Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























BOTOSANI-SUCEAVA-SIRET-SUCEAVA (138 km)

istorie




ALTE DOCUMENTE

ZAMOLXIS
Loc placut, loc neplacut (Ioana Teodorescu)
De re geographiae sau lungul drum al spatiului catre teritoriu (Octavian Groza)
Dobrogea in vremea Comnenilor
CELTI, GERMANI, TRACI SI GETI
Economia si societatea din Romania in perioada comunista
Capitulatiile: puncte de vedere Juridice
HABITAT SI POPULATIE, STRUCTURI, EXISTENTA COTIDIANA, IMIGRARI
CAILE COMERCIALE SI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR IN EVUL MEDIU
Imbracamintea la romani




BOTOsANI-SUCEAVA-SIRET-SUCEAVA (138 km)





A. Suceava

De la Botosani, urmīnd calea spre sud-vest (D.N. 29), se ajunge la Suceava (42 km).

Situat pe partea dreapta a rīului Suceava, īn centrul podisului cu acelasi nume, orasul Suceava pastreaza pe teritoriul lui dovezi de locuire din cele mai vechi timpuri. Pe valea Sucevei, numeroase asezari omenesti, mai vechi sau mai noi, puncteaza ca o adevarata salba terasele rīului.

Lasīnd la o parte urmele de viata din perioada comunei primitive, atīt asezarea cīt si necropola daco-carpica din secolele II-III e.n., ca si complexele arheologice mai tīrzii, datīnd din secolele IV-VI, aflate pe teritoriul Sucevei si care se completeaza īn mod fericit cu descoperirile facute īn īmprejurimile ei imediate, dovedesc locuirea neīntrerupta pe vatra orasului īnca din primele veacuri ale erei noastre. Descoperiri datīnd din secolele XI-XII afirma existenta aici a une» asezari de caracter īnca rural. Trecerea asezarii de la Suceava de la sat la oras a avut loc īn prima jumatate a secolului al XIV-lea, cīnd acest proces se face simtit īn toata Moldova.

Asezata la intersectia unor drumuri de legatura īntre Moldova si Transilvania, īntre Baltica si porturile nord-pontice, Suceava devine un important centru comercial. Producatori din īmprejurimi vin aici sa schimbe produsele lor, ceea ce va duce la stimularea ritmului cresterii numarului de negustori si mestesugari. Cresterea potentialului economic al orasului, la care se adauga pozitia lui geografica, ce īl facea mai usor de aparat īmpotriva unor atacuri din exterior, a determinat, spre finele veacului al XIV-lea, alegerea Sucevei drept capitala a tarii.

Documentar, orasul este mentionat prima data īn anul 1388, cīnd Petru I Musat (1375-1391), stabilindu-si resedinta domneasca la Suceava, anunta pe regele polon Vladislav Iagello ca īl putea īmprumuta cu 3 000 de zloti de argint. Cu un an mai tīrziu, īn 1389, se īncheia la Suceava, prin mijlocirea aceluiasi domnitor, o alianta īntre trimisii lui Mircea cel Batrīn, domnul Ţarii Romānesti, si solul regelui polon, menita sa zadarniceasca tendintele de expansiune ale regelui feudal maghiar.

Devenind capitala Moldovei, Suceava se va dezvolta mai mult. Este impulsionata dezvoltarea comertului si a mestesugurilor. Domnitorul initiaza construirea casei voievodale si īnaltarea a doua cetati de piatra: Cetatea de ia scheia-de pe latura de nord-vest a orasului - si Cetatea de scaun, care a jucat un rol important īn istoria tarii.

Alexandru cel Bun (1400-1432) a adus unele completari cetatii zidite de unchiul sau. Īn vremea lui, Suceava ajunsese important centru comercial si punct de Vama: Documentele vremii mentioneaza ca printre cele mai renumite tīrguri din Ţara Romāneasca si Moldova īn secolul al XV-lea se numara si Suceava.

