Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Muntii Buzdului

Turism


Īn loc de prefata

"Vino cu mine pīna colea, īn muntii Buzaului



si poate ca vei petrece pe acolo si tu

cīteva minute placute, ratacind cu ochii

pe plaiuri īncīntātoare iar cu auzul si gīndul

prin fantasticele regiuni ale basmelor vīnatoresti"

AL. ODOBESCU Pseudokineghetikos

Muntii Buzdului sīnt mai putin cunoscuti sub raport turistic, desi o serie de elemente ale cadrului natural si cel social-istoric impuneau prezentarea lor. Unele initiative laudabile de popularizare a frumusetilor acestor meleaguri, concretizate īn mai multe articole publicate īn almanahurile turistice, īn paginile cotidianului "Viata Buzaului", precum si efectuarea primelor marcaje turistice īn Siriu (1965) au avut darul de a oferi miscarii turistice din tara noastra un cīmp nou de cunoastere si recreare.

Prin īntelegerea si sprijinul material acordat de catre organele de partid si de stat din judetul Buzau si de catre oamenii acestor meleaguri, un grup de studenti de la Facultatea de geologie-geografie din Bucuresti a refacut o parte din marcajele deteriorate si a marcat noi trasee, īn perioada 1972-1973.

Realizarea, īn urmatorii ani, a maretului plan de amenajare si valorificare hidroenergetica a vaii Buzaului va īmbogati cu noi elemente harta turistica a regiunii si va duce, alaturi de alti factori, la transformarea acesteia īntr-una din zonele de agrement si de practicare a turismului toarte cautata din tara noastra. Pozitia geografica, existenta unor mari centre industriale si prezenta unei artere importante de circulatie turistica, alaturi de farmecul distinct al acestor meleaguri, justifica aceasta supozitie. Lucrarea de fata se adreseaza tuturor iubitorilor de drumetie, tuturor acelora care iubesc muntele, care nu pregeta sa porneasca īn cautarea ineditului pe cararile serpuinde ce urca pe vai sau merg din vīrf īn vīrf. Muntilor Buzaului le lipsesc marile abrupturi si crestele carpatice, dar, īnca de la primii pasi, pe culmile, vaile si plaiurile lor se degaja un aer de frumusete linistitoare. Parcurgīndu-i īti devin familiari, īnveti lucruri noi, cunosti legatura care s-a statornicit de-a lungul vremilor īntre ei si oamenii acestor meleaguri. Sfīrsitul drumetiei va īnsemna cu siguranta o mica strīngere de inima, parerea de rau ca totul s-a īncheiat atīt de repede si poate promisiunea ca vei reveni.

I. Cadrul geografic

AsEZARE sI LIMITE

Masivele si culmile asupra carora ne vom opri īn paginile ce urmeaza fac parte dintr-o grupa de munti mijlocii situata aproximativ īn partea centrala a Carpatilor de Curbura (fig. 1). Aceasta este cunoscuta sub numele de "Muntii Buzaului", nume īmprumutat de la rīul ce o strabate si care prin multimea afluentilor de pe dreapta si stīnga a fost fragmentata īn numeroase unitati si subunitati, fiecare cu o fizionomie proprie si cu un anumit har turistic. Principalele unitati sīnt reprezentate de masivele Siriu (īn vest), Podu Calului (īn centru), Penteleu (īn est) si de culmea Ivanetu (īn sud).

Īncadrati īn vest de Muntii Ciucas, īn est de Muntii Vrancei, īn sud de culmile Subcarpatilor de Curbura, iar īn nord de Clabucetele Īntorsurii, Muntii Buzaului se desfasoara pe o suprafata de aproape 1 900 km2. Īn sud si īn nord, contactul cu regiunile limitrofe este subliniat prin diferente de nivel de 200-350 m ce apar adesea sub forma unor versanti abrupti. Acest aspect este si mai pregnant pe aliniamentul Paltineni - Colti - Lopatari, adica acolo unde eroziune 24524t1915y a a pus īn evidenta pereti abrupti alcatuiti din strate groase de gresie, īn pozitie verticala.

Fig 01. Pozitia Muntilor Buzaului īn cadrul Carpatilor de Curbura

Limita fata de muntii din est si vest se poate urmari īn lungul vailor Buzau, Siriu īn vest; Bīsca Mica, Bīsca Mare īn est, al unor īnseuari largi (īntre vīrful Puru Mare si Ivanetu Īn sud-est, Lacauti - Menesbert īn nord-est) si culmi joase. Pozitia geografica a acestor munti la circa 40 km de Brasov si 80 km fata de Buzau, īn vecinatatea unor areale dens populate, si faptul ca sīnt strabatuti de o artera de comunicatie importanta faciliteaza accesul si le asigura īn viitor o perspectiva frumoasa īn practicarea turismului.

Masivele Siriu, Penteleu, Podu Calului si culmea Ivanetu, īn cadrul carora exista mai multe trasee marcate, se afla īn partea central-sudica a regiunii, ele fiind separate de vaile Buzau, Bīsca Mica, Bīsca Rosilei.

Masivul Siriu, situat īn partea cea mai. vestica a regiunii, este delimitat fata de culmea Tataru-Tatarut prin culoarul vailor Crasna si Siriul Mare, de culmea Monteoru[1] prin valea Siriului, iar de Podu Calului prin valea Buzaului. Multimea obiectivelor oferite, īndeosebi de cadrul natural, face ca acesta sa constituie regiunea cea mai interesanta si mai solicitata de turisti.

Masivul Penteleu se afla la extremitatea estica a Muntilor Buzaului, fiind despartit de Muntii Vrancei si Masivul Podu Calului prin culoarele vailor Bīsca Mare si Bīsca Mica. Impresioneaza īndeosebi prin culmile sale prelungi, pajistile īntinse si prin perspectiva larga pe care o ofera asupra Carpatilor de Curbura. Cele mai multe legende si cīntece haiducesti sīnt legate de locuri aflate pe culmile, vīrfurile si vaile Penteleului. Ele amintesc de fapte de vitejie ale oamenilor acestor meleaguri. Mai cunoscute sīnt cele legate de haiducul Gherghelas. Dealtfel, īn amintirea acestora, īn luna mai, la Gura Teghii, se organizeaza festivalul "Pe urme de balada" - o adevarata sarbatoare a dansului, cīntecului si portului popular buzoian.

Masivul Podu Calului, īncadrat de Buzau, Bīsca Mare si de Bīsca Rosilei, are o pozitie centrala. Este mai scund fata de vecinii sai, obiectivele turistice fiind axate īndeosebi pe vai si īn vecinatatea asezarilor.

Culmea Ivanetu, situata la contactul cu Subcarpatii, prezinta importanta prin cele cīteva obiective turistice aflate pe cei doi versanti. Totodata, prin drumurile si potecile ce o strabat, ea asigura o legatura directa īntre masivele amintite si ariile de interes turistic din nordul Subcarpatilor (Lopatari, Alunis).

Ne-am oprit la precizarea pozitiei geografice a masivelor care, pe ansamblu, dau cautatorilor de frumusete si inedit cele mai mari satisfactii. Īn afara acestora, īn cuprinsul Muntilor Buzaului intra si alte culmi (Bota, Monteoru), asupra carora vom face referiri īn masura īn care ele sīnt necesare pentru īntregirea tabloului geografic al regiunii sau pentru completarea patrimoniului turistic buzoian.

SUMARĂ PREZENTARE A GEOLOGIEI

Muntii Buzaului sīnt constituiti din mai multe unitati ale flisului carpatic. Rocile din care sīnt formati sīnt predominant reprezentate prin gresii, argile si marne. La acestea se adauga, secundar, microconglomerate, marno-calcare, menilite, sisturi disodilice etc. Ele alcatuiesc strate cu grosimi de la cītiva centimetri pīna la 2-10 m, dispuse īn alternanta. Deosebirile care apar de la o unitate la alta rezida, pe de o parte, din compozitia mineralogica a rocilor, pe de alta, din ponderea si grosimea stratelor.

Cea mai mare parte o Masivului Siriu, de exemplu, este formata din bancuri groase de gresii, care, frecvent, trec īn microconglomerate. Este o formatiune grosiera, dura, rezistenta, de culoare cenusie, care alcatuieste principalele culmi ale acestor munti denumita de geologul I. Popescu Voitesti "gresia de Siriu", dat fiind frumoasa si larga desfasurare a ei īn acest masiv.

Īn Penteleu, Podu Calului si Ivanetu se disting sectoare īn care orizonturile de gresii sīnt mai subtiri si alterneaza cu cele marno-argiloase. La nord de aliniamentul Nehoias - Secuiu precumpaneste faciesul gresiei de Tarcau (denumire data de geologul Sava Athanasiu), īn alcatuirea careia intra strate de gresii de pīna la 2-3 m grosime si intercalatii subtiri de argile. Gresia propriu-zisa aire culoare cenusie, contine mult cuart, mica si un ciment calcaros. Adesea are caracter microconglomeratic. Rezistenta mai mare la eroziune a facut ca fizionomia interfluviilor sa de-gaje masivitate, iar vaile sa prezinte caractere specifice defileelor.

Faciesurile de Fusaru si Kliwa, desfasurate īn partea central-sudica a regiunii, se remarca prin existenta unor orizonturi extrem de variate ca alcatuire si duritate. Gresiile, tari, galbui-albicioase, predominant silicioase formeaza strate de 0,5-2 m grosime ce alterneaza cu formatiuni moi, friabile, usor de dislocat, reprezentate prin sisturi disodilice, argile etc. Ca urmare, versantii vailor se īnfatiseaza extrem de variat, cu frecvente ruperi de panta, avīnd corespondent īn talvegul vailor o serie de praguri; pe podurile interfluviilor apar alternante de vīrfuri si īnseuari.

La aceasta suita de faciesuri, local, se adauga si altele predominant argilo-marnoase (īn lungul Bīscei Rosilei) sau microconglomeratice (Tataru-Tatarut).

Orizonturile si stratele de gresii, argile si marne sīnt cutate, cutele avīnd o directie īn general NE-SV. Daca īn jumatatea nordica cutele au o dezvoltare normala, īn cea sudica ele au fost faliate si deformate, frecvent fiind aduse la stadiul de cute-solzi. Ca urmare, stratele au o cadere foarte mare, adesea fiind chiar verticale. Caracteristicile structurale se reflecta atīt īn fizionomia generala a reliefului, cīt mai ales īn detasarea unor forme aparte de tipul "zidurilor de gresie", jgheaburile, cuestelor.

Regiunea din care fac parte masivele amintite constituie una din marile unitati ale Carpatilor, care s-a format relativ mai tīrziu, si anume īn neozoic. Ea apare cu īnfatisare de dealuri la finele sarmatianului (acum cca 6 000 000 de ani), dupa care, pe parcursul mai multor faze de ridicare, a fost īnaltata si fragmentata. Īn tot acest timp reteaua hidrografica a fragmentat intens suprafata initiala si a creat, alaturi de alte procese morfogenetice, īnfatisarea de astazi.

Nu trebuie uitat nici faptul ca miscarile neotectonice din cuaternar s-au manifestat prin ridicari mult mai intense īn sectorul central, pe aliniamentul Ciucas - Siriu - Penteleu, aici īnregistrīndu-se cele mai mari valori altimetrice.

Fig 02

RELIEFUL

Muntii Buzaului alcatuiesc un ansamblu de culmi si masive, cu altitudine medie de 1 000-1 200 m; numai īntr-un singur punct depaseste l 700 m (vf. Penteleu) si īn alte cīteva 1 600 m. Peste 55% din suprafata se afla īntre 800 si 1 200 m; culmile cele mai īnalte (īntre 1 200 si 1 600 m) reprezinta circa 14%; depresiunile, culoarele de vale si culmile joase periferice sīnt situate la īnaltimi ce variaza de la 600 la 800 m si depasesc 30%.

Masivele Siriu si Penteleu īnglobeaza mai mult de 85% din culmile desfasurate la peste 1 200 m.

Cele mai mari īnaltimi se dispun pe un aliniament est-vest aflat īn centrul regiunii, care trece prin vīrfurile Siriu - Podu Calului si Penteleu. De aici īsi schimba directia, orientīndu-se spre nord-est catre Muntii Vrancei (Giurgiu, Goru, Lacauti). Vīrfurile domina frecvent culmile din jur cu circa 50-250 m, ceea ce permite un larg cīmp de observatie asupra marii majoritati a masivelor Carpatilor de Curbura. Principalele culoare de vale au o desfasurare transversala atīt fata de linia marilor īnaltimi, cīt si īn raport cu unitatile geologice. Ele usureaza patrunderea īn regiune si permit realizarea unor trasee scurte de cīteva ore spre punctele cele mai interesante.

Aceste trasaturi generale ale reliefului usureaza accesul turistilor, aproape spre toate sectoarele sale.

Masivul Siriu este alcatuit īn partea centrala din culmea Malīia (īn punctul cel mai īnalt atinge 1 662 m) si un vīrf cu īnfatisare de cupola - vīrful Bocīrnea[2] (Siriu) de 1 657 m. Ele domina cu circa 200 m suprafetele din jur ce au īnfatisarea unor platouri extinse, cu usoare denivelari. Acestea formeaza o larga suprafata de eroziune īn jur de 1 400 m, prezenta īn toate masivele Carpatilor de Curbura. Culmea Malīia are un profil asimetric, cu un versant abrupt īn est, de natura structurala (taie capetele de strat), si unul mai domol īn vest. Poalele sale sīnt acoperite de grohotisuri vechi pe care s-a dezvoltat o vegetatie de arbusti, īn special de ienuperi. La baza abruptului exista totusi doua microdepresiuni, īntr-una situīndu-se Lacul Vulturilor, īn cealalta o mlastina cu doua ochiuri de apa (Lacul Sec). Majoritatea specialistilor considera aceste cuvete ca avīnd o origine crio-nivala, procesele respective desfasurīndu-se pe abruptul structural al Malīiei si pe suprafetele cvasiorizontale din fata sa. Altii le leaga de manifestarea unor procese de alunecare petrecute pe versantul estic al Malīiei . Platoul pe care se afla Lacul Sec se termina īn est printr-un abrupt structural (Coltii Magaretii) ce domina albia pīrīului Mreaja cu 200-250 m. Din el se desprind numeroase creste scurte.

Īn est si īn nord, cupola Bocīrnei este marcata de abrupturi de 50-250 m, care īi confera o īnfatisare aparte, mai ales cīnd este privita de pe Valea Neagra sau de pe culmea Balei. Din el s-au detasat vīrfuri secundare, creste, jgheaburi, turnuri etc. ce dau pitoresc regiunii.

Vaile au o desfasurare radiara, sīnt putin adīncite la obīrsie, īn platourile de la 1 400 m, si prezinta rupturi de panta īn dreptul abrupturilor. Treptat, se largesc si capata adīncimi tot mai mari. Versantii formati din gresie de Siriu au panta mare, iar la poale sīnt acoperiti cu grohotisuri vechi; cei alcatuiti din alternante de gresii si roci plastice sīnt mai domoli, alunecarile de teren fiind deosebit de active (vaile Mreaja, Mīlea, Crasna etc.).

Masivul Penteleu este format dintr-o culme cu desfasurarea nord-sud, īn lungul careia se afla toate vīrfurile a caror īnaltime depaseste 1 500 m. De la sud la nord mai importante sīnt: Piciorul Caprei (1 520 m), Viforīta (1 667 m), Penteleu (1 772 m), Crucea Fetei (1 577 m), Corīiu (1 608 m), Ciulianos (1 602 m). Īntre acestea exista largi īnseuari la 1 400-1 500 m. Daca vīrfurile si crestele sīnt alcatuite din pachete groase de gresii, īn special gresie de Tarcau, īnseuarile corespund unor sectoare īn care predomina rocile mai putin rezistente.

Din culmea principala se desprind o serie de culmi ce coboara īn trepte si care, īn majoritate, au o dispozitie est-vest, īnaltimea acestora se mentine frecvent īntre 900 si 1 400 m; rar, unele proeminente ating 1 450-1 500 m.

Aliniamentele celor mai multe culmi secundare se intersecteaza cu acelea ale unitatilor geologice. Ca urmare, fizionomia culmilor va fi destul de variata. Cele axate pe formatiuni predominant grezoase sīnt mai īnalte, podurile sīnt relativ netede, iar versantii abrupti. Interfluviile lungi, īn alcatuirea carora intra mai multe faciesuri petrografice, dau un profil accidentat, cu vīrfuri, sei, pereti abrupti. Pe versantii lor numeroasele alunecari de teren creeaza un aspect aparte. Rīpele de desprindere de forma semicirculara, de zeci de metri īnaltime, au īn fata o masa de pamīnt dispusa īn trepte si valuri haotice. Vaile, mai ales cele cu obīrsia īn dreptul seilor de pe culmea principala, s-au adīncit īn relieful initial cu 150-300 m, prezinta īn lungul talvegului numeroase rupturi de panta, iar īn profil transversal au sectoare īnguste ce alterneaza cu portiuni largi. si aceste caracteristici sīnt īn buna parte legate de diferentele de roca.

Fig 03

Masivul Podu Calului este mai scund cu aproape 250-300 m fata de Siriu si Penteleu, īnaltimea maxima de 1 439 m o īnregistreaza īn vīrful cu acelasi nume, care se afla īn dreptul comunei Gura Teghii. Spre deosebire de masivele precedente acesta este intens fragmentat, īn special de catre afluentii Buzaului. Ca urmare, aici nu avem de-a face cu o culme centrala, ci cu manunchiuri de interfluvii, dirijate spre vest si sud, culmi care se desprind din trei vīrfuri mai īnalte. Un astfel de complex se desfasoara īntre vaile Casoca si Bīsca Rosilei, vīrful Podu Calului fiind centrul sau. Culmile sīnt prelungi si au podul lat si neted. Bazinele de receptie ale vailor au īnfatisarea unor mari amfiteatre naturale, situate īn spatele micilor chei taiate īn gresia de Tarcau sau Kliwa. Alunecarile de teren au forme extrem de variate, pereti abrupti de gresie aparīnd pe majoritatea versantilor. Uneori valurile de alunecare ajung īn albia pīraielor, unde creeaza baraje īn spatele lor, ce dau nastere unor lacuri care persista mai multi ani. Astfel, īn 1969 pe valea Casoca s-au format doua lacuri de baraj natural; unul dintre acestea se mai pastreaza si astazi.

Culmea Ivanetu, orientata NE-SV, se mentine la circa 1 000 m. Cīteva vīrfuri mai importante formate din gresie depasesc aceasta valoare (Ivanetu 1 191 m, Arsenie 1 115 m, Vīrful Oii 1 038 m, Zboiu 1 114 m), iar īn seile dintre ele īnaltimea oscileaza īntre 800 si 950 m. Prin aceste sei trec majoritatea potecilor si drumurilor de caruta care leaga satele din Subcarpati cu cele de la munte. Pe versantii tuturor vailor, datorita abundentei rocilor moi, plastice( alunecarile au o desfasurare remarcabila. Se impun īn peisaj "limbile de alunecare" ce ocupa aproape īn īntregime albia vailor si sectorul de obīrsie cu īnfatisarea unor circuri largi. Īn locurile unde vaile s-au adīncit īn gresii ele prezinta cascade si chei; adesea, la obīrsie, peretii de gresie sīnt fragmentati si redusi la turnuri, polite etc.

