PUNTE PESTE COLOSUL DE LAVE AL GUTIIULUI

De la localitatea Mara, care-si trage numele de la apa pe care este asezata, mai departe, spre sud-vest, orizontul incepe sa se strimteze: aglomeratii de case se insira in lungul drumului pe o treapta piemontana greu de sesizat din cauza 323j92d fragmentarii ei de catre afluentii riului Mara si a covorului vegetal. Deodata, in fata, apar crestele muntoase alcatuite din depozite vulcanice. Formele sint domoale, nu se pot compara cu cele din partea estica a Depresiunii Maramuresului. Panta se accentueaza, soseaua urca in serpentine largi la inceput, apoi din ce in ce mai dese, trecind printre masivele Ignis si Gutii care-si aduna in jurul lor o serie de culmi mai joase, impadurite pina la virf cu molidisuri si fagete, a caror existenta se datoreaza precipitatiilor bogate (circa l 300 mm anual). Daca din punct de vedere structural nu sint diferente sensibile intre Ignis si Gutii, care domina trecatoarea, din punct de vedere altimetric apar unele particularitati. Ignisul - poate prolog din marea epopee a rascolirilor vulcanice - se inalta cu putin mai mult decit un deal subcarpatic, avind doar l 307 m altitudine absoluta, dar sub actiunea agentilor modelatori externi s-a decupat in forme care sfideaza oarecum legile echilibrului. Blocuri de diferite marimi cunoscute in stiinta sub numele de relief rezidual si considerate in prezent monumente ale naturii, par sa se pravale dintr-un momemt in altul. Doar "babele' din Bucegi sau "turnurile' si "ciupercile' din Ciucas, le pot fi semeni.

Din cumpana apelor, atinsa de cea mai mare inaltime a trecatorii, se impune atentiei Creasta Cocosului - l 443 m- din Muntii Gutiiului - importanta rezervatie geologica, dantelata, monumentala, redind fidel actiunea agentilor externi asupra unui crater. Numele poate sa-i fi fost dat de haiducul Pintea Viteazul - legendarul erou maramuresean - care a trait pe aceste meleaguri sau de un anonim, inaintea lui.

De la Fintina lui Pintea, aproape de care se afla hanul turistic "Pintea Viteazul', popas de cale lunga, care imbina armonios traditiile mestesugului popular maramuresean cu elementele de arhitectura moderna, asezat cam la mijlocul distantei dintre Mara si Baia Sprie, citeva poteci impinzesc muntele, strecurindu-se prin umbra deasa a fagilor si a brazilor. Daca apuci spre nord-vest ajungi in cladirea ruinata a Ignisului pe al carui versant nordic abundenta apelor din izvoare nu-si gaseste asemanarea decit in Harghita Ci-ceului. Localitatea Izvoarele isi justifica toponimicul si bogatia apelor si prin cantitatea de precipitatii cazute aici. Astfel, vechiul drum care strabate Muntii Gutiiului, cu natura sa fastuoasa, leaga "tara' ce pastreaza peste secole valoroasele ei traditii - Maramuresul - cu regiunea sobra si plina in adincuri de minereuri complexe - Baia Mare.