EUROPA CENTRALA

PODISUL CENTRAL FRANCEZ- reprezinta partea cea mai inalta a zonei hercinice, datorita mai ales conurilor vulcanice care il domina. Are un aspect impunator, cu o asimetrie intre versantul estic, abrupt, si cel vestic, prelung, inconjurat de depresiuni. Este alcatuit din formatiuni cristaline intens cutate, strapunse de mase vulcanice, in sud si sud-vest cristalinul fiind acoperit de calcare. Cele mai importante masive vulcanice sunt: Mont Dore ( care prezinta si punctual cel mai inalt, in Puy de Sancy, unde altitudinea ajunge la 1.886 m), Cantal ( 1.856 m) in partea centrala si Puy de Dome ( 1.456 m) in nord. In interior se gasesc cateva portiuni de campie, in lungul raurilor Allier si Loire. O particularitate a acestui podis, pe langa prezenta unui foarte dezvoltat relief vulcanic, este larga dezvoltare a fenomenelor carstice, ce apar in Pod. Causses, situat in partea de sud si sud-vest, podis cu altitudini de 700-1000 m, a carui suprafata este acoperita cu doline si lapiezuri si fragmentata de chei adanci. Suprafetele intinse de grohotisuri confera podisului un aspect desertic, pietros.

REGIUNEA PODISURILOR SI MUNTILOR DIN BAZINUL MIJLOCIU AL RINULUI: regiunea are forma unui patrat cuprins intre Basel si Bonn si include masive cristaline cu aspect de horsturi( Vosgi-1.426 m, Padurea Neagra-1.493 m, altitudini maxime) ce alterneaza cu bazine sedimentare ( Lorenei, Ruhr, Franconiei ) si masive vulcanice joase, precum Rhon sau Vogelsberg.

MASIVUL SISTOS RENAN: se desfasoara de o parte si de alta a Rinului( care formeaza in cuprinsul lui un lung si pitoresc defileu intre Mainz si Bonn ), fiind reprezentat de munti josi, cu altitudinea maxima de 843 m in Culmea Rothaar si 880 m in Culmea Taunus, cu o orientare a culmilor in general de la vest la est. Masivul Sistos Renan cuprinde mtii Hunsruck, Taunus, Ardeni, Eifel, Westerwald si Rothaar, podisurile Ardeni si Sauerland si o depresiune interioara mai importanta, Depr. Koblenz. Din punct de vedere geologic,este alcatuit predominant din formatiuni paleozoice sistoase ( de unde ii vine si denumirea de “ Masivul Sistos al Rinului- Renan “ ), stapunse local de eruptii vulcanice in care s-au format depresiuni circulare de tip “ maare “, uneori ocupate de lacuri. Ca resurse specifice, pe marginea formatiunilor hercinice apar zacamintele de carbuni.

REGIUNEA HARZ-BOEMIA: este reprezentata de mtii Harz ( alt. max. 1.142 m in Vf. Brocken ) si Pod. Boemiei. Pod. Boemiei are o forma geometrica destul de regulata, de patrulater, cu un relief muntos si deluros ce inchide o depresiune interioara inalta ( 200-500 m ), adanc fragmentata, in care sunt incluse dealuri mai inalte, de 600-900 m, ce reprezinta podisul propriu-zis al Boemiei, alcatuit dintr-o parte mai inalta ( unde altitudinea maxima atinge 932 m in mtii Doupov ) si o parte mai coborata, intre 100-300 m, situata in jurul orasului Praga; aceasta parte mai coborata formeaza Depr. Praga, care in partea sa estica, in Campia Elbei (POLABA-cum mai este cunoscuta) prezinta forme carstice. Rama muntoasa a patrulaterului este reprezentata de patru culmi, paralele doua cate doua: mtii Metaliferi( Vf. Kelberg- alt. max. 1.244 m), Colinele Ceho-Morave( alt. max. 835 m ),mtii Sudeti( alt. max. 1.602 m ) si mtii Padurea Boemiei( Vf. Arber- alt. max. 1.457 m ), toate alcatuite din sisturi cristaline si granite.

PODISUL GALITIEI: cuprinde Pod. Poloniei si Pod. Lublin ( altitudini de 300-400 m ). Pod. Poloniei este alcatuit dintr-un masiv hercinic, Lysa-Gora ( alt. max. 612 m ) in vestul caruia se afla bazinul carbonifer al Sileziei.

PODISUL MOLDOVEI

PODISUL DOBROGEI- este format din trei unitati structurale: in nord- zona hercinica, in centru- zona caledonica si in sud- cuvertura sedimentara cretacica si tertiara, acoperita de un strat foarte gros de loess.

III.     ALPII SI REGIUNILE PERIFERICE

Reprezinta cea mai inalta unitate fizico-geografica a Europei Centrale, intinsa pe cca 2.500 km, de la Marea Ligurica pana la pasul Altare si valea Timokului. Alpii sunt separati de Carpati prin valea Dunarii, la Viena.

REGIUNEA PREALPINA, situata la exteriorul Alpilor, cuprinde depresiuni cu aspect de campii si podisuri precum si munti josi, cu fundament cutat, alpin, dar cu caractere fizico-geografice proprii.

DEPR. RHONE-SAONE

MUNTII    JURA: prezinta cute mai largi, comparativ cu cele ale Alpilor. Sunt alcatuiti din calcare, pe care s-a dezvolatat un relief carstic reprezentativ pentru regiune, precum si o hidrografie specifica: rauri ce dispar in subteran, izvoare vaucluziene…Altitudinea maxima o prezinta in Vf. Crete de la Neige- 1.723 m.

PODISUL ELVETIEI, numit si “ Tara de mijloc a Elvetiei “, prezinta un sector de campie cu altitudini de 400-500 m, corespunzator celor doua rauri principale, Aare si Rin si un sector de piemont, ce urca treptat spre Alpi, cu altitudini de 700-800 m.

PODISUL BAVARIEI: reprezinta o continuare a Pod. Elvetiei.

CAMPIA PADULUI ( PO ) : campie cu o altitudine dominanta intre 0-100 m, ce urca la contactul cu muntii pana la 300-500 m, reprezinta un vechi golf al Marii Adriatice, sedimentat cu aluviuni in grosime de sute si mii de metri, aduse de raurile din Alpi( Ticino, care dreneaza apele lacului Maggiore, Adda, care dreneaza lacul Como, Mincio, care dreneaza apele lacului Garda… ) si Apenini ( Panaro ). Campia se termina spre mare printr-un tarm de acumulare jos si lagunar ( lagunele Venetiei si lagunele Comacchio ), iar Padul formeaza la gura de varsare o delta imensa, care se uneste cu delta raului Adige.

*ALPII: reprezinta cel mai grandios lant muntos al Europei, care se intinde intre M. Ligurica si pasul Altare ( care ii separa de mtii Apenini ), Viena, Depr. Pannonica si pasul Vrata ( care ii separa de mtii Dinarici ). Lantul are o lungime de 1.250 km la exterior si 750 km la interior, o latime ce variaza intre 125 si 265 km si o suprafata de 220.000 km patrati.

Alpii formeaza un lant muntos unitar din punct de vedere morfologic si structural. Astfel, din punct de vedere morfologic, sunt mai inalti decat Carpatii, prezentand cele mai mari altitudini in partea centrala, unde apar varfurrile: Mont Blanc ( 4.810 m ), Monte Rosa ( 4.638 m ), Matterhorn ( 4.565 m ), Weisshorn ( 4.512 m ), Jungfrau ( 4.166 m ) si Bernina ( 4.052 m ), varfuri alcatuite din sisturi cristaline. La exterior, inaltimile sunt mai mici ( 2.300-2.500 m ) mai ales intre M. Mediterana si valea Rinului, unde se desfasoara Prealpii.

Alpii prezinta o masivitate mai pronuntata decat Carpatii, in cadrul lor lipsind depresiunile intramontane intinse iar vaile longitudinale sunt mai numeroase decat cele transversale, in Alpi neexistand nici o vale transversala care sa-i strapunga in intregime.

Lantul alpin prezinta un relief tipic de munti inalti, format din creste alpine, circuri si vai glaciare, precum si ghetari actuali: Pasterze ( 32 km ) situat in masivul Glockner, Aletsch ( 18 km ) din Jungfrau, Mer de Glace ( 15 km ) din Mont Blanc. Limita zapezilor permanente urca in sud la 3.600 km si coboara in nord la 3.100 km.

Sub raport structural, Alpii prezinta o simetrie pronuntata, in sensul ca in centru se afla zona cristalina( sisturi cristaline, granite, gnaise ) iar pe flancuri doua zone sedimentare: una externa, care incepe pe litoralul M. Mediterane si se termina la Viena, constituita din formatiuni mezozoice si tertiare si alta interna, care incepe la Lacul Maggiore pana in Depr. Pannonica si mtii Dinarici, constituita din formatiuni mezozoice, in special calcare. Trecerea de la N la S sau invers se face in cadrul Alpilor prin numeroase pasuri si tuneluri: tunelul Simplon ( 20 km, cel mai lung tunnel din Europa ), Mont Blanc, St. Bernard, Freius, St. Gotthard…