PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR, CA STRATEGIE DE ACTIUNE PENTRU SECOLUL XXI

protectia mediului înconjurator, ca strategie de actiune pentru secolul XXI

Mediul Natural are legile lui care si chiar daca vrem sau chiar daca nu vrem, ele trebuie respectate întocmai. A le încalca, înseamna de facto a profana puritatea constituirii acestora. Din pacate realitatea arata ca oceanele nu mai sunt pure ca odinioara si nici flora si fauna nu mai sunt atât de bogate. Mai mult, în ultimii ani au aparut semnale alarmante. Suntem în situatia în care existenta planetei noastre este amenintata de tot felul de fenomene specifice civilizatiei moderne cu urmari tot mai vatamatoare si chiar fatale Pamântului. De aceea este absolut necesara derularea la scara planetara a revolu# 14314r176o 5;iei verzi.

Problema poluarii este astazi extrem de grava, cu efecte locale, regionale sau chiar globale. De aceea trebuie sa facem deosebire între poluarea atmosferei, care ameninta viitorul planetei noastre, fata de cea a solului si a apei, care creeaza mari dificultati fiecarei natiuni si mai ales a statelor industrializate nord americane, din Europa, Rusia si Extremul Orient (în special China), alterând profund calitatea vietii.
Trebuie precizat de la început ca problema poluarii atmosferice este cea mai grava. Formele de poluare ale aerului sunt multiple, în egala masura fiind afectata si structura planetei din punct de vedere geologic, hidrologic si biotic (Ciobanu Beatrice, 2006). Efectele sunt dramatice ajungându-se la smog, la problema reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de sera, la topirea ghetarilor, la perioade de seceta alternând cu mari inundatii. Toate acestea numai din dorinta omului de a cumula cât mai multe bunuri materiale, în dauna propriei sale existente.
In fata acestor primejdii cu urmari care pot deveni catastrofale, oamenii de stiinta au atras atentia cu ani în urma, dar numai în parte demersul lor a fost cel scontat. Rolul primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societati metabolice (viabile) revenind tuturor comunitatilor umane.

Societatea moderna trebuie sa realizeze ca este pe cale, nu numai de a-si distruge mediul natural înconjurator, dar chiar de a-si submina propriul viitor. Pâna în momentul de fata foarte putine guverne si agentii pentru dezvoltare din întreaga lume au încercat sa schimbe sensul acestor tendinte amenintatoare. O societate viabila este aceea care îsi satisface nevoile fara a pune în pericol perspectivele generatiilor viitoare. Acest deziderat presupune responsabilitatea fiecarei generatii fata de asigurarea posibilitatii ca urmatoarea generatie sa beneficieze de o zestre naturala si economica nediminuata.

În ultimele decenii situatia s-a deteriorat si mai mult, cea mai mare parte a tarilor în curs de dezvoltare aspirând catre economii bazate pe combustibili fosili si centrate în jurul "zeului automobil", de tipul celor din vest. S-a ajuns la poluarea ireversibila a aerului si la amenintarea globala pe care o reprezinta schimbarea climei, Reiese faptul ca aceste societati sunt departe de a fi sustenabile (durabile), ele pregatindu-si cu rapiditate propria lor pieire. In mod evident, o economie ce provoaca schimbarea rapida a climei, de care depinde capacitatea sa de producere a hranei, nu poate fi viabila, ca si aceea care conduce la taierea masiva a padurilor ce asigura combustibilul, materia prima si nu în ultimul rând oxigenul necesar vietii.
Schimbarile fundamentale din domeniul energetic, silvicultura, agricultura si din alte domenii nu pot avea loc fara modificari esentiale din punct de vedere social, economic si moral al societatilor umane.

3.1.1. Strategia reconceptualizarii si retehnologizarii

Desigur, este necesara o perioada de tranzitie spre o societate metabolica, viabila, care va adopta un nou set de principii, având ca obiectiv prosperitatea si protectia generatiilor viitoare. În prezent nu exista modele coerente pentru o astfel de societate si de aceea trebuie elaborat un nou "set de valori". Printre cele mai evidente mutatii spre acest tel vor fi: (a) cele legate de întrebuintarea fortei de munca, (b) trecerea de la combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, (c) extragerea unor cantitati mai mici de minereuri si reciclarea deseurilor, (d) restructurarea practicilor legate de agricultura si silvicultura, care vor crea un numar sporit de locuri de munca pentru unele ramuri traditionale.

Pierderile economice înregistrate în minele de carbune, productia de automobile, constructiile de drumuri si prospectarea metalelor vor fi compensate de cresterea numarului celor ce se vor ocupa cu fabricarea si vânzarea celulelor solare fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi în comun. De asemenea, distilariile de alcool vor înlocui rafinariile de petrol, iar, pe de alta parte, vor fi create numeroase tehnologii pentru reciclarea deseurilor. În agricultura si agroturism, pe masura ce se vor raspândi noile modele agricole, implicit se va elimina folosirea pesticidelor si va exista o cerere tot mai mare de agronomi si de specialisti în metode biologice de combatere a daunatorilor.

Mutatii importante vor avea loc si în domeniul profesiilor. Printre profesiile foarte cautate se vor numara cele de prospector eolian, revizor al eficientei energetice si al arhitecturii "solare", determinate de tranzitia catre o economie a energiei regenerabile. În prezent sunt numai câteva sute de astfel de locuri de munca în aceste domenii, dar cu siguranta ele pot ajunge pe plan mondial la ordinul milioanelor în câteva decenii. Multi oameni cu studii superioare îsi vor valorifica cunostintele profesionale în alte domenii de munca, în scopul crearii unei economii ecologice si a protectiei mediului.

Într-o societate bazata pe conceptul de dezvoltare sustenabila, bugetele militare nationale vor reprezenta numai o mica parte din ceea ce sunt ele astazi. Ratiunea si nevoile stringente ale societati metabolice, viabile, va duce la o trecere masiva a resurselor din domeniul militar în cel al eficientei energetice, a conservarii solului, a plantarii arborilor, a planificarii familiale, a eradicarii unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate, natiunile vor fi nevoite sa coopereze într-o masura mult mai mare, fata de tot ce a cunoscut omenirea pâna acum.

Tranzitia spre o societate sustenabila si viabila nu poate avea loc fara o transformare a prioritatilor si valorilor individuale. Întrucât acumularea avutiei personale si/sau nationale nu va mai constitui telul principal, distanta care îi separa pe cei bogati de cei saraci se va diminua eliminându-se astfel tensiunile sociale. Statele si guvernele responsabile vor întelege ca atingerea acestor tinte necesita un larg set de valori, dintre care amintim: (a) principiile democratice, (b) libertatea de a inova, (c) respectul fata de drepturile omului, (d) acceptarea diversitatii, (e) principiile ecologice si salvarea biodiversitatii. În fata acestor mari provocari si sarcini comune ale tuturor natiunilor, atât de dificile si numeroase pe care le implica actiunea de "reparare" si protejare a planetei, ideea declansarii si derularii de razboaie vor deveni practic, anacronisme. Viitorul umanitatii va fi incert, mai ales daca nu se iau masuri înca de pe acum. Dupa cum este cunoscut, Terra si locuitorii ei se afla în prezent în fata unor profunde schimbari negative si catastrofale. Dar pentru a câstiga "revolutia verde" oamenii vor trebui sa faca sacrificii si sa schimbe strategiile politice. Trebuie îndepartat pericolul unui nou razboi mondial, va trebui creata o viata cu adevarat umana, atât pentru generatiile actuale cât mai ales pentru cele viitoare.