Suceava a cunoscut cea mai mare īnflorire īn vremea domniei lui stefan cel Mare (1457-1504), cīnd numele orasului s-a impus pīna departe, peste granita. La Suceava, veneau negustori si mesteri din Transilvania. Pe piata Sucevei se schimbau marfuri venite din apusul Europei cu produse orientale. Pe fondul prosperitatii economice apar acum remarcabile monumente de arhitectura si pictura moldoveneasca: biserica Sf. Ilie si cea din Patrauti, manastirile Putna, Voronet, Arbore, Humor, Moldovita si Sucevita.

Īn timpul lui stefan cel Mare cetatea orasului a fost amplificata si fortificata, devenind inexpugnabila. De voievodul Moldovei si de capitala ei stiau dogii Venetiei si papa de la Roma, tarul Ivan al III-lea al Moscovei, Matei Corvin si Cazimir al Poloniei, dar si hanii tatarilor ori sultanii turci care au jefuit si au ars orasul īn 1476 si 1485, fara sa fi putut īnsa intra īn cetate si supune Moldova,

Urmasii marelui voievod, Bogdan si Petru Rares, au īnfrumusetat orasul cu noi ctitorii.

Atacata si pustiita īn nenumarate rīnduri de turci, poloni, unguri, tatari, Suceava a renascut-,tot_de atītea ori din propria-i cenusa ca pasarea Phoenix. Īn a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Suceava avea 6 000 de case si o populatie de 30 000 de locuitori.

Vreme de aproape doua veacuri Suceava a fost centrul politic, militar si administrativ al Moldovei. Īn anul 1565, īn timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu (1564-4568), capitala Moldovei a fost mutata de la Suceava la lasi, la insistentele īnaltei porti. Dar orasul a continuat sa-si pastreze mai departe rolul strategic, comercial si cultural pīna lja sfīrsitul secolului al XVII-lea.

La 16 mai 1600, trupele lui Mihai Viteazul au intrat, dupa un scurt asediu, īn cetatea Sucevei, realizīnd, dupa ocuparea altor orase moldovenesti si a Iasilor, capitala Moldovei, fie si pentru scurta vreme, unirea celor trei tari romānesti: Ţara Romāneasca, Moldova si .Transilvania.

Spre sfīrsitul secolului al X'VIII-lea, la 1775, Suceava, īmpreuna cu.īntreg teritoriul de nord al Moldovei, a ..intrat sub stapīnire austriaca, care va dura pīna la terminarea primului razboi mondial, cīnd a revenit īn cadrul frontierelor firesti ale tarii.


1. CETATEA DE SCAUN. Din centrul orasului, intrīnd pe strada Cetatii, dupa 1/2 ora de drum se ajunge sub zidurile cetatii.

Īn ciuda faptului ca a fost timp de aproape trei veacuri centrul militar al tarii si una dintre fortificatiile principale ale Moldovei, exercitīnd o puternica impresie asupra contemporanilor, de la acestia nu au ramas marturii scrise despre īnceputurile Cetatii de Scaun a Sucevei.



O prima mentiune documentara despre existenta unei cetati voievodale la Suceava apare īn anul 1388, īn actul amintit prin care Petru Musat confirma acordarea unui īmprumut de bani regelui Poloniei, Vladislav Iagello. Īn stadiul actual al cercetarilor, nu exista īnsa certitudinea ca īn act este pomenita Cetatea de scaun sau Cetatea de vest (Scheia), care a premers-o cronologic pe prima. Īn schimb, este sigur ca existenta cetatii a luat sfīrsit īn anul 1675, cīnd voievodul Dumitrascu Cantacuzino, raspunzīnd ordinului primit de la Poarta Otomana, a distrus prin incendiu fortificatia din marginea Sucevei.

Cu toata faima de care s-a bucurat veacuri de-a rīndul, distrugerea rapida a cetatii a īngreunat considerabil calea spre stabilirea adevarului referitor la īnceputurile si originea ei, astfel ca, īncepīnd cu marii cronicari Grigore Ureche si Miron Costin si terminīnd cu eruditul carturar Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, toate scrierile cuprind doar ipoteze. De aceea, Cetatea de scaun a Sucevei, ca si celelalte cetati din Moldova, a fost atribuita, rīnd pe rīnd, cīnd dacilor, cīnd romanilor si chiar genovezilor.

Lipsa unor izvoare scrise s-a repercutat si asupra īncercarii istoriografiei moderne de a stabili trecutul acestei importante cetati. Unii cercetatori au considerat ca cetatea a fost construita de cavalerii teutoni, altii, īn fine, au vazut īn ea opera unor voievozi moldoveni.

Aceste opinii atīt de diverse au fost determinate si de lipsa informatiilor arheologice. Activitatea de cercetare arheologica desfasurata de arhitectul austriac K. A. Romstorfer la Cetatea de Scaun nu a adus nici ea noutati. Rezultate importante s-au obtinut prin cercetarile arheologice de anvergura efectuate de Academia R.S.R. dupa 1951. Pe baza materialului ceramic si numismatic scos la iveala prin sapaturile practicate s-a putut preciza ca cetatea a fost construita īn ultima treime a veacului al XIV-lea, īn timpul domniei lui Petru I Musat.

Situata īn marginea de nord-est a orasului, pe un pinten, dominīnd deopotriva orasul si valea Sucevei, aparata natural prin pantele abrupte ale colinei pe care se īnalta si artificial printr-un sant adīnc care o separa de platoul din fata, cetatea a constituit de-a lungul veacurilor unul dintre cele mai redutabile puncte fortificate ale Moldovei. Marturiile vremii vorbesc despre ea ca despre un castello forte sau titta furiissima.

La īnceput, Cetatea de Scaun n-a fost decīt "un castel fortificat", construit de Petru Musat ca resedinta voievodala. Amplificata īn timpul urmasilor sai, aceasta resedinta domneasca fortificata era o vasta cladire, avīnd īn plan forma unui patrulater, īntarit la colturi si pe mijlocul fiecarei laturi cu turnuri prismatice de sectiune patrata. De-a lungul curtinelor, se īnsirau de jur-īmprejur, pe doua nivele, constructiile interioare: apartamentul domniei, salile de receptie, un paraclis etc. Sapaturile arheologice au permis constatarea ca aripa cladirii de pe latura de vest este singura construita odata cu zidurile si turnurile incintei, celelalte fiind opera completarilor ulterioare.

Pe latura de est, constructia a fost despartita de platoul din fata ei de un sant adīnc de aproximativ 10 m, care asigura fortului musatin o buna aparare.

Alexandru cel Bun (1400-1432), care si-a avut resedinta aici pe tot timpul domniei sale, a īntarit sistemul defensiv al cetatii si a facut unele adaugiri īn interior.

Īn cursul secolului al XV-lea, īn vremea domniei lui stefan cel Mare (1457-1504), Cetatea Sucevei sufera numeroase modificari, impuse īn primul rīnd de nevoia adaptarii cetatii la situatia creata de puterea de foc a noilor arme folosite. "Castelul fortificat" mostenit de la īnaintasi - reparat si marit cu noi īncaperi -a fost cuprins ca o veritabila reduta īn cadrul unei cetati vaste, cu totul noua. Īn preajma anului de grea īncercare (1476), la distanta de 20-25 m de fortul musatin, se construieste un zid īnconjurator de 1,10 m grosime, sustinut la exterior de contraforturi masive aflate la distanta de 8-10 m īntre ele.

īnconjurata cu ziduri noi, prevazute cu creneluri si turnuri pentru amplasarea artileriei, cetatea devenea un punct puternic fortificat. Pentru a-i mari si mai mult puterea de rezistenta, a fost sapat un al doilea sant de aparare, cu o latime de'20 m la baza si peste 30 m deasupra, iar la colturile de sud si sud-vest s-a ridicat un val de pamīnt īn forma de potcoava cu capetele deschise si puternic īnclinate. Intrarea īn cetate se facea printr-o poarta īngusta din coltul de nord-est, la care conducea un pod īn parte mobil, sprijinit pe stīlpi masivi de piatra si protejat de lucrari speciale.

Astfel īntarita, Cetatea de Scaun a Sucevei a putut rezista asediului turcilor din vara anului 1476, cīnd īnsusi cuceritorul Constantinopol iui, sultanul Mahomed al II-lea, venise, īn persoana, sa supuna Moldova.

Īn urma campaniei otomane din anii 1475-1476, Cetatea Sucevei a fost clin nou īntarita. Vechiul zid a fost dublat de un al doilea zid īnconjurator, gros de 4 m, prevazut, īn spatiile dintre contraforturi, cu bastioane semicilindrice de aceeasi grosime cu zidul.

Transformata īntr-un puternic centru de aparare, prin f.ortificatii succesive, cetatea a rezistat atacurilor turcesti si asediului polon din anul 1497. O singura data, īn existenta ei glorioasa, portile cetatii au fost deschise de asediatorii turci, īn 1538, si atunci datorita tradarii boierimii. Cronicarul turc Must afa Gel al Zade, participant la expeditia lui Soliman īn Moldova, relateaza ca "Cetatea este īnalta, turnurile sīnt solide, portile īnguste, santurile largi;.este asa de nepatrunsa īncīt, ar īmpiedeca si zborul unei pasari. Īn santurile cetatii sīnt īnfipte tepuse de fier si de lemn, care alcatuiesc piedici secundare. Cetatea este asa de bine īntarita īncīt cucerirea ei este foarte dificila"..



Astazi, īn urma unor vaste lucrari, cetatea, restaurata īn mare parte, a devenit un muzeu īn aer liber.


2. CURTEA DOMNEASCĂ. A doua resedinta domneasca din Suceava, cea din oras, aflata pe locul dintre actualele strazi Curtea Domneasca, stefanita Voda si Cetatii, a fost construita īn timpul domniei lui Petru I Musat.

Cu ocazia cercetarilor arheologice recente a fost identificata o constructie de lemn din timpul domniei lui Petru I Musat, care se īnscrie printre primele initiative voievodale la Suceava. Īn prima etapa a existentei acestui nucleu al viitoarei Curti domnesti de la Suceava, complexele de locuire nu au fost prevazute cu elemente de aparare.

Lucrari de amploare la Curtea domneasca din Suceava au fost efectuate īn timpul domniei lui Alexandru cel Buri. Pe līnga refacerea constructiilor de lemn deja existente, au fost ridicate importante constructii de piatra: zidul de" incinta al Curtii domnesti si primul corp de cladiri prevazute cu beciuri de pe latura de est. Īn timpul lui stefan cel Mare se va "realiza constructia de pe latura de nord si extinderea constructiei de zid cu beciuri din partea de est a Curtii domnesti. Īn aceasta forma ea va continua sa functioneze pīna la jumatatea secolului al XVII-lea, cīnd Vasile Lupu o supune unor lucrari de reparatie si "modernizare".

Odata cu distrugerea Cetatii de Scaun de catre Durni-traseu Cantacuzino, la 1675, ea este dezafectata. Calatorii care o vad īn ultimul sfert al veacului al XVII-lea mentioneaza starea ei de ruinare.


3. CETATEA sCHEIA SAU CETATEA DE VEST.

Din Suceava la Cetate se ajunge plecīnd din str. Karl Marx-Armeneasca, Str. Zarneii-Manastirea Zamca- Cetatea scheia (durata 3/4 ora).

Situata la marginea de nord-vest a orasului Suceava, pe platoul dealului septilici, aparat natural din trei parti, ramīnīnd vulnerabila numai pe latura de nord-est si sud-est, Cetatea scheia a fost atribuita de traditia orala lui stefan cel Mare. Observatiile lasate de K. A. Romstorfer, care a efectuat cercetari arheologice īn ultimii ani ai secolului trecut, nu concorda īnsa cu aceasta transmitere orala.

Cercetarile arheologice de amploare, efectuate de Academia Romāna īntre anii 1952-1956, reluate apoi īn 1958, arata ca Cetatea scheia a fost ridicata la sfīrsitul veacului al XIV-lea, īn vremea domniei lui Petru I Musat. Construita īnaintea Cetatii de Scaun, ea facea parte din sistemul de aparare a granitelor Moldovei din secolul al XIV-lea. Cetatea era integrata īn linia de aparare care unea cīteva obiective strategice construite īn preajma oraselor de resedinta domneasca - Suceava, Baia, Siret.

Construita din piatra, cetatea are īn plan forma unui romb, cu laturi aproape paralele si egale, lungi de 36 m si groase de 3 m.

Pentru marirea capacitatii defensive, cetatea de la scheia era prevazuta la colturi cu bastioane de forma rectangulara, īntarite prin contraforti. Pe latura de sud-est au fost īnaltate doua turnuri, orientate pe directia cea mai expusa patrunderii asediatorilor. Pe latura sudvestica, protejata de configuratia terenului, au fost ridicate alte doua turnuri mici.

La aceste elemente defensive se adaugau pantele abrute ale botului de deal, care ofereau cetatii o buna aparare naturala. Pe laturile vulnerabile (nord-estica si sud-vestica), platoul a fost despartit de cetate printr-un sant adīnc de 20 m si un val de pamīnt lat de circa 20 m. Aceste doua elemente - santul si valul - aveau rolul de centura de aparare exterioara a ansamblului fortului de la scheia. Intrarea īn cetate se facea pe latura de nord, pe o platforma de pamīnt lata de 30-35 m, pavata cu piatra marunta.

Dupa o foarte scurta perioada de functionare, Cetatea scheia a fost demantelata deliberat īn vremea lui Alexandru cel Bun, fie din cauza degradarilor determinate de instabilitatea terenului, fie ca nu mai raspundea cerintelor de aparare a capitalei Moldovei, fiind relativ īndepartata de vatra orasului Suceava. Pe de alta parte, suzeranul polon nu putea admite existenta la Suceava a doua cetati.


4. MUZEUL DE ISTORIE. Strada stefan cel Mare nr. 43. Īnfiintat īn anul 1900, ca urmare a acumularii unor importante materiale arheologice obtinute prin sapaturile īntreprinse la Cetatea de Scaun si, reorganizat de curīnd, muzeul prezinta numeroase si interesante colectii.

Expozitia permanenta debuteaza cu harta principalelor descoperiri arheologice din judet, unelte si arme de silex provenite de la Udesti, Dolhasca, Suceava, care atesta existenta urmelor de viata umana īn aceasta zona īnca din perioada paleoliticului superior.

Etapa urmatoare, aceea a neoliticului timpuriu, este reprezentata prin lame de silex, topoare de piatra, rīsnite de mīna, vase caracteristice culturii Cris, descoperite la Suceava si un mormīnt in situ provenit din descoperirile de pe teritoriul orasului. Un interes deosebit īl reprezinta cīteva vase speciale de lut ars de la Solca-Slatina Mare, folosite pentru fierberea slatinei.



Dupa unele materiale precucutenierie, urmeaza exponate specifice culturii Cucuteni: lame de silex, vīrfuri de sageti si de lance de silex, topoare de piatra si arama, vase de lut, figurine antropomorfe si zoomorfe, provenite din descoperirile de la Trusesti, Draguseni, Mihoveni, Preutesti.

Cītorva materiale de la Basarabi, marcīnd perioada de tranzitie, le succede o suita de exponate din epoca bronzului: topoare de piatra, ceramica cu trasaturi caracteristice culturii Noua, diferite obiecte descoperite la scheia si Botosana, depozitul de podoabe de la Curtea domneasca din Suceava etc.

Prima epoca a fierului (Hallstatt) este reprezentata prin topoare de bronz, podoabe din acelasi metal (bratari, ace cu corpul rotund), vase de lut din necropola tumulara de la Volovat. Arme (vīrfuri de sageti din bronz) si obiecte de podoaba īncheie expunerea pentru aceasta perioada.

Īn continuare, dezvoltarea civilizatiei geto-dacice īn secolele IV-I ī.e.n. este subliniata prin descoperirile de la Botosana, Bosanci, Vlasinesti, Zvorīstea, reprezentate de ceramica, unelte si arme, obiecte de podoaba. Podoabe, ceramica si produse romane de sticla subliniaza relatiile populatiei locale cu romanii. Materiale din asezarea dacica de la Silistea Scheii (vase lucrate la mīna si la roata), unelte de fier si podoabe de bronz si os din necropolele de la Suceava, Zvorīstea si Bunesti, piese de podoaba si accesorii, produse ceramice indica evolutia culturii dacice īn primele secole ale erei noastre.

Perioada secolelor IV--X este ilustrata prin descoperirile de la Botosana, Suceava-sipot, Manastioara, cuprinzīnd ceramica, unelte si arme, podoabe, piese de factura bizantina, printre care si monede de aur. Unelte, arme ofensive si defensive din secolele X-XIV completeaza expunerea.

Dezvoltarea societatii feudale din Moldova īn perioada secolelor XIV-XV si costruirea unui puternic sistem defensiv prin ridicarea de fortificatii īn puncte strategice este īnfatisata prin machete ale unor cetati, piese de exceptie descoperite la Radauti, unelte specifice diferitelor meserii, armament si echipament militar, ceramica si cahle ornamentale de la Siret, numeroase monede din vremea lui Petru I Musat, Alexandru cel Bun si stefan cel Mare.

Īn sfīrsit, diferite materiale arheologice descoperite la Suceava, Baia constituie marturii ale evolutiei societatii feudale din Moldova īn secolele XVI-XVIII.


B. Siretul medieval

Din Suceava, mergīnd spre nord-vest si apoi spre vest, pe calea rutiera europeana (D.E. 2), se ajunge īn orasul Siret (48 km).

Situat īn extremitatea nordica a judetului, pe valea rīului cu acelasi nume, orasul Siret este punct de frontiera la granita cu U.R.S.S. (4 km).

Vatra a unei continuitati milenare de viata, asezarea se va īncadra, spre finele vreacului al XIV-lea, īn circuitul moldovenesc al vietii economice.

Cercetarile arheologice efectuate īn zona veche a orasului au prilejuit descoperirea unor complexe de locuire (cuptoare de uz gospodaresc, ceramica, discuri smaltuite etc.) ce se succed cronologic īncepīnd cu mijlocul secolului al XIV-lea pīna spre sfīrsitul celui urmator. Descoperirea cītorva locuinte si a altor resturi arheologice, printre care este de mentionat ceramica, constituie o dovada concludenta ca īncepīnd cu mijlocul secolului al XIV-lea orasul se īntindea peste pīrīul Cacaina. Pe panta malului drept al acestui pīrīu au fost identificate resturi ale fortificatiei urbane a Siretului, constīnd dintr-un sant de aparare, īntarit - dupa unele indicii - cu o palisada din lemn.

Ridicata la un vechi vad al rīului Siret, la īntretaierea acestuia cu marele drum transcontinental, localitatea va cunoaste īn decursul veacului al XIV-lea nu numai o īnflorire economica, ci si o extindere teritoriala prin aparitia unor "mahalale".

Atestat documentar īn anul 1340, Siretul cunoaste īn veacul al XIV-lea nu numai o dezvoltare economica, dar si o afirmare politica, devenind cea de a doua capitala a Moldovei, dupa Baia.

Odata cu mutarea capitalei la Suceava, īncepe si perioada de declin a Siretului. Potrivit observatiilor arheologice, se pare ca perioada primei jumatati a veacului al XV-lea reprezinta momentul parasirii fortificatiei urbane de la Siret.

"Puternic īnfipt īn crestetul unui grind stīncos, avīnd īn spate īntunecime de codru, īn fata prapastie sub metereze īnalte si vedere larga pe toata valea, cuibul acesta de vulturi a īnfruntat adesea c-o mīna de voinici ostiri navalitoare, si-n sase veacuri de nepatata mīndrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta s-atuncea nu unui cuceritor strain, ci falnicului domn al tuturor romānilor - Mihai Viteazul."

Al. Vlahuta, Romānia pitoreasca











Document Info


Accesari: 2113
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )