cresterea utilizarii transportului multimodal;
modernizarea inmfrastructurii de transport;
imbunatatirea activitatii de tranzitare.
Avand in vedere dinamica accentuata a comertului mondial dupa 1945, atat ca si volum, cat si ca si structura, participarea statelor la comentul si schimburile internationle—in condtiile adancirii divizinii internationale a muncii—au ridicat sarcini tot mai mari si complexe transporturilor, determinate in special de extinderea permanenta a gamei de produse, care au inceput sa fie transportate la distante tot mai mari, strabatand zond cu conditii de temperatura, umiditate si precipitatii foarte diferite.
Extinderea si cresterea complexitatii activitatii de comert exterior, precum si existenta unor posibilitati diferite de transport a marfurilor din locul de productie spre locul de destinatie, aparitia unui numar tot mai mare de reglementari internationale in domeniul comertului exterior (si pe teritoriul statelor care in timpul transportului urmau a fi tranzitate), necesitatea asigurarii unor operatiuni si servicii conexe pentru realizarea transporturilor de marfuri in conditii bune au dus la cresterea complexitatii activitatii legate de realizarea si vanzarea diverselor produse pe diverse piete. Astfel, volumul de cunostinte necesare desfasurarii acestei activitati a depasit sfera cunostintelor legate de comert, conducand—prin diviziunea muncii in ramura comertului—la aparitia unei noi ramuri, cu specific comercial bine determinat: expeditia internationala
Expeditorii pot sa asigure comerciantilor care vand marfuri ce fac obiectul comertului exterior asistenta si servicii care preced incheierea contractelor de vanzare-cumparare externa sau servicii care se presteaza de catre acestia dupa ce a avut loc incheierea contractului de vanzare-cumparare.
Aceste servicii sunt de natura diferita si privesc:
acordarea de consultatii (economice, tehnice, juridice) privind interpretarea termenilor si a conditiilor de livrare, la incheierea contractelor de comert exterior—informand comerciantii cu privire la cele mai adecvate conditii de livrare si de ncarcare/descarcare care pot fi alese intr-un anumit caz, focalizandu-se asupra drepturilor si obligatiilor partilor in ceea ce priveste transportul si expeditie marfii care face obiectul comertului exterior; inca din anul 1936 a existat necesitatea simplificarii operatiunilor privind vanzarea-cumpararea marfurilor ce fac obiectul comertului exterior, elaborandu-se reguli care sa permita interpretarea uniforma a conditiilor de livrare in comertul international (regulile INCOTERMS), conditii care au fost revizuite sub auspiciile Camerei Internationale de Comert in 1990;
efectuarea de calcule privind nivelul cheltuielilor de transport si a celor accesorii legate de vanzarea si deplasarea marfurilor in cauza—nivelul acestor cheltuieli fiind atat in atentia vanzatorului, cat si in atentia cumparatorului, inca inainte de a finaliza semnarea contractului de vanzare-cumparare, aceste cheltuieli putand influenta capacitatea de realizarea a respectivelor marfuri pe o anumita piata, atragand atentia partilor implicate in comert cu privire la rentabilitatea operatiunii respective;
informarea clientului cu privire la alegerea celor mai adecvate, mai rapide si mai economice mijloace de transport—alegerea mijlocului de transport facandu-se—cu exceptia cazurilor cand pozitia geografica a locului de expeditie si de destinatie impune folosirea unui anume mod de transport—in functie de natura marfii, grutatea si volumul ei, de urgenta cu care marfurile trebuie sa ajunga la destinatie, de tarifele pentre diversele modalitati de transport si de parcursul optim pe care marfurile trebuie sa-l urmeze pentru a ajunge in bune conditii la destinatie;
informarea comerciantilor cu privire la modul de prezentare a marfurilor la transport—fiind cel mai in masura sa recomande expeditorului (comerciantului) tipul de ambalaj optim (din punct de vedere tehnic, economic si comercial) care sa permita transportul marfii in siguranta, conservarea calitatilor estetice si comerciale ale marfii in timpul transportului si sa faciliteze manipularea lesnicioasa si cu cheltuieli minime, precum si marcarea corecta a ambalajelor si utilizarea unor tehnologii moderne de transport (pachetizarea, paletizarea, containerizarea);
incheie contractul de transport cu carausul—se face apeland la expeditor deoarece acesta este mai aproape de evenimentele care influenteaza starea comertului international si simte mai bine pulsatiile tehnice, comerciale juridice, economice si chiar politice care se manifesta, expeditorul fiind solicitat in a incheia contractul de transport in special in cazul transportului maritim si fluvial, unele case de expeditie specializandu-se numai in activitatea de brokeraj, avand ca si obiect de activitate numai navlosirea si intermedierea angajarilor de nave;
asigura riscurile de transport—acest lucru fiind avantajos si pentru comerciant datarita faptului ca, intretinand relatii continui cu asiguratorii, se poate obtine o prima de asigurare mai avantajoasa si poate contribui la recuperarea operativa de catre asigurati a daunelor eventuale produse in timpul deplasarii sau manipularii marfii, de asemenea, expeditorul este mai capabil sa aprecieze riscurile la care este expusa marfa in timpul deplasarii si poate sa recomande utilizarea unui unei anumite conditii de asigurare, care—in functie de mijlocul de transport si de ruta si distanta—sa asigure o protectie maxima a marfii, cu cheltuieli minime;
