Aiud, Sighet, Gherla, Jilava, Canalul, Poarta Alba, le-am uitat cu totul! - Cine cinsteste memoria victimelor ,,ciumei rosii''?
Dupa holocaustul
evreiesc si dupa formarea Israelului în 1948, în fiecare zona
europeana unde a existat doar un
lagar de munca pentru evrei, nemaivorbind
de cele de exterminare, au fost ridicate muzee
sau centre pentru comemorarea victimelor. Sa nu mai
vorbim de Israel, unde exista cel mai mare muzeu al holocaustului pe care, orice vizitator oficial trebuie sa-l vada obligatoriu (acest lucru face parte din protocol) si trebuie sa "regrete cele întâmplate acum mai bine
de 60 de ani". Mai mult decât atât, Israelul
a creat si institutul Wiesenthal care se ocupa
cu vânatoarea, la propriu
si la figurat, a fostilor soldati si ofiteri nazisti, dar mai ales a gardienilor de lagare, chiar daca, în prezent,
acestia (care înca
n-au dat ortul) au trecut de 90 de ani.
În România, dupa întoarcerea armelor de la 23 august, dar mai ales dupa încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, clasa politica, în genere, si-n mod special persoanele care n-au agreat instalarea comunismului, au avut de patimit. si au patimit, cu vârf si îndesat, aidoma prizonierilor din lagarele de la Auschvitz,
Floarea intelectualitatii
românesti
,,Noi, educatorii,
pedagogii (gardienii penitenciarelo n.r) suntem ca niste doctori. Care sta la capatâiul bolnavului si asteapta. Asteapta pâna se face bine...ca de nu, o mierleste-n hristosii ma-sii'' (Cel mai iubit dintre
pamânteni-regizor serban
Marinescu).
Steinhardt, Noica, Sergiu
Al. George, Petre Ţutea,
Gheorghe Bratianu, Radu
Gyr, Al.O.Teodoreanu, Dinu Pillat, Milita
Petrascu, Mircea Vulcanescu, S. Acterian, Nichifor Crainic, Ovid Densusianu, V. Voiculescu si alte nume
cu sonoritate si de valoare pentru cultura româneasca au patimit, ani la rândul, aiurea prin penitenciarele rosii, unii chiar sfârsind între cei patru
pereti ai celulelor. Floarea intelectualitatii românesti a fost torturata si apoi rasa efectiv de catre o banda de lachei ordinari. Sa nu mai vorbim
si de miile sau chiar zecile
de mii de anonimi care au încheiat socotelile cu viata în celebrele
,,locatii de detentie", sub mâna unor adevarati calai.
Cine le cinsteste memoria? Motanul Arpagic
,,Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei" a fost gândit si initiat înca din 1992
de catre presedinta
Aliantei Civice, Ana Blandiana, si realizat în urmatorul
deceniu împreuna cu
Romulus Rusan (sotul poetesei, n.r) si o prestigioasa echipa de istorici, arhitecti, constructori si designeri." Este ciudat si
paradoxal, si acest lucru doar
în România se poate întâmpla, faptul ca Muzeul memorial, închinat martirilor comunismului, a ajuns sa
fie dirijat de. Ana Blandiana,
care, pe vremea fostului regim, a dus-o foarte bine,
chiar reusind sa calatoreasca
pe afara de mai multe ori,
lucru greu de realizat pe atunci.
Explicatia e foarte simpla, ,,disidenta"
nu a avut nici în clin,
nici în mâneca
de-a face cu rezistenta anticomunista,
ci din contra. A fost un supus al comunismului, s-a mulat perfect pe sistem, iar
acum se bate cu caramida
în piept ca mare eroina în lupta cu ,,ciuma
rosie". În noaptea asta
uda ca o ploaie/Am scris întâiul cântec
comunist/De zece zile toamna se jeleste/si totusi pe santier nu-i nimeni trist..."(Ploaia, de Ana Blandiana). Lista de poezii cu elogiu direct poate continua.
Este rusinos si ridicol cum de am ajuns ca muzeul simbol pentru rezistenta
anticomunista sa fie reprezentat de catre o asemenea persoana cu un tupeu
fantastic. Personalitatile de marca torturate la Aiud, Sighet, Gherla,
Jilava, Canalul, Poarta Alba nu s-au dezis niciodata
de convingerile lor si nu au plecat
capul, chiar daca au fost umiliti si schingiuiti de catre niste brute. Nu este normal ca memoria
acestora sa fie reprezentata, în prezent, de asemenea persoane fara scrupule. O explicatie însa pentru aceasta situatie ar exista: banii
primiti de la Consiliul
Europei pentru deschiderea muzeului atrage pe multe
persoane pentru ca, stim noi prea bine banu' e ochiu'
dracului". (A.F.)
|