La sud de vīrful Ivanetu exista un larg platou (Plaiul Nucului) la 850-950 m, martor dintr-o extinsa suprafata de nivelare. Pe el se afla cīteva microdepresiuni, mai reprezentativa fiind aceea īn care se afla cantonat Lacul Mociaru. Ea a rezultat prin dizolvarea sarii din adīnc, urmata de procese de tasare.

La contactul dintre munte si Subcarpati, īn bazinul vaii Jghiabuilui, afluent al Slanicului, exista cīteva platouri la 500-650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici forme carstice de o frumusete si complexitate deosebite.

La vest de Buzau, Catiasul, un vīrf de 1 001 m ce strajuieste localitatea Nehoiu, constituie cel mai sudic component al Muntilor Buzaului. Fizionomia sa este similara cu cea īntīlnita īn Culmea Ivanetu, pe care de fapt o prelungeste spre sud-vest.

Vaile Buzaului, Bīscei Mari si Bīscei Mici separa masivele din cuprinsul Muntilor Buzaului, au o desfasurare īn general nord-sud si īmbraca aspecte diferite de la un sector la altul, īn functie de roca si structura.

Buzaul cu obīrsia īn Muntii Ciucas, strabate Clabucetele īntorsurii pīna la Crasna. Pe parcurs strabate frumoasa depresiune a īntorsurii Buzaului, pe care īn buna parte a creat-o, loc unde descrie un cot - Īntorsura -, schimbīndu-si net directia de curgere.

Īntre Crasna si Nehoiu, Buzaul separa Masivul Siriu si culmea Monteoru de pe dreapta de Masivul Podu Calului si Culmea Ivanetu de pe stīnga. El si-a taiat un scurt sector de chei (īntre Metcu si Hartagu) īn roci dure, mai ales īn gresia de Siriu. Īn aval, valea ramīne, īn continuare, relativ īngusta. Alunecarile, īndeosebi cele produse pe versantul stīng, i-au īngustat mult albia, ceea ce da impresia existentei unei alternante de bazinete si strīmtori (mai ales vazute din sosea). Este suficient īnsa sa urci cu 100-150 m pe unul din versanti ca sa capeti imaginea unui culoar larg, gītuit doar la traversarea bancurilor de gresie de Tarcau sau de Siriu. Cele mai extinse bazinete depresionare le gasim īn aval de confluenta cu Siriul, cum sīnt cele de la Siriu si Nehoiu-Nehoias. Aici apar fragmente de terasa, precum si mai multe conuri de dejectie formate de afluenti, locuri mai īnalte pe care s-au dezvoltat asezari omenesti.

Bīsca Mare dupa ce īsi aduna izvoarele de sub vīrful Lacauti si vīrful Zīrna strabate Depresiunea Comandau, iar de la confluenta cu Dīrnaul pīna la unirea cu Bīsca Mica, pe mai mult de 40 km, separa muntii Penteleu de Podu Calului. Cea mai mare parte din acest sector are īnfatisarea unui culoar de vale relativ īngust, taiat predominant īn formatiuni rezistente. Īn unele portiuni, īngustarea da imaginea de defileu pe mai multi kilometri, alteori gītuirile alterneaza cu mici bazinete. Deosebit de pitoresc ramīne defileul taiat īncepīnd de la nord de confluenta cu Bīsculita pīna īn amonte de Cernatu. Īntre Cernatu si Varlaam valea se largeste mai mult, iar terasele, mai bine dezvoltate, au permis instalarea unei asezari.

Bīsca Mica la hotarul dintre Muntii Vrancei si Muntii Buzaului īsi are obīrsia pe clina sudica a vīrfului Lacauti. Pīna īn punctul Brebu ea are o directie nord-sud, iar de aici la Varlaam descrie un cot larg NE-SV. Īn comparatie cu vaile anterioare este relativ īngusta. si īn lungul ei sīnt mici sectoare de defileu, unde, ca o trasatura aparte īn Muntii Buzaului, exista numeroase praguri generate de bancurile groase de gresie pe care apa formeaza suite de cascade.

Acestea sīnt cīteva aspecte mai semnificative pentru relieful Muntilor Buzaului. Ele formeaza cadrul īn care s-au individualizat mai multe obiective turistice demne de a fi luate īn seama.

HIDROGRAFIA

Regiunea apartine īn totalitate bazinului hidrografic al Buzaului. Trei mari rīuri transversale - Buzaul, Bīsca Mare, Bīsca Mica - aduna apele unor pīraie ce coboara de pe culmile cele mai īnalte ale masivelor buzoiene atīt spre est, cīt si spre vest. Reteaua secundara este densa si aproape paralela.

BUZĂUL propriu-zis (pīna la confluenta cu Bīsca Rosilei - 65 km) are un bazin relativ simetric pe o suprafata de 770 km2. Rīurile afluente cu bazinele cele mai extinse au lungimi pīna la 20 km si izvoare bogate (Buzoel, Zabratau, Siriu etc.).

BĪSCA MARE, īn sectorul care ne intereseaza, prezinta un bazin asimetric cu cei mai importanti afluenti (lungimi de peste 10 km) situati pe clina vestica a Penteleului (Patacu, Bīsculita, Cerna tu, Milea). Rīurile ce coboara din Podu Calului sīnt scurte, au panta accentuata si o scurgere slaba.

Īntre punctele Musa si Secuiu, BĪSCA MICĂ primeste numeroase pīraie ce coboara din Muntii Penteleu sau Muntii Vrancei, cu lungimi aproape egale (4-6 km). Caracterul simetric al bazinului din cursul superior capata un aspect net asimetric īn cursul inferior (rīurile cu izvoarele pe culmea Ivanetu sīnt mult mai scurte).

Bīsca Mare se uneste cu Bīsca Mica la Varlaam. Īn aval, pīna la confluenta cu Buzaul (la Nehoias), el poarta numele de Bīsca Rosilei[4]. Īn acest sector, albia creste mult īn latime, iar afluentii, cu lungimi de 5-10 km, au o dispozitie nord-sud sau sud-nord.

La obīrsie vaile au īnfatisare semicirculara, cu un curs de apa destul de efemer. Primavara sau dupa aversele de vara, ele sīnt mai active si formeaza, treptat, īn avale, cursuri tumultuoase ce transporta volume mari de roca. Scurgerea cea mai bogata se constata īncepīnd de la finele lunii aprilie si pīna īn iunie (peste 50% din scurgerea medie anuala). Īn acest interval se īnregistreaza valori maxime (topirea brusca a zapezii sau ploi bogate sub forma de averse), care dau debite extrem de ridicate (1969, 1970, 1975) ce provoaca inundatii pe suprafete extinse.

Rocile permeabile si depozitele ce acopera versantii, pe cea mai mare parte cu grosimi de pīna la cītiva metri, permit o infiltrare rapida a apei si desfasurarea unor linii de izvoare īn partea inferioara a lor. Ele au debit bogat si permanent, iar continutul īn saruri variaza īn functie de compozitia mineralogica a rocilor sau depozitelor pe care le parcurge. Īn general, sīnt sulfatat-bicarbonatate cu mineralizare mijlocie. Izvoarele de la baza versantilor alcatuiti din roci bituminoase, oligocene, adesea au un continut ridicat īn sulf (Baile Siriu pe Buzau, pe vaile Nehoiu si Nehoias, la Gura Milei pe Bīsca Mare etc.). Tot la Baile Siriu este renumit un izvor termal sulfuros, usor bicarbonatat, a carui apa are o temperatura īn jur de 31°.

Pe platourile aflate la 1 400 m izvoarele se īntīlnesc mai rar, fie la baza vīrfurilor sau crestelor care le domina (Bocīrnea pe clina nordica, Malīia īn est si vest, Viforīta īn vest, Penteleu īn est si sud etc.), fie la mijlocul vaiugilor care le fragmenteaza (Vīna Mare, Bradul īn Siriu). Pe aceste platouri sīnt frecvente, īn schimb, ochiurile de apa si mici suprafete mlastinoase.

Hidrografia regiunii este īntregita de un numar de lacuri, cu marime, geneza si evolutie destul de variate.

Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund, aflat la est de culmea Malīia, la 1 420 m, este cantonat īntr-o cuveta de origine crio-nivala. Lacul are o suprafata de 10000 m2, adīncimea maxima de 3 m si este alimentat din ploi si de izvoarele de la baza poalelor de grohotis.

La nord de Lacul Vulturilor, la 1 450 m altitudine, se desfasoara Lacul Sec, o mlastina care pe ansamblul ocupa o suprafata de circa 12400 m2. Ea prezinta mici ochiuri de apa, adīnci de 10-20 cm, alimentate din ploi si mai putin din izvoarele de la poalele culmii Malīia. Mlastina s-a dezvoltat prin colmatarea, īn special cu Sphagnum, a unui lac nu prea adīnc.

Īn Masivul Siriu mai exista cīteva ochiuri de apa īntre valurile de alunecare. De asemenea, sīnt urme ce atesta lacuri de baraj natural pe vaile Mreaja si Siriu (īn amonte de Prigonu) care, ulterior, au fost drenate.

Īn Muntii Penteleu, sub Muchia Steghii, se afla Lacul Negru, la 1 050 m altitudine, a carui origine este legata de procesele de alunecare, de mari dimensiuni, ce au avut loc īn aceasta regiune. El se afla īn mijlocul unei paduri si īnregistreaza un grad īnaintat de colmatare. Sub culmea Penteleu, la NE de vīrful principal, pe o treapta structurala situata la 1 510 m, pe locul unui fost lac, s-a dezvoltat un tinov numit Lacul Rosu, cu ochiuri de apa existente numai primavara.

Urme de lacuri de baraj natural se pot remarca pe valea Patacu. De asemenea, īn numeroasele microdepresiuni de alunecare sau nivale, īndeosebi de pe Viforīta, Zanoaga si culmea Penteleu, primavara se mentin ochiuri de apa circulare sau alungite, adīnci pīna la 1 m.

Īn Masivul Podu Calului sīnt semnalate lacuri formate īntre valurile de alunecare sau īn spatele unor baraje naturale, cum sīnt cele de pe Casoca sau Hartagu. Īn 1969, pe rīul Casoca s-au format lacuri de baraj, la kilometrul 4,2 si 9,2. Cel de al doilea a fost drenat dupa cīteva luni. Celalalt care, īn luna august 1969, avea o suprafata de 12650 m2, o lungime de 350 m, un volum de apa de peste 35000 m3 si o adīncime maxima de 7,5 m, exista si astazi, dar dimensiunile sale sīnt extrem de reduse.

Lacul de pe Hartagu format īn 1970, īn prezent este drenat. Pe culmea Ivanetu sīnt mai multe lacuri, care au luat nastere īntre valurile de alunecare. Cele mai numeroase se afla pe valea Hīnsarului. Dintre ele se detaseaza Lacul Tīlharilor[5], mai mare, aflat pe treapta superioara de alunecare (900 m), la baza unei vechi rīpe de desprindere si trei ochiuri circulare (cu diametru de 5-12 m) dispuse pe treptele mijlocii ale corpului alunecarii.

Lacul Mociaru, de forma circulara si cu adīncime redusa, are o suprafata de circa 10000 m2. El a rezultat īn urma unor procese de tasare īn formatiuni marno-grezoase ce acopera un sīmbure de sare. Pe platoul Meledic, pe fundul a numeroase doline si uvale, sīnt cantonate lacuri. Au forma circulara sau ovala si adīncimi de la 0,5 la 5 m. Dupa masuratorile facute de P. Gastescu si B. Driga (1969) Lacul Castelului are o suprafata de 0,38 ha, o adīncime de 3,90 m si un volum de apa de 6 857 m3, iar Lacul Mare 0,72 ha suprafata, 5,4 m adīncime maxima si 16430 m3 apa.

Toate aceste lacuri constituie cīteva din obiectivele cel mai mult cautate de turisti. De aceea, īn paginile ce urmeaza am descris trasee care duc catre ele. Īn afara celor mentionate, īntre treptele de alunecare, de sub culmea Casoca si sub vīrful Gotis, mai exista unele lacuri cu dimensiuni mai mici si care īn prezent nu prezinta importanta sub raport turistic.

UNELE CARACTERISTICI ALE CLIMEI

Muntii Buzaului se gasesc sub influenta periodica a maselor de aer din NV si NE. Proprietatile acestora, desfasurarea si configuratia principalelor culmi, vai si depresiuni duc la aparitia unor deosebiri notabile īn regimul parametrilor climatici atīt pe verticala, cīt si de la un sector la altul.

Mai sus de 1400 m se individualizeaza un etaj al vīrfurilor si crestelor, īn cea mai mare parte despadurite si puternic expuse. Aici, circa 5-6 luni pe an se semnaleaza valori medii termice negative, iar īn restul lunilor valori pozitive, dar sub 10°C (exceptie luna iulie); temperatura medie īn lunile ianuarie si februarie ajunge la -13,5°C, iar īn lunile de vara oscileaza īntre 7 si 8,4°C; temperatura minima absoluta este -28,7°C si a fost īnregistrata la vīrful Lacauti la 17 ianuarie 1963; temperatura maxima absoluta de 26f4°C a fost īnregistrata la vīrful Lacauti īn ziua de 25 august 1969; precipitatiile, care cad pe parcursul a 160-180 zile dintr-un an (uneori si peste 200 de zile) si ating o medie anuala de 1 000 mm, īnregistreaza frecventa cea mai ridicata īn intervalul mai-iulie, cīnd au mai ales caracter de aversa; cele mai putine precipitatii se īnregistreaza īn perioadele martie-aprilie si august-octombrie; zilele cu ninsoare sīnt mai putine (circa 50), iar stratul de zapada se realizeaza īndeosebi īn intervalul decembrie-martie. Vīntul este puternic si extrem de violent iarna si la trecerea de la un sezon la altul. Viteza medie cea mai mare se īnregistreaza pe vīrful Lacauti unde depaseste 13,4 m/s īn ianuarie. Orientarea principalelor culmi si a culoarelor de vale aproximativ NV-SE imprima maselor de aer o directie similara. Aceasta directie este subliniata, īn special mai sus de limita padurii, de arborii razleti cu īnfatisare asimetrica datorita dezvoltarii coronamentului īn partea opusa directiei din care bate vīntul (arbori drapel). Pot fi remarcati pe creasta Malīiei, culmea Penteleu-Viforīta etc. Vitezele mari ale vīntului īnregistrate īn timpul furtunilor duc la doborīrea copacilor izolati, expusi, iar cīteodata chiar a unor portiuni de padure mai rara. Asa s-a īntīmplat cu padurea de arbori colosi din bazinul Tisei.

Se manifesta si unele deosebiri topoclimatice, demne de a fi luate īn seama de cei ce vor practica turismul pe aceste meleaguri. Pantele domoale dispuse spre est si nord-est mentin stratul de zapada o perioada mai mare īn comparatie cu cele sudice si sud-vestice (Penteleu, Malīia); versantii nordici si nord-vestici, īnseuarile mai īnguste dintre vīrfurile sau culmile īnalte constituie sectoarele cele mai intens expuse vīntului (dealtfel de aici deriva si numele de Poarta Vīnturilor dat seii largi dintre vīrful Bocīrnea si culmea Malīia); aici zapada este spulberata si īngramadita pe pantele opuse; pe versantii abrupti, estici, se produc avalanse (pe creasta Malīia si sub vf. Penteleu). Masivul Siriu īnsumeaza un numar de zile mai mic de timp senin īn comparatie cu Penteleul, datorita pozitiei sale vestice īn calea maselor de aer din NV ce trec peste sectorul mai coborīt Persani-Brasov, dintre Carpatii Meridionali si Harghita, precum si faptului ca se afla īntre doua culoare orografice (Vama - Telejenel si Buzau), care influenteaza dirijarea locala a acestora. Nebulozitatea ridicata, īn special īn perioada aprilie-iulie, afecteaza mai mult sectorul central al Siriului, deasupra altitudinii de 1 400 m; īn Penteleu ea se rezuma la vīrfurile aflate la peste 1 500 m. Īn perioada aprilie-iulie, dupa ploile care pot tine mai multe zile, timpul frumos revine cu 1-2 zile mai repede īn Podu Calului, cu o zi īn Penteleu decīt pe creasta Malīiei.

Perioada optima de practicare a turismului este īntre 20 iulie si 10 decembrie si īndeosebi lunile august-septembrie. Totodata, īn stabilirea locurilor pentru campare se va acorda prioritate suprafetelor expuse spre sud (Lacul Vulturilor, Cernatu, Balescu, Poiana Teghii, Plaiul Nucului). Schiul se poate practica pe pantele din bazinul de receptie al Mrejei, ca si pe cele de la baza versantului vestic al Malīiei, unde zapada se acumuleaza īn cantitati mari si persista timp īndelungat.

Sub altitudinea de 1 400 m se desfasoara etajul montan forestier, īn cadrul caruia clima se caracterizeaza prin 3-5 luni reci si relativ umede si 7-9 luni temperate, din care martie, septembrie si octombrie sīnt mai uscate, iar mai si iulie mai umede; iarna sīnt frecvente inversiunile de temperatura īn lungul culoarelor de vale si īn depresiunile Īntorsura Buzaului si Comandau, cīnd se īnregistreaza temperaturi medii de -10,5 ... -11,5° si minime absolute de -35°C (-35,2°C la 23 ianuarie 1963 la Īntorsura Buzaului). Vara temperaturile sīnt relativ ridicate, mediile lunare situīndu-se īntre 17,5° si 21,4°C, iar maxima absoluta variind īntre 35,1° (Īntorsura Buzaului!) si 37°C (Patīrlagele). Cantitatea de precipitatii este mai mica - 800-900 mm - si scade īn depresiuni la 700-800 mm. Versantii orientati spre sud, sud-est si sud-vest sīnt mai uscati, au un potential termic pozitiv mai mare si īnregistreaza un numar de zile cu zapada mai scazut. Pe cei cu expunere nordica, īn defilee si pe vaile īnguste, umiditatea este mai mare, stratul de zapada se mentine pīna īn luna mai (Bīsca Mica), iar intervalul cu temperaturi negative este mai īndelungat.

Trecerea de la iarna la primavara si de la toamna la iarna se face mai devreme si, respectiv, ceva mai tīrziu pe culoarele de vale ale Buzaului (pīna aproape de localitatea Siriu) si pe Bīsca Rosilei. Acest lucru este legat de altitudinea mai coborīta si de deschiderea larga a vailor respective catre sud, spre regiunea Dealurilor subcarpatice, ceea ce usureaza patrunderea si persistenta maselor de aer dinspre cīmpie. Ca urmare, intervalul propice turismului īn localitatile de la poalele muntilor si īn vecinatatea acestora este mult mai larg (aprilie-noiembrie).