intocmirea documentelor de expeditie si de transport—expeditorul ingrijandu-se de intocmirea corecta si de emiterea tuturor documentelor de transport, iar in unele cazuri, (atunci cand conditiile din acreditiv o cer), expeditorul poate sa emita propriile sale documente elaborate de FIATA (Federatia Internationala a Tranzitarilor si Asimilatiloe Acestora), organizatie care isi are isediul juridic la Berna si sediul secretariatului sau general la Zurich, reunind membri din peste 100 de tari. Principalele documente emise de catre expeditor sunt:
F.C.R. (Forwarding Agents Certificate of Receipt)—prin care expeditorul certifica faptul ca a preluat o marfa pentru a o expedia unei persoane sau pentru a o pastra la dispozitia acesteia;
F.C.T. (Forwarding Agents Certificate of Transport)—prin care expeditorul certifica preluarea unei marfi care urmeaza a fi expediata prin grija sa unui destinatar, in conformitate cu instructiunile pe care la ve primi;
F.B.L. (Fiata Combined Bill of Lading)—aceste fiind de fapt un conosament de casa al expeditorului; este un conosament direct care se elibereaza de catre expeditor in cazul transporturilor multimodale, acoperind intregul parcurs al marfii, pana la destinatie;
F.W.R. (Fiata Warehouse Receipt)—fiind o recipisa de depozit FIATA, care se elibereaza de catre expeditor in cazul preluarii marfurilor in depozitele sale;
traficul de grupaj, facand—prin gruparea unei parti din marfurile incredintate (cele de mic tonaj)—sa se obtina conditii mai bune de utilizare a mijloacelor de transport, obtinand tarife mai avantajoase din partea transportatorului, tarifele percepute in cazul vagoanelor complete sau collective fiind cu 100-300 % mai mici fata de tarifele percepute in cazul expeditiei de coletarie ; de asemenea se reduce durata transportului (cu 50-70 %), reducandu-se numarul si durata transbordarilor si simplificarea formalitatilor de expediere;
traficul de grupaj, facand—prin gruparea unei parti din marfurile incredintate (cele de mic tonaj)—sa se obtina conditii mai bune de utilizare a mijloacelor de transport, obtinand tarife mai avantajoase din partea transportatorului, tarifele percepute in cazul vagoanelor complete sau collective fiind cu 100-300 % mai mici fata de tarifele percepute in cazul expeditiei de coletarie ; de asemenea se reduce durata transportului (cu 50-70 %), reducandu-se numarul si durata transbordarilor si simplificarea formalitatilor de expediere;
vamuirea marfurilor—intocmind documentatiile necesare realizarii formalitatilor vamale, in unele cazuri platind chiar si taxele vamale, recuperandu-le mai apoi de la clientii sai; el este in masura sa dea informatii exacte clientilor sai pentru ca acestia sa-si creasca eficienta comertului lor exterior si poate sa furnizeze date privind posibila evolutie a modalitatilor in materie de vamuire la import;
depozitarea si distribuirea marfurilor din depozite—marfurile avand posibilitatea de a fi supuse unor operatiuni de sortare, conservare, finisare, etichetare, ambalare si marcare, in functie de natura marfurilor si de cerintele fiecarui client in parte, din depozitele expeditorului vanzandu-se marfurile atunci cand conjunctura este favorabila pe piata, fara a fi necesara plata anticipata a drepturilor de import, aceste fiind achitate atunci cand are loc si vanzarea lor catre un client. Aceste lucruri se intampla in cazul importului, iar in cazul esportului (sau a reexportului) marfurile pot fi depozitate in depozitele unui expeditor in vederea asteptarii unui mijloc de transport (in cazul transportului multimodal) sau in cazuri fortuite (cand de exemplu destinatarul refuza marfa);
supravegherea deplasarii marfurilor pe parcurs si avizarea prompta a celor interesati—realizandu-se prin agentii si relatiile pe care le are si le poate intretine datorita mijloacelor moderne de comunicatie (telefon, fax, telex, telegraf, internet), expeditorul fiind in masura ca in orice moment sa stie locul in care se afla o anumita partida de marfa in timpul deplasarii acesteia de la locul de expediere spre cel de destinatie, avand capacitatea de a-i informa pe cei interesati cu privire la aceste lucruri mai ieftin si mai rapid decat daca acestia ar fi actionat pe cont propriu in vederea obtinerii acestor informatii; de asemenea, expeditorul, pe parcursul deplasarii marfii spre destinatia ei poate sa presteze o serie de servicii conexe (hranirea sau adaparea animalelor, insotirea transporturilor speciale, a marfurilor cu regim special de viteza);
verificarea, plata si decontarea cheltuielilor de transport si a celor accesorii—expeditorul, in cadrul mandatului primit, efectuand plati curente in contul clientilor sai catre diversii participanti in lantul de transport, efectuand plati catre carausi si administratiile portuare sau alti participanti, catre asiguratori, exspeditorul fiind competent in vederea verificarii deconturilor prezentate de terti (depistand eventualele erori deoarece este la current cu miscarea preturilor n aceste domenii), facilitand pe deasupra si plata acestor cheltuieli in mod centralizat si economic, permitand intocmirea de deconturi unice pentru toate marfurile si relatiile pe care le deserveste, precum si o mai buna urmarire a preturilor si eficientei la comerciantii implicati in schimburi internationale.
|
