Pestera Igrita
Date istorice. Datorita situatiei ei geografice, pestera, pe care localnicii o numesc Igretu, a fost cunoscuta si vizitata inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Asemenea pesterii Zmeilor de la Onceasa, si din aceasta pestera s-au scos insemnate cantitati de oase, mai ales de urs de caverna, la care s-a adaugat ulterior si un important material arheologic. Amintim publicatiile mai importante ca 242c24c re au marcat principalele etape ale cunoasterii acestei pesteri: L. Miller (1856) si E. si J. Frivaldsky (1857), bio-speologie; L. Roediger (1881), descrierea si schita pesterii, J. Daday (1880), Breuil (1925), R. Jeannel si E. G. Racovita (1929) s.a.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in contrafortul stincos care constituie bordura nordica a Muntilor Padurea Craiului, in dreptul localitatii Pestera. De la statia C.F.R. Alesd, de pe linia Cluj-Napoca - Oradea, se traverseaza liniile ferate pina la soseaua Alesd - Astileu - Rosia, aflata in apropiere si se urmeaza aceasta sosea pina la mijlocul comunei Pestera, iar de aici pe un drum carosabil secundar, apoi pe poteca- de pe panta contrafortului stincos pina la pestera. Distanta de la gara Alesd-pestera: 4,5 km. Mai exista si un alt traseu: din Alesd (D.N.l km 694) se urmeaza soseaua asfaltata spre Astileu - Rosia pina la mijlocul comunei Pestera (circa 4,5 km), iar de aici se continua drumul dupa indicatiile de mai sus. Pina la pestera sint 0,6 km (vezi fig. 7).
Descriere. Galeriile acestei pesteri au fost sapate intr-o retea aparent complicata, dind impresia unui labirint, in calcare cretacice. Este o pestera fosila, lipsita de un curs de apa, avind circa 350 m (fig. 16).
Intrarea principala (alt. 310 m) este destul de larga (lat. 2 m, h 1,7), perfect ovala, de forma unei gauri de cuptor. Ea da acces intr-un coridor principal cu urme de sapaturi, care dupa circa 22 m converge cu un mic coridor scund, din dreapta, reprezentind de fapt coridorul de acces de la intrarea secundara (mai mica, situata la un nivel superior fata de precedenta). Intrarea secundara a pesterii, de forma unei nise, are deschiderea orientata spre nord-est.
La o departare de aproximativ 20 m de sala in care converg cele doua coridoare de intrare se patrunde intr-un spatiu mai larg, aparent intortocheat, care in continuare prezinta o serie de diverticule laterale ce dau impresia de labirint. Se ajunge in cele din urma intr-o sala ai carei pereti sint plini de iscalituri (unele dateaza din secolul trecut), sala care se poate observa ca a fost cindva bogat si frumos concretionata. Dupa sala amintita urmeaza o portiune putin mai dificila, care in cele din urma da acces, prin intermediul unor praguri alunecoase, intr-o sala terminala de dimensiuni mai mari (0l6m, h 30 m). In sala terminala se pot vedea urmele sapaturilor efectuate in vederea colectarii de oase de urs de caverna. Toate concretiunile existente in trecut au fost distruse sau afumate, ori calcate in picioare.
Fig. 16. Pestera Igrita (nr. 9), dupa H. Kessler, 1944.
Biospeologic, pestera prezinta o importanta remarcabila pentru unele forme troglobionte descrise de aici: coleopterele Drimeotus (s.str.) kovacsi kovacsi, Duvalius (Duvaliotes) redtenbacheri. In rest predomina formele troglofile.
Conditii de vizitare. Sint necesare mijloace proprii de iluminare, eventual cizme de cauciuc scurte.
|
