Rolul activitaților din gradinița in pregatirea copiilor pentru activitatea școlara din perspectiva insușirii și cultivarii limbajului
Locul și rolul invațatorului preșcolar in pregatirea pentru școala a copiilor.
Gradinița fiind prima treapta a invațamantului, firesc este ca pregatirea școlarilor pentru școala sa se inscrie ca unul dintre obiectivele majore ale educației preșcolare. Dupa cum se știe, rezultatul acestei pregatiri este construit de criteriul școlarizarii, respectiv, disponibilitatea copilului de a se integra, fara dificultați deosebite, in mediul școlar instituționalizat.
Invațamantul preșcolar are deci menirea de a forma copii sub aspect psihico-educațional și socio-afectiv, pentru o cat mai ușoara adoptare de activitate de tip școlar. De aici preocuparea pentru introducerea cat mai timpuriu a copiilor intr-un sistem de educație instituțional intrucat varsta preșcolara și școlara mica reprezinta o perioada fundamentala in dezvoltarea ulterioara a copilului.
Cercetarile psihologice arata ca pana la varsta de 4, 5 ani, copilul iși dezvolta pana la 40% din capacitatea intelectuala. Nevalorificate la timp sau slab val 747h78h orificate, patențele și disponibilitațile acestor perioade de viața, nu se pot recupera decat in mica masura și cu eforturi mari. In acest sens , se arata ca: Educația copiilor de varsta preșcolara este un preambul al oricarei politici educative și culturale. In lumea psihopedagogiei moderne ca și simple observații, importanța primei copilarii in dezvoltarea ulterioara a aptitudinilor și a personalitații apare deosebit de limpede.
Poate nu intamplator insuși semnificația cuvantului romanesc „gradinița” semnifica o sinteza fericita a cuvantului francez Le col maternelle sugerand pe de o parte continuarea unor caracteristici ale educației din prima copilarie sub supravegherea mamei, iar pe de alta parte, activitatea de cultivare, asemenea unor plante intr-o gradina care nu se vor dezvolta la intamplare ci dupa anumite cerințe și norme elaborate de știința. Cultivarea sau imbogațirea spirituala se face la gradinița sub indrumarea atenta a educatoarei, ce au in vedere atat aspecte intelectuale, estetice, cat și aspecte de socializare, de integrare a copilului in colectivul gradiniței.
Ținand cont de cerința dezvoltarii complexe a tuturor copiilor, indiferent de mediul social de proveniența, gradinița trebuie sa-și sporeasca influența și contribuția ei , cultivarea proceselor cognitive, la formarea abilitaților de comunicare, de invațare. Pentru aceasta se considera ca educația preșcolara trebuie sa vizeze: educarea vorbirii și a limbajului sub toate aspectele sale: cunoașterea mediului ambiant ( natural sau social), formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a unor deprinderi manuale, a deprinderii de a exersa semne grafice pregatitoare pentru activitatea de tip școlar, deprinderi de numarat și socotit, dezvoltare fizica armonioasa și intarirea sanatații.
Referindu-se la formarea aptitudinilor de școlaritate, in primul rand, limbajul copilului preșcolar devine mai fluid, vocabularul se imbogațește, preșcolarul mare fiind in stare sa repeoduca cu fidelitate lungi poezii, replici pline de umor și scene din povești.
Dezvoltarea intelectuala cunoaște noi aspecte, se contureaza sub aspecte care determina instalarea capacitații de invațare, care-i va permite copilului sa-și insușeasca diferite cunoștințe și aptitudini necesare adoptarii școlare.
Operațile gandirii se dezvolta intens: analiza, sinteza, comparația , generalizarea, abstractizarea, concretizarea, clasificare. La fel și calitațile la: corectitudine, promtitudine, independența, flexibilitate, permanentabilitate.
Se dezvolta și insușirile atenției: stabilitatea, concentrarea, distributivitatea, spiritul de observare, etc.
Sensibilitatea auditiva devine tot mai fina, iar dezvoltarea auzului fonematic este legata de diferențierea componentelor structurale ale vorbirii, fapt ce permite introducerea studiului organizat al limbii sub forma exerciților de analiza și sinteza fonetica și grafica.
Exista și pericole care uneori sunt piedici in formarea unor pronunții conștiente și corecte ca:
-tendința unor parinți de supraaglomerare a copilului invațarea mai multor limbi straine, și in același timp cu balet, inot, judo, pian, vioara, etc.
Aceasta suprasolicitare duce la formarea unor confuzii fonematice cu tulburari de pronunție și scriere , la tulburari caracteriale.
-obligarea folosirii mainii drepte in activitate.
In același timp educația preșcolara este menita sa realizeze și o funcție compensatorie, prin neutralizarea influențelor negative la care este supus copilul in unele medii familiale, sau prin completarea educației familiale, precum și prin depistarea și inlaturarea tulburarilor de adaptare la viața colectivitații și in mos special depistarea și prevenirea tulburarilor de limbaj.
Intreaga experiența dobandita in invațamantul preșcolar demonstreaza ca in valorificarea potențialului psihofizic al varstei preșcolare, a pregatiri copilului pentru școala, un rol hotarator il are, alaturi de conținut, metodologia activitaților instructiv-educative, stilul de munca al educatoarei. In acest sens se promoveaza cu perseverența realizarea in practica a direct, nemijlocit, cu obiectele și fenomenele din natura și societate. De asemenea, se pune accent pe exersarea proceselor psihice antrenate in actele invațarii, a inițiativei, a independenței și creativitații copilului, prevenind atat copierea unor modele verbale gata elaborate de catre educatoare cat și verbalismul excesiv in conducerea activitații cu copiii. In același timp realizarea unui invațamant formativ ne determina sa imbunatațim caile și metodele de tratare diferențiata a copiilor, in concordanța cu particularitațile individuale și de varsta. In acest sens sunt concepute doua categorii de activitate: unele comune, avand caracter obligatoriu, iar altele la alegerea educatoarei, in conformitate cu dorințele și posibilitațile fiecarui. Activitațile se pot organiza și desfașura cu grupuri mici de copii sau chiar individual in scopul sprijinirii dezvoltarii corespunzatoare fiecarui copil.
Prin toate activitațile se va urmarii accentuarea individualitații copilului, ca un proces continuu in definirea umana, oferindu-se posibilitatea de manifestare a creativitații, inițiativei, spiritul de cooperare dezvoltand capacitați de adaptare la schimbarile ce le presupune cerințele unui invațamant preșcolar cu valențe formative accentuate.
Eduacția preșcolara trebuie sa fie in esența ca o pregatire pentru viața, pentru societatea moderna pentru maine, și, pe acest fond sa asigure, totodata, pregatirea copiilor pentru școala. Devine astfel imperios necesara legarea organica antre gradinița și școala primara, elaborarea obiectivelor și a conținutului educației preșcolare in legatura cu cele ale invațamantului primar astfel incat sa se asigure continuitatea necesara activitații instructiv-educative intre aceste doua etape de invațamant intr-o concepție unitara.
1.2. Importanța insușirii și cultivarii limbajului la varsta tulburarilor de limbaj la preșcolara.
Comunicarea dintre copii in gradinița, și dintre oameni , in general, se realizeaza cu ajutorul limbajului care “este o forma specifica de comunicare umana” ( M. Roșca, p.58, , iar insușirea lui se realizeaza treptat din cea mai frageda varsta in sanul familiei, fara o indrumare metodica sau științifica. De o insemnatate deosebita in studierea limbajului in procesul instructiv-educativ , o prezinta adoptarea unei metodologii adecvate care sa permita ințelegerea modului cum se organizeaza, se structureaza și se dezvolta limbajul la aceasta varsta ( E. Boscaiu, p.65, 1979).
Datorita complexitații sale, limbajul ne face sa ne gandim la doua aspecte principale: unul de ordin psihologic, iar celalalt de ordin social. Intrucat limbajul este influențat de societate, la baza lui stau o serie de determinari, din partea condiților sociale. De aceea, comportamentul verbal al aceluiași subiect- uman difera de la caz la caz, fiind condiționat de conținutul și forma solicitarii, de importanța sociala a actului de comunicare ce se consemneaza,de gradul de participare la el. Pe de alta parte, comportamnetul verbal are, atat prin conținutul pe care il exprima, cat și prin forma de exprimare, o incarcatura afectiva de cunoaștere și de cultura, de ințelegere și de motivații diverse pentru același tip de relatare verbala. Deci, intreg comportamentul verbal nu poate fi ințeles și explicat fara a surprinde tocmai relațiile ce se stabilesc intre obiectul care vorbește și mediul inconjurator. Așadar, comportamentul verbal este influențat de mediul extern și presupune, totodata, un anumit imbold intern; care pregatește și impulsioneaza copilul in exprimarea diferitelor stari psihice, a emoților și sentimentelor, a gandurilor și ideilor, a cunoștințelor și a gradului de ințelegere, precum și a atitudinilor fața de sine, dar mai cu seama fața de semeni ( T. Bogdan, p.90,
La varsta preșcolara limbajul capata noi valențe care-i permite copilului sa realizeze relații complexe cu adulții și cu ceilalți copii, sa-și organizeze activitațile psihice, sa-și exprime ideile și starile interioare dar și sa ințeleaga și sa asimileze informații. Prin intermediul limbajului copilul iși dezvolta propria experiența și, mai cu seama, invața din experiența altora. Bogația limbajului preșcolarilor este relativ mare 700-800 de cuvinte , la 3 ani, 1000 cuvinte la 4 ani, 1500 la 5 ani și intre 2000-3000 de cuvinte la 6 ani”( Șchiopu U., p. 173, 1967), iar in jurul varstei de 7 ani intre 3000-4000 de cuvinte, iar salturile colective care le face de la o etapa la alta, denota reale posibilitați de concentrare a ideilor dar și de achiziționare diversificata a informaților cu care copilul vine in contact.
In decursul celor trei ani a varstei preșcolare, sub influența mereu crescanda a activitaților și comunicarii, limbajul copiilor inregistreaza progrese rapide sub diferite aspecte, fonetic, lexical , gramatical.
Sub aspect fonetic, prin intermediul activitașilor specifice, jocuri didactice, jocuri exercițiu, poezi, povești, poveștiri, lecturi dupa imagini, etc. , invața sa articuleze corect toate sunetele limbii, i se perfecționeaza discermamantul auditiv, in sesizarea sunetului in ansamblul cuvantului sau in grupuri silabice, deprinderea de a desparți cuvintele in silabe, ameliorarea și inlaturarea unor deficiențe de pronunție a sunetelor, ( omisiuni, inversiuni, inlocuiri, prelungiri etc.). Organizarea acestor activitați intr-un mod cat mai placut, face ca exprimarea copilului sa fie cat mai legera, dand posibilitatea educatoarei de a cunoaște posibilitațile de exprimare verbala a fiecarui copil, avand posibilitatea unei intervenții pline de tact in corectarea eventualelor greșeli mai ușoare sau apelarea la logoped.
Atfel de jocuri au fost cine spune mai multe cuvinte care incep cu sunetul”(a), „Ghicește ce spun eu”, „Mai spune ceva”- toate avand ca scop pronunțarea corecta a unor sunete sau silabe, formularea de cuvinte dupa o silaba data ( ma, sa., ta, etc).
Sub aspect lexical limbajului copilului preșcolar se imbogațește in ceea ce privește, in primul rand, vocabularul activ și pasiv cu substantive comune, substantive proprii, adjective, numerale cardinale și ordinale, verbe, prepoziții și conjuncții.
Organizarea juridica a unor jocuri didactice ca: „ce ști despre mine” ( denumirea corecta a unor obiecte și ființe cunoscute, exprimarea in propoziții),” cand se intampla„ ( exprimarea corecta a noțiunilor de timp și a relaților spațiale in propoziții și fraze), ajuta copilul la cultivarea unui limbaj explicit și corect din punct de vedere gramatical, la pregatirea pentru școala.
Dezvoltarea limbajului la preșcolari nu se reduce doar la fonetica, la creșterea cantitativa a vocabularului, ci o data cu asimilarea fondului lexical copii iși insușesc și semnificația cuvintelor și structura gramaticala in mod practic in procesul viu al comunicarii. In acest sens se pot organiza diferite jocuri didactice Eu spun una tu spui multe” ( utilizarea corecta a numarului singular și plural al substantivelor) „Cine face, ce face?” ( acordul intre subiect și predicat), „Cui trimiți scrisori?” ( folosirea corecta al cazului dativ), precum și alte activitați desfașurate pe grupuri mici de copii sau individual, avand in vedere nivelul limbajului atins de copii precum și eventualele tulburari de limbaj.
De o mare importanța la varsta preșcolara o prezinta cultivarea expresivitații limbajului. Aceasta presupune respectarea intonației, accentului, ritmului, pauzelor tonului și nuanțarea vocii in timpul vorbirii curente sau in reproducerea unor fragmente dintr-un text literar cunoscut fara abateri de la subiect, repetari sau omisiuni, redarea corecta a dialogului.
Cultivarea unui limbaj expresiv, curat structural gramatical constituie o preocupare permanenta a educatorului știut fiind faptul ca in activitatea de tip școlar copiii cum vorbesc așa și scriu, fapt care va contribuie la insușirea mai greoaie a cunoștințelor sau la o participare pasiva la activitate.
Dezvoltarea limbajului copiilor preșcolari este determinata, in primul rand, de posibilitațile mintale ale copilului și apoi de mediul socio-cultural in care traiește. De aceea vorbirea copilului trebuie susținuta, stimulata atat in familie cat și in gradinița. Un proces facil in vederea stimularii și pentru imbunatațirea experienței copilului il poate constitui lectura dupa imagini, care poate cuprinde imagini ale obiectelor și fenomenelor cunoscute de copii, imagini cu acțiuni umane, imagini cu animale, etc. In comunicarea perceptiv-verbala, lectura dupa imagini constituie o componenta a actului de spiritualizare a copilului și creaza premise favorabile pentru insușirea cititului in școala.
Daca povestirea dupa imagini a preșcolarilor mici, este redusa, de cele mai multe ori la numirea separata a elementelor care apar in imagini, preșcolari mari reușesc sa includa fiecare element intr-o acțiune, sa-i dea cursivitate și semnificație, sa imbigațeasca faptele narațiunii și sa o intregeasca. Aceasta releva progresul inregistrat de copii in gradinița, trecerea de la limbajul situativ-corect specific copiilor din grupa mica, la limbajul contextual la grupa mare, sub forma unor povestiri monologate, a crearii de poveștiri dupa modelul educatoarei sau din imaginație, a relatarii cu ușurința a unor intamplari din viața lui, sau a celor cunoscuți lui (F. Iftene, p.79, 2004).
Se știe ca activitatea predominanta a copilului in gradinița și acasa este jocul. Dar pentru ca jocul sa aiba o eficența maxima este nevoie sa fie bien organizat, cu un scop bine precizat, sa aiba o desfașurare gradata din punct de vedere al participarii emoționale și, ceea ce este deosebit de important, educatoarea sa se integreze activ in joc. In scopul intaririi acestei idei este suficient sa ne gandim ca limbajul copiilor nu numai ca poate fi stimulat prin joc, dar tulburarile lui frecvente, sub forma dislaliilor, pot fi foarte bine corectate sub aceasta forma de activitate.
Cercetarea atenta a limbajului copilului preșcolar este necesara și pentru ințelegerea modului in care se organizeaza și se dezvolta intreaga activitate psihica. Limbajul se dezvolta sub influența conștinței. In acest mod se stabilește o relație pe baza principiului conexiunii inverse, a feed-back-ului. Conștința este o condoție sine qua non a comportamentului verbal pentru ca el este mai mult sau mai puțin conștient. Odata cu varsta crește și gradul de conștientizare a folosirii vorbirii. Comportamentul verbal implica intotdeauna conștiințe sub al carui control se desfașoara dar la randul sau el exercita contral asupra conștinței. Relația este specifica și dependenta de gradul de normalitate psihica a copilului de gradul de dezvoltare al limbajului, de gradul de cultura și varsta. Datorita acestui fapt aceasta relație nu ar fi aparut in mod uniform la toți copiii cu intelect normal, și la copiii cu intelect normal dar cu tulburari de limbaj.
La copii cu intelect normal se manifesta cu multa finețe, in timp ce la copii cu intelect normal dar cu tulburari de limbaj sunt deficitare nu numai modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar și modalitatea de recepționare a ideilor altora, fapt ce se datorește tocmai tulburarilor de limbaj.
Gradul de deficultate a funcționarii relației conștienta comportament verbal este, in funcție de gravitatea mai mare sau mai mica a tulburarilor de limbaj prezente la copil. De aceea adaptarea copiilor cu tulburari de limbaj la condițiile comunicarii, recepționarii și fixarii ideilor se face in mod deficit. Este deci necesar ca inca din gradinița sa se i-a toate masurile pentru prevenirea și corectarea tulburarilor de limbaj, pentru cultivarea unui limbaj corect, expresiv și bogat din punct de vedre lexical și corect structural și gramatical.
Influențele educative exerciate trebuie sa țina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor, gradul de compresiune manifestata de ei, de capacitatea lor de a diversifica și recepționa. Gradul de dezvoltare intelectuala joaca un rol hotarator in definirea nivelului pe care l atinge limbajul la varsta preșcolarului. Cu cat copilul dovedește o mai mare capacitate mintala, cu atat comportamentul verbal se caracterizeaza prin finețe, suplețe, complexitate și superioritate.
Gradinița permite prin programele sale parcurgerea unor cercuri de cuvinte, pronunția clara și corecta, vorbirea nuanțata, reproducerea de poveștiri, poezii, familializarea cu situația de comunicare de formare și cultivarea limbajului.(R.Caillois, p.207, 1975)
|
