Vegetatia ecuatoriala
Vegetatia ecuatoriala se întâlneste în regiunea ecuatoriala, de o parte si de alta a Ecuatorului (în medie pâna la 5° latitudine nordica si sudic 939d34j 9;) precum bazinul fluviului Congo, câmpia Amazonului, Nordul Australiei, si insulele Filipine.
Acesteia îi sunt specifice: numarul mare de specii si genuri cu ritm rapid de crestere; distributia etajata a componentelor(arbori foarte înalti ce ajung pana la 50 m, cu dispozitie discontinua, sub care se afla arbori cu înaltime de 25-30 m care au o dezvoltare larga, arbori sub 10 m înaltime si arbusti, iar la baza un strat de muschi, graminee, ciuperci, un numar ridicat de liane, alge, muschi, ferigi, orhidee).
Vegetatia Ecuatoriala tipica exista pe soluri bine drenate si cu reactie bazica. În locurile cu drenaj redus, ea capata alte caracteristici, în functie de durata intervalului de exces de apa. La latitudini mai mari (5° - 10°) se realizeaza trecerea de la padurea tipic ecuatoriala (devine mai rara) la vegetatia de savana. Între arborii cu valoare economica deosebita sunt: în Brazilia - arborele de cauciuc(Hevea braziliensis), arborele de cacao (Theobroma cacao), palmierul de fibre textile (Astnocaryum vulgare), palmierul de vin ( Maurita vinifera); în Africa - acaju (Khaya), abanosul (Diospyros), palisandrul (Dalbergia), arborasul de cafea (Coffea liberica), palmierul de ulei (Elaeis guineensis); în Asia de SE - abanosul, mango, arborele de scortisoara, palmierul de zahar, bananieri, bambusi 9 Bambusa procera). Unele suprafete ale padurii ecuatoriale ( mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrisate, locul lor fiind luat de culturile de orez, bananieri, etc.
cls. a V-a E
|