VEGETAŢIA sI FAUNA

Pozitia geografica si mai ales desfasurarea reliefului īntre 1 400 si 1 772 m altitudine, alaturi de alti factori ecologici, au facut ca si īn aceasta regiune carpatica sa existe o varietate relativ mare de specii de plante si de animale, unele frecvent īntīlnite, altele mai rare. Defrisarile, pasunatul intensiv, vīnatul si pescuitul abuziv au determinat īmputinarea numarului de indivizi din anumite specii, ceea ce a impus punerea sub ocrotire a acestora. Unele modificari rezulta prin plantatiile de molizi si pini si din colonizarea anumitor specii de animaile (capra neagra, pastrav).

De la 1 400-1 450 m īn sus, crestele, vīrfurile si unele platouri prezinta o vegetatie subalpina cu tufarisuri si ierburi comune. Pozitia relativ joasa a limitei padurii si extensiunea mai larga īn Siriu si Penteleu a etajului subalpin sīnt legate de defrisarile facute de-a lungul anilor pentru marirea suprafetei de pasunat.

Caracteristice sīnt tufarisurile dese ale afinilor (Vaccinium myrtiilus, V. vitisidaea), aninului de munte (Alnus viridis) si mai ales ale ienuparului (Juniperus communis alpina) care ocupa suprafete mari la peste 1 500 m īn Siriu si 1 550 m īn Penteleu. G. Dihoru (1974) indica īn Siriu, pe versantii sudici cu panta mai mare si pietrosi, pajisti cu paius (Festuca ovina sudetica), firuta, stīnjenel (Iris ruthenica); pe abrupturile stīncoase paiusul de stīnca (Festuca rupicola saxatilis), iar pe suprafete slab īnclinate, dar la īnaltimi mai mici, paiusul rosu (Festuca rubra commutata), iarba cīmpului (Agrostis capiltaris) īn amestec cu taposica (Nardus stricta).



Se remarca numeroase plante cu flori viu colorate, care dau pajistilor din primavara pīna īn toamna palete extrem de variate. Mai aparte sīnt stīnjenelul de munte, garoafa (Dianthus tenuifolius), gentiana (Gentiana asclepiadea), toporasul de munte (Viola declinata), coacaza etc.

Īn unele microdepresiuni, īn care au existat lacuri, dezvoltarea abundenta a vegetatiei a dus la individualizarea unor mlastini cu Sphagnum, roua cerului (Drosera), poroinic, bumbacarite, rogoz etc. Tipice sīnt "Lacul Sec" din Siriu si "Lacul Rosu" din Penteleu, transformate cu timpul īn tinoave.

Prin tufele de ienuperi si afine pot fi zarite cinteza alpina, fīsa alpina, pietrarul, maracinarul, uliul; pe stīncarie se īntīlnesc sopīrla, vipera comuna, iar īn vecinatatea stīnelor mai dau tīrcoale lupi si ursi. De cītiva ani, pe stīncariile de la Coltii Magaretii si de la obīrsia vaii Mreaja au fost colonizate capre negre, iar īn Lacul Vulturilor pastravul curcubeu.

Padurile de molid pure sīnt limitate ca suprafata si apar mai ales pe versantul vestic si nordic al Siriului si īn Penteleu īntre 1 200 si 1 600 m. Pe versantii sudici, īntre 1 200 si l 400 m, ele sīnt īn amestec cu fagetele. La contactul cu pajistile subalpine, īndeosebi pe pantele expuse vīntului, apar indivizi mai scurti, izolati si ou profil asimetric (īn forma de steag). Alaturi de molid īntīlnim bradul, tisa (īn cīteva locuri) si pinul. Īn bazinul Hartagu si Viforīta exista cele mai mari exemplare de molid din regiune, multe din ele depasind vīrsta de 300-400 ani.

Pajistile din zona de padure sīnt bogate īn graminee, īndeosebi Festuca rubra si Agrostis capillaris. Īn lungul apelor si īn sectoarele moi, umede, exista mai multe specii de muschi, piciorul cocosului (Ranun-culus), izma (Mentha), pipirig (Juncus), captalan (Petasites) etc. Mai jos, pīna la 700-750 m altitudine, se īntīlnesc, de regula, paduri de fag. De cele mai multe ori, sub aceasta īnaltime, īn special īn sud si la contactul cu Subcarpatii, el intra īn asociere cu gorunul; de la 1 100 m īn sus, fagul se afla deseori īn amestec cu molidul, bradul si mesteacanul. Pe vaile īnguste, umbroase, poate fi īntīlnit īn asociere cu paltinul sau ulmul, iar pe cele largi, la baza versantilor se afla īn amestec cu arinul si alunul.

Īn locurile defrisate se dezvolta asociatii de zburatoare, fragi, tufarisuri de zmeura, mure si numerosi arbusti.

Lumea animala este bogata, padurea oferind conditii de viata extrem de propice. Exista cīteva specii care fac faima acestor munti, ele fiind īn acelasi timp ocrotite. Īntre acestea amintim ursul care la maturitate depaseste 300 kg (Paltinis, Monteoru, Hartagu, Brebu), mistretii, caprioarele (Hīnsaru), rīsii, ieruncile si cocosii de munte (Penteleu).

Īn unele locuri s-au amenajat puncte si sectoare de vīnatoare, īn special de ursi si caprioare, renumite prin exemplarele obtinute (Paltinu īn Penteleu, Paltinis īn Podu Calului, Milea īn Siriu, Tigva īn Ivanetu etc.).

Īn muntii Buzaului īn prezent exista numai rezervatia forestiera de la Viforīta1. Ea se desfasoara pe clina sudica a Muntelui Viforīta īntre pīraiele Caseria si Viforīta, afluenti pe dreapta Milei. Este o padure de conifere, īn care precumpanesc brazi si molizi seculari cu talie foarte mare (peste 40-50 m īnaltime si frecvent cu diametru de 0,80-1 m), alaturi de care exista exemplare mai tinere. Valoarea stiintifica a rezervatiei este data de pastrarea structurii initiale.

Īn afara acesteia care este mentionata īn nomenclatorul rezervatiilor naturale din tara noastra, īn bazinul Hartagului exista cīteva sectoare cu arbori-colosi[6], din care unul este declarat rezervatie silvica .

Īn Siriu si īn Penteleu mai sīnt mentionate cīteva locuri unde se pastreaza plante mai rar īntīlnite. Astfel pe Lacul Rosu vegeteaza roua cerului (Drosera rotundifolia), rachitelele (Vaccinium oxycoccos), vuietoarea (Empetrum myrum); pe Lacul Sec roua cerului, poroinic, bumbacarita, stelarita etc.

ASPECTE DE ORDIN ECONOMIC

Ocupatiile de baza ale oamenilor acestor meleaguri sīnt strīns legate de padure si pasune. Exploatarile forestiere consemnate la nivel de productie, īnca de la finele secolului trecut, cunosc o intensificare deosebita īntre 1930 si 1946, cīnd mari suprafete de padure au fost defrisate, terenurile respective ramīnīnd prada alunecarilor si organismelor torentiale. Dezvoltarea industriei a cunoscut un ritm deosebit de īnalt īn anii socialismului, īn asezarile de la poalele muntilor, vechile gatere si fabricute de cherestea fiind īnlocuite de īntreprinderi īnzestrate cu utilaj modern (Nehoiu, Comandau, Īntorsura Buzaului). Exploatarea padurilor se face rational, suprafetele unde arborii au fost taiati fiind plantate cu specii forestiere de mare productivitate. O atentie deosebita se acorda pasunilor, īn vederea unei cīt mai bune valorificari a calitatilor acestora si īmpiedicarii degradarii lor.

De asemenea, trebuie amintit ca lemnul a reprezentat sursa principala pentru industria casnica. Lingurile, vasele din lemn, furcile de tors, razboaiele de tesut ca si numeroase instrumente muzicale, īntre care fluierele, sīnt lucrate de veacuri din lemnul padurilor buzoiene. Renumite erau obiectele realizate din lemn de tisa.

Buzaul si afluentii sai dispun de un īnalt potential hidroenergetic. Daca pīna mai ieri forta navalnica a apelor producea dese distrugeri si pierderi materiale, īncepīnd din 1975 s-a trecut īntr-o noua etapa. La Siriu se va īnalta un baraj, īn spatele caruia lacul format va ajunge pīna la Cheia Buzaului. Acesta īmpreuna cu toate amenajarile ce vor urma vor aduce schimbari radicale īn peisajul natural.

Proiectul de amenajare a regiunii va deschide si turismului noi directii; soseaua nationala īnaltata va trece pe malul lacului; numeroase hoteluri, puncte de practicare a sporturilor nautice si pescuitului sportiv se vor adauga pe harta turistica a zonei.

Nu putem īncheia aceste sumare consideratii fara a aminti faptul ca pe valea Sibielului - īn Subcarpatii Buzaului - exista chihlimbar, īn bucati cu dimensiuni si nuante extrem de variate. De aici s-a extras un exemplar de 3,204 kg. La Colti este īn curs de organizare un mic muzeu al chihlimbarului.

II. Dotari turistice

CĂI DE ACCES

Īn Muntii Buzaului a fost construita, īndeosebi īn ultimii 20 de ani, o retea deasa de cai de comunicatie. Ea permite astfel patrunderea adīnca īn inima muntelui, de la capetele drumurilor pīna la obiectivele turistice departate nefiind nevoie mai mult de 2 ore īn Siriu, 4 ore īn Penteleu.

Caile ferate cu ecartament normal ajung pīna īn localitatile Nehoias, īn sud, si Īntorsura Buzaului, īn nord. Ele vin de la Buzau (73 km) si, respectiv, Brasov (87 km) si asigura mai multe curse zilnice. Turistii care doresc sa coboare din nord pe Bīsca Mare sau Bīsca Mica pot folosi calea ferata Brasov - Sfīntu Gheorghe - Covasna (60 km) si calea ferata īngusta Covasna - Comandau.

Caile ferate forestiere, care cu ani īn urma reprezentau o retea extinsa pe aproape toate vaile mar], au fost īnlocuite treptat cu drumuri pietruite. Se mai pastreaza, fara ca acestea sa mai functioneze, pe valea Siriului īntre Gura Siriului si Morcovoaia.

Reteaua rutiera este formata dintr-o sosea nationala, mai multe drumuri judetene īn curs de modernizare si numeroase drumuri forestiere.

Pe valea Buzaului, īntre Brasov si Buzau, se desfasoara drumul national DN 10 pe 154 km, modernizat, pe care trec zilnic mai multe curse de autobuze ce pleaca din localitatile amintite sau din Patīrlagele, Nehoiu, Īntorsura Buzaului, Ploiesti. Pentru ascensiuni īn Masivul Siriu se pot folosi punctele Gura Siriului (traseele nr. 2 si 3), Baile Siriu (traseele nr. 1 si 2), Hartagu (traseul nr. 1), Crasna (traseul nr. 3).

Pentru masivele Penteleu si Podu Calului se foloseste drumul judetean īn curs de remodernizare Nehoias -Varlaam (13 km), pe care circula mai multe curse de autobuze ce pot fi luate atīt de la Nehoiu, cīt si de la Patīrlagele. Pentru turistii care urmaresc mai īntīi obiectivele din Subcarpatii Buzaului, pe valea Slanicului, pot folosi soseaua Buzau - Lopatari (56 km) modernizata, pe care, de asemenea, circula autobuze I.T.A.

Reteaua rutiera este completata de numeroase drumuri forestiere. Acestea patrund destul de mult īn masivele buzoiene si pot fi folosite īn ascensiunile catre principalele obiective turistice. Pentru scurtarea perioadei de urcus pot fi folosite autocamioanele care circula spre punctele de exploatare forestiera. Mentionam, īn Masivul Siriul drumurile de pe pīraiele Valea Neagra (traseu 1), Bradul (traseu 2), Crasna (traseu 3); īn Masivul Podu Calului drumul de pe valea Paltinisului; īn Masivul Penteleu cele de pe vaile Cer-natu (traseu 1), Milea (traseu 2), sapte Izvoare (traseu 2), Balescu, Balescutu (pentru coborīri din traseul 1), Bīsca Mare si Bīsca Mica (pentru a ajunge la punctele de plecare īn traseele amintite). Pe culmea Ivanetu exista doua drumuri forestiere care pleaca de pe valea Tainita. Unul se desfasoara spre est si trece pe sub Vīrfu Ivanetu, īn bazinul rīului Plostina si se racordeaza cu cel care vine de la Lopatari; al doilea ajunge īn vest la Lacul Hīnsaru. Prin poteci si drumuri de caruta ele se leaga de diferite localitati aflate īn sudul acestei culmi, unde se gasesc mai multe obiective interesante sub raport peisagistic dar si istoric.

LOCALITĂŢI sI PUNCTE DE PLECARE ĪN DRUMEŢIE

Asezarile aflate pe vaile principale dintre aceste masive se pot īmparti īn doua categorii: unele care

constituie puncte de sosire īn regiune si care, prin conditiile naturale si social-economice, pot reprezenta localitati de interes turistic si altele, mai mici, ce pot fi folosite ca baza de aprovizionare si puncte de plecare īn ascensiuni. Īn prima grupa intra Nehoiu, Gura Teghii, Īntorsura Buzaului, Comandau, Lopatari, Baile Siriu, iar īn ultima - Siriu, Varlaam, Stearpa, Plaiul Nucului, Colti etc.

Nehoiu (415 m alt. medie), comuna pe valea Buzaului, la 68 km fata de Buzau si 84 fata de Brasov; 10900 de locuitori; centru industrial (cherestea, mobila), capat de cale ferata; nod rutier; magazine alimentare, foto-sport; hotel (35 de locuri); punct de legatura pentru deplasarile spre toate traseele indicate; localitate de un pitoresc deosebit oferit de cadrul natural; iarna, pantele de sub vīrfu Ghergheleu pot fi folosite pentru schi.

Gura Teghii (490 m alt. medie), comuna pe valea Bīsca Rosilei, la 16 km distanta fata de Nehoiu; 5300 de locuitori; din ea pleaca mai multe drumuri forestiere spre Podu Calului, Ivanetu, Penteleu; magazin alimentar, posibilitati de cazare la localnici; centru cu frumoase traditii folclorice; baza de plecare īn majoritatea excursiilor din masivele vecine si īn actiunile de vīnat sportiv; cadru natural extrem de propice recrearii si odihnei.

Īntorsura Buzaului (700 m alt. medie), oras pe valea superioara a Buzaului, la 42 km de Brasov (pe sosea) si la 112 km fata de Buzau; 6404 locuitori; capat de cale ferata si nod rutier; centru industrial si turistic; magazine alimentare, foto-sport; hotel (40 de locuri), camping; loc de odihna, recreere si de plecare īn drumetie īn muntii Siriu si Ciucas; excursii locale pe Vīrful Stīnii si pe culmile din sudul localitatii; pīrtie pentru practicarea schiului.

Comandau (1 000 m alt. medie), comuna subordonata orasului Covasna; circa 2000 locuitori; magazin alimentar; punct de plecare īn Muntii Vrancei, spre Penteleu pe Bīsca Mare, Cupan si Bīsca Mica; este legat de Covasna, Zabratau si Īntorsura Buzaului prin drumuri nemodernizate.

Lopatari (505 m alt. medie), comuna pe valea Slanicului, la 68 km fata de Buzau; 5138 de locuitori; magazin alimentar; cazare la localnici; prin reteaua de drumuri forestiere se poate merge spre diferite obiective turistice de pe culmea Ivanetu si din bazinul Slanicului (Focul Viu, Carstul pe care de la Meledic, Schitu Gavanu, Plaiul Nucului, Lacul Mociaru etc.).

Varlaam (550 m alt. medie), sat īn comuna Gura Teghii, asezat la confluenta celor doua Bīsce, la 18 km departare de Nehoiu; punct de plecare spre Penteleu si Ivanetu; magazin alimentar.

Siriu (480 m alt. medie), comuna pe valea Buzaului; 3328 de locuitori; magazine alimentare; loc de plecare pe valea Casoca (cascade; lac).

Baile Siriu (550 m alt. medie), statiune balneara; restaurant; camping; case pentru odihna si stationare turistica; punct de plecare īn excursiile din Siriu si de pe valea Buzaului.

Crasna (665 m alt. medie), sat din comuna Sita Buzaului; 15 km departare de Īntorsura Buzaului pe sosea; punct de plecare si sosire īn drumetiile din Siriu.

Patīrlagele (265 m alt. medie), comuna pe valea Buzaului; 8971 de locuitori; cale ferata Buzau-Nehoias; magazine alimentare, sport; P.E.C.O.; punct de plecare si sosire īn excursiile de pe valea Sibielului spre Colti, Alunis, Nucu.

Cele mai apropiate puncte de intrare īn Masivul Penteleu sīnt: Cernatu pe Bīsca Mare (6,5 km fata de Varlaam); Brebu (10 km fata de Varlaam), Secuiu (14 km fata de Varlaam), Musa (36 km fata de Varlaam si 19,5 km fata de Comandau), pe Bīsca Mica.

LOCURI DE CAZARE

Spatiile amenajate pentru cazarea turistilor se afla īn cīteva localitati de la baza masivelor si īn unele cabane silvice si de vīnatoare. Pe parcursul traseelor exista cabane forestiere si stīne unde se poate īnnopta. De asemenea, drumetii vor gasi adapost la localnicii din satele limitrofe masivelor.

Moteluri: Īntorsura Buzaului (Popasul Buzaului) 40 de locuri si Nehoiu (35 de locuri).

Campinguri (functioneaza vara); la Nehoiu (10 locuri īn casute de doua paturi), Baile Siriu (27 de locuri īn casute ele 3 paturi), Īntorsura Buzaului (10 locuri īn casute de doua paturi).

Cabane: statiunea Baile Siriu (40 de locuri).

Cabane forestiere: pe Bīsca Mica la Vadu Oii (34 locuri); Secuiu (16 locuri); Musa (12 locuri); Fagu Alb (8 locuri); pe Bīsca Mare la Gura Bīsculita (10 locuri); pe Siriu la Prigonu (10 locuri)[8].

Cabane de vīnatoare: Piciorul Caprei (10 locuri); Lacul Vulturilor (10 locuri).

Stīne unde se poate īnnopta īntīlnim īn Penteleu: la Cernatu, sapte Izvoare, Balescu; īn Siriu: Lacul Vulturilor; īn Tataru: Tabla Butii.

STAREA TRASEELOR TURISTICE.

UNELE RECOMANDĂRI PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI

Īn Muntii Buzaului exista noua trasee turistice marcate. Dintre acestea, pe sapte marcajul este realizat, corect, cu tablite pe arbori si vopsea pe pietre, iar la doua (traseele 7 si 9) mai rar; lipsesc sagetile indicatoare. Pentru a ajuta pe turisti īntr-o cīt mai buna orientare, īn lucrare am insistat pe descrierea traseului, īn punctele unde marcajul este mai putin clar, īn sectoarele unde se produc modificari de directie, precum si īn punctele de intersectie. O atentie aparte s-a acordat si traseelor īnca nemarcate.

Īn general, potecile turistice marcate asigura o drumetie usoara, iar pontele nu sīnt abrupte. Prin structura Iar ele favorizeaza traversarea masivelor īn maximum 8-10 ore. Traseul principal de creasta, care vine peste Tatarul īn Siriu si Penteleu (banda rosie), face legatura īntre Muntii Buzaului si zonele turistice limitrofe, respectiv cu Masivul Ciucas īn vest si Muntii Vrancei īn est, iar traseul cruce albastra - din Ivanetu - cu gruparea de obiective turistice din Subcarpati si, īn primul rīnd, cu aceea de la Lopatari. Īn masivele buzo-iene desi apa poate fi īntīlnita destul de des, tinem sa atragem atentia asupra izvoarelor mentionate pe harta si īn descrierea traseelor, ele avīnd un debit continuu. Este bine totusi ca bidonul de apa sa fie plin īn orice ascensiune, deoarece pe vīrfuri si creste nu vom īntīlni decīt rar mustiri de apa.

Īn Muntii Buzaului se recomanda practicarea drumetiei īndeosebi īn lunile de vara. Īn timpul iernii, lipsa unor cabane, pantele troienite si distanta de 2½-3 ore de parcurs pīna la pantele propice schiului īngreuneaza extrem de mult posibilitatea practicarii acestui sport atīt īn Siriu, cīt si Penteleu. Īn prezent, singurele locuri recomandate pentru practicarea schiului ramīn pantele din jurul localitatilor Nehoiu, Īntorsura Buzaului, Gura Teghii. Excursiile pe timp de iarna trebuie sa fie scurte si axate mai ales pe sectiunile Vailea Neagra - vīrful Bocirnea - Lacul Vulturilor si retur; Cernotu - vīrful Penteleu si retur. Nu indicam urcusul īn Siriu pe pīrīul Bradul, datorita greutatilor foarte mari la escaladarea abruptului Bocīrnei, unde sīnt posibile si avalanse, precum si orice coborīre spre Bīsca Mica, deoarece versantul estic al Penteleului este puternic troienit, iar potecile nu pot fi identificate cu usurinta.

III. Trasee turistice

Īn stadiul actual al amenajarii turistice fiecare masiv dispune de o retea de poteci marcate ce duc spre principalele obiective pe care orice drumet doreste sa le atinga. Legatura dintre masivele Siriu, Penteleu si Podu Calului se asigura prin drumuri forestiere si poteci nemarcate practicabile īn orice anotimp. Aceasta structura impune prezentarea mai īntīi a potecilor marcate pe masive si apoi a unor drumuri ce duc spre o serie de obiective turistice sau locuri de interes turistic.

TRASEE MARCATE

TRASEE ĪN MASIVUL SIRIU

Exista patru trasee turistice marcate care strabat Siriul īn toate directiile, asigurīnd o ascensiune usoara. Traseul principal (1) se continua peste Masivul Tataru pīna la poalele Ciucasului, permitīnd turistului continuarea excursiei īn si din acest masiv.

1. Baile Siriu (540 m) - Valea Neagra - Dosu Muntelui - Poarta Vīnturilor - Obīrsia Crasnei - Culmea Tatarutu - Vīrful Tataru Mare (1477 m) - Tabla Butii - Poiana Stīnei (930 m)

Marcaj: banda rosie. Durata: 7-8 ore. Obiective principale: vf. Bocīrnea (1 659 m), Lacul Vulturilor (prin abatere de la traseu), culmea Malīia, vf. Tataru Mare, Tabla Butii, Cimitirul eroilor.

Traseul 1 este cel mai usor de parcurs si accesibil aproape īn cea mai mare parte a anului. Iarna este mai dificil de strabatut sectorul de la obīrsia vaii Crasna, ca si unele portiuni din Masivul Tataru, unde sīnt frecvente troienirile; durata mai mare a ascensiunii si lipsa amenajarilor imprima o greutate īn plus.

Marcajul porneste din dreptul podului pe care trece drumul national la intrare īn statiunea Baile Siriu.

Lasam īn dreapta restaurantul si campingul de la Baile Siriu, campingul B.T.T. si stabilimentul bailor termale. Traseul urmareste drumul forestier de pe dreapta vaii pīna la confluenta cu pīrīul Valea Neagra (cca 3,5 km). Mergem pe traseu comun cu marcajul punct rosu (traseul 2) pīna la confluenta cu pīrīul Bradul. Lasam pe stīnga un alt pīrīu si ajungem īn dreptul unor cabane forestiere situate la gura Vaii Negre. Am parcurs cca 1 ora pīna aici. Ne continuam drumul pe Valea Neagra īn lungul drumului forestier aflat pe stīnga apei. La circa 2 km acesta descrie o bucla larga pe care poteca marcata o taie iesind la capatul drumului forestier (35-45 minute de la īnscrierea pe Valea Neagra). Traseul coteste spre nord peste un pīrīu, apoi prin fata unor magazii, urcīnd spre nord-vest mai īntīi usor, prin poiana, apoi mai accentuat prin padure. Dupa cīteva minute ajungem īntr-o larga taietura de padure. Marcajul care trecea prin mijlocul acestei portiuni este greu de urmarit. Propunem drumul de tractor din dreapta ce merge peste podul din bīrne, pe la baza versantului stīng. Din dreptul ultimei cabane forestiere, care poate fi zarita tot timpul, poteca īsi schimba iar directia spre nord, suind mai accentuat. Aici exista si cītiva stīlpi de marcaj. O noua modificare a directiei - spre vest - este urmata de un urcus cu pante line ce alterneaza cu pante accentuate pīna la poiana de Io Dosu Muntelui, unde se afla si o stīna. Au trecut 35-45 min de la capatul drumului forestier si un mic popas este indicat. Īn dreapta (nord), o poteca de culme coboara spre valea Buzaului prin Plaiul Crasnei.

Dupa popas reluam traseul care urca spre sud, prin padure si prin cīteva poieni. La īnceput panta este mai accentuata, dar treptat se domoleste. La iesirea din cea de a doua poiana se desface spre stīnga marcajul cruce rosie care duce la vīrfu Bocīrnea (traseul 4). Īn ultima parte, pīna īn saua de la Poarta Vīnturilor, poteca se desfasoara aproape plan. Īnainte de a ajunge la Poarta Vīnturilor poteca trece peste o vaiuga (īntr-un luminis) cu apa buna de baut.

Poarta Vīnturilor reprezinta o sa foarte larga īntre vīrfu Bocīrnea (1 957 m), la nord, si culmea Malīia (1 662 m), la sud, la 1 490 m, prin care se canalizeaza o parte din masele de aer din NV. Iesind din padure de pe traseul descris sau venind din sud, de dupa culmea Malīia, aproape īntotdeauna esti īntīmpinat de vīnturi puternice din nord-vest. De aici si numele locului. Din sa se deschide o larga perspectiva: de la sud-vest catre nord-vest īn ultimul plan apar vīrfu Clabucetul Mīneciului, culmea neteda Bobu-Grohotis, apoi coltii Zaganului, vīrfurile Gropsoarele, Tigaile Mari, Ciucas si Coltii Nitrii; ultimul vīrf izolat, spre nord-vest, Pirisca, strajuieste Depresiunea Īntorsura Buzaului. Din culmea mai joasa si aproape dreapta din fata acestora - Tataru - se zaresc vīrfurile Tataru Mare (īn sud) si Tatarutu; īn fata noastra (spre vest) se desfasoara un platou larg cu pasune, pe care īl vom traversa; spre est putem observa mai īntīi bazinul de la obīrsia pinului Mreaja, Coltii Balei, apoi culmea centrala a masivului Podu Calului si īn ultimul plan vīrful Penteleu.

Ascensiunea din Poarta Vīnturilor spre vīrfu Bocīrnea se face pe aliniamentul de stīlpi (marcaj cruce rosie) īn circa 35-50 minute. Vizitarea Lacului Sec si a Lacului Vulturilor se poate realiza prin abatere de la traseul 1. Urmarim traseele 2 si 3 (marcaj punct rosu si triunghi albastru) pe poteca ce urca spre est si apoi spre sud si ocoleste capatul nordic al culmii Malīia.

Reluam traseul din Poarta Vīnturilor, īmpreuna cu traseul 3 (triunghi albastru), deplasīndu-ne spre vest aproape īn linie dreapta; urcam si coborīm pante usoare prin pasuni si pīlcuri de arbori. Dupa 15-20 minute ajungem īntr-o poiana mare care se afla pe cumpana de ape dintre Urlatoarea Mare (nord) si Vīna Malīiei (sud). De aici, marcajul triunghiu albastru (traseul 3), care ne-a īnsotit din Poarta Vīnturilor, o apuca spre nord, catre Crasna, iar poteca noastra, marcata cu banda rosie, continua spre vest, pīna la marginea padurii. Intrīnd īn padure ea īncepe sa coboare versantul drept al Crasnei (circa 150 m), descriind mai multe serpentine timp de 10-15 minute. De la baza abruptului, poteca trece prin lastaris si tufe de zmeura, mai īntīi spre sud, apoi schimbīndu-si usor directia spre sud-vest (circa 500-600 m). Traseul este mai dificil din cauza blocurilor de gresie care acopera o mare parte din baza versantului. Semnele se afla plasate pe pomi si pe pietre. Treptat urcusul revine, destul de usor la īnceput, mai accentuat dupa ce s-a ajuns īn saua de la obīrsia vailor Crasna (nord) si Siriul Mare (sud). Valea Crasnei ne impresioneaza prin asimetria versantilor, cel drept mai īnalt, cu trene de grohotis si trepte de alunecare, care au īmpins pīrīul spre stīnga, obstruīndu-l īn mai multe puncte. Se pot vedea numeroase ochiuri de apa īntre valurile de alunecare.

Dupa un eventual popas, la capotul a 3-3½ ore de mers de la plecarea din Valea Neagra, fara a socoti durata popasurilor si timpul necesar abaterilor la Lacul Vulturilor sau la vīrful Bocīrnea, continuam excursia pe o panta putin mai accentuata pīna īn poiana de la sud spre vīrful Tatarutu (1 411 m). Panorama se deschide larg spre Ciucas, Tataru dar si spre sud, catre Culmea Stīnei. Īn est nu apare decīt versantul abrupt si īmpadurit al Siriului, deasupra caruia troneaza culmea Malīia, iar catre nord-est vīrful Bocīrnea.

Din poiana, poteca continua pe cumpana de apa dintre bazinul Buzoelului, īn nord, si Siriului spre sud. Dupa circa 200 m, īn dreptul stīnei se poate coborī cīteva zeci de metri pīna la un izvor. Īn continuare drumul se desfasoara pe clina vestica a culmii, trece printr-o sa, urca peste un vīrf rotunjit acoperit de pasune (semnele plasate pe pietre sīnt rare), apoi din nou pe latura vestica a culmii. Din saua din fata vīrfului Tataru Mare, poteca o ia mai īntīi la dreapta (vest), pe la limita padurii, iar apoi spre sud, prin padure rara; trece pe la un izvor, schimba directia de trei ori urcīnd si coborīnd usor sif dupa ce ocoleste pe la est si sud un vīrf īmpadurit cu aspect trapezoidal (Tabla Butii), iese īn poiana de la Tabla Butii, unde se vad mai multe stīne. Drumul coboara pe la prima stīna (spre vest), trece prin saua dintre bazinele Fetei si Siriasului (spre sud), urca usor circa 150 m, pīna la o bifurcatie. Sīntem aici dupa 5-6 ore de la plecare sau 6-7 ore daca adaugam timpul folosit pentru popas. Spre est si sud-est o poteca lata, nemarcata, duce la Cimitirul eroilor cazuti īn luptele purtate pe aceste meleaguri īn timpul primului razboi mondial pentru apararea pamīntului stramosesc. Locul poate fi zarit chiar de la bifurcatie - un patrulater de brazi si molizi la marginea padurii de foioase. Dealtfel, marturii ale luptelor crīncene ce s-au dat aici apar la tot pasul (transee, adaposturi, gropi lasate de obuze etc.). De la cimitir, poteca nemarcata se continua spre sud, pe culme, pe la vīrful Manailei (1 453 m), Vīrful lui Crai (1 473 m) la Sion, unde se ajunge dupa aproape 4-4½ de la bifurcatie. Spre Valenii de Munte pot fi folosite autobuzele I.T.A. Mentionam ca din traseul de culme se poate coborī pe mai multe poteci spre satele aflate pe vaile afluente Bīscei Chiojdului.

De la bifurcatia din saua Tabla Butii, pīna la Poiana Stīnei poteca marcata coboara continuu si, uneori, destul de accentuat, timp de aproape 1 ora, mai īntīi spre vest, iar dupa o noua bifurcatie catre sud-vest[9]. Pe cea mai mare parte a traseului (cruce rosie), ea strabate padurea de foioase (īn partea superioara) si conifere (pe ultimul kilometru). Ajunsi la Poiana Stīnei, de la Pastravarie, avem mai multe posibilitati de continuare a drumetiei: spre nord pe drumul ce urca la Pasul Boncuta si se continua pe Pīrīul Fetei la Vama Bulaiului (13-16 km); spre vest se poate urca īn Masivul Ciucas pe trei variante: banda albastra pe Pinul Stīnei la cabana Ciucas; triunghiu albastru pe Pīrīul Alb īn saua Zaganu (dificil); banda albastra īn statiunea Cheia, peste Muntele Buzaianu; spre sud se urmareste drumul forestier ce iese īn valea Teleajenului la sud de Cheia (confluenta acestuia cu pīrīul Pridvarea).

2. Baile Siriu - Valea Bradului - Coltii Balei - Vf. Bocīrnea (1 657 m) - Poarta Vīnturilor - Lacul Vulturilor - Culmea Bloji - Stearpa (720 m) - valea Siriului - Gura Siriului

Marcaj: punct rosu. Durata: 9-10 ore. Obiective principale: abrupturile si stīncaria de la obīrsia pīrīului Mreaja, Lacul Vulturilor, valea Siriului.

Prin desfasurarea sa traseul constituie un circuit. Punctele de plecare si sosire se afla la circa 2,2 km unul fata de celalalt. El trece prin cele mai frumoase si salbatice sectoare din Siriu. Unele portiuni sīnt mai dificil de urcat, de aceea traseul nu se recomanda decīt turistilor mai antrenati. Iarna este indicata ascensiunea pe Valea Neagra (traseul 1) si coborīrea pe la Lacul Vulturilor - Culmea Bloji, spre valea Siriului, adica o combinare a traseelor 1 si 2. Se evita astfel sectorul periculos din estul Bocīrnei. Marcajul punct rosu īncepe ca si banda rosie (cu care merge īmpreuna 2,5 km) de la podul peste Buzau, la intrarea īn Baile Siriu. Pe circa 2,5 km urmareste drumul forestier de pe dreapta Buzaului, trecīnd pe līnga campingul B.T.T., baile termale, micul amfiteatru unde la sarbatori se dau spectacole (deasupra bailor si pe stīnga drumului). La varsarea pīrīului Bradu, din drumul principal se desprinde unul secundar; el urca cīnd pe stīnga, cīnd pe dreapta pīrīului Bradu si descrie trei curbe, toate taiate de catre poteca marcata. Dupa circa ¾ ore de la intrare pe pīrīul Bradu, la capatul drumului forestier īntīlnim cabana forestiera si un izvor. Facem un mic popas, dupa care reluam urcusul pe la dreapta cabanei, prin poiana. Dupa cīteva minute traseul intra īn padurea de foioase, suie usor spre stīnga si intersecteaza cīteva sectoare mai umede, dupa care panta se accentueaza, pīna pe culmea care se profileaza treptat īn fata noastra. Dupa 20-30 minute iesim īntr-o sa din Culmea soimului. Spre vest se īnalta Culmea Malīia, vīrful Bocīrnea, iar jos, īn fata, valea Mreaja. Din sa, drumul continua circa 10 min. spre nord-vest, īnregistrīnd mici diferente de nivel pīna īn fata culmii Coltii Balei. De aici, panta devine din ce īn ce mai dificila, dar nu periculoasa. Se urca mai greu 250 m diferenta de nivel timp de 30-40 min., pe alocuri folosind chiar bratele. La capatul acestui urcus, pe vīrful Coltii Balei vom capata o rasplata binemeritata. Īn vest, se detaseaza doua mari abrupturi, cu numeroase creste secundare, stīnci si turnuri. Sīnt Coltii Magaretii (Īn spatele lor, la aproape 700-800 m, se afla Lacul Vulturilor) si Coltii Bocīrnei. Īntre cele doua abrupturi valea īngusta si prapastioasa - Mreaja. Aici se pot vedea uneori capre negre. Spre sud-vest, cuJmi mai line, ce se desprind de la poalele Malīiei, separa vaile afluente Siriului, dincolo de care, la orizont, se profileaza Culmea Stīnei (din Ciucas) si Vīrful lui Crai. Īn sud, culmea īmpadurita Monteoru-Rastoaca descrie un arc de cerc urias. La est apare culmea centrala din Podu Calului cu numeroase culmi secundare, mai joase, ce cad spre Buzau, īntre care se afla vai cu largi bazine de receptie (Hartagu īn nord-est, Tehereu īn est, Casoca īn sud-est si īn ultimul plan, spre sud-est, culmea Ivanetu). Dupa ce-am facut un scurt tur de orizont, coborīm spre nord, prin padure, iar dupa iesirea din aceasta ne īndreptam spre vest, printr-o pasune brazdata de numeroase carari de oi. Urcam usor si dupa 20-30 minute de la popasul precedent ne aflam īn fata primei trepte a abruptului Bocīrnei. Ascensiunea este mai dificila; trecem pe o brīna si ajungem īntr-o sa, īn fata celei de-a doua trepte a abruptului unde se cere prudenta si efort. De aici ne continuam drumul pe o poteca ce īnconjoara bazinul de receptie al torentului de sub vīrf. La mijlocul distantei, sub lespezile de piatra, se afla un mic izvor cu apa rece si limpede. Facem un mic popas, de unde avem un larg orizont asupra ceea ce natura a daltuit īn peretii de gresie. Numerosi colti, turnuri, brīne, de dimensiuni mai mici, grohotisuri vechi si recente etc. se ridica īn fata. Continuam īnca cīteva minute pe poteca si ne aflam pe saua din sud-vestul vīrfului, la capatul unei ascensiuni de o ora de la Coltii Balei si de 3-3½ ore de la plecare. Cei care nu sīnt obositi pot urca īnca circa 60 m diferenta de nivel, pe o panta mai abrupta, pīna la vīrful Bocirnea (Siriu).



Fig 04. Privire de ansamblu de pe vīrful Bocīrnea

De aici avem o larga panorama: spre vest Masivul Ciucas si culmea Tatarului; īn nord culmile ce coboara spre Depresiunea Īntorsura Buzaului, loc unde Buzaul, dupa ce-si aduna izvoarele din Ciucas si curge spre nord, īsi schimba directia cu 180° īndreptīndu-si apele spre sud, unde formeaza defileul Buzaului (īntre Metcu si Hartagu). Īn nord-est apar, īn ultimul plan, culmi rotunjite apartinīnd Muntilor Vrancei (de la nord la sud: Lacauti, Goru, Giurgiu). Spre est se observa partea centrala a Penteleului, si anume de la sud spre nord: Monteoru (cu aspect trapezoidal), Piciorul Caprei, Viforīta (prelunga), Penteleu (cu īnfatisare piramidala), culmea Penteleu (īmpadurita), Crucea Fetei (ascutit si cu arbori), Corīiul (neted), Balescu (īmpadurit), Ciulianos (plat si cu pasune).

Īn sudf prin despicatura vaii Buzaului, se vad cele doua rīpe de alunecare de la Nehoiu. Īn zilele senine, spre sud, dincolo de culmea Monteoru, se distinge versantul nordic al culmii Istrita. Īn dreapta (sud-vest), īn prim plan, apare impunatoare creasta Malīiei, la poalele careia zarim Lacul Sec si stīna pe la care se va trece īn a doua parte a excursiei. Spre vest orizontul se īnchide prin culmile Ciucasului, Zaganului si Tatarului.

Parasim vīrful coborīnd spre Poarta Vīnturilor; īntīlnim mai īntīi marcajul cruce rosie ce urca pe Malīia si apoi triunghi albastru (traseul 3). Poteca descrie un larg semicerc la obīrsia Mrejei, trecīnd pe la poalele culmii Malīia spre sud-est. Dupa circa 30-40 min., se ajunge la Lacul Sec, pe care-l ocolim prin coltul sud-estic, sarind si peste emisarul sau. Īn cīteva minute ne aflam la circa 40-50 m deasupra Lacului Vulturilor. I se mai spune si Taul sau Lacul fara Fund. Īn 1966 aici au fost colonizati pastravi curcubeu. Īn coltul nord-estic al lacului, pe o mica treapta, exista o cabana de vīnatoare, deschisa vara si pentru turisti; pe malul vestic se afla un izvor.

Dupa un scurt popas reluam traseul, coborīnd pe la sud de lac, spre stīna, urmarind aliniamentul stīlpilor turistici (10 minute). De la stīna punctul rosu se desparte de triunghiul albastruj dirijīndu-se spre sud-vest; intra īn padure, traverseaza cīteva jgheaburi, dezvoltate pe abruptul stīncos din sudul Malīiei pe care iarna se produc frecvent avalanse, apoi urca usor. Dupa circa 30-40 min., de la stīna ajungem īn saua ce separa culmea Malīiei de culmea Bloji. Aici reīntīlnim traseul nr. 4 (cruce rosie) care coboara de la vīrfu Malīia. Dupa o ultima privire spre nord, catre Malīia, Bocīrnea si Coltii Magaretii, ne continuam drumul prin padurea cu fagi batrīni de pe culmea Bloji, mentinīndu-ne la cca 1 200 m īnaltime. Din loc īn loc, luminisuri mici deschid zarea spre culmile din bazinul Bīscei Chiojdului (sud), vīrful Rastoaca (est) si spre VīirfuJ lui Crai si Tataru (vest). Īn prim plan avem culmea Magura, care separa Siriasul de Siriul Mare. Dupa 51/2-6 ore (circa 40-50 minute din sa), ajungem la ultima poiana din capul Blojilor, unde exista si numeroase tufe de zmeura si fragi; de aici īncepe un coborīs pe versantul cu poieni si pīlcuri de arbori din sud-vest, pe care se vad marcajele. Dupa circa 20-30 minute sosim la punctul Stearpa sau La Vaduri pe apa Siriului Mare. Pentru a-l traversa urmarim drumul ce duce spre sud, pe līnga case, la podul de lemn.

Pīna la capatul traseului mai sīnt circa 11 km. La Stearpa se deschide un larg bazinet, locul de īntīlnire a mai multor pīraie ce īsi aduna apele din muntii Tataru sau Siriu. Coamele muntilor coboara īn pante linei acoperite vara cu pasuni multicolore, iar, ici si colo, case izolate puncteaza pasunea.

Urmarim apa Siriului pe poteca ce īnsoteste linia ferata forestiera. Valea se īngusteaza, rocile dure īncep sa apara īn albia rīului sau formeaza versanti mai abrupti. La confluenta cu pīrīul Milea īntīlnim marcajul triunghi albastru (traseul 3), cu care vom merge īn comun pīna la Gura Siriului.

Dupa aproape 1 km de la confluenta, vailea Siriului se īngusteaza formīnd Cheile Bisericii. Pereti īnalti de gresie si numeroase praguri obliga apa sa se strecoare īntr-un suvoi compact sau sa cada īn cascade spectaculoase.

Fig 05

Dupa un mic popas ne continuam drumul pe valea ce īncepe sa se deschida. Dar, la confluenta cu pīrīul Mreaja, un alt defileu, mai putin spectaculos, ne retine din nou atentia. Īn continuare, valea īncepe sa se deschida treptat, iar apa curge mai domol. Pe terasele formate de rīu sau pe pantele domoale īncep sa apara case izolate si mici gospodarii care ne īnsotesc pīna la Gura Siriului.

3. Gura Siriului (520 m) - valea Milea - Lacul Vulturilor - Poarta Vīnturilor (1 490 m) - valea Urlatoarea - valea Crasna - Crasna (570 m)

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 7½-8 ore. Obiective principale: Lacul Vulturilor, culmea Malīia, vīrful Bocīrnea.

Este un traseu transversal care faciliteaza strabaterea masivului de la sud catre nord. El porneste din Gura Siriului, īndreptindu-se pe valea Siriului, fiind comun cu marcajul punct rosu (traseul 2) pīna la confluenta vaii Siriu cu Milea. Primele semne apar pe stīlpii pe līnga casele de pe stīnga Siriului, īn dreptul Mausoleului eroilor. Traseul urmareste poteca de līnga actualul drum forestier din lungul Siriului pe distanta de 6,5 km pīna la confluenta cu rīul Milea, trecīnd prip Cheile Bisericii. Timpul folosit pe jos este de circa 1½-1¾ ora. Traversam apa Milei si urcam pe versantul stīng al vaii. La īnceput panta este mai accentuata, dar treptat devine mai domoala. Dupa un km poteca urca si coboara peste vadurile de alunecare, traversīnd mai multe pīraie ce se varsa īn Milea. Semnele, puse de obicei pe pietre, sīnt rare. Un urcus mai accentuat ne scoate la o stīna. O privire spre nord-vest ne ofera o parte din panorama crestei Malīiei. De aici, poteca urca si coboara. Trecem printr-o rariste cu mesteceni si apoi printr-o padure de fag. A trecut deja o ora de cīnd mergem pe valea Milei. Dupa un scurt popas īnaintam pe o panta usoara, spre vest, printr-o plantatie de conifere (pini si molizi). Treptat, urcusul se accentueaza; se trece printr-o padure batrīna de fag, se traverseaza mai multe pīraie si dupa īnca 1¼ ora ajungem la marginea padurii, īn vecinatatea stīnei de la Lacul Vulturilor, unde īntīlnim marcajul punct rosu. De aici, la semnul triunghi albastru se adauga punctul rosu (traseul 2) care vine din sud-vest, de pe culmea Bloji. Traseul este comun pīna la Poarta Vīnturilor. Dupa 4-4½ ore de la plecare sīntem la stīna si, dupa īnca 10-15 minute, la lac. Facem un popas la cabana de vīnatoare, timp īn care admiram frumoasa panorama ce se deschide spre est si sud recunoscīnd vīrfurile Penteleu, Podu Calului, culmea Ivanetu si culmea Monteoru. Ne umplem bidonul cu apa de la izvorul de la vest de lac si continuam drumul urcīnd cei circa 30 m pīna la treapta pe care se afla Lacul Sec. Ocolim mlastina pe la sud-est si ne ghidam dupa stīlpi pīna la Poarta Vīnturilor. Īn fata ne apar vīrful Bocīrnea fi obīrsia Mrejei, iar din Poarta Vīnturilor se deschide o larga perspectiva spre Ciucas si Tataru. De la lac pīna īn sa am facut 20-25 minute. Din Poarta Vīnturilor, unde parasim marcajul punct rosu, traseul nostru este comun cu banda rosie (traseul 1), desfasurīndu-se spre vest prin poieni si pīlcuri de padure pīna la obīrsia Urlatoarei Mari (25 minute). Aici marcajul triunghi albastru īsi schimba directia īndreptīndu-se spre nord, īn timp ce banda rosie continua spre vest. Intram īntr-o padure de foioase, ce acopera culmea, apoi trecem printr-o rariste unde se afla o stīna si, dupa circa 30 minute, īncepem sa coborīm destul de repede spre drumul forestier de pe valea Urlatoarei. La capatul a 1½ ora de la plecarea de la lac si a 6-6½ ore de la īnceputul excursiei traversam albia Urlatoarei si coborīm pe drumul forestier pīna la Crasna pe aproape 7-7,5 km. Atīt īn prima parte, cīt si īn cea de a doua se pot folosi mijloace de transport locale C.F.F. si respectiv autocamioane forestiere.

4. Dosu Muntelui (1 410 m) - Vf. Bocīrnea (1 657 m) - Poarta Vīnturilor - Vf. Malīia (1 662 m) - saua din Bloji (1 470 m)

Marcaj: cruce rosie. Durata: 3-3½ ore. Obiective principale: vīrful Bocīrnea, vīrful Malīia.

Este un traseu de creasta si poate fi considerat o completare a traseelor 1 si 3, ascensiunea putīndu-se face atīt din sud, cīt si din nord. Turistii care pornesc din traseul nr. 1, din a doua poiana, la Dosu Muntelui, vor urmari marcajul cruce rosie care apare pe mai multi copaci. Poteca merge spre stīnga, prin padure, cu o panta mai accentuata pe o diferenta de nivel de 30-40 m. lese īntr-o poiana, la capatul careia urca usor printr-o mica padure de conifere, apoi trece printr-o poiana mai mare, cu molizi izolati, pīna la baza ultimului abrupt de aproape 150 m. Poteca suie greu īn zigzag printre tufe de ienupar si afin. Dupa 45-60 minute ajungem pe vīrf, de unde se poate realiza un tur de orizont complet (vezi traseul 2).

Coborīrea se face pe versantul sudic īn 30-40 minute, urmarind marcajul de pe stīlpii ce ne īnsotesc pīna īn Poarta Vīnturilor. De aici, īncepe un nou urcus anevoios printre tufe de ienupar si molizi, adesea uscati sau cu coroana īn steag; se urca o diferenta de nivel de aproape 140 m īn circa 30 minute. Odata ajunsi pe culmea Malīiei drumul devine mai lesnicios, panta mai dulce. Urmarim linia de creasta si, dupa 20-25 minute, ajungem la cel mai īnalt vīrf din Masivul Siriu (Malīia 1 662 m). Se recomanda un mic popas, de aici desfasurīndu-se un larg tur de orizont asupra masivelor vecine.

Īn fata noastra, privind spre vest, se vad plaiurile domoale de la obīrsia Urlatoarelor si Vīnei Mari, apoi mai multe culmi ce ne poarta spre Tataru Mare si Tabla Butii, iar catre sud la Vīrful lui Crai. Dincolo de acestea se īnalta creasta zimtata Zaganul-Gropsoarele peste care se ridica, mai semete, Tigaile si Ciucasul. si nu rareori īn zilele senine pot fi observati Bucegii, munti atīt de familiari turistilor. Spre nord-vest privirea se īndreapta spre vīrfiuJ Firi sea ce domina Depresiunea Īntorsura Buzaului, iar mai departe, peste depresiunea larga a Brasovului, zarim culmile domoale ale Bodocului si Baraoltului.

Īn nord, mai īntīi, apare vīrful Bocīrnea si mai multe culmi īmpadurite sau cu pasuni ce ajung pīna la Īntorsura Buzaului. Dincolo de acesta se desfasoara Clabucetele īntorsurii.

Spre est se remarca Lacul Sec si Lacul Vulturilor, Coltii Balei, valea Buzaului, apoi īn spate culmi si vai din Podu Calului (de la nord catre sud vīrful Bota, vaile Hartagu, Gramaticu, culmea Teherau ce ajunge la Baile Siriu etc.) si Penteleu.

Numai spre sud privirea cade spre culmile mai domoale ale Ivanetului ce coboara pe nesimtite spre zona Subcarpatilor, mai joasa si mult mai fragmentata. Dupa turul de orizont, reluam traseul, coborīnd spre sud. Asimetria neta a culmii, cu abrupturi puternice īn est, se īnscrie placut īn peisaj. Trecem pe līnga baliza trigonometrica, dupa care coborīm accentuat spre saua Bloji. Parcurgerea culmii Malīia se realizeaza īn circa 1-1½ ora cu popasul de pe vīrf. Din sa, putem reveni la lac sau continua drumul pe marcaj punct rosu (traseul 2), la Stearpa. Exista si posibilitatea scurtarii traseului, coborīnd din dreptul vīrfului Malīia direct la Lacul Vulturilor. Īn acest caz, se foloseste o poteca nemarcata ce se strecoara greu pe panta mare printre tufe de ienupar. Ea asigura o coborīre īn circa 30 minute.

TRASEE ĪN MASIVUL PENTELEU

5. Gura Cernatului (650 m) - stīna Cernatului - Vf. Penteleu (1772 m) - Vf. Crucea Fetei - Vf. Balescu Mare - Vf. Balescutu - Musa (1 070m)

Marcaj: banda rosie. Durata: 9-10 ore. Obiective principale: vf. Penteleu, Musa.

Posibilitati de īnnoptare la stīnile Cernatu si Balescu si la cabana silvica Musa. Este cel mai lung traseu din Penteleu, el strabatīnd pe o mare portiune culmea centrala. Totodata, prin acesta se poate realiza legatura directa cu Muntii Vrancei, īn nord, si Podu Calului, īn sud.

Primul semn de marcaj apare la capatul podului de pe Bīsca Mare, la Gura Cernatului, alaturi de triunghiul albastru (traseu 6). Traversam apa urmarind soseaua forestiera ce trece prin fata cabanei forestiere si apoi peste pīrīul Cernat, dupa care drumul se bifurca. Spre dreapta continua marcajul triunghi albastru (traseul 6) care urca pe valea Milea, īn timp ce pe stīnga se desfasoara traseul pe care-l vom strabate. El se īnscrie īn lungul drumului forestier pe aproape 6,5 km, taind din loc īn loc buclele mai largi ale acestuia īn panta usoara. Dupa circa 500-600 m soseaua traverseaza pe dreapta Cernatului, pe care ne vom mentine pīna la vīrf. Dupa 40-45 minute de la plecare ajungem la o cabana forestiera unde un scurt popas este binemeritat; ne īncarcam bidoanele cu apa pentru aproape doua ore de urcus. Reluam traseul (circa 3,5 km) si dupa ce taiem doua serpentine parasim drumul forestier care continua spre est. Poteca batatorita patrunde īn padurea de molid de pe stīnga soselei si urca spre nord, la īnceput mai lin, apoi din ce īn ce mai accentuat. Intersectarea unor pīraie produce mici denivelari. Dupa traversarea ultimului pīrīu panta creste rapid. Īnca 5-10 minute de urcus prin padurea de fag si se ajunge la stīna Cernatu (cca 1 390 m), dupa 3 ore de mers (30-45 minute de la parasirea soselei). Facem un mic popas la stīna sau līnga izvorul din dreapta acesteia. Pentru cei ce doresc sa petreaca mal mult zile īn Penteleu stīna poate oferi gazduire. Īn poienitele de deasupra izvorului se pot instala si corturi.

De la stīna, cu bidoanele pline de apa, urmam drumul ce se continua, la īnceput spre nord, pentru ca treptat sa schimbe directia spre dreapta (nord-est). Semnele sīnt rare, uneori pe pietre. Timp de 45- 60 minute se urca, mai greu, o diferenta de nivel de 300 m. Cararea suie prin pasune si din loc īn loc pe līnga mici pīlcuri de molizi piperniciti. Trecem pe la obīrsia unei viroage (pe dreapta) si suim ultimul sector pīna la vīrful Penteleu (1 772 m) timp de cca 10 minute, de unde se desfasoara o larga panorama.

Īn fata noastra (spre vest) se afla culmea Cernatu si valea Tisei, apoi versantul estic a] Husausului; spre sud masivul Podu Calului, iar īn spatele sau, spre vest, Malīia si Bocīrnea despartite prin Poarta Vīnturilor si, īn zare, Ciucasul.

Spre nord-est, din culmea Penteleu se desprinde podul Zanoagei, neted si acoperit cu pasune, īn nordul bazinului sapte Izvoare, apoi valea larga si plina de grohotis Trei Izvoare si culmea Miclaus cu numeroase picioare ce pleaca de sub Viforīta spre est.

Īn sud, pornesc culmea Viforīta, Vīrful Ascutit, Piciorul Caprei si vīrful Monteoru cu profil trapezoidal. Īn spatele lor, dincolo de valea Bīscei, gasim culmea Ivanetu cu mai multe vīrfuri piramidale, ce depasesc 1 000 m (Ivanetu, Arsenie, Zboīu, Oii), separate de sei adīnci si unele culmi din Subcarpatii Buzaului.

Spre nord-est se impun Muntii Vrancei, mai īntīi prin culmea dreapta si īmpadurita a Lacautiului, apoi prin vīrful Goru mai ascutit, la dreapta caruia se afla vīrful Giurgiu Mare, amīndoua cu largi goluri subalpine. Urmeaza vīrfurile īmpadurite Musa Mare si Musa Mica, iar spre est vīrfurile Puru Mare si Puru Mic si culmile ce se desprind spre sud (Cerdacul, Macesul, Brazaul). Bīsca Mica se interpune īntre Muntii Vrancei si Muntii Penteleu.

Spre nord, coboara culmea īmpadurita a Penteleului pīna la Crucea Fetei, īn spatele caruia zarim vīrful golas al Contului, vīrful Balescu (acoperit īn buna parte cu pasune) si culmea Ciulianos īn nord-vest (neted si cu pasune).

Dupa o mica pauza reluam traseul coborīnd spre nord-est, pe creasta īngusta cu marcaje puse pe pietre. Dupa circa 400-500 m poteca schimba directia spre nord ajungīnd treptat la limita padurii, prin care coboara o diferenta de nivel de 50-70 m pe o panta accentuata (marcaje pe arbori). Ajungem la o poteca ce vine din dreapta, de la obīrsia pīrīului Trei Izvoare, pe care o urmarim īn continuare prin padure. Drumul este relativ usor, cu mici denivelari de teren si īnsotit de cīteva poienite. La circa 100-150 m putem coborī īn dreapta la tinovul Lacul Rosu.

Revenind īn punctul de la care am efectuat abaterea, continuam traseul prin padure circa 40-50 minute. Treptat, orizontul se deschide; printre arbori zarim culmea Zanoaga, iar la capatul a 2,5 km de traseu trecem printr-o portiune de padure uscata si doborīta de vīnt si iesim īn saua de la Crucea Fetei īn stīnga se afla un izvor, iar īn fata vīrful Crucea Fetei (1 577 m). Cararea ocoleste vīrful prin vest, urca pe culmea Corīiu, pe la est de vīrf, pīna la stīna Balescu (circa 20-30 minute). Putem ramīne la stīna sau sa continuam traseul cale de īnca 2-2½ ore pīna la Musa. La īnceput poteca urca versantul īmpadurit din spatele stīnii, trece prin cīteva luminisuri si peste unele izvoore, apoi, treptat, se lasa īn dreapta si urca din nou īntr-o poiana de pe culmea Balescu Mare, de unde iese spre nord-est si intra īn padure pīna la stīna din Balescutul[10]. De aici traseul merge numai prin padure, spre nord, mai īntīi pe culme (30 minute), apoi se lasa īn dreapta coborīnd versantul abrupt al Balescutului pīna la Musa. Ultimele sute de metri se desfasoara printr-un sector defrisat. La Musa se poate īnnopta fie la cabana forestiera de līnga fosta gara, fie la cabana de la pastravarie. Īn a doua varianta se trece apa peste o podisca aflata cu 500-600m aval de gara. Cabana se gaseste la varsarea pīrīului Musa īn Bīsca Mica. De la Musa putem merge la Comandau (cca 19 km), īn lungul fostei linii ferate; putem urca īn Muntii Vrancei (īn Giurgiu se urmareste drumul forestier si poteca de pe valea Harboca sau vaile Bīsca Mica si Giurgiu; īn Lacauti pe Bīsca Mica si Manisca. De aici ne putem īntoarce la Var-lam pe poteca ce īnsoteste linia īngusta forestiera (pīna la Secuiu) si drumul forestier (aval de Secuiu) din lungul rīului Bīsca Mica (circa 36 km).

6. Cura Cernatului (650 m) - valea Milea - Rezervatia Viforīta - pīrīul Caseria - saua Caprioarei (1 410 m) - Culmea Caprei - sapte Izvoare - Secuiu (cca 760 m).

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 9-10 ore. Obiective principale: rezervatia Viforīta, Culmea Caprei, vīrful Penteleu, cascada sapte Izvoare.

Posibilitati de cazare la stīna din sapte Izvoare, la cabanele forestiere de la Cernatu, valea Milea, sapte Izvoare si cabana silvica de la Secuiu. Marcajul īncepe de pe dreapta Bīscei Mari, la capatul podului de peste aceasta, īn dreptul cabanei silvice, comun cu traseul 5 (banda rosie). Dupa ce traverseaza pīrīul Cernat poteca se bifurca. Drumul din stīnga continua pe valea Cernatului (traseul 5), iar cel din fata - traseul nostru - strabate īn panta usoara (circa 500 m) interfluviul dintre vaile Cernatu si Milea. Īn apropiere de confluenta Milei cu Bīsca un drum coboara spre dreapta, la cabana taberei de pionieri Milea (circa 200 m).

Traseul urmareste aproape continuu soseaua de pe valea Milea, pe circa 6,5 km( taind īnsa buclele mai largi. Īn general panta este redusa si nu implica dificultati la urcus. Sectorul pīna la cabana forestiera de la baza vīrfului Piciorul Caprei poate fi parcurs si cu masinile forestiere. Recomandam īnsa coborīrea cu 600-700 m īn aval de acest punct īn dreptul confluentei pīrīului Viforīta cu Milea. Pe aceasta distanta se poate urmari capatul sudic al rezervatiei Viforīta cu arbori colosi. Cele mai frumoase exemplare de molid se afla īn dreptul cotului pe care-l descrie soseaua d u pa ce a trecut pe stīnga rīului. Pentru turistii care parcurg drumul pe jos, amintim ca dupa cca 700-750 m de la bifurcatia spre tabara pionierilor, soseaua trece pe stīnga rīului, pe aproape 1,7 km, dupa care revine din nou pe dreapta, descriind din loc īn loc coturi taiate de marcaj, īntr-o mica poiana, īncadrata de lespezi de gresie, se afla un izvor cu apa limpede si rece unde se poate face un mic popas. Īn continuare, se trece pe stīnga Milei īn dreptul rezervatiei si dupa aproape 30 minute se ajunge la poalele versantului vestic al Culmii Caprei, de unde se poate urca īn cīteva minute la o cabana forestiera. Aproape īntreg versantul este despadurit si acoperit cu tufe de zmeura.

Cei care doresc sa ajunga la vīrful Piciorul Caprei, din acest punct, folosesc potecile ramase din timpul taierii padurii. Urcusul se face mai greu din cauza diferentei de nivel de peste 500 m si pantei mai accentuate (īndeosebi īn jumatatea superioara). Se iese mai īntīi la nord de acesta, īn saua Caprei, iar pīna la vīrful Piciorul Caprei se foloseste poteca de culme.

Traseul marcat continua spre nord pe pīrīul Izvorul Caseriei, iar dupa 500-600 m paraseste soseaua si urca versantul din dreapta trecīnd prin cīteva poienite aflate īntr-o padure de amestec (fag si molid). La īnceput panta este mai mica pentru ca apoi treptat sa se accentueze. Dupa ce depasim cīteva blocuri mari de gresie poteca se īngusteaza urmarind creasta secundara printre molizi si brazi si iese pe culmea principala īn saua Caprioarei aflata la nord de vīrful Piciorul Caprei. Diferenta de nivel cīstigata este de 320 m. De la īnceputul ascensiunii pe versant au trecut 45-50 minute, iar pe totalul excursiei 3-3½ ore. Īn sa se poate face un binemeritat popas. Linistea desavīrsita, verdele īnchis al padurii de conifere si aerul curat compenseaza īn buna parte lipsa unui larg cīmp de observatie. Īn nord-est coboara vai ce formeaza mai jos pīrīul Brebu. Spre sud, poteca de culme, nemarcata, trece prin saua Caprei, ocoleste vīrful Piciorului Caprei, iar de aici se ramifica: una coboara pe la cabana de vīnatoare Piciorul Caprei-Lacul Negru-Brebu, alta pe Pīrīul Stīnii, iar a treia pe pīrīul Paltinu. Poteca de creasta se continua si spre vīrful Monteoru, dar, nefiind folosita, este mai greu de observat. De aceea indicam pentru cei ce doresc sa ajunga la Bīsca Mica pe alt traseu, decīt cel marcat, una din cele trei variante.

Din saua Caprioarei, poteca marcata īnainteaza spre nord cu urcusuri si coborīsuri nu prea mari. Ocoleste doua vīrfuri īmpadurite aflate la 1 500 m, separate de o īnseuare ou o poiana mica. Suisul este continuu dar usor, padurea se rareste, iar īn fata se profileaza culmea Miclaus si bazinul de receptie al vaii Brebu. Dupa iesirea din padure, poteca, aici lata, se desfasoara printr-o frumoasa pasune subalpina pīna īn saua Miclaus. OrizoatuJ este lairg deschis, de aici putīndu-se urmari īn special culmile din sudul si estul Penteleului; spre nord-vest este culmea prelunga a Viforītei, acoperita īn partea superioara de pasune si ienuperi, iar spre baza de paduri de conifere; spre sud-vest, bazinul bine īmpadurit al Milei, īn spatele caruia iese īn evidenta creasta Monteorului cu abruptul sau nordic; īn sud, un vīrf ascutit si acoperit cu molizi reprezinta o veche cunostinta (Piciorul Caprei), iar īn est, culmea Miclaus cu mai multe vīrfuri separate de īnseuari de 50-100 m. Mai interesant, prin aspect, este vīrful Ciuta īnalta (1 439 m), cel mai estic si delimitat de abrupturi. La obīrsia Brebului apar īntinse pasuni pe care vara pasc numeroase turme de oi. (Drumul din saua Caprioarei īn saua Miclaus se face īn circa 1-172 ora). Noi elemente de peisaj se adauga privirilor noastre. Spre stīnga, cupola si abruptul plin de grohotis al Penteleului continuat, spre nord, de culmea īmpadurita cu acelasi nume; īn fata, pīrīul Trei Izvoare, cu numeroase suvoaie de apa ce salta din piatra īn piatra. Marcajul traverseaza valea, trecīnd pe līnga mai multe izvoare bogate. Se recomanda un mic popas si o abatere spre vkful Penteleu. Drumul dureaza circa 30-40 minute, dificultatea sa fiind legata de prezenta maselor de grohotis. Se iese din saua dintre culmea Viforīta si vīrf, de unde, printr-un suis de cīteva minute, se ajunge la piramida geodezica ce marcheaza cea mai mare īnaltime din Muntii Buzaului (vf. Penteleu 1 772 m).

Fig 06

Un tur de orizont de cīteva minute, mai ales daca este vizibilitate buna (vezi traseul 5), constituie o desfatare si totodata si o relaxare. De pe vīrf se poate urmari, spre nord-est, poteca pe care trebuie sa o urmam si una din stīnele la care vom ajunge. Se coboara pe drumul parcurs la urcare, strabatīnd grohotisurile, dar ne lasam spre stīnga catre mica sa din culmea ce delimiteaza valea Trei Izvoare spre nord (30 min.). O ultima privire asupra peisajului oferit de aceasta vale si vīrful Penteleu, la capatul a circa 6-7½ ore. Din sa, poteca coboara, apoi se mentine cam īn acelasi plan, īnregistrīnd mici denivelari. Se strabate pe aproape 750 m o īntinsa poiana īntre paduri de conifere, presarata cu blocuri mari de gresie, desprinse de mult din culmea Penteleu. Semnele apar mai mult pe pietre si mai rar pe molizii izolati din poiana. Īn microdepresiunile din poiana, īndeosebi primavara, se pastreaza ochkiri de apa. Uneori petice de zapada pot fi īntīlnite pīna catre sfīrsitul lui aprilie. Urmarind marcajul, īn fata apare o stīna aflata pe un pinten de gresie, la aproape 30 m deasupra potecii, apoi putin īn dreapta, la marginea padurii, stīna sapte Izvoare unde se poate obtine gazduire la nevoie. Īn stīnga> pe versantul īmpadurit, se afla o depresiune alungita care cantoneaza tinovul Lacul Rosu, unde se poate ajunge īn 5-10 minute.

De la stīna poteca marcata īncepe sa coboare destul de repede printr-o padure rara de conifere si fag, lasīndu-se usor īn dreapta; semnele de marcaj sīnt rare si frecvent puse pe pietre. Treptat padurea se īndeseste; poteca trece peste un pīrīias, dupa care urmeaza o plantatie tīnara de brazi si molizi (īnaltimea arborilor ajunge la 2 m), unde marcajul este mai rar. Apoi, poteca ne conduce īn panta usoara, tot prin padure, spre est; dupa circa 20-25 minute de la stīna ea devine mai accentuata pīna la iesirea īn soseaua forestiera. Īn continuare, urmarim soseaua forestiera pīna la Secuiu unde putem īnnopta. De la stīna pīna la Secuiu au trecut aproape 2½ ore, iar de la īnceputul excursiei, cu opriri si deplasari laterale, circa 10 ore. Reprezinta īntr-adevar un traseu lung, dar obiectivele de pe parcurs si mai ales punctele de belvedere ofera imagini de neuitat. Īn acest ultim sector se trece pe līnga cascada sapte Izvoare. Daca dispunem de timp, de la confluenta pīrīului sapte Izvoare cu Bīsca mergem la stīnga īn defileul pe care Bīsca Mica īl taie īn gresia de Tarcau. Numeroase praguri, date de strate groase de gresie dispuse aproape la verticala, fac ca apa sa cada īntr-o suita de cascade.

7. Brebu (680 m) - Lacul Negru (1 050 m) - Brebu

Marcaj: punct rosu (rar). Durata: 1-1½ ora pīna la lac. Obiective principale: Lacul Negru.

Traseul este indicat īndeosebi la sfīrsit de drumetie īn Masivul Penteleu, la coborīrea spre Varlaam pe Bīsca Mica. Se pleaca din spatele cabanei de padurar din Brebu, pe partea dreapta a vaii Bīsca Mica. La īnceput traseul urca usor prin padurea rara; dupa 10 minute strabatem o poiana unde exista un indicator de lemn care specifica: 2,5 km pīna la Lacul Negru. Poteca continua prin padurea de fag si trece printr-un luminis unde se afla doua pīraie. Traseul o ia spre stīnga, ponta devenind din ce īn ce mai accentuata pīna ajunge pe o muchie de gresie. Urcam cīteva minute printr-un luminis unde exista o banca si un nou indicator orientat spre nord-vest (1,6 km pīna la lac). Īn continuare, sīnt depasite cīteva pīraie, dupa care poteca urca pieptis spre vest (50-60 m diferenta de nivel) pīna ajunge la mai multe izvoare aflate la baza unui val de alunecare. De aici drumul se schimba spre nord, prin padure, trece printr-un bradet unde apar izvoare la baza unei pante accentuate. Se urca pieptis o diferenta de nivel de aproape 70 m pīna īntr-o poiana, unde gasim al treilea indicator (500-600 m pīna la lac). De aici, poteca se desfasoara spre vest printr-o frumoasa padure de brazi si mesteceni pīna la cabana de vīnatoare Lacul Negru. Doua poteci, una pe stīnga si alta pe dreapta, duc la cele doua lacuri apropiate. Lacul Negru se afla īntr-o larga depresiune formata īn urma unei alunecari de teren de mari dimensiuni si este īnconjurat de padure de conifere si fag. Izvoarele zarite pe traseu apar la baza treptelor de alunecare. Īn lac exista multa caracuda[11], pe marginile sale multe trunchiuri de arbori, iar īn mijloc numeroase insule cu vegetatie acvatica. Mergīnd īn continuare pe drumul din stīnga (nemarcat), dupa īnca circa 3 km de la lac ajungem la cabana de vīnatoare Piciorul Caprei. La īnapoiere, daca excursia urmeaza unei perioade ploioase, se recomanda a urmari acelasi traseu. Daca pamīntul este zvīntat se poate coborī pe una din potecile ce strabat spre est treptele de alunecare.

TRASEE ĪN MASIVUL PODU CALULUI sI ĪN CULMEA IVĂNEŢU

8. Cura Teghii (495 m) - Poiana Teghii - Vf. Podu Calului (1 439 m)

Marcaj: cruce albastra. Durata: 3-31/2 ore.

Traseul īncepe din localitatea Gura Teghii, pe partea dreapta a rīului Bīsca Rosilei, la capatul podului. La īnceput el urmareste ulita din est ce duce la vest, spre Nemertea, pentru ca, dupa cīteva minute, sa coteasca spre dreapta, pe drumul de care ce urca pe valea Tega. Dupa circa 15-20 minute de la plecare se ajunge la Tega. Īn continuare, poteca urca pe malul drept al pīrīului, la o diferenta de nivel mica fata de acesta, si traverseaza trei pīraie ce vin din stīnga. Ajuns īntr-o poiana, īn care īntīlnim o bogata vegetatie hidrofila localizata īn numeroase ochiuri de apa, precum si zone umede, urcusul devine mai greoi pīna la cabana de la capatul liniei funicularului; de aici poteca īsi schimba directia spre stīnga pīna la un nou punct de confluenta a mai multor pīraie. Pe aceasta portiune semnele sīnt rare, pe arborii apropiati de linia traseului. O schimbare de directie, spre dreapta, pe circa 500 m si alta spre stīnga ne duce, printre paduri de foioase si plantatii de pin, pīna īn Poiana Teghii. Pīna īn saua Teghii mai sīnt 200 m. Cīteva poteci ce vin dinspre culmile Corbului si Paltinis se unesc si duc spre dreapta īn sa.

De la īnceputul excursiei s-aiu parcurs 1-1½ ora. Facem un mic popas si ne potolim setea de la izvorul de līnga stīna apropiata. De aici putem admira panorama larga ce se deschide spre sud spre culmea Ivanetu si vīrful Catias sau sud-vest spre podurile prelungi ce coboara din Podu Calului (culmea Corbului, culmea Casoca) si est, unde, prin deschiderea din dreptul vaii Piciorul Milei, se vede piramida Penteleului.

Reluam traseul pe poteca din stīnga ce intra īn padure. Drumul foarte usor, cu mici denivelari, ocoleste bazinul de receptie al vaii Piciorului Milei, pe care coboara poteca nemarcata, trece prin cīteva luminisuri si, dupa un urcus de aproape 30 minute, se bifurca din nou. Pe poteca din stīnga, la cītiva metri de la bifurcatie o banca si o fīntīna īmbie la un popas. Continuam traseul īnainte pe drumul care ocoleste pe la est culmea Grohotisu, īnregistrīnd, pe aproape 700 m, cīteva denivelari īntr-un sector defrisat mai de mult. Prin saua din stīnga, poteca trece pe versantul vestic al Grohotisului, coborīnd usor spre nord. Spre nord-vest (din sa) se vede vīrful Podu Calului. Patrundem din nou īn padure, ocolim pe la obīrsie afluentii Paltinisului Mare si ajungem īn ultima sa din fata vīrfului Podu Calului, unde se afla o banca si un izvor. De aici poteca urca din nou pīna la observatorul de vīnatoare. Īnca 10-15 minute de drum pieptis pe la vest de observator si ajungem pe vīrful cel mai īnalt al masivului. Sīntem la capatul a 3-3½ ore de drumetie, iar īn fata se deschide panorama extrem de variata a Carpatilor de Curbura. Spre vest, īn ultimul plan se disting Masivul Siriu cu vīrful Malīia si vīrful Bocīrnea, abrupturile din estul lor si Poarta Vīnturilor; īn zilele cu vizibilitate buna pot fi zarite si meterezele Ciucasului, iar īn sud-vest culmea prelunga a Bobului si Grohotisului si vīrfuil ascutit al Clabucetului Mīneciului, īn fata caruia se desfasoara culmea mai joasa, īmpadurita, Tataru - Vīrfu lui Crai.

Mai aproape se impune culmea arcuita si bine īmpadurita Rastoaca-Monteoru (care separa bazinul Ne-hoiului de cele ale Siriului si Bīscei Chiojdului) si vīrful Catiasu'lui (de la sud de Nehoiu). Īn prim plan apar culmile ce se desprind din Podu Calului spre vest si sud-vest. Mai importanta este Casoca, cu o poiana larga, pe care se zareste o poteca ce coboara spre Paltinis. Spre nord, vīrful Podu Calului se continua printr-o culme cu denivelari destul de accentuate. Versantii sīnt bine īmpaduriti si rar apar mici poieni. Vaile si interfluviile din vestul Penteleului apar bine conturate. De la nord-est spre sud-vest se disting culmile Husaus, Cernatu, Viforīta si Monteoru, iar īn planul secund creasta Penteleului cu vīrful Penteleu (1 772 m) si vīrful ascutit Piciorul Caprei. Īn ultimul plan, īn zilele senine, se zaresc Muntii Vrancei, cu vīrfurile Lacauti, Goru si Giurgiu.

O perspectiva frumoasa se deschide si spre sud. Mai īntīi valea Teghii, vīrful Podu Grecilor (sud-est) si Culmea Corbului (sud-vest), apoi albia rīului Bīsca Rosilei cu gospodariile din Gura Teghii, iar dincolo de ea culmea Ivanetu. Vīrfurile Ivanetu, Arsenie si Zboiu ies īn evidenta prin profilul ascutit īncadrat de abrupturi.

De la vīrf ne putem īntoarce pe traseul pe care am venit sau coborīm pe poteca ce urmareste mai īntīi culmea Casoca si se lasa treptat īn valea Paltinisul Casocei, iar de aici, pe drumul forestier (circa 4,5-5 km), pīna īn satul Paltinis.

Mai exista si varianta continuarii traseului de culme, spre nord, pīna la gura Bīsculitei. Poteca este īnsa mai putin folosita, drumul pe cea mai mare parte se desfasoara prin padure, iar din loc īn loc apar poteci secundare. Existīnd pericolul ratacirii, nu-l recomandam. Īn schimb pentru drumetii care doresc sa-si continue drumetia īn Penteleu indicam poteca ce coboara din Poiana Teghii pe valea Piciorul Milei pīna pe Bīsca Mare. De aici se poate merge spre cantonul forestier de la Gura Milei sau la cabana forestiera de la Cernatu.

9. Gura Teghii (495 m) - valea Fulgeris - Vf. Ivanetu (1 191 m) Plaiul Nucului - Lacul Mociaru - Lopatari (470 m)[12]

Marcaj: cruce albastra (rar). Durata: 5-6 ore. Obiective principale vīrful Ivanetu, Lacul Mociaru, Lopatari, Focul Viu, Malul Rosu, carstul de la Meledic s.a.

Traseul constituie un mijloc de legatura scurt si usor de realizat īntre Subcarpati si munte.

Marcajul īncepe de pe malul stīng al Bīscei Rosilei īn dreptul stīncii "Burduloaia". Urcusul pe pīrīul Fulgeris, destul de accentuat, ne duce dupa 5-10 minute pe o treapta de unde se poate admira versantul drept al Bīscei Rosilei. Īn centru, stīnca din gresie care forteaza Bīsca sa descrie un cot larg; īn spatele ei o creasta īngusta cu pini, iar īn stīnga bazinul Teghii si casele risipite de la Nemertea. Dupa un scurt popas continuam drumul pe poteca ce trece printr-o poiana, apoi pe o podisca si printre blocuri de gresie, desprinse de mult din versantul din stīnga, si urcam cīnd mai lin, cīnd mai abrupt, īndeosebi unde apar strate groase de gresie( pe la liziera padurii din lungul Fulgerisului. Ca urmare, poteca va trece frecvent printre pīlcuri de fagi ce alterneaza cu sectoare de pasune. Treptat panta creste; īntīlnim portiuni cu valuri de alunecare printre care se scurg mici suvite de apa sau se pastreaza ochiuri de apa cu vegetatie specifica de balta sau trecem peste turnuri si trepte din gresie detasate īntr-o creasta secundara. Traversam alte valuri de alunecare si, dupa cīteva minute, ajungem īntr-o poiana mare brazdata de mai multi afluenti ai Fulgerisului. Īn fata se profileaza versantul nordic al Ivanetului, bine īmpadurit, pe care, din loc īn loc, se zaresc portiuni din drumul ce face legatura īntre Gura Teghii si Lopatari peste culmea Ivanetu. Īn poiana trebuie sa fim atenti, deoarece apar mai multe poteci, unele ducīnd spre sud la apa Fulgerisului. Poteca noastra īsi schimba directia aproape īn unghi drept, urcīnd spre stīnga prin mijlocul treptelor de alunecare acoperite de fīneata, pe care din loc īn loc apar fagi. Pe acestia vom gasi si semnele indicatoare. Dupa 5-10 minute dam de un izvor amenajat cu lespezi de gresie īntr-un pīlc de copaci. Īn continuare, poteca urca mai usor, īsi schimba directia din nou spre dreapta si dupa īnca 5-10 minute ajunge la cumpana de ape dintre bazinele rīurilor Fulgeris si Tigva. De aici, cararea intra īn padure, coteste spre sud si coboara putin sub nivelul general al culmii.

Dupa cīteva minute ajungem la o bifurcatie; poteca din stīnga coboara prin padure si face legatura cu Plaiu Nucului, iar noi continuam urcusul pe īnca 50-75 m pīna la sosea. Iesim īn drumul forestier pe care īl urmam pe circa 1-1,250 km pīna īn dreptul īnseuarii de la Poiana Popii. Aici iese din padure si poteca lasata īn stīnga. Parasim soseaua care merge spre est, ocoleste pe la nord vīrfuil Ivanetu si coboara spre apa Slanicului prin bazinul Plostinei. Traseul nostru urmareste drumul din dreapta care ocoleste pe la sud vīrful. Pentru a ajunge la acesta ne abatem din drum spre stīnga. Piramida trigonometrica reprezinta reperul principal care ne ghideaza īn ascensiunea la vīrf.

Dupa circa 2½ -2¾ ore de la plecare tinta principala a excursiei este atinsa. Cīteva minute de odihna īn fata unui larg tur de orizont. Īn nord-vest Masivul Siriu cu vīrful Bocīrnea si culmea Malīia, iar īn spatele lor, mai slab conturat, Tatarul si Ciucasul; īn nord-vest Podu Calului, vīrful Podu Grecilor, valea Bīsca Mare cu umeri frumos aliniati; īn nord se desfasoara culmea Monteoru cu profil trapezoidal, vīrful conic al Penteleului si culmea prelunga a Viforītei; rar, īn zilele cu vizibilitate mare, pot fi vazute vīrfurile Goru si Giurgiu; spre nord si nord-est apar mai īntīi Bīsca Mica, culmea joasa, la numai 1 000 m, dintre aceasta si Slanic, bazinul de receptie al Slanicului, vīrful Puru Mare si culmea muntelui Brazaul, bine īmpadurit, din care se desprind mai multe culmi ce ajung pīna la Lopatari; īn fata, jos (est), avem vaile largi Plostina si Puscaria cu versantii despaduriti si valuriti; spre sud-est impresioneaza micul defileu al Slanicului dintre localitatile Luncile si Lopatari, iar īn sud suprafata neteda de la poalele Ivanetului din care afluentii Slanicului, Slanicelului si Saratelului au muscat adīnc; la vest de aceasta, pīna spre Sibiciu, apare un contact brusc īntre culmea Ivanetu presarata cu mai multe vīrfuri si bazinele de receptie ale rīurilor subcarpatice. La poalele versantilor īmpaduriti, īn poienile largi, s-au statornicit vechi asezari omenesti.

Coborīm īn poiana de la baza vīrfului, unde se afla un izvor si o stīna si ne continuam traseul spre sud pe drumul de caruta ce vine din nord, unde īntīlnim marcajul. Pīna la Plaiul Nucului traseul coboara mai īntīi accentuat (circa 5 minute), apoi urmareste drumul aflat pe cumpana de ape care descrie un arc de cerc (aproape 2 km) si ajungem īn dreptul scolii si bufetului, īn continuare se merge o portiune pe drumul forestier pīna ce acesta īncepe sa coboare spre satul Luncile. Marcajul va urmari īn continuare ulita satului de pe culme, care se lasa usor spre sud-est pīna aproape de Lacul Mociaru. Din ea se desprinde o poteca bine batatorita ce trece pe la 200 m nord de lac. Un mic popas la marginea drumului ofera posibilitatea sa admiram o priveliste deosebit de īncīntatoare - lacul, padurea de mesteacan si fīneata. Reluam traseul pe poteca ce ocoleste pe la nord un mic vīrf, dupa care coborīsul devine mai alert prin mijlocul unei paduri rare de foioase. Dupa 15-20 minute ne aflam deasupra vaii Slanicului, īn dreptul Lopata rilor. Mai multe poteci nemarcate coboara versantul abrupt spre albia Slanicului. Urmam poteca mai lata, marcata cu semn cruce albastra, care se desfasoara spre est printre pīlcuri de arbori mai tineri. Ea ajunge la albia pīrīului Mociaru si, de aici, pe drumul de caruta ce trece apa Slanicului la Lopatari. Dupa 5½-6 ore ne aflam la Lopatari unde putem ramīne peste noapte. Din Lopatari se pot realiza cīteva excursii interesante (vezi traseele 13 si 15), la Focul Viu, pe platoul carstosalin Meledic si la schitul Gavanu.



TRASEE NEMARCATE

Īn descrierea acestor trasee am avut īn vedere mai īntīi principalele vai care taie regiunea de la nord la sud, īn lungul carora exista mai multe obiective de interes turistic. Totodata acestea ne asigura accesul la punctele de plecare īn traseele descrise. Īn al doilea rīnd sīnt prezentate drumurile care duc la unele obiective izolate, dar importante pentru turism.

10. Valea Buzaului īntre Īntorsura Buzaului si Nehoiu

Cei 42 km pot fi parcursi cu masina īntr-o ora, īn lungul soselei nationale. Excursia se poate face cu pasul, īn doua zile, sau combinat folosind cursele I.T.A. care circula la intervale de 1-3 ore. Mentionam principalele obiective ce pot fi atinse pe acest traseu. Mai īntīi se impune cunoasterea ansamblului Depresiunii Īntorsura Buzaului. Pentru aceasta este suficient sa urcam pe una din culmile marginase. Indicam culmea centrala cu Vīrful Stīnii -a carei extremitate sudica iese īn evidenta prin pīlcul de pinij unde se ajunge pe drumul spre Lacauti care se desprinde spre stīnga din soseaua nationala, la circa 150 m de liceu. Dupa 10-15 minute depasim albia Floroaia, parasim drumul si ne deplasam spre stīnga pe līnga case. Urmarim poteca ce urca mai accentuat versantul, timp de 10 minute. De la nivelul pīlcului de pini ne īndreptam spre nord la Vīrful Stīnii (cel cu baliza) suind relativ usor. De pe culme se deschide o larga panorama asupra depresiunii, si mai departe pīna spre masivele Siriu si Ciucas, iar īn zilele senine Bucegi si Piatra Mare.

Al doilea obiectiv inedit īl reprezinta "Cheile Buzaului". Ele se afla īntre doi afluenti mai importanti ai Buzaului - Metcu (amonte) si Hartagiu (aval) - si constituie un sector īngust de vale taiat de apa Buzaului īn gresia de Siriu. Pe malul drept s-au produs frecvent alunecari care au barat de multe ori cursul rīului creīnd īn amonte mici lacuri, īngustarea principala se afla īn dreptul cotului soselei. De aici, se poate admira īntreaga panorama a vaii. Īn amonte un curs linistit, īn aval praguri, blocuri mari de gresie, printre care apele Buzaului se scurg navalnic. Cheile Bulaiului constituie prima īngustare mai importanta a acestuia si īn acelasi timp "poarta" de intrare din nord īn judetul Buzau. De aici pīna la Nehoiu cīnd rīul traverseaza bancuri de gresii, profilul vaii este mai īnchis, iar īn albie īntīlnim praguri. Cele mai multe se afla īnsa pīna la Gura Siriului.

Al treilea obiectiv unde ne putem opri īl reprezinta Baile Siriu, mica statiune balneara de la poalele Siriului. Apele termale de aici sīnt folosite pentru boli reumatismale. Pe malul drept, la marginea padurii, exista un amfiteatru unde au loc spectacole folclorice. La circa 100 m īn aval, pe dreapta rīului, se afla tabara B.T.T., iar pe stīnga campingul pentru turisti. Īnainte de a trece podul peste rīul Siriu, pe stīnga soselei nationale (km 70,1 de la Brasov), se afla Mausoleul eroilor cazuti īn luptele pentru apararea pamīntului stramosesc īn cele doua razboaie mondiale. Comuna Siriu, cunoscuta prin valoarea deosebita a creatiei folclorice, īn ultimul timp este tot mai mult asociata cu marea constructie hidroenergetica de pe Buzau. Peste cītiva ani aici se va ridica un baraj īnalt de 136 m, īn spatele caruia se va forma un lac lung de 12 km, lat de 850 m.

La intrarea īn Nehoiu, pe dreapta soselei, ascunsa īntre copaci, se poate vedea o mica biserica de lemn, ridicata la 1849 si refacuta īn mai multe rīnduri. Biserica are temelie din gresie si suprastructura din lemn de brad, acoperisul din sindrila si un pridvor deschis; nu are pictura interioara. La exterior, pe peretele din pridvor, exista o pictura realizata la 1880.

Nehoiu reprezinta ultimul obiectiv de pe traseul indicat. Localitatea īn continua transformare, cu īntreprinderi axate pe prelucrarea lemnului, constituie īn acelasi timp si un important loc pentru odihna. Se pot face numeroase excursii īn orizontul local, pe vīrfurile din apropiere (īndeosebi Gherghelau si Catias).

11. Valea Casoca

Este un traseu scurt, pe unul din cei mai importanti afluenti ai Buzaului. Se pleaca din Casoca (sat component al comunei Siriu) desfasurat la gura de varsare a rīului cu acelasi nume. Obiectivele principale sīnt lacul Casoca, cascadele Martinii si Casoca. O poteca lata, pe marginea vechiului terasament de cale ferata forestiera, ne conduce pīna la ele. Lacul s-a format īn 1969 īn urma bararii vaii de catre doua alunecari. Astazi īn cea mai mare parte este drenat. El se afla la circa 4 km de la varsarea rīului Casoca īn Buzau. Cascada Martinu, o cadere de circa 2-2,5 m, cu o frumoasa marmita la baza, se afla la circa 2 km de lac. De aici valea taiata de roci mai dure (gresii īn strate groase) se īngusteaza treptat capatīnd aspect de defileu. Imediat īn amonte de confluenta cu pīrīul Pruncea, un prag de gresie de Tarcau face ca apele Casocai sa cada pe mai mult de 6 m, creīnd una din cele mai frumoase cascade din Muntii Buzaului. Pentru a o admira trebuie sa cobori sub nivelul drumului cu cītiva metri.

12. Valea Bīsca Mare īntre Varlaam si Comandau

Traseul se desfasoara pe aproximativ 44 km si īnsoteste pe cea mai mare parte un drum forestier. Prin acest drum se asigura legatura īntre traseele montane din Muntii Buzaului si cele din Muntii Vrancei.

Se recomanda parcurgerea īntr-o prima etapa (doua zile) a sectiunii Varlaam - gura Bīsculitei si, legat de aceasta, o ascensiune īn Penteleu (pe traseul 5). De la Bīsculita, urmarind firul vaii, īntr-o zi se poate parcurge distanta de 27 km pīna la Comandau.

Punctele de atractie sīnt legate de cīteva sectoare de vale foarte īnguste taiate īn strate groase de gresie. Cel mai interesant se afla īntre Cernatu si gura Bīsculitei. Pīna la acest sector se mai disting si alte puncte deosebit de atragatoare. Mentionam mai īntīi poienile largi de pe versantul stīng īn dreptul punctului "Poiana de Rugi", acumularile masive de blocuri de gresie, de la baza versantilor si din albia rīului, mica cascada de pe pīrīul Bratul (afluent pe dreapta), īngustarea de la "Genunea Dracului" unde apele Bīscei prezinta un curs tumultuos trecīnd peste numeroasele praguri date de strate de gresii taiate la capetele de strat, frumoasele poieni ale Milei s,a. Īn amonte de Cernatu, īncepīnd de la confluenta cu pīrīul Copacelul pīna la confluenta cu pīrīul Coceanul se desfasoara un adevarat defileu cu sectoare extrem de īnguste, cu praguri si blocuri enorme rotunjite de apele agitate ale rīului si cu sectoare mai largi ou versanti mai domoli si cu un curs mai putin vijelios.

De la Cernatu drumul forestier se abate īnsa pe partea stīnga a vaii, urca pe versant la 30-50 m deasupra rīului. Din unele puncte, unde padurea este rara se poate urmari defileul. Parcurgerea defileului īntre pīraiele Copacelul si Bīsculita, pe firul apei, o recomandam numai turistilor antrenati. Deplasarea se poate face numai īn lunile iulie si august, cīnd nivelul apei este mai scazut si temperatura mai ridicata. Precizam ca, pe acest sector sīnt frecvente trecerile prin apa de la un mal la celalalt. Cei 4 km prin defileu sīnt anevoios!, dar impresiile sīnt de neuitat. De la Bīsculita mai urmeaza īnca 1,5 km de vale īngusta, taiata īn gresii, pīna la confluenta cu pīrīul Coceanu unde exista si o frumoasa cabana forestiera. Īn amonte valea este relativ īngusta, sectoare mai deosebite fiind īntre vaile Coriile Mari - Surducu si īntre Mica (exista si cabane forestiere) si Dīrnau. De la confluenta cu pīrīul Ghiurca Mare valea se largeste treptat, iar tumultuoasa apa a Bīscei capata īnfatisarea unui curs linistit asemanator celor din regiunile de cīmpie. Ne aflam la iesirea din Depresiunea Comandau. Īnca 2 km si am ajuns la capatul etapei. De pe culmile nordice sau nord-vestice sau din foisorul de pe vīrful Lam se poate admira īntreaga panorama a depresiunii. Excursia īn zilele urmatoare poate fi continuata spre Muntii Vrancei. Recomandam traseul de pe drumul forestier ce urca pe Bīsca Mare (la vf. Zīrna) pīna la confluenta cu pīrīul Haghimas, apoi drumul de caruta ce suie pe versantul din dreapta acestuia pe culmea Manisca si de aici ia vīrful Lacauti (timp de 6-8 ore).

Turistii care vor sa ajunga la Covasna pot folosi trenul sau soseaua de legatura dintre cele doua localitati.

13. Valea Bīsca Mica īntre Varlaam si Benedec

Īntre cele doua puncte sīnt circa 45 km. Se urmareste drumul forestier pīna dincolo de Secuiu si poteca īnsotita de calea ferata īngusta, neutilizata.

Traseul, destul de lung, poate fi parcurs īn doua-trei zile cu opriri la Secuiu si Musa. De pe Bīsca Mica se poate urca īn Muntii Penteleu (pe traseele descrise) si īn Muntii Vrancei din punctele Benedec (la vf. Goru si vf. Lacauti), Harboca (la vīf. Giurgiu) si Musa (la vf. Musa). Nu numeri posibilitatile extrem de lesnicioase pe oare le ofera Bīsca Mica īn realizarea unor ascensiuni īn masivele vecine o recomanda turistilor, dar si o serie de elemente ale cadrului natural extrem de pitoresti. Īn lungul vaii se īntīlnesc numeroase sectoare de īngustare a vaii, cu versanti abrupti formati din strate groase de gresie (īn amonte de sapte Izvoare, īntre vaile Zanoaga si Pīrīul Sarat sau intre vaile Harbaca si Fagul Alb); de asemenea, apar afluenti suspendati, datorita schimbarii rocii, care la varsare dau cascade īn trepte (Paltinu) si bazinete largi (Secuiu, Musa) etc. Pe Bīsca Mica exista īnca doua elemente care-i confera, sub raport turistic, o nota aparte. Semnalam trei sectoare de vale unde apar cele mai frumoase cascade din Muntii Buzaului.

Sīnt caderile īn mai multe trepte din amonte de Secuiu, dintre Pīrīul Saoat si Balescu si cele dintre Harboca si Fagul Alb, care se īntind pe toata lungimea albiei.

Al doilea element īl constituie lipsa totala de poluare a apei, fapt care face sa fie bine populat cu pastravi; la Musa se afla si o pastravarie.

14. Cura Teghii - valea Tainita - Lacul Hīnsaru -Furtunesti

Traseu pe sosea forestiera si poteca; obiective turistice importante: cascada si coltii Tainitei, Lacul Hīnsaru, asezarile rupestre de la Alunis si Nucu. Timp necesar pentru tot traseul - minimum 9 ore.

Traseul se parcurge usor, fiind indicat la sfīrsit de drumetie prin Penteleu si Podu Calului sau cīnd ramīnem mai multe zile la Gura Teghii. Pornim din soseaua judeteana Nehoias-Varlaam, din dreptul podului ce traverseaza Bīsca Rosilei la iesirea din Furtunesti (pe stīnga rīului). Urmarim drumul forestier ce urca pe valea Tainitei si apoi īn lungul culmii Iva-netu spre vest, circa 10 km. La īnceput poteca īnsoteste rīul pe dreapta, pentru ca dupa 1,2 km de la raspīntia drumului forestier ce merge la Ivanetu-Plos-tina sa traverseze apa īnscriindu-se pe stīnga acestuia. Imediat, dupa trecerea pe malul stīng, ne atrage atentia o cadere puternica de apa; peisajul este completat de numerosii pini ce stau agatati pe politele structurale si pe capetele de strate din jurul cascadei. Privind cu atentie printre arbori vom zari la cītiva metri mai jos de sosea cascada Tainitei, unde apa cade de la 7-8 m. Īn dreptul ei pereti formati din strate groase de gresie aduse la verticala (Coltii Tainitei) au īnfatisarea unor contraforturi. Dupa cīteva sute de metri soseaua schimba directia, desfasurīndu-se spre dreapta; spre sud urca insa o poteca ce duce de pe clina cealalta a culmii - Bratilesti, Goidesti. Drumul forestier pe care īl continuam urca mai accentuat prin padure īn mai multe serpentine. Trecem de un luminis din care, spre sud, putem admira turnurile din Vīrful Stīlpilor formate īn stivele groase de gresie īn pozitie verticala. si aici, pe peretii abrupti s-au fixat pomi care dau varietate peisajului. Alb-cenusiul stīncii, alaturi de verdele īnchis al pinilor, si, din loc īn loc, de alb-argintiul mestecenilor contrasteaza cu cerul albastru si verdele deschis al padurii de foioase, ale caror frunze capata toamna culori galben-roscat de neuitat. Continuam traseul printr-un urcus mai sustinut si, dupa 2-2½ ore de la plecare, ajungem pe muchia ce desparte pīrīul Hīnsaru de Gotis. Padurea taiata deschide o larga perspectiva spre nord, īn fata noastra desfasurīndu-se culmi din Ciucas, Siriu, Podu Calului si chiar din Penteleu. Coborīm sub nivelul padurii cu luminisuri si la circa 5-10 minute de la plecare din muchie intram īntr-o curatura unde īntīlnim un pīrīu si o poteca lata care urca din albia Hīn-sarului. Aici parasim drumul care se continua spre vest si urmarim poteca ce merge spre sud, prin padure. La īnceput urcusul este mai dificil, poteca fiind distrusa de apele pīrīului si se desfasoara pe stīnga lui, apoi pe dreapta. O noua bifurcare īn mijlocul padurilor de molid; o poteca care urca spre creasta, īn dreapta, s.i alta care duce la Lacul Hīnsaru (Tīlharilor), pe stīnga. O urmam pe aceasta din urma si dupa cīteva minute se ajunge la mica cabana de vīnatoare de pe malul nordic al lacului unde putem face un popas mai īndelungat (sīntem la 3 ore de la plecare). Este un lac format īn spatele unei trepte de alunecare, bine populat cu peste. Spre sud, creasta despadurita, nu prea īnalta, o urcam īn 10-15 minute. De aici avem un larg tur de orizont spre culmile din nord. Īn stīnga (vest) īn planul al doilea se afla culmea īmpadurita a Monteorului, īn spatele careia, īn zilele senine, se vad clar vīrfurile Zaganu, Gropsoarele, Tigaile si Ciucasul. Spre dreapta, culmea prelunga a Malitei, Poarta Vīrfurilor si vīrful Bocīrnea cu aspect de cupola, Coltii Balei īn fata. Spre nord se desfasoara culmea Casoca, neteda, cu pasuni si paduri de molid la partea superioara. Īn dreapta ei vīrful Podu Calului, Poiana Teghii si vīrful Podu Grecilor. Īn fata culmii Podu Calului, se afla Culmea Cucului neteda, mai joasa, terminata prin abrupturi deasupra Bīscei Rosilei. Spre nord-est se ridica piramida Penteleului si culmea trapezoidala a Monteorului (de Penteleu). Īn prim plan valea Hīnsaru cu numeroase poieni si Lacul Hinsaru. Toamna, o excursie pe aceste locuri ramīne de neuitat. Frumusetea si varietatea reliefului sīnt īntarite de paleta multicolora pe care o are haina vegetala.

Revenim la Gura Teghii īnscriindu-ne pe poteca ce serpuieste prin padure pīna la cabanele forestiere din valea Hīnsarului. De aici cararea trece pe dreapta pīrīului coborīnd prin poieni si pe līnga ochiuri de apa pīna la Bīsca Rosilei, de unde se ajunge īn drumul spre Gura Teghii (timp necesar 1½-2 ore).

Traseul poate fi continuat si spre Alunis sau Nucu, localitati vestite prin asezari rupestre. Plecīnd din muchie, spre vest, se ajunge la o intersectie de poteci īn dreptul unei cruci (crucea lui Ionita Coman). De aici se coboara, circa 30 minute, pe o poteca si pe drumul de caruta pīna īn satul Alunis. Aici exista un schit sapat īn gresie, cu o lungime de 15 m, 4 m latime si 2,5 m īnaltime, schit atestat documentar din 1647. Dupa Inscriptia din 1903 (de la restaurare) se pare ca ar fi mai vechi (sec. XIII). Īn acelasi loc mai exista īncaperi sapate īn stīnca denumite impropriu "pesteri". De la Alunis se poate urmari drumul ce duce pe frumoasa vale a Sibielului pīna la Patīrlagele, unde se ajunge dupa circa trei ore. Pe valea Sibi-ciului s-au gasit cīteva exemplare de chihlimbar foarte mari. La iesirea īn valea Buzaului, pe stīnga, pe creasta unei culmi se afla o importanta cariera de diatomit, iar pe dreapta Buzaului exploatarile de nisip fin pentru sticla de la Crivineni.

Coborīrea din muchia Hinsarului spre satul Nucu (circa 1½ ora) se face pe poteca ce se desfasoara spre est, pe culme, si apoi spre sud-est, pe vale prin padure. Pe valea Bordeiului, īnainte de a intra īn sat, se gasesc mai multe asezari rupestre atestate documentar din secolul al XVI-lea. Mai interesant, desi ruinat, este schitul lui Agaton aflat pe culmea Crucea Spatarului, unde s-au pastrat inscriptii sapate īn piatra, pe baza carora s-a putut stabili ctitoria sa īn timpul domniei lui Neagoe Basarab. Celelalte, reprezentīnd tot īncaperi sapate īn piatra si care au servit ca schituri sau sihastrii, sīnt Pestera lui losiv, Pestera lui Dionisie, Pestera g aurita si biserica Fundata, īntr-o poiana aflata īn nord-estul satului. Din Nucu se poate trece mai greu peste culme, la Alunis, si de aici la Patīrlagele. Mai indicat este urmarirea drumului de caruta ce duce la Bozioru trecīnd prin mica statiune balneara Pisici (circa 7-7,5 km).

15. Gura Teghii (Varlaam) - Cheitele si cascada Tigvei

Poteca urca la salasul din bazinul superior al Tigvei si de aici, peste muchie, la Bratilesti. Timp necesar pīna la Cheitele Tigvei circa 10 minute.

Traseul este indicat pentru cei care stationeaza mai multe zile la Gura Teghii sau la Varlaam. Din soseaua spre Varlaam se urca pe poteca, prin padure. Valea se īngusteaza treptat, iar īn sectorul īn care rīul s-a adīncit īn strate groase de gresie ea a luat īnfatisarea de V ascutit, amintind de cheile taiate īn calcare. Sīnt frecvente caderi de apa date de pragurile de gresie.

16. Lopatari-Focul Viu

Drum comunal si poteca; timp necesar pīna la Focul Viu 3-3½ ore.

La Focul Viu, locul unde gazele naturale ard īn permanenta la suprafata, se poate ajunge din mai multe puncte. Turistii aflati la Gura Teghii pot folosi camioanele I.F. care ajung pe drumul ce pleaca de la Tainita, pe sub Ivanetu, pe valea Plostina si apoi pe Slanic pīna la confluenta cu pīrīul Smoleanu. De aici, dupa ce am vizitat locul Focul Viu se poate coborī pe valea Slanicului īnapoi la Lopatari. Cel mai frumos traseu si īn acelasi timp mai usor este cel care pleaca din Lopatari. Pīna la pīrīul Smoleanul[13] sīnt de parcurs aproape 11 km pe un drum comunal. Īn prima parte acesta urca 20-30 minute pīna deasupra defileului Slanicului, taiat īntr-o fīsie de gresii lata de aproape 1 km (pereti abrupti, curs vijelios, vale īngusta), īn spatele careia se deschide un larg bazinet īn care se afla satul Luncile. Aici coboara un drum bine īntretinut ce vine de la Plaiul Nucului. La iesirea din sat, pe dreapta Slanicului, se afla un versant abrupt de 350 m, Malu Rosu, alcatuit din roci diferite, dispuse īn strate cutate extrem de variat. Pe versantul stīng se remarca valuri vechi de alunecare care au īmpins cursul spre dreapta īngustīnd mult albia. Īn amonte drumul trece cīnd pe o parte, cīnd pe alta a Slanicului; valea, la īnceput mai īngusta, se largeste treptat. Dupa circa 3 ore de la plecare se ajunge la confluenta cu pīrīul Zaganu (Smoleanu), primul mare afluent pe stīnga īn amonte de Terca. Se trece apa acestuia si se urca pe poteca de pe malul drept prin plantatii de pruni, circa 10-15 minute. La aproape 180 m diferenta de nivel, īntr-o mica poiana, se afla renumitul Foc Viu. Īn acest loc gazele din adīnc ajung la suprafata si ard. Suprafata este marcata printr-un grilaj de fier.

17. Lopatari-Carstul pe sare de la Izvorul Sarat-Meledic

Drum comunal si poteca; timp necesar: 3-4 ore.

Traseul trece printr-o regiune de un farmec deosebit. Ineditul il da relieful dezvoltat pe sarea aflata la suprafata sau la mica adīncime. Pe seama dizolvarii ei a rezultat aici un complex de forme de relief extrem de variate ti cu dimensiuni foarte mari. Fenomenul constituie poate cea mai interesanta regiune din tara noastra, formele aparute aici asemanīndu-se cu cele de pe calcare. Pentru a le cunoaste īn toata plenitudinea lor, indicam traseul care īncepe la intrarea īn comuna Lopatari īn dreptul confluentei cu pīrīul Sarata. Dupa ce se admira versantul estic al Slanicului, unde apar blocuri de sare īnglobate īn argila si marne saraturoase, pe care s-au dezvoltat lapiezuri si avene, ne deplasam pe drumul ce merge spre est (150-200 m) pīna ajungem la īnaltimea platoului din dreapta noastra. Parasim drumul si urcam pe platou. Īn fata se desfasoara un adevarat peisaj lunar. Doline extrem de mari si adīnci, unele īngemanate, lapiezuri pe blocuri de sare, avene profunde la contactul dintre sare si argila saraturoasa si, īn fine, cīteva mici pesteri dezvoltate la baza unor doline. Pesterile nu sīnt prea mari, au numai 2-10 metri lungime, dar intrarea este īmpodobita cu ansambluri de stalactite si concretiuni din sare. Īn unele locuri apar pereti prabusiti, acolo unde evolutia golurilor carstice le-au rupt echilibrul. De aici, ne īnapoiem pe drumul comunal pe care-l continuam pīna pe platoul central (aproape 30 minute de urcus usor). Un element nou iese īn evidenta. Acesta este dat de existenta a numeroase depresiuni ovale sau rotunde acoperite de apa, mlastinoase sau uscate. Ele reprezinta doline care s-au format īn conditiile īn care sarea se afla la adīncime mai mare. Lacurile cele mai mari au aparut īn depresiunile mai extinse, rezultate din īngemanarea dolinelor, asa-numitele uvalas-uri. Dintre acestea mai interesante sīnt Lacul Mare si Lacu! Castelului. Urcam mai īntīi spre vest, pe portiunea cea mai īnalta pentru a urmari īn detaliu peisajul carstic din bazinul Izvorul Sarat; apoi ne īntoarcem si coborīm spre est pe līnga Locul Castelului, pe valea Meledic. Dupa ce om intrat īn pa-

dure, ne abatem pe poteca din stīnga spre doua mari doline. La baza peretelui estic se vad doua pesteri frumos concretionate. Revenim īn poteca si coborīm pe vaJea Jgheabului (cca 40 min.). De aici, circuitul poate fi īnchis mergīnd pīna la confluenta acestuia cu Slanicul, unde exista un frumos martor din tuf dacitic. La īntoarcerea spre Lopatari recomandam o abatere pentru o jumatate de ora īn dreptul pīrīului Izvorul Sarat unde se poate urmari o vale taiata īn formatiunea sarii, vale īngusta cu versanti abrupti, numerosi afluenti suspendati si pereti īn surplomba. Pe valea Jghiabului excursia poate fi continuata a doua zi pīna la schitul Gavanu, aflat la aproape 11 km de Mīnzalesti. Din Lopatari se poate ajunge la Buzau. Daca dispunem de timp, indicam ca obiectiv interesant - vulcanii noroiosi de la Arbanasi. Pentru aceasta ne oprim la Beceni si urcam versantul drept al Slanicului. De la schela, īn ½ ora, coborīm pe sosea la platoul vulcanic Arbanasi. De aici, urmarind drumul ce duce la Berea, trecem pe la vulcanii noroiosi de la Pīclele Mari si Pīclele Mici.

Cuprins

Īn loc de prefata

I. CADRUL GEOGRAFIC

Asezare si limite

Sumara prezentare a geologiei

Relieful

Hidrografia

Unele caracteristici ale climei

Vegetatia si fauna

Aspecte de ordin economic

II. DOTĂRI TURISTICE

Cai de acces

Localitati si puncte de plecare īn drumetie

Locuri de cazare

Starea traseelor turistice

III. TRASEE TURISTICE

Trasee marcate

Trasee īn Masivul Siriu

1. Baile Siriu (540 m)-Valea Neagra-Dosu Muntelui-Poarta Vīnturilor-obīrsia Crasnei -culmea Tatarutu-vīrful Tataru (1 477 m)-Tabla Butii-Poiana Stīnei (930 m)

2. Bafle Siriu-valea Bradului-Coltii Bolei-vf. Bocīrnea (1 657 m)-Poarta Vīnturilor-Lacul Vulturilor-Culmea Bloji-Stearpa (720 m)-valea Siriului-Gura Siriului

3. Gura Siriului (520 m)-valea Milea-Lacul Vulturilor-Poarta Vīnturilor (1 490 m)- valea Urlatoarea-valea Crasna - Crasna

4. Dosu Muntelui (1 410 m)-vf. Bocīrnea (1 657 m)-Poarta Vīnturilor- vf. Malīia (1 662 m)-saua din Bloji (1 470 m)

Trasee īn Masivul Penteleu

Gura Cernatului (650 m)-stīna Cernatului -vf. Penteleu (1 772 m)-vf. Crucea Fetei -vf. Balescu Mare-vf. Balescutu- Musa (1 070 m)

6. Gura Cernatului (650 m)-valea Milea-Rezervatia Viforīta-pīrīul Caseria-saua Caprioarei (1 410 m)-Culmea Caprei-sapte Izvoare-Secuiu (cca 760 m)

7. Brebu (680 m)-Lacul Negru (1 050 m)-Brebu

Trasse īn masivul Podu Calului si īn culmea Ivanetu

8. Gura Teghii (495 m)-Poiana Teghii-vf. Podu Calului

9. Gura Teghii (495 m)-valea Fulgeris-vf. Ivanetu (1 191 m)-Plaiul Nucului-Lacul Mociaru-Lopatari (470 m)

Trasee nemarcate

10. Valea Buzaului īntre Īntorsura Buzaului si Nehoiu

11. Valea Casoca

12. Valea Bīsca Mare īntre Varlaam si Comandau

13. Valea Bīsca Mica īntre Varlaam si Benedec

14. Gura Teghii-valea Tainita-Lacul Hīnsaru-Furtunesti

15. Gura Teghii (Varlaam)-cheitele si cascada Tigvei

16. Lopatari-Focul Viu

17. Lapatari-Carstul pe sare de la Izvorul Sarat - Meledic

REDACTOR: RODICA-MARIA NICULESCU TEHNOREDACTOR: GHEORGHE POPOVICI

BUN DE TIPAR: 21.111.1977; TIRAJ: 33000; COLI DE TIPAR: 8,66 + 1 PLANsA

LUCRAREA EXECUTATA SUB COMANDA 60 LA ĪNTREPRINDEREA POLIGRAFICA SIBIU

REPUBLICA SOCIALISTA ROMĀNIA

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/

Carte obtinuta prin amabilitatea dlui. Sergiu Babei.



Topic local si Muntioru.

Consemnat pe ultimele harti numai sub denumirea de Siriu.

O parere mai veche, infirmata de catre toti cel care au studiat ulterior regiunea, considera depresiunea īn care se afla lacul de origine glaciara (cantona un ghetar embrionar).

Pe unele harti consemnat numai Bīsca.

Local se foloseste si denumirea "Lacul Gotis", iar īn unele lucrari este consemnat drept ca "Lacul Hīnsaru".

Rezervatia de arbori-colosi din bazinul Tisei nu mai exista de mai multi ani, fiind distrusa de o furtuna puternica. Totodata rezervatia de mesteacan pitic de pe versantul nordic al culmii Monteoru, din dreptul punctului Stearpa, nu exista. Cercetarile lui Gh. Dihoru au dovedit ca īn perimetrul stabilit de catre Comisia monumentelor naturii din judetul Buzau nu se īntīlnesc decīt exemplare de mesteacan obisnuit (Alunis viridis), de talie mai restrīnsa.Aici s-a aflat cel mai īnalt molid din Europa (62 m) care a fost doborīt de vīnt.

Informatie de la ing. silvic A. Brezescu.

Informatii de la ocoalele silvice.

De aici noi marcaje: banda rosie spre Pasul Boncuta si cruce rosie spre Poiana Stīnei.

Gresit consemnat pe unele harti drept Balescu.

Informatii de la ing. silvic A. Iariatti.

Marcajul a fost realizat de catre pionierii scolii medii din Buftea.

Pe harti trecut drept Zagavu.





Document Info


Accesari: 7530
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )