Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Tomis

Turism


Peste putina vreme se vor īmplini 20 de ani de cīnd mii si mii de turisti, romāni si straini din toate colturile lumii, vin cu statornic interes la o īntīlnire tulburatoare: devenit un obiectiv istoric important, marele mozaic de la Tomis īnseamna pentru noi toti, īn primul rīnd, contactul surprinzator si sugestiv cu lumea romana, cu civilizatia acelui mare imperiu ale carui fruntarii au fost formate, īn partea sa de nord-est, pentru mai mult de sase secole, de aceste tinuturi.



Povestea descoperirii sale este simpla: la 6 august 1959, cu ocazia lucrarilor pentru un nou bloc de locuinte, pe faleza de vest a orasului, īn imediata apropiere a pietei Ovidiu, au fost descoperite un zid si cīteva fragmente de mozaic antic. Avertizate de directia muzeului, constiente de importanta acestor vestigii, autoritatile locale au luat masuri urgente: īntreaga zona a fost constituita īntr-o rezervatie arheologica. si timp de aproape 10 ani, specialistii Muzeului de arheologie au efectuat aici lucrari de cercetare. (Paralel cu acestea, s-au desfasurat pe parcurs, prin grija unor foruri centrale specializate, lucrari de conservare si restaurare a vestigiilor scoase la lumina, vestigii protejate, īn final, īn cea mai mare parte a lor, printr-o constructie moderna, realizata din beton si sticla).

Īnainte de a enumera componentele de baza ale complexului arhitectonic cu mozaic, este desigur necesara prezentarea cītorva evenimente istorice conexe, evocarea succinta adica, a celor mai importante etape din istoria orasului nostru, numit īn antichitate Tomis.

Potrivit marturiilor aduse de sursele literare antice si materialele arheologice, acesta a fost fondat īn apropierea unei asezari geto-dace de colonistii greci veniti de pe coastele Asiei Mici, din cetatea Miletului, īn secolul VI ī.e.n, Aparut deci, de la īnceput, ca punct de comert īntre bastinasii geto-daci si negustorii greci, el s-a dezvoltat treptat, mai ales īn epoca elenistica (sec. III-I ī.e.n.), fara a putea depasi īnsa importanta celorlalte doua ctitorii grecesti de pe coasta stīng 242l113c a a Pontului, Histria, la nord, īn apropierea Deltei Dunarii, si Callatis (Mangalia de azi) īn sud.

Īn anul 29-28 ī.e.n., Roma, aflata īn plina expansiune, īsi instaureaza stapīnirea Īn Dobrogea (teritoriul dintre Dunare si Mare) pe care o va īncorpora ceva mai tīrziu vastului sau imperiu pentru mai mult de 600 de ani. Sub protectia noii puteri si īn conditiile favorabile create de situatii obiective (Īntre care notam īnnisiparea treptata a portului Histriei si slabirea accentuata a capacitatii sale de vehiculare a marfurilor), Tomisul capata o pozitie preeminenta. Cu toata situatia dificila, generata de suprapunerea totala a orasului antic de zidirile moderne, ce fac imposibila cercetarea sa sistematica, descoperirile razlete facute de-a lungul anilor, cu ocazia sapaturilor ocazionale, ne-au pus la īndemīna, adeseori, materiale dintre cele mai graitoare. Astfel, pentru secolul II e.n., unele documente scrise vorbesc de oras, ca de o "stralucita metropola". Īn acea vreme, orasul devine conducatorul unei aliante politico-religioase īncheiate īntre orasele grecesti de pe malul de vest al Pontului Euxin īntre care, pe linsa cele trei amintite mai sus, figurau Dionyisopolis (Balcic), Odessos (Var-na) si Mesambria (Nessebar). toate pe actualul litoral bulgar. Dezvoltarea sa, īnflorirea economico-sociala, īnsotite permanent de elevate manifestari de ordin cultural-spiritual, sīnt o realitate, bazata evident, īn primul rīnd, pe activitatea economica si pe legaturile comerciale multiple cu celelalte parti ale imperiului. Orasul fiinteaza si parcurge, se pare, un permanent sens ascendent, īn pofida numeroaselor lovituri primite de-a lungul istoriei sale milenare. Evenimentele dramatice de pe la mijlocul secolului al III-lea e.n., de exemplu, s-au repercutat probabil nefavorabil si īn viata tomitanilor, dar eforturile constructive din vremea domniilor importante care au urmat, īn primul rīnd cea a lui Constantin cel Mare si fiilor acestuia, apoi cele ale īmparatilor veacului VI e.n. (Justin I si Justinian, īn orice caz) sīnt vizibile si aici. Dealtmin-teri, vatra orasului antic (pomoerium) foarte importanta ca īntindere, ne este precizata chiar de traseul zidului sau de incinta, aflat acum līnga parcul si harta arheologica (Fig. 1). Īn acest zid. veritabila centura fortificata, s-au descoperit monede din secolul III e.n. de la īmparatii Tacit si Florian, iar o inscriptie īn limba greaca atesta o reparatie si completare a sa, īn timpul īmparatului Justinian (527-565). Se pare ca orasul a existat pīna īn prima jumatate a secolului VII e.n., cīnd, incendiat si distrus probabil de atacurile avaro-slave, va fi fost parasit pentru totdeauna de locuitorii sai. Chiar nelocuit, deci aflat la discretia tuturor intemperiilor vremii, se pare ca orasul a stat īn picioare destula vreme: notele unor calatori straini din secolele XVII, XVIII si XIX amintesc vestigii impresionante sau descoperiri interesante, iar īn gravuri executate acum o suta de ani se vad resturi ale constructiilor antice, īndeosebi pe faleza golfului; nu este deci o īntīmplare ca tocmai īn aceasta zona, unde se afla si portul īn vechime, sub depuneri enorme de pamīnt, īnalte de peste 20 de metri uneori, s-au pastrat, ca īntr-un rezervor admirabil, marturii surprinzatoare ale epocilor de mult trecute.

Abia acum, dupa dezvelirea integrala a zidurilor complexului cu mozaic de pe faleza de vest a orasului, se poate urmari mai bine conceptia si maniera de lucru a celor vechi. Este clar acum ca, la un moment dat, printr-o actiune masiva, care a solicitat eforturi materiale importante pe durata a zeci si zeci de ani, īntregul taluz situat īn fata cheiurilor portului antic a fost sistematizat si organizat potrivit unor imperioase cerinte economico-comerciale: īn primul rīnd, asigurarea circuitului de primire si expediere a marfurilor pe calea marii, deci transpunerea īn practica a operatiunilor de schimb si a tranzactiilor comerciale curente; īn al doilea rīnd, realizarea unui cadru functional pentru discutarea si adoptarea deciziilor īn problemele cardinale ale vietii orasului: problemele politice si financiare, problemele de aprovizionare si functionare a "pietii", chestiunile de urbanitate etc.

Īn acest scop, potrivit marturiilor arheologice rezultate īn sapaturi, de la īnceput, faleza de vest (sau, mai exact, portiunea acesteia situata īn fata golfului antic, deci īnspre capatul de sud al peninsulei) a fost taiata longitudinal, pe īntreaga sa īnaltime de cel putin 20 de metri, īn cīteva "trepte-terasa". Pentru asigurarea stabilitatii acestor terase, s-au efectuat nivelari masive si s-au construit ziduri de sprijin - contraforti. (Dovezile acestor solutii tehnice sīnt date de resturile unor zidarii preexistente acestui stadiu si descoperirea unor contraforti sub actualul paviment cu mozaic). De asemenea, folosind pantele terenului, noile constructii terasate, al caror corp principal este orientat nord-vest - sud-est, erau implantate īn lungul falezei, deci erau menite prin ele īnsele, sa ajute la consolidarea terenului: zidurile longitudinale constituiau implicit si ziduri de sprijin ale taluzului iar peretii laterali ai edificiului de la terasa de sud, ca si aceia care desparteau īncaperile boltite realizate la celelalte doua terase inferioare, aveau rolul unor adevarati contraforti. Anticipīnd asupra concluziilor, trebuie sa aratam ca similitudinea solutiilor tehnice, modul si tehnica de realizare, natura si calitatea materialului constructiv, converg catre aceeasi concluzie: īntr-o epoca pe care toate marturiile o definesc ca epoca īmparatului Constantin cel Mare si a urmasilor sai (prima jumatate a secolului IV, deci), marele complex terasat in fata portului antic, īmpreuna cu alte edificii legate de acesta si descoperite mai la sud, spre capatul peninsulei, constituia partea cea mai importanta a Tomisului, centrul de desfasurare a bogatei sale vieti social-economice si comerciale.

Situatia generala a zonei complexului cu mozaic se poate rezuma astfel (Fig. 2):

1. Terasa A - Nivelul de locuire al orasului antic.

2. Terasa B - Edificiul cu paviment de mozaic.

3. Terasa C - Nivelul īncaperilor boltite, folosite drept magazii pentru depozitarea marfurilor.

4. Terasa D - Nivelul altor magazii pentru depozitarea marfurilor, aflate chiar īn fata cheiurilor portului antic.

TERASA A

Constituie nivelul de locuire al orasului antic.

Din putinele cunostinte pe care le avem despre situatia orasului īn peninsula, rezulta ca acest nivel difera, desigur, datorita configuratiei terenului. Astfel, īn spatele complexului cu mozaic, sapaturile edilitare nu au relevat urme de locuire importante, constructii etc. Ceva mai departe īnsa, īn spatiul ocupat de actuala piata Ovidiu si spre faleza de est a orasului, au fost descoperite, la adīncimi variabile ce depasesc 2 metri, urme de constructii, ziduri, arcuri de caramida si chiar īncaperea unui edificiu public sau particular (pavimentata cu un mozaic) datat īn secolele IV-V e.n. Spre deosebire de aceasta situatie, īn zona de sud a peninsulei, līnga cladirea Catedralei, unde s-au practicat sapaturi īntre anii 1971-1975, vestigiile din aceeasi epoca tīrzie apar mult mai la suprafata (0,50- 0,60 m si chiar mai putin). Acum, acest cartier al orasului a fost restaurat si constituie un punct de interes turistic.

TERASA B

Nivelul acesteia, situat la 12,60 m deasupra marii, este ocupat de edificiul propriu-zis cu mozaic.

Depunerile enorme de pamīnt de pe aceasta terasa - ca si de pe celelalte doua, de dedesubt, de altfel - dificultatile mari date de rascolirea straturilor, de distrugerile mari provocate de fenomene naturale si - mai ales - de mīna omului, īnca din antichitate, fac aproape imposibila gasirea unui raspuns clar pentru nenumaratele probleme pe care acest complex ni le ridica. Multe dintre acestea au putut fi rezolvate, altora nu le putem raspunde decīt prin ipoteze si deductii. Oricum, pe baza marturiilor descoperite īn sapatura rezulta ca la acest nivel exista o īncapere enorma, tip hala. pardosita cu peste 2.000 m de mozaic policrom. Jumatate din latimea de 20 m a īncaperii era situata pe terenul solid obtinut prin taierea terasei; cealalta jumatate era construita pe acoperisurile boltite (si umplutura de piatra dintre acestea) ale unei suite de 11 īncaperi situate la terasa inferioara. Asa se explica si faptul ca portiunea din paviment conservata pīna īn zilele noastre se afla pe "treapta" de pamīnt, īntarita ulterior, pe cīnd placa de mozaic montata deasupra boltilor de jos a disparut prin prabusirea acestor acoperisuri īnca din antichitate; fragmente mai mici sau mai mari au fost recuperate, īn timpul sapaturilor, din interiorul īncaperilor.

Din cei patru pereti ai īncaperii, nu s-au pastrat pīna īn zilele noastre decīt trei: zidurile de est, de sud - īn proportii suficiente pentru reconstituirea ansamblului - si de vest (doar partial).

Zidul de est. Construit cu spatele la taluz constituie implicit si zidul de sprijin al terasei. Conservat pe o lungime de 65 m, are īnaltimea maxima de 5,40 m (aceasta se pastreaza doar īn capatul de sud si coboara treptat spre nord, pīna la nivelul fundatiei, datorita distrugerilor repetate (suferite de-a lungul timpului) (Fig. 3). Grosimea sa este de 1,50 m la suprafata solului si 3 m la fundatii. Este lucrat īntr-o maniera tipica epocii, din rīnduri de caramida patrata cu dimensiunile 0,30 x 0,30 x 0,04 m (cīte patru rīnduri, de regula) care alterneaza cu cīte patru rīnduri de blochete de calcar cochilifer, lucrate pe fetele exterioare, late de 0,20 m fiecare. La fiecare 4 m, zidul prezinta "īngrosari" (pilastri) ce-i asigura o rezistenta sporita. Acestia sīnt lucrati exclusiv din caramida, au latimea de 2,16 m si grosimea de 0,35 m (īn acest fel, zidul are īn dreptul lor grosimea de 1,85 m); erau uniti la partea superioara prin arcuri ce formau semicercuri decorative. Īn ansamblu, zidul de est se compune din 14 cīmpuri (lungi de 4,35 m fiecare) si 15 pilastri. Zidaria de caramida si piatra fatuita era legata cu mortar roz obtinut, īn principal, din var amestecat cu caramida si ceramica pisata.

Zidul de sud - este zidul ce īnchidea edificiul pe latime. Pastrat destul de bine, ne ofera indicii certe despre configuratia salii, macar īn aceasta parte a sa. Lungimea este de 18 m, ca si īn antichitate, dar īnaltimea variaza, datorita distrugerilor ulterioare - capatul de est masoara 4,15 m, cel de vest doar 1,35 m.

Zidul de vest - este "perechea" zidului longitudinal, care asigura, īmpreuna cu acesta, sustinerea a-coperisului cladirii. Din pacate s-a pastrat pe o distanta mica, numai īn capatul sau de sud, lucru ce a generat numeroase dileme si confuzii. Are lungimea de 12,60 m, iar īnaltimea de 2,40 m, īn punctul cel mai bine conservat. Īn capatul sau de sud este practicata si intrarea īntr-un vestibul, denumit "casa scarii" deoarece aici s-au gasit resturile scarii de legatura īntre terase; partea superioara a zidului de vest dispare la mica distanta de aceasta intrare (Fig. 4), dar substructia, cercetata pe lungimea īnca pastrata, a permis sa se vada ca fundatiile pilastrilor sai rimeaza exact cu cele ale zidului de sprijin, cu care mergea īn paralel pe toata lungimea si pe care se baza, cum am amintit deja, acoperamīntul. Din pacate, din acest a-coperamīnt nu s-au gasit elemente care sa permita, cīt ie cīt, o reconstituire. Pe baza putinelor elemente pe care le avem īnsa, ca si a lucrurilor general valabile, opinam ca si īn acest caz era vorba de un acoperis a carui structura era sustinuta de grinzi mari de lemn, asemanatoare "fermelor" de azi, īnclinat spre est, pentru a permite scurgerea apelor prin canalul de scurgere adosat zidului de sprijin.

Zidul de nord - este zidul a carui parte superioara īnchidea īn antichitate īncaperea cu mozaic; partea sa de jos servea īn acelasi timp ca zid final pentru ultima īncapere de la terasa C. Din īnaltimea probabil de cel putin 12 m, pe care o avea, nu s-au mai pastrat īnsa decīt 3 m la baza, care slujeau drept īnchidere terasei inferioare cu īncaperi boltite. Partea sa superioara a disparut complet, datorita distrugerilor repetate.

Alte doua lucruri interesante, lesne de observat īn cazul zidului longitudinal de est sīnt date de prezenta unei nise si a unei "tribune" de piatra. Amīndoua reprezinta, fara nici o īndoiala, adaugiri si modificari ulterioare construirii īncaperii cu mozaic.

Nisa apare la centrul zidului si a fost obtinuta prin astuparea unei intrari mai vechi, ce avea acces direct īn cladire la nivelul pavimentului (Fig. 5). Actiunea se datoreaza īn chip evident unei restructurari dictate de evenimente al caror continut de ordin timp si cauzalitate nu īl cunoastem; īn orice caz, īn urma a-cesteia, dupa nivelari si umpleri mari īn spatiul dina-poia zidului longitudinal, nivelul de calcare, astfel obtinut, mult ridicat īn comparatie cu cel anterior, a facut imposibil accesul ca pīna atunci. (Potrivit datelor tehnice, canalul de scurgere adosat acestui zid, care a-vea rolul protejarii edificiului de pericolul inundarii cu apele rezultate din ploi, a fost amenajat dupa astuparea acestei intrari). Este posibil ca īn nisa sa fi fost expus un bust al īmparatului, īn semn de loialitate si respect fata de persoana sa.

Tribuna. Tot īntr-un moment pe care nu-l putem preciza, īn orice caz dupa terminarea constructiei zidurilor, exact la mijlocul salii, a fost amenajata o "tribuna" lucrata din blocuri mari de calcar, legate īntre ele cu piroane mari de fier si legaturi de plumb. Placata cu marmura, "tribuna" servea probabil diversilor oratori care se adresau multimii din e-dificiu. (Aceasta modificare īn economia salii a fost īnsotita de o vizibila refacere a pavimentului, cu scopul expres de a permite "īncadrarea" noului element, lucru dovedit si prin aceea ca, īn acest sector, spre nord, elementele ornamentale si dispunerea culorilor difera clar de restul pavimentului. A se vedea mai departe.

Placajul peretilor. Un alt lucru important relevat de cercetarile arheologice, este acela ca peretii acestei īncaperi au fost placati cu marmura. La nivelul pavimentului, zidurile aveau o plinta de marmura, care la orizontala asigura marginea covorului de mozaic, iar pe verticala sustinea stratul de tencuiala roz care acoperea zidurile (grosimea acestuia la partea de jos este de pīna la 12 cm) si pe care, erau lipite placile de marmura. Īn coltul de sud-est al edificiului au fost descoperite bucati mari din acest placaj, prabusit la piciorul zidului; alte urme, vizibile īn mortar precum si bucati nederanjate de la locul lor, demonstreaza ca la partea de jos erau asezate placi mari, īnalte de cel putin 80-90 cm si la fel de late. Se pare ca la partea de sus a peretelui, placajul de marmura era dispus īn fīsii orizontale si verticale. Faptul ne este sugerat de gaurile practicate īn blochetele de calcar si de persistenta īn acestea a cītorva crampoane de bronz care sustineau placile respective, lipite, oricum, pe mortar pentru o mai buna aderenta si stabilitate pe perete. Īn timpul sapaturilor s-au recoltat mari cantitati de baze si plinte, precum si placi īntregi sau fragmentare, frumos slefuite, simple sau ornamentate cu motive florale, geometrice si chiar compozitii cu figuri antropo si zoomorfe (Fig. 6). Pilastrii īnsisi erau ornamentati la partea de sus prin cīte doua capitele de placat, lucrate tot din marmura. Exemplarele gasite, īntregi sau fragmentare, au fata usor concava, sīnt mai groase la partea de sus si au deasupra orificii pentru sustinerea cu crampoane de fier si bronz. Ca ornamentare, apar motive antropomorfe si zoomorfe plasate pe fondul a trei sau cinci frunze de acant (Fig. 7).

Fara īndoiala īnsa ca partea cea mai interesanta a acestei īncaperi este oferita de prezenta pavimentului cu mozaic care, potrivit ultimelor ipoteze, a fost realizat la sfīrsitul secolului V - īnceputul secolului VI e.n.

PAVIMENTUL DE MOZAIC. Avīnd īn vedere ca lungimea salii este de 101 m iar latimea sa (maxima) de 21,45 m, rezulta ca pavimentul trebuie sa fi avut īn antichitate Suprafata de peste 2.000 m2, īntindere remarcabila, care-l situeaza printre primele nu numai īn Europa, ci si pe īntreg teritoriul imperiului roman de odinioara. Portiunea pastrata pīna-n zilele noastre are lungimea de 49,80 m si latimea de 16,60 m, adica un total de circa 850 m2 (Fig. 8).

Tehnica de lucru. Data fiind īntinderea neobisnuita a covorului de mozaic, este de presupus ca lucrarea acestuia a īnceput din doua puncte (probabil de la capete spre centru) si ca de-a lungul vremii el a suferit diverse reparatii, dintre care una - amintita mai sus, īn zona "tribunei" - este sigura. Pavimentul este realizat din material litic, mai exact, īn majoritate din pietricele de roca colorate natural, mai putin marmura. Aceste "tesserae" īn sapte culori si nuante - predomina albul, negrul, rosul, verdele-albastrui si galbenul-bej - au dimensiuni ce variaza īntre 2-3 cm- (cele mai mari, folosite mai ales pe margini) si 1-2 cm (cele mai mici, din care sīnt realizate mai ales motivele centrale). Ele au fost fixate pe un strat de mortar de circa 10 cm grosime, strat obtinut din var cu multa caramida pisata. Dedesubt exista un strat de umplutura, combinatie de mortar cu fragmente ceramice pisate si chiar buca Vi de marmura - deseuri rezultate din lucrul la fata locului al panouri-!or de placat. Nivelul cel mai de jos este constituit din pamīntul de umplutura, nivelat special īn acest scop si avīnd adeseori īn amestec ceramica fragmentata, pietre, mai putin mortar.

Ornamentica

Mozaicul este compus īn majoritate din motive geometrice si florale. El are trei registre principale: partea centrala, marginita de ambele parti de un chenar similar (cu exceptia unui singur motiv).

Partea mai bine conservata este cea dinspre zidul longitudinal de est, īntrucīt cea dinspre vest s-a prabusit īn mare parte odata cu boltile, portiuni mai mari sau mai mici fiind descoperite sub darīmaturi īn īncaperile de jos. Latimea sa, de 6,20 m, īncepe cu o margine, de 1,15 m, colorata īn galben-bej, care se sprijina direct pe plinta zidului. Urmeaza cīteva fīsii ornamentale, dintre care prima, lata de 0,87 m are un decor vegetal, realizat artistic: vrejuri ample de iedera cu frunze lungi, usor aduse la vīrf, īntr-o simetrie perfecta (Fig. 10). Īn partea dinspre nord, cum s-a amintit deja, motivul este radical schimbat, lucru ce dovedeste o reparatie ulterioara, tīrzie, inferioara sub raport tehnic si artistic ansamblului. A doua fīsie īnchipuie o funie simpla, motiv larg raspīndit īn arta mozaicului roman; urmatoarea, lata de 2,80 m, cuprinde cercuri intersectate din care rezulta patrulatere īnscrise īn cerc, īnconjurate de imaginea unor petale cu centrul marcat. Dupa repetarea funiei si a altor doua benzi simple, apare valul si īmpletitura tripla, motiv cu grad de dificultate tehnica sporit.

Partea centrala

Este lucrata īn tehnica clasica denumita "opus vermiculatum". Comporta, īn esenta, doua cercuri mari distantate īntre ele (al treilea, care a existat īn mod sigur īn partea de nord, a disparut īn īntregime) īnscrise īn patrate si despartite, la rīndul lor, prin cīmpuri dreptunghiulare (s-au pastrat doua din cele patru existente probabil la origine).

Cercul de sud, cu diametrul 7 m, este relativ bine pastrat (Fig. 11); īn el sīnt īnscrise patrate mari, bordate cu funie īmpletita prin vīrfurile carora este petrecuta o panglica lata. Motivele īnscrise īn patrate si spatiile dintre acestea sīnt mai ales geometrice si florale (Fig. 12); apar flori, ramuri si frunze, cuburi mici, vase de baut, dar si arme, motivul clasic "pelta" etc. Īn colturile ramase libere prin īnscrierea sa īn patratul mare, apar, de asemenea, vase din care rasar frunze. Īn coltul de sud-est este redat, sorbind apa dintr-o frunza, un porumbel, singura imagine zoomorfa din īntreaga īntindere pastrata a pavimentului (Fig. 13).

Cel de-al doilea cerc, pastrat īn mica parte acum, a fost plasat chiar īn centrul īncaperii. Īn el sīnt īnscrise motive imitīnd solzii de peste, care descresc din margine spre interior. Se mai pastreaza, de asemenea, īntr-un colt rezultat din īnscrierea cercului īn patrat, un vas de baut (kantharos), din care rasar frunze (Fig. 14).

Cīmpurile de separatie īntre cercuri. Aminteam ca acestea sīnt de forma dreptunghiulara si ca din cele patru cīte trebuie sa fi existat, s-au pastrat, vatamate si ele, doar doua: primul, la sud de cercul mare, al doilea, īntre cele doua cercuri.

Cīmpul de sud (Fig. 15). Are forma dreptunghiulara si este marginit de mici semicercuri. Īn interior sīnt realizate patrate care se ating cīte patru, astfel īncīt īntre ele se nasc romburi. Atīt īn patrate cīt si īn romburile astfel formate, sīnt īnscrise diverse motive, precum: funia īmpletita īn patru, decor īn formn de tabla de sah, īn forma de dantela, solzi de peste, din nou clasicul motiv pelta, petale (simple sau realizate prin intersectare de cercuri), motive stilizate, crucea gammata (stravechi simbol solar, cunoscut īnca din neolitic, existent la indieni, egipteni si greci, preluat si de romani) etc. (Fig. 16).

Cīmpul central care desparte cele doua cercuri, are suprafata dreptunghiulara divizata īn mici patrate ale caror chenare imita frīnghia simpla.

Chenarul de vest este acum disparut īn proportie de 90%, deoarece era construit īn majoritate deasupra boltilor īncaperilor de la terasa inferioara, care s-au prabusit ia un moment dat datorita miscarilor seismice (Fig. 17). Mica portiune ramasa īnsa la locul ei, ca si numeroasele fragmente gasite īn īncaperile de la terasa inferioara, dovedesc ca motivele ornamentale cunosteau aceeasi ordine, cu o singura exceptie: aparitia unor linii oblice care formeaza paralelograme.

TERASA C

Spatiul necesar amenajarilor de pe aceasta portiune a fost obtinut prin taierea unei alte "trepte" din taluz, care are o īnaltime de 15 m fata de nivelul o-rasului vechi si 9 m fata de nivelul pardoselii de mozaic. Latimea terasei amenajate este de circa 10 m. Pentru sustinerea malului acesteia, a fost construit un alt zid longitudinal, rezultat de fapt din suma peretilor din spate ai celor 11 īncaperi-magazii (Fig. 19). Este dispus deci paralel cu zidul longitudinal de la terasa B, dar mult mai jos decīt acesta si delimiteaza suita de īncaperi spre interior. Construit īn acelasi stil, cu rīnduri alternīnde de caramida tip "pedales" si blochete de calcar, el s-a pastrat pe o lungime de 59,90 m. Identic īn spatiul dintre īncaperile l si 8 (numarīnd de la sud spre nord, adica īn ordinea descoperirii lor), zidul apare modificat sub diferite aspecte īn dreptul compartimentelor 9-11. Starea de conservare a fost buna īn īncaperile l-4 si precara īn īncaperile 5-8, unde īnaltimea sa variaza īntre 0.30-2 m. Grosimea zidului este peste tot aceeasi: 1.10 m.

Zidul longitudinal din fata acestuia, deci zidul de la intrarea īn īncaperile-magazii, lucrat īn acelasi mod, este mai bine pastrat tot īn latura sa de sud. Gros de 2.16 m, el reprezinta de fapt o prelungire a zidului de-vest de la nivelul superior (B) cu care face corp comun. Fundatiile sale sīnt lucrate din piatra nefasonata, legata cu mortar si prezinta santuiti verticale, rezultat al tehnicii de lucru si al nevoii de drenare si aerisire īn scopul unei rezistente sporite. (Masivitatea sa corespunde sarcinii de asigurare a peretelui de la nivelul superior, al terasei cu mozaic, ce se īnalta tot pe el, perete pe care se ridica si acoperisul). El este strapuns de 11 porti, fiecare corespunzīnd unei īncaperi. Deasupra portilor (late de 2,14-2,18 m), erau construite cīte doua arcuri, a caror grosime corespunde cu 1,5 caramizi. Din cele 11 arcuri mici s-au pastrat doua, unul fragmentar, celalalt - al īncaperii nr. 2 - īntreg. (Vezi fig. 18). Acoperisurile tuturor īncaperilor erau construite īn bolta, din caramizi legate cu acelasi mortar roz, dar fara caramida pisata īn amestec. Pentru obtinerea unei largimi sporite a edificiului cu mozaic, deasupra boltilor a fost facuta o umplutura de piatra peste care s-a turnat placa de mortar si s-a montat pavimentul de mozaic.

Aceste īncaperi, īnalte de 8 m, largi de 6 m si lungi de 11 m, erau prevazute cu intrari masive si praguri lucrate din calcar alb (aceea de la magazia nr. l s-a pastrat intacta, dar s-au gasit usiori, lintouri si ancadramente de la alte cīteva). Īn peretii lor laterali se observa santuiti si scobituri datorate sistemului de īnchidere si fixare a portilor de lemn prin bīrne mici si grinzi.

Īncaperile adaposteau marfurile aduse cu corabiile sau care plecau pe calea marii īn toate colturile imperiului. Dovezile ne-au fost furnizate de descoperirea īn magaziile nr. 3 si 4 a multora dintre aceste marfuri, gasite "in situ" (nemiscate de la locul lor) sub boltile prabusite (Fig. 20) si a fragmentelor de mozaic din placa de deasupra, antrenate īn cadere (Fig. 21). Printre ele figureaza:

130 amfore īntregi sau fisurate, multe altele complet sparte sub presiunea darīmaturilor, pline cu substante organice (Fig. 22);

8 ancore de fier pentru corabii, īntregi, lungi de 1.50 m fiecare (Fig. 23);

piroane si cuie de fier, gasite fie īn gramezi, fie depuse provizoriu īn amfore cilindrice;

lingouri mari de minereu de fier:

bucati de colofoniu si asfalt;

opaite si tipare de opaite (Fig. 24);

vase mici, amfore etc. (Fig. 25).

Pentru definirea acestui negot maritim, unele dintre observatiile facute de specialisti asupra continutului amforelor, supus unor multiple analize, sīnt importante, de aceea vom reda succint cīteva dintre ele.

Substantele organice continute sīnt rasini vegetale, naturale, precum:

Colofoniu (colophonium), folosit la prepararea unor lacuri si vopsele, ca liant la chituri etc.

Rasina de pin (resina pini) - aceleasi īntrebuintari.

Terebentina (baisamum terebentīque).

Masti (rasina de Chios).

Stirax (balsamum styracis) - rasina de arbori din Asia Mica, folosita īmpreuna cu colofoniul si terebentina, cu care se aseamana, ca droguri si balsamuri farmaceutice.

Rasinile pure erau folosite la impermeabilizarea amforelor īn care se depozitau vinuri sau chiar la limpezirea acestora din urma, īn timp ce rasinile impure se īntrebuintau la confectionarea tortelor, impregnarea cīltilor, frīnghiilor si odgoanelor marinaresti (cu unele dintre ele se etansau scīndurile de pe puntile corabiilor) etc.

S-au gasit si rasini gumoase, precum tamīia - Gummi resina olibanum, originara de pe coasta Somaliei si smirna - Gummi resina Mirrha, originara din Arabia. Datorita mirosurilor placute pe care le degajau la ardere, ambele substante se foloseau īn temple si, mai adesea, īn parfumerie si cosmetica.

Pe gītul amforelor, īnchise cu capace ceramice sau de piatra, apar semne si inscriptii ale biroului vamal din port, incizate (graffiti) sau trasate cu vopsea (dipirati), care indica de regula capacitatea recipientelor (Fig. 26). Dupa ipoteze recente, amforele au fost, se pare, importate dintr-un centru din Marea Egee, poate Halicarnas (īn prezent Bodrun, īn Turcia).

Īn celelalte īncaperi (īndeosebi īn depozitul nr. T), s-au gasit alte interesante marturii de epoca: la -4,50 si, respectiv, 5.50 m sub nivelul pavimentului, īn umplutura si darīmaturi, au aparut, īntīi, o statueta fragmentara care-l prezinta pe Dionysos, zeul vegetatiei si al vinului (Fig. 27), apoi capul unei statui īnfatisīnd un barbat, ambele lucrate din marmura (Fig. 28). Īn apropiere a fost gasit apoi capul unei statuete ce-l reprezinta pe Hermes, zeul comertului, protector al drumurilor si mesager al zeilor (Fig. 29). Amintim, de asemenea, ca la intrarea īn magazia nr. l s-a pastrat inscriptia "ERMEOS", dar e posibil ca piesa respectiva sa fi fost adusa aici din alta parte si refolosita.

TERASA D

Constituie treapta de jos a falezei, situata īn imediata apropiere a cheiurilor portului si anei marii.

Sapaturile au scos la lumina fundatiile impresionante ale unui zid longitudinal, pe care se sprijineau peretii despartitori ai cītorva īncaperi avīnd dimensiuni apropiate acelora de la terasa superioara (Fig. 30). Datorita distrugerilor masive īncepute īnca din antichitate si situarii lor īn prezent sub nivelul apelor marii, constructiile scoase la lumina nu au putut fi reconstituite (dupa terminarea cercetarilor, ele au fost acoperite cu pamīnt, iar īn spatiul de deasupra lor, organizat un mic parc arheologic); oricum, stim ca sistemul lor constructiv, ca si perioada īn care au functionat sīnt identice cu cele ale teraselor de sus, deci ele se īncadreaza aceluiasi complex. Rezultatul notabil al cercetarilor consta īn aceea ca, īn plus, au fost descoperite materiale probatorii pentru atribuirea caracterului de depozite si īncaperilor cercetate. Astfel, īntr-una din īncaperi au fost gasite zeci si zeci de amfore sparte (Fig. 31), dintre care unele, de dimensiuni mai mari, pastrau īnca oarecari cantitati de grīu carbonizat si cuie de fier. Unele dintre aceste recipiente, scoase la lumina si īn alte īncaperi ale acestei terase, izolat sau īn grup, au putut fi reconstituite (Fig. 32). Pe baza marturiilor oferite de ele, ca si a altor materiale, s-a putut conchide ca vietuirea terasei D s-a petrecut īntre aceleasi limite cronologice ca si īntregul complex.

SCARA DE ACCES. Īntreaga zona a complexului cu mozaic era legata de platforma din fata cheiurilor si de nivelul orasului printr-o scara cu trepte largi de calcar compact sau cochilifer. Situatia ne-a fost revelata de sapaturile de la terasa B, care au scos la iveala mai īntīi un vestibul (acoperit si el īn antichitate) īn care se accedea direct de pe terasa cu pavimentul cu mozaic, precum si de cīteva trepte ce duceau la nivelul orasului. Ulterior, faptul a fost confirmat de descoperirea, mai jos, a unui grup de alte patru trepte. folosite si īn prezent de traseul reconstituit al scarii (Fig. 33).

Privind de sus, īn stīnga acestei scari, spre sud, se observa alte doua īncaperi, partial restaurate, ale unei terase aflate la o cota mai ridicata decīt nivelul īncaperilor boltite (C) si orientate, de asta data, est-vest; īntre anii 1974-1976, cercetarile au scos la lumina alte cīteva īncaperi, care au avut, fara nici o īndoiala, aceeasi destinatie: magazii pentru deservirea portului (īn prima dintre acestea au fost descoperite, "in situ", trei greutati mari de marmura folosite la cīntarirea marfurilor) (Fig. 34).

Caracterul si datarea complexului

Din cele spuse pīna acum, reiese ca totalitatea marturiilor relevate de sapaturi converg spre ideea construirii acestui complex economico-comercial īntr-un mare numar de ani, dar potrivit unui plan unitar, realizat - macar īn partile sale principale - īn aceeasi epoca: prima jumatate a secolului IV e.n. Functionarea acestuia pīna la īnceputul secolului VII e.n. este un fapt sustinut de majoritatea materialelor descoperite, si īn primul rīnd, evident, a acelora gasite īn conditii clare si bine datate. Astfel, masa amforelor piriforme din depozitul nr. 4 se dateaza, īn genere, īn secolele IV-VI e.n. Īn īncaperile boltite si īn fata acestora, īn locuintele modeste, construite dupa iesirea din uz a teraselor B si C, a fost gasita o mare cantitate de ceramica romana de import, ornamentata īntr-un stil caracteristic, ce se īncadreaza bine īn aceeasi perioada a secolelor IV-VI e.n. Unele materiale - amforele cilindrice, cīteva opaite si tipare de opaite, monede etc. - pun chiar problema folosirii acestui complex si īn primele decenii ale veacului VII, deci īn perioada tulbure, marcata de pustiitoarele atacuri avaro-slave īn Dobrogea si peninsula Balcanica. Desigur, precizarea momentului īncetarii functiei acestui complex, care se leaga de acela al existentei Tomisului īnsusi, este greu de facut īn actualul stadiu al cunostintelor-noastre, din cauza lipsei stirilor si a marturiilor arheologice circumstantiale. Acesta va putea fi elucidat īnsa desigur, īn urma viitoarelor descoperiri; oricum ar fi, putem anticipa īnsa, īn ceea ce priveste situatia edificiului cu mozaic, urmatoarele ipoteze de lucru:

Īntr-un moment ce nu poate fi separat de convul-siunile dramatice de la sfīrsitul secolului VI - īnceputul secolului VII, un atac masiv, urmat de distrugeri si incendii a dus la arderea acoperisului terasei cu mozaic si la prabusirea zidului de vest al acestuia. (Marturiile sīnt date de gasirea īn īncaperea nr. 3, pe platforma de mozaic prabusita īn interior, īn cīteva locuri, de cuie de fier de diverse marimi, lemn putrezit si fragmente din placajul de marmura, lipite direct de pietricelele pavimentului. Urme de incendiu au mai fost observate si īn alte īncaperi, lucru ce se leaga de o situatie edificatoare: cele mai multe fragmente din placaj s-au gasit īn interiorul sau īn fata intrarilor magaziilor terasei C, īntotdeauna īn prima lor jumatate, concentrate līnga zidurile ce le desparteau). Tomitanii vor fi folosit īn īntregime materialul de constructie rezultat din acest prim dezastru, lucru care, foarte obisnuit īn antichitate, poate explica disparitia totala a celor doua elemente, zid si acoperis, disparitie care a generat, de altfel, la un moment dat, impresia gresita ca terasa ar fi fost de la īnceput īn aer liber. La scurt interval a urmat cataclismul ce a provocat prabusirea īncaperilor boltite. Putinii locuitori care au rezistat si acestei īncercari, au improvizat, din materialul abundent oferit de aceste darīmaturi, mici īncaperi īn fata terasei C, dar zilele orasului erau numarate: atacurile care au urmat, īnsotite de obisnuitele distrugeri, i-au hotarīt si pe ultimii dintre ei sa paraseasca pentru totdeauna aceste locuri devenite neospitaliere īntr-o perioada pe care nu o cunoastem cu exactitate, dar pe care o putem intui ca fiind apropiata de mijlocul secolului VII e.n.

BĂILE PUBLICE (TERME)

Dincolo de cladirea moderna, implantata pe taluz si care strajuieste bulevardul de jos, au fost descoperite si cercetate partial īn anul 1964, vestigiile unei alte constructii antice, cunoscute sub numele de "Lentiarion". Pentru ridicarea sa, faleza a fost taiata īntr-o singura treapta īnalta de circa 10 m. Prin natura materialului constructiv si a stilului arhitectonic, s-a dovedit ca aici era edificiul bailor publice, care, legat de complexul cu mozaic - a carui prelungire ele sud o reprezenta - constituia īmpreuna cu acesta, centrul de desfasurare a bogatei vieti economico-sociala a o-rasului īn secolele IV-VI e.n.

Edificiul se compunea din mai multe sali si camere, vestibule etc., distruse, din nefericire īn mare parte, mai ales de lucrarile edilitare moderne. Oricum, s-a pastrat mai bine sala principala a cladirii si un vestibul prevazut cu o scara de legatura īntre edificiu si terasa orasului. Lunga de 30 m si lata de 10 m, sala era pavata cu dale mari de marmura (0,60x0,40x0,04 m). (Fig. 35).

Peretele longitudinal de est, construit cu spatele la taluz, este relativ bine conservat (īnaltimea maxima 5,40 m). El se compune de fapt din doua ziduri - lucrate tot din rīnduri alternative de caramizi si blochete de calcar - aflate la 0,50 m distanta unul de altul si īn care s-au practicat numeroase orificii, care permiteau o permanenta circulatie a aerului. si īntr-un caz si īn celalalt, este vorba de solutii obisnuite īn tehnica romana, care urmareau protejarea constructiilor de pericolul igrasiei si īncalzirea egala a edificiilor, īndeosebi īn timpul rece, prin circulatia aerului cald produs īn instalatiile de īncalzire (hypocaust).

Īn peretele de sud se pastreaza trei intrari, dintre care cele marginale īn buna stare (ultima dintre ele - dubla - a fost astupata pe jumatate īntr-o epoca tīrzie). Pe arhitrava ancadramentului intrarii de est, s-a pastrat o inscriptie īn limba greaca, a carei descifrare a permis concluzia ca edificiul de fata adapostea una din baile publice ale orasului, īn care macar unele dintre anexe fusesera ridicate prin cheltuiala personala a unui cetatean numit Ermippos, fiul lui Atta.

Īn partea de sud, prin intrarile susmentionate, se patrundea intr-un antreu pardosit cu dale de piatra, de unde o scara cu trepte largi de 3,50 m urca la nivelul orasului (Fig. 36). Sub scara exista o īncapere anexa, cu acoperisul boltit, lucrat din caramizi.

Īn spatiul din afara edificiului, pe toata lungimea zidului de vest (distrus pīna la nivelul pardoselii, īn urma cu un secol probabil) s-au fosit orīnduite tuburile de ceramica ale sistemului de īncalzire subteran (hypocaust) (Fig. 37). Aerul cald si fumul produse īn aceasta instalatie īncalzeau īn mod egal peretii cladirii (īn zidul de sud s-au gasit īncastrate, pe īnaltime, tuburi ceramice prin care circula aerul īncalzit, iar īn substructia zidurilor au fost descoperite cīteva canale cu aceeasi destinatie).

CIRCUITUL DE VIZITARE

Circuitul de vizitare la complexul roman cu mozaic īncepe de fapt īnca din piata Ovidiu, la circa 100 m distanta, īn linie dreapta, de intrarea propriu-zisa īn edificiu. Īn acest spatiu muzeul de arheologie a organizat o alee care creeaza vizitatorului atmosfera necesara unei incursiuni intime īn istoria īndepartata a acestor locuri: sīnt prezentate, adica, pe socluri de nta-1ra, un numar de opt altare si inscriptii funerare (Fig. 38) datate īn epoca romana (sec. II-VI e.n.), monumente care au fost descoperite la Tomis sau īn apropierea acestuia. Scrise īn limba greaca - majoritatea - sau latina, textele acestora sīnt realizate potrivit canoanelor si uzantelor timpului: ele relateaza, direct si emotionant, conduita exemplara si evenimentele esentiale din viata defunctilor respectivi, care īsi fac un titlu de mīndrie din respectarea principiilor e-tern valabile ale umanitatii: grija fata de cei apropiati, dragostea fata de membrii familiei, respectul si ajutorarea semenilor.

Coborīnd cīteva trepte, vizitatorul are īn dreapta putul de aerisire al uneia din galeriile subterane ale orasului, folosite īn antichitatea romana drept canalizare (cuniculi). Sapate la mare adīncime (uneori chiar īn stīnca peninsulei) aceste galerii formeaza o adevarata retea care īmpīnzea subsolul orasului; cu ajutorul lor, apele pluviale, reziduale sau freatice ce puteau prezenta pericol pentru isubsolul asezarii, erau strīnse īn numeroasele canale ce drenau īn lung si-n lat peninsula si deversate īn mare, pe ambele faleze. Una din arterele principale īsi avea intrarea chiar sub bulevardul de pe faleza, se continua sub complexul cu mozaic si sub piata Ovidiu, pīna pe malul de est al peninsulei, īn perimetrul ocupat de actualul pori pescaresc.

Intrīnd īn complexul propriu-zis, adica īn cladirea de protectie a edificiului roman, vizitatorul accede direct pe un promenoar construit deasupra zidurilor antice, deci deasupra acoperisului - acum disparut - care proteja īn antichitate mozaicul. Īn dreapta intrarii sīnt expuse trei machete care prezinta, īn ordine, o perspectiva a partii de sud a orasului de acum 100 de ani (1877), stadiul sapaturilor arheologice din anul 1962 la complexul cu mozaic si, ultima, reconstituirea generala a acestuia, cu toate trei terase taiate īn faleza din fata portului antic, inclusiv aceea de līnga cheiuri, care acum este acoperita de pamīnt.

Pe acelasi promenoar, care permite o perspectiva larga a zonei si o buna observare a pavimentului, īncepīnd cu coltul de nord-vest al cladirii sīnt expuse esantioane din marfurile gasite īn īncaperile nr. 3 si 4 ale terasei C: bucati de colofoniu, lingouri de fier, ancore de fier, amfore cu piroane ti cule de fier, atīt de oxidate astazi īncīt formeaza o maa compacta metalica, de care se mai lipesc, ici-colo, fragmente din peretii de ceramica ai recipientelor.

Cīteva amfore piriforme avīnd semne incizate si inscriptii cu vopsea rosie pe gīt, īnchise cu capace improvizate din fragmente ceramice sau din pietre mici de rīu, reprezinta lotul celor 120 de amfore, pline cu substante rasinoase, gasite sub bolta prabusita a īncaperii nr. 4 de la terasa inferioara.

Īn ultimele vitrine apar vase - īntregi sau fragmentare - gasite īn aceeasi īncapere, īmpreuna cu tipare de opaite.

De pe acest promenoar, se iese din cladire īn partea de sud, pe o terasa mica ce permite observarea zonei, a intrarii īn galeria subterana, aflata līnga bulevardul de azi, precum si a scarii de legaturi īntre terase. Mai la sud, dincolo de cladirea aflata pe taluz, īn fata, se afla ruinele bailor publice (terme), construite īn acelasi stil si īn aceeasi epoca (sec. IV e.n.). Tot de pe aceasta terasa se distinge si azi conturul golfului antic ce adapostea portul de odinioara (cheiurile acestuia se afla chiar īn fata complexului, sub bulevardul de azi). Īn ultima jumatate de secol, cantitati imense de pamīnt au fost depozitate īn golf pentru a permite construirea cladirilor si instalatiilor moderne de deservire a portului.

Coborīnd scara, ne aflam deasupra īncaperilor boltite; placa de mozaic a disparut prin prabusire, dar īn reconstituirea facuta, stratul superior de ciment sugereaza existenta mozaicului si a cīmpurilor sale ornamentale.

Dupa intrarea pe promenoarul de jos, prin capatul de nord, ne aflam īn fata unor materiale descoperite īn īncaperile boltite: capul statuii unui demnitar roman si statueta fragmentara a lui Dionysos, al carui cult a avut īn epoca romana o mare raspīndire prin aceste locuri. Tot din marmura este si un altar mic, cilindric, aflat alaturi, pe care s-a pastrat inscriptia in limba greaca a unui dedicant oriental (un negustor, desigur). Inscriptia este dedicata zeitatii siriene Atargatis. Pe acelasi promenoar, īn vitrine, sīnt expuse fragmente diferite din placajul de marmura al peretilor, frumos decorate si slefuite. Ele au pe spate urme de mortar. (Marmura provine cert din Grecia si Italia, deoarece Dobrogea n-a avut niciodata zacaminte din aceasta roca atīt de frumoasa si rezistenta). Blocuri mari erau aduse de corabii ca lest, pentru echilibrarea ambarcatiilor, descarcate īn golf si prelucrate pe loc. La plecare, īn lipsa acestei īncarcaturi initiale, corabiile se echilibrau cu marfa preluata din port, marfa aranjata dupa toate regulile navigatiei si īn care ponderea principala o aveau dintotdeauna amforele - asezate īn cala pe un strat masiv de nisip de obicei). Alaturi de aceste placi apar cīteva capitele ce ornamentau, doua cīte doua, pilastrii. Ele sīnt īmpodobite, asemeni multor altor fragmente gasite aici. cu frunze de acant, figuri de oameni si pasari, flori etc.

Īn capatul de nord - si, respectiv, la centrul zidului longitudinal - apare "tribuna", descrisa mai īnainte, lucrata din blocuri mari de piatra, legate cu crampoane de fier, precum si "nisa" obtinuta din īnchiderea unei intrari mai vechi īn edificiu.

De pe acest promenoar se pot deslusi motivele ornamentale ale pavimentului, lucrat din mii si mii de pietricele implantate īn stratul de mortar. Īn capatul de sud se pastreaza aproape integral latimea de peste 20 metri a covorului de mozaic.

Iesind de pe acest promenoar - implicit din cladirea de protectie - vizitatorul are īn fata portiunea de sud a edificiului ramasa acum neacoperita. Līnga zidurile destul de bine conservate din vechime, au fost gasite īn timpul sapaturilor mari cantitati din placajul de marmura, prabusit la baza acestora. Placa de mozaic lipsea īnsa aici īn totalitate. Acum este expus aici un fragment de paviment, restaurat si consolidat de specialisti pe un strat de beton.

Accedem apoi īn vestibulul scarii de legatura īntre terase. Zidurile pastrate confirma faptul ca acesta era acoperit, de altfel ca si īntreg edificiul. Īn gaurile practicate īn blochetele de calcar ale zidului, se mai pastreaza crampoanele de bronz care sustineau placajul de marmura al peretilor.

Din acest loc avem o imagine cuprinzatoare a terasei inferioare, aceea a īncaperilor boltite darīmate īn antichitate si reconstruite azi potrivit martorilor descoperiti īn sapatura, printre care mentionam arcul īntreg al magaziei nr. 2. Īn fata acestora s-au conservat zidurile unor īncaperi mici, construite de tomitani īntr-o epoca tīrzie, dupa iesirea din functiune a complexului.

Coborīnd scara - īn partea sa de jos se pastreaza grupul celor patru trepte originale - ajungem la terasa C. Īncaperile boltite si-au pastrat caracteristicile: īn prima dintre ele exista cea mai mare parte a tavanului boltit, prabusit īn interior, iar īn a treia si a patra s-au reconstituit fidel marfurile descoperite sub darīmaturi, precum si portiunile de mozaic prabusite odata cu boltile. Īn momentul de fata celelalte īncaperi au fost transformate īn depozite de materiale arheologice, īn primul rīnd pentru inscriptii si materiale de constructie din ceramica, organizate dupa criterii stiintifice.

Din ultima terasa (D), s-a pastrat drept martor doar zidul longitudinal de est, restaurat la partea sa superioara astfel īncīt sa lase vizibil traiectul sau. Terasa a suferit īnca din antichitate mari distrugeri, astfel ca reconstituirea sa, īn conditiile dificile datorate situarii fundatiilor sale sub nivelul apei, s-a dovedit imposibila.

Din acest punct, vizitatorul poate ajunge usor pe bulevardul din fata sa, care-l conduce, la stīnga, spre faleza si Cazino, la dreapta, spre centrul orasului. Īn caz contrar, īntorcīndu-ne pe acelasi drum, intram din nou īn cladirea de protectie si cu ajutorul unei scari situate īn coltul de sud-est al acesteia, se ajunge la nivelul promenoarului de sus. De aici se pot vedea, spre sud, complexul de "bazine" pentru strīngerea apelor pluviale, iar catre nord, canalul adosat zidului longitudinal, construit īn scopul protejarii acestuia de pericolul inundatiilor de la nivelul orasului: strīnse prin acest canal, apele erau dirijate de-a lungul edificiului spre nord si apoi catre mare, printr-un alt canal cu directia est-vest.

Pe acelasi promenoar, chiar līnga iesire, sīnt expuse alte doua machete: prima cuprinde detalii de constructii din complex, cu īncaperea boltita deasupra careia se īntindea jumatate din placa de mozaic, cu zidul longitudinal placat cu marmura (si sistemul de prindere al acesteia de perete), sub care se pastreaza galeria subterana - canalizare. A doua macheta prezinta sala principala a bailor publice (terme), aflate īn directia sud. Se observa zidurile construite īn acelasi sistem, dalajul de marmura precum si cele trei intrari masive - dintre care una prevazuta cu o inscriptie īn limba greaca - care accedeau īntr-un vestibul de unde o scara cu trepte largi urca la nivelul orasului.

Cu masivitatea teraselor sale taiate īn faleza īnalta, aici, īn fata golfului antic, unde rosul si albul zidurilor sale se īngemanau cu albastrul cerului si al marii, cu frumusetea discreta si linistea maiestuoasa a īntinsului sau covor de mozaic, complexul roman de la Constanta reprezinta pīna īn prezent cea mai frumoasa marturie despre secolele fericite ale stravechiului oras de pe malul Pontului Euxin.

BIBLIOGRAFIE

1. V. Canarache, L'Edifice a Mosaique decouvert devant le port de Tomis, St. Clasice III, Acad. R.P.R., Bucuresti, 1961, p. 229-240

2. V. Canarache, Edificiul cu mozaic din Tomis, Muzeul de arheologie Constanta, Bucuresti, 1966.

3. A. Radulescu, Note epigrafice I, Pontice I, Muzeul de arheologie Constanta, 1968, p. 327-329.

4. Arh. Sanda Negoescu, Monumentul roman cu mozaic de la Constanta, Edit. Meridiane, Bucuresti, 1968.

5. A. Radulescu, Date tehnice despre Edificiul cu Mozaic din Constanta, Bul. Mon. Ist, anul XXXIX, nr. 3, Bucuresti, 1970, p. 52-56.

6. Idem, Amfore cu inscriptii de la Edificiul Roman cu Mozaic din Tomis, īn Pontica VI, Muzeul de arheologie Constanta, 1973, p. 193.

7. Gh. Papuc, Ceramica romana tīrzie cu decor stampilat descoperita la Edificiul roman cu Mozaic din Tomis, Pontica VI, 1973.

8. I. Barnea, Quelques nouvelles consideration sur Ies paves mosaīque de Torni, Dacia, NS, XX, 1976, p. 268.

9. C. Iconomu, Descoperiri de tipare de opaite la Tomis, Pontica, IX, 1976, p. 144-145.


Document Info


Accesari: 2210
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )