Pestera Cetatea Bolii
Date istorice. Datorita situarii pe traseul unui important drum de legatura intre Transilvania si Tara Romaneasca, Pestera Cetatea Bolii (sau Pestera Bolii) este cunoscuta din timpuri istorice. Se cre 939h74j de ca numele ei este imprumutat de la cel al unui turn de aparare a pasului Merisor construit in secolul al XVII-lea pe un deal din apropierea pesterii; ruinele acestui turn s-au pastrat pina la sfirsitul secolului trecut.
Prima mentiune bibliografica este facuta de M. J. Ackner (1838), iar cea dintii descriere a acestui gol subteran este data de A. Bielz (1881 si 1899). In 1923, J.Roth colecteaza fauna din pestera. Cercetari speologice de detaliu sint efectuate intre 1951 si 1964. In 1967, Margareta Dumitrescu si colaboratorii publica rezultatele cercetarilor efectuate anterior si planul de detaliu al pesterii.
Localizare si cale de acces. Pestera este situata la jumatatea distantei dintre localitatile Petrosani si Banita, la confluenta piriului Jupineasa cu piriul Balta Banitei. De la statia C.F.R. Pestera Bolii se ajunge in citeva minute la resurgenta piriului subteran (vezi fig. 122).
Descriere. Pestera este sapata in calcarele jurasice din Dealul Bolii, la 720 m alt. Galeria principala, lunga de 455 m, este strabatuta de apa piriului Jupineasa (fig. 128).
Patrundem in subteran o data cu apa piriului printr-un portal larg de 30 m si inalt de 10 m. Pe toata lungimea galeriei, piriul curge lin pe un pat adincit In propriile aluviuni, ramase suspendate pe 2-3 m sub forma de terase. Observam inca de la intrare o dubla sinuozitate: cea a galeriei si cea a piriului subteran in masa de aluviuni. La numai 60 m fata de intrarea din amonte se deschide pe stinga o mica galerie paralela cu cea principala.
Aspectul general al galeriei principale, lata de 10-45 m si inalta de 8-10 m, este dat de numeroasele meandre ale piriului subteran. Morfologia de detaliu a planseului este modificata periodic de viiturile piriului. Concretiunile sint rare si de dimensiuni reduse.
Cele doua mari deschideri de la extremitatile galeriei fac ca temperatura aerului din pestera sa urmeze fidel oscilatiile diurne si sezoniere ale temperaturii aerului de la exterior (de exemplu, la 21.V.1962 s-au inregistrat 7°C in aer, iar la 28.V.1962, 12°C). Din acelasi motiv, galeria principala este traversata permanent de un puternic curent de aer destul de umed.
Pestera ofera conditii bune de studiere a evolutiei meandrelor subterane in depozite aluvionare. Factorul trofic este foarte bogat (in pestera se gasesc din abundenta resturi vegetale si guano) si fauna de asemenea. Dintre speciile gasite, trei sint mai importante: Arrhopalites pygmaeus, o specie de colembole, probabil troglobionta, Nesticus puteorum, o specie troglobionta de araneid, prezenta in majoritatea pesterilor din Muntii Sebes, si Duvalius (Duvaliotes) budai, o specie troglofila de coleoptere.
Conditii de vizitare. Este o pestera neamenajata, usor accesibila, care poate fi vizitata in orice anotimp. Se recomanda insa vara si toamna, cind apele piriului Jupineasa sint mai scazute. Echipament necesar: cizme de cauciuc si mijloace de iluminare.
|
