Pestera de la Valee
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de locuitorii comunei Lapusnicu Mare (jud. Caras-Severin) si sub numele de Pestera de la Valaie sau Pestera de la Valeie. Se pare ca ea a servit ca adapost ultimilor haiduci banateni. Se spune chiar ca in locul numit "Mormintul' ar fi fost ingropata o femeie care i-a tradat. Pestera a fost ce 242f57c rcetata, cartata si descrisa in anii 1960 - 1962 de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967).
Localizare si cale de acces. Din comuna Lapusnicu Mare se urca pe drumul de caruta ce duce la Poiana Roschiilor pina in dreptul Poienii de la Valee si de aici pe o poteca din dreapta pina in aceasta poiana, in total 2 ore de mers. In poiana cautam un mic izvor (valau) pe stinga si de la el urcam oblic spre dreapta pina la baza unui abrupt calcaros impadurit in care se deschide pestera (greu de gasit fara calauza). Pentru alte posibilitati de acces vezi traseul 4 si fig. 82. Altitudine 730 m,
Descriere. Pestera mijlocie (177 m), usor ascendenta, fosila, sapata in cea mai mare parte pe fete de strat in calcare cretacice. Deschiderea ogivala, inalta de 6 m, ne conduce intr-o galerie rotita, care prezinta pe traseu mai mujte diverticule colmatate sau inaccesibile la capat, precum si mici salitc. inaltimea galeriei se mentine in mare la 2 - 3 m, dar exista portiuni mai scunde, de 1 - 1,5 m, iar in zona mijlocie chiar sub 1 m, obligindu-ne la tiris. Pestera se caracterizeaza prin stadiul avansat de concretionare si impresioneaza prin bogatia si varietatea formatiilor stalagmitice. Tavanul este impodobit cu paduri de stalactite fistuloase si pe alocuri cu candelabre care atirna deasupra planseului complet stalagmitat, plin de gururi mari si minuscule (multe dintre ele pline cu perle), de stilagmite adesea grupate, de domuri si coloane. Podoaba peretilor alcatuita din scurgeri in relief, draperii diafane si tuberculi fini intregeste aspectul feeric al galeriei. Argila acopera pe alocuri planseul stalagmitic dar formeaza depozite importante numai in Sala Rosie si in Galeria X (fig. 88).
Pestera calda (9,3°C in iunie - august) si foarte umeda (100%) in partea finala; un puternic curent de aer patrunde prin Galeria X.
Pestera prezinta un interes stiintific deosebit pentru speologia fizica (studiul concretiunilor), dar si pentru biospeologie si paleontologie. Astfel, studiul izopodelor, miriopodelor sau al diplurelor ar putea duce la identificarea unor specii troglobii care sa se adauge la cele tipic subterane descoperite in apa unor gururi (Bryocamptus typhlops si Niphargus sp.). Mai mentionam existenta calcarelor fosilifere (cu scoici) din galeria finala, oasele de Rhino-lophus mehelyi, liliac foarte rar descris in Romania, osemintele de Ursus spelaeus si urmele de gheare de urs pe pereti.
Fig. 88. Pestera de la Valee (nr. 67), cartata (le St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967, simplificata.
Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Putinele urme de degradare si cele citeva gropi facute de cautatorii de comori arata ca este vizitata rar. Poate fi parcursa relativ usor (se merge tiris pe o mica portiune), in mai putin de o jumatate de ora, avind o lanterna sau o lampa cu carbid.
|
