Prelevarea
probelor de sol utilizat în agricultura ridica doua probleme
majore:
-aplicarea
de nutrienti în cantitati potrivite pentru culturile dezvoltate;
-evitarea
surplusului de nutrienti în agricultura si astfel evitarea
contaminarii terenurilor si a apel 616f56g or subterane prin migrarea
nutrientilor mobili în adâncime.
Astfel, un program adecvat de probare
contribuie la un management eficient al fertilizatorilor si la
protectia mediului.
Perioada optima pentru probare
Concentratiile nutrientilor
din sol variaza cu anotimpul si, din acest motiv, probarea se va
efectua aproape de momentul plantarii/însamântarii sau
aproape de momentul necesar aplicarii fertilizatorilor. În mod ideal, se
vor lua probe de sol cu 2-4 saptamâni înainte de plantare/
însamântare sau fertilizarea terenului agricol. De obicei, sunt
necesare 1-3 saptamâni pentru probarea solurilor, transportul lor la
laborator si efectuarea analizelor respectiv obtinerea rezultatelor.
Probarea solului foarte ud sau înghetat nu va afecta rezultatele
analizelor, dar colectarea propriu-zisa a probelor este dificila. În
schimb, nu se vor proba terenuri acoperite de zapada deoarece nu se
recunosc caracteristicile lor si nu se vor putea preleva probe
reprezentative.
Frecventa prelevarii probelor
Pentru un management adecvat privind
fertilitatea solului si obtinerea unei recolte bune, se va proba în
fiecare an, mai ales în ceea ce priveste nutrientii mobili. Analizele
anuale ale fiecarui nutrient nu sunt neaparat necesare, dar acest
lucru depinde de mobilitatea lui în sol si de necesarul fiecarui
teren în parte. Pastrarea informatiilor anuale ale analizelor de sol
va putea conduce la evaluari pe termen lung ale concentratiilor nutrientilor.
Proceduri de prelevare a probelor
Pentru
obtinerea unei probe reprezentative, se respecta urmatorii
pasi ai prelevarii probelor:
Documentarea privind terenul ce urmeaza a fi
probat si procurarea echipamentului de probare adecvat.
Utilizarea
unei sonde sau a unui burghiu spiralat sunt cele mai convenabile, dar nu se
exclude si utilizarea hârletului sau a lopetii pentru probe de
suprafata. Se vor utiliza galeti de plastic pentru
colectarea probelor sau alte recipiente care permit amestecul probelor si
obtinerea de probe compuse; asigurati-va ca echipamentul
este curat, mai ales fara urme de fertilizatori, pentru ca
erorile sunt frecvente si foarte mari, chiar la prezenta unei mici
cantitati de praf cu fertilizatori pe echipament; nu se vor utiliza galeti
galvanizate daca se urmareste continutul de zinc si
nici lopeti ruginite daca se urmareste continutul de
fier; pentru analize de fier sau mangan, nu se va usca proba de sol înainte de
a fi transportata; stabilirea terenului de probat presupune evitarea
zonelor mai neobisnuite cum ar fi sectiuni de sol erodat, canale/
santuri, garduri, care presupun o probare speciala; daca
terenul este întins pe o suprafata mare, cu o topografie
variata, el va fi împartit în unitati de probare
simple.
Probarea subdiviziunilor terenului; subdiviziunile
de probare prea mici pot fi omise deoarece nu pot fi separat fertilizate.
Fiecare
unitate trebuie probata în mai multe locatii diferite, probele urmând
apoi sa fie amestecate într-o proba compusa. Obtinerea unei
probe compuse depinde de uniformitatea si marimea unitatii
de probare. Un minim de 10 probe este necesar pentru fiecare unitate pentru
obtinerea unei probe reprezentative, desi, cu cât numarul de
probe este mai mare, cu atât rezultatele vor fi mai precise. Aceste probe se
vor recolta aleator, dar având grija sa acoperim întreaga arie de
probare. Aliniamentele de probare pot fi meandrate sau în zig-zag. Probele sunt
apoi amestecate, obtinându-se de regula o cantitate mai mare decât
este necesar. Se separa o cantitate care trebuie sa fie de minim 500
g sau un volum de 0.5 l.
Adâncimea de probare
Adâncimea de probare este critica
deoarece cultivarea/aratul si
mobilitatea nutrientilor în sol pot influenta foarte mult
continutul lor în diferite zone ale solului. Adâncimea de probare depinde
de teren, de practicile de cultivare, adâncimea la care se ara si
tipurile de nutrienti analizati. Cea mai mare parte a
radacinilor plantelor, cea mai mare activitate biologica si
cel mai ridicat continut de nutrienti sunt la suprafata,
asa încât se probeaza si analizeaza primii 30 cm de sol. Se
vor analiza pH-ul, P, K, material organica, S, B, Zn si alti
micronutrienti.
Adâncimea de probare este în mod
special critica pentru nutrienti care nu sunt mobili, ca P si K.
Adâncimea recomandata pentru acestia este de 30 cm.
Zona cultivata/arata are o
adâncime tipica de 15-20 cm si contine de obicei o
concentratie mare, relativ uniforma, de nutrienti mai putin
mobili. Sub aceasta adâncime, concentratia de regula scade.
Asadar, prelevarea de probe în intervalul de 1-25 cm adâncime poate
conduce la concluzii eronate.
Probarea în adâncime
Probarea
pentru determinarea concentratiei nutrientilor mobili ca N, B si
S implica prelevarea de probe la fiecare interval de 30 cm pâna la o
adâncime de 1.5-2 m, cu conditia ca stratul de sol nu este mai
subtire si se ajunge la roca parentala. Fiecare interval de 30
cm este probat cu câte 10 probe sau mai multe, prelevate aleator în unitatea de
probare.
Daca se intentioneaza
sa se probeze la mai putin de un an de la aplicarea fertilizatorilor,
trebuie sa se tina seama de faptul ca irigatiile sau
ploile au dispersat nutrientii mobili de-a lungul anului respectiv.
Probarea de adâncime, la 70-80 cm, reprezinta un mod de a monitoriza
migrarea nutrientilor sub suprafata. P este mai de interes
pentru ca se acumuleaza în sol daca a fost aplicat în cantitate
prea mare si este spalat în apa subterana, absorbit de vai
sau legat de particulele de sol si transportat de corpurile de apa
când solul este spalat. Probarea de adâncime nu este foarte uzuala
si necesita mare atentie. Contaminarea cu sol de
suprafata care contine concentratii mai mari de
nutrienti poate conduce la concluzii eronate. Echipamentele, printre care
sondele hidraulice, sunt scumpe si greu de accesat în teren, dar
exista si sonde manuale si burghie cu lungimi diferite.
Proba care se analizeaza este o proba compusa,
obtinuta prin amestecul eficient a cel putin 5 carote prelevate
de la adâncimi diferite pentru reprezentativitate. Pentru confirmarea
continuturilor ridicate din adâncime, se preleveaza o proba de
la suprafata ca referinta, din aceeasi locatie
din care s-a prelevat proba din adâncime.
Manipularea probelor
Manipularea probelor trebuie sa
asigure rezultate corecte si sa minimizeze modificarile în
concentratia de nutrienti datorita activitatii
biologice. Probele de sol umed trebuie pastrate la rece pe toata
perioada de dupa probare. Ele pot fi înghetate sau pastrate la
frigider pe perioade îndelungate, fara efecte adverse.
Daca
probele nu pot fi pastrate în frigider sau îngheta la scurt timp de
la colectare, ele trebuie uscate la aer sau duse rapid la laboratorul de
analiza. Uscarea la aer se realizeaza prin împrastierea
probei ca un strat subtire pe o folie de plastic. Se sparg bulgarii de
sol si se întinde solul ca un strat de o jumatate de centimetru
grosime. Se usuca la temperature camerei si cât mai rapid. Se
recomanda evitarea contaminarii în timpul uscarii si
evitarea surselor artificiale de uscare. Când solul este uscat, se amesteca
intens spargând bulgarii. Se iau cam 500 g de sol bine amestecat
si se introduc într-o punga de plastic, dupa care se
eticheteaza, se noteaza numele persoanei care a probat, numarul
probei, adâncimea de probare si numele/numarul terenului.
Numele/numarul terenului se regaseste pe o harta. Acestea
ajuta la înregistrarea si pastrarea datelor despre teren,
contribuind la istoria terenului alaturi de culturi, recolta,
fertilizatori.
Probarea speciala
Probarea speciala se refera
la terenurile în trepte pentru irigat, terenuri care si-au pierdut o mare
parte din solul de suprafata datorita eroziunii, terenuri cu
santuri/canale datorita irigatiilor, terenuri cu benzi de
fertilizatori aplicati si terenuri care nu au fost intens arate.
Terenurile terasate si erodate au
putin sol original la suprafata, expunând sol de sub
suprafata. Aceste arii se probeaza separat daca sunt destul
de întinse si pot fi cultivate. Solul expus este de regula mai
sarac în substanta organica si mai bogat în
argila si carbonat de calciu.
Pentru obtinerea unei probe reprezentative, se probeaza
canalele de irigatie înainte ca ele sa existe, iar daca ele
exista deja, se urmareste procedura. Miscarea apei si
a nutrientilor dizolvati poate crea un mod special de
distributie a nutrientilor pe zonele ridicate dintre canale. Pentru o
proba reprezentativa se iau probe apropiate, dispuse perpendicular pe
canal. Sunt necesare aproximativ 20 locuri de probare cu câte 3 probe pe
locatie pentru obtinerea unei probe compuse reprezentative de sol. În
fiecare loc de probare se preleveaza o proba de pe vârful dealului
(ridicatura dintre canale), de la mijlocul distantei dintre vârf
si fundul canalului si de pe fundul canalului. Adâncimea de probare
din punctual median este de 30 cm, în timp ce la vârf va fi peste 30 cm iar pe
fundul canalului sub 30 cm, pentru obtinerea de probe de la aproximativ
aceeasi adâncime. Cele trei probe se amesteca obtinându-se câte
o proba compusa din fiecare locatie. Se amesteca apoi probele
din diversele locatii, obtinând o proba compusa
reprezentativa ce urmeaza a fi analizata pentru nutrienti
nemobili (K, P, micronutrienti). Pentru nutrienti mobili (N, S), se
recomanda profile de probare mai adânci.
Probarea ariilor pe care au fost
aplicati fertilizatori dupa o dispunere în benzi si a fost
efectuat aratul, se realizeaza dupa procedurile obisnuite. Proba
reprezinta o felie cu grosimea de 2.5-5.0 cm si este prelevata
de la 30 cm adâncime, dinspre centrul unei benzi spre centrul urmatoarei.
Probarea poate fi sistematica, controlata sau aleatoare.
Probarea
sistematica se aplica stiind directia, adâncimea
si distanta dintre benzile de aplicare a fertilizatorilor. Se
preleveaza 5-10 probe de sol orientate perpendicular pe banda, de la
marginea ei pâna la marginea urmatoarei. Se pastreaza
acelasi stil, probându-se în minim 20 de locatii ale fiecarui
teren. Se amesteca apoi probele din fiecare locatie,
obtinându-se o proba compusa reprezentativa.
Probarea
controlata presupune aceleasi date, dar se preleveaza 20-30
probe de pe teren, având grija sa acoperim toata suprafata
cu probe si sa evitam benzile cu fertilizatori. Valorile
testelor probelor vor fi ceva mai mici pentru nutrienti nemobili (P, K,
micronutrienti) decât în cazul celorlalte stiluri de probare.
Probarea
aleatoare se aplica atunci când nu se cunosc benzile de fertilizatori
din aplicarea precedenta. Se preleveaza 40-60 de probe pe arie
si se amesteca pentru o proba compusa.
Probarea solului putin sau deloc
arat tine seama de faptul ca fertilizatorii aplicati nu s-au amestecat
cu solul prin arat. Se înlatura astfel 2.5 cm de sol de
suprafata pentru a evita nutrientii. Se probeaza la
intervale de 7.5 cm pe primii 30 cm, la 3 ani sau 5 ani pentru determinarea
pH-ului care afecteaza capacitatea fertilizatorilor.
Probarea
în retea regulataîn
terenuri neuniforme implica separarea unui grid cu distante
scurte între locatiile de probare, care permite o harta precisa
a solurilor si stabilirea de necesitati diferite în ceea ce
priveste fertilizatorii. Terenurile irigate folosesc retele de 6-9 km
distanta între locatiile de probare sau 8 km, în functie de
culturi.
Document Info
Accesari:
10860
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta