BAZINUL VAII TOPOLNITA

Valea Topolnita strabate de la nord la sud partea podisului dinspre Dunare. Fenomenele carstice sint prezente numai in zona cursului superior al riului, intre localitatile Prejna si Bunoaica; avind o amploar 959c23j e deosebita la sud de Balta (fig. 129). In partea sa superioara, bazinul Tppolnitei are un pronuntat caracter asimetric, afluentii mai importanti venind de pe dreapta; ei strabat bara de calcare, cel mai adesea prin trasee subterane, cursurile de suprafata fiind destul de scurte. Cele mai evoluate fenomene carstice se intilnesc in complexul Topolnita-Epuran. La nord de acest complex intilnim formele carstice din preajma localitatii Balta, lacul carstic de pe traseul piriului Baltii, Pestera Mare de la Balta, Pestera din Dealul Curecea etc. Formele carstice de suprafata sint bine reprezentate: numeroase lapiezuri si doline s-au format pe Dealul Prosacului, Dealul Pietrelor, Dealul Cusacu si in Dealul Virtoape.

Traseul 1. Drobeta-Turnu Severin -corn. Ciresu - Pestera Topolnita - satul Jupinesti - Pestera lui Epuran - Pestera Gramei (fig. 129).

Se porneste din Drobeta-Turnu Severin inspre nord, pe drumul care duce la com. Ciresu, situata la vreo 30 km. Se merge apoi inspre satul Jupinesti circa 1 km, pina la prima bifurcatie. Apoi, pe ramificatia din dreapta inca 2 km si se ajunge la "Varnite', o mica platforma pe dreapta, unde inainte functionau citeva varnite (cuptoare de var). De aici o poteca partial amenajata, care se desface din drum inspre stinga, conduce pe la partea superioara a Cheilor Topolnitei, la deschiderea superioara a Pesterii Topolnita, cunoscuta sub numele de Pestera Femeii. Aceasta intrare este inchisa cu o poarta metalica.

Pentru intrarea Gura Prosacului se coboara de la Pestera Femeii urmind in continuare poteca pe care am venit, sau de la "Varnite', pe un drum de care, prin padure, in Valea Topolnitei, apoi se continua pe firul vaii pina la imensul portal prin care dispare in subteran Topolnita (traseul 1 B).

Tot de la "Varnite' se poate cobori inspre sud pentru cea de a treia intrare a Pesterii Topolnita, Gaura lui Ciocirdie, prin care apar la zi toate apele patrunse in subteran prin diferite puncte.

In sfirsit, pentru cea de a patra deschidere, prin care intra piriul Gaurinti, se coboara de la "Varnite' in vale sau se porneste din drumul pe care am venit inainte de a incepe urcusul pe Dealul Prosacu si se continua pe firul vaii pina la deschidere, alcatuita de fapt din doua guri de acces, dintre care una este situata mai sus si nu mai primeste apa (traseul IA).

Atit piriul Topolnita cit si piriul Gaurinti pierd (partial sau total) apa in amonte in perioade de seceta prelungita; aceasta nu mai ajunge in reteaua subterana a pesterii prin deschideri penetrabile, ci printr-o retea inferioara impenetrabila. In special Topolnita pierde in permanenta o cantitate mare de apa la contactul cu bara de calcare de la Piatra Pirciului, situata mai in amonte.

In Dealul Prosacu, in afara Pesterii Topolnita, mai exista inca alte doua pesteri si doua avene, dar acestea sint mici si lipsite de importanta.

Pentru Pestera lui Epuran se pleaca tot din comuna Ciresu sau de la "Varnite' peste Cornetul Jupinestilor. Se merge pina in satul, Jupinesti si acolo unde soseaua care continua inspre comuna Balta intilneste Lunca Po-noratului se coteste la dreapta o data cu piriul, inspre peretii de calcar care alcatuiesc o vale oarba. Spre mijlocul acesteia, la baza unui perete vertical impresionant se afla deschiderea pesterii, marcata de niste blocuri prabusite. Piriul Ponoratului se pierde in subteran prin citeva ponoare; intrarea pesterii se afla la 15 m deasupra ponorului principal.

Fig. 129 Schita finului Vaii Topoltiita intre Ciresu si Ponorat

Dupa vizitarea Pesterii lui Epuran revenim la drum si continuam sa mergem inspre comuna Balta pina la ultima casa din Jupinesti, situata pe platoul dealului Cusacu. Mai inaintam inca vreo 50 - 60 m, apoi o cotim la dreapta pe o poteca, pina la niste varnite. Linga aceste cuptoare de var exista o vale putin adinca, Croavele Pesterii, pe fundul careia ponorasc niste izvoare temporare, probabil in dreptul capatului Pesterii Grama. Mergind in continuare pe ea inca vreo 200 m ajungem la un conac asezat in mijlocul unei livezi. De la marginea dinspre Topolnita a acestei livezi pleaca o poteca in panta lina, pe care ajungem, dupa circa 350 m, la deschiderea Pesterii Gramei.