Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

istorie


CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

N°ILE EXPEDIŢII sI ĪNTEMEIEREA PRIMELOR ORAsE RUSEsTI



IN SIBERIA

1nC^PUt"1 anului 1586> duPa īntoarcerea lui Gluhov la Moscova, ^ ^^>eria un nou detasament cu misiunea de a-1 ajuta pe Sl> īn masura posibilitatilor, de a restabili puterea rusa īn

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Siberia. Au fost trimisi 300 de oameni sub comanda voievodului V Sukin. O data cu ei a plecat si seful de cancelarie, Danii Ciulkov       iĪ!

Ei au actionat cu foarte multa prudenta. N-au pornit de-a j
spre Irtīs, la Kaslīk, ci au hotarīt sa-si asigure mai īntīi caile n €^lt-
ce duceau īntr-acolo. īn vara anului 1586, Sukin a īnceput sa constr • ^
pe malul drept, īnalt, al cursului inferior al Turei un oras nou caUlaSc^
tīrziu a capatat numele tatar de Tiumen. Acesta este cel mai vechi
•orasele siberiene, care exista si astazi. Tatarii de prin partea lot
duceau o viata sedentara si se īndeletniceau, nu numai cu cresterea ° h
lor, dar si cu agricultura, fiind, prin urmare, legati de pamānt. Ei
supus fara a opune rezistenta si au īnceput sa plateasca iasak. S"ai

La Tiumen, rusii au strins informatii proaspete despre situatia d' Siberia. Astfel ei au aflat ca Seid-Ahmat a capatat īntariri serioase d^ partea kazahilor si, īn afara de aceasta, i s-a alaturat acel „karaci" r^ vratit care atrasese īn capcana si ucisese pe Ivan Kolto si pe cazacii sai" Sukin a trimis aceste vesti la Moscova si a cerut īntariri. īn 1587 au sosit la Tiumen īnca 500 de osteni. Ciulkov a coborāt cu barcile īn jos pe Tura si pe Tobol, pīna la varsarea acestuia. Aici Ciulkov a construit o mica cetate de lemn si cīteva case pentru osteni pe un loc jos care era adesea inundat īn timpul topirii zapezilor1. Astfel a fost īntemeiat īn 1587 orasul Tobolsk; timp de peste doua secole el a ramas principalul oras din Siberia de apus si abia īn prima jumatate a secolului al XlX-lea a cedat locul orasului Omsk. Asadar, īn apropiere de Kaslīk (la 35—40 km mai jos pe Irtīs), īn centrul posesiunilor lui Seid-Ahmat, a luat fiinta un orasel rusesc īntarit, care controla circulatia pe Irtīs. Ciulkov se prefacea ca vrea sa lege relatii de prietenie cu tatarii de pe Irtīs si chiar cu Seid-Ahmat. Iar acesta nu īntreprindea nimic ca sa-i alunge pe rusi din orasel.

īn anul urmator (1588), Seid-Ahmat īmpreuna cu sultanul kazahilor sl cu fostul karaci al Iui Kucium se aflau la vīnatoare pe malul Irtīsului, īn apropiere de Tobolsk, īnsotiti de vreo 500 de tatari. Ciulkov i-a poftit pe Seid-Ahmat si pe īnsotitorii sai la un ospat, pentru a duce tratative de pace. Tatarii au primit invitatia si s-au īnvoit ca īn orasel sa intr 525h74f e,cu ei numai 100 de oameni. īn timpul ospatului, Ciulkov aproape ca n-a pome­nit de chestiunea pacii. Seid-Ahmat, banuind ca se afla īn primejdie, a cazut pe gīnduri, iar Ciulkov a īnceput sa-i īnvinuiasca pe oaspetii sai ca au intentii rele fata de rusi si, pentru a spulbera banuielile, a propus ca fiecare sa bea o cupa mare cu rachiu. Oaspetii au refuzat. Atunci, din ordinul lui Ciulkov, au fost legati2, iar paza lor macelarita. Tatarii care ramasesera dincolo de zidurile cetatii au fugit. īn scurt timp «U,P capturarea lui Seid-Ahmat si a aliatilor sai, orasul Kaslīk a ramas pustl Rusii au devenit stapīni deplini pe Irtīs, de la \Tobol pīna la Vagai-

īn vara anului 1590, Kucium a īntreprins o incursiune īn f°s '. sale posesiuni din Siberia. īn regiunea Tobolskului el a pradat o ^ • de sate, iar mai sus pe Irtīs, īntre Vagai si Isim, a omorāt pe multi ta

Din aceasta cauza cetatea a fost mutata īn 1610 pe malul opus, īnalt, al

Ciulkov i-a trimis pe toti, īmpreuna cu Seid-Ahmat, la Moscova. Acolo ei a
primiti cu bunavointa si tarul le-a daruit mosii.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE


Tiumen (din cronica de lai Kungur).

care acceptasera sa plateasca rusilor iasak. Prin aceasta, Kucium a ^Ţ* īmpotriva sa populatia locala. Cīnd īn anul urmator (1591) cneazul via-dimir Koltov-Mosalski, guvernator al Tobolskului, a organizat o campa­nie īmpotriva lui Kucium, el a luat fara nici o teama īn detasamentul sau un mare numar de tatari din regiunea Tobolsk. Detasamentul mixt r«o-tatar 1-a ajuns pe han līnga Isim si i-a zdrobit oastea. Kucium a «outit īnsa sa scape si s-a īndreptat cu oamenii care i-au mai ramas spre sud-est, īn stepa Barabinsk.

Asadar, dupa sase ani de la moartea lui Ermak, rusii si-au restabilit CuTTea peste teritoriile cucerite de el de-a lungul rīului Irtīs. In - sul urmatorilor trei ani ei au extins regiunea cucerita pīnā Ia. nul m 1594, līnga varsarea acestui rīu, a fost construit orasul Tara ;

JPa 75 de ani, orasul Tara care a avut foarte mult de suferit din pricina inun-■ fost mutat pe malul īnalt al Irtīsului, la 35 km mai jos de varsarea Tarei.


geografice I —II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE


1 era considerat drept punctul de sprijin cel mai īnaintat al rugi]
ud-est īmpotriva tatarilor din Barabinsk, printre care continua sa °V
.eze Kuciuin. c

ANDREI ELEŢKOI sI EXPEDIŢIILE ĪNTREPRINSE DE DETAsAMENTELE SALE

Importanta pe care o atribuiau dregatorii tarului acestei reg īiese din porunca data cneazului Andrei Eletkoi, numit īn fruntea itiei de pe Tara: „Sa se duca sa īnalte orase īn sus pe Irtīs, p ara, unde domnul sa aiba de aci īnainte locuri care sa-i aduca nde sa faca ogoare si de unde sa-1 alunge pe tarul Kucium...".

Eletkoi avea sub comanda sa peste 1 500 de oameni. Este foarte inte ssanta componenta acestei expeditii militare: pentru ofensiva hotarītoare npotriva lui Kucium au fost folositi — īn afara de strelitii si cazacii īsi — calareti si pedestrasi — „lituanieni" prizonieri, tatari si baskiri e pe Volga, precum si 500 de tatari siberieni supusi de rusi; dintre cestia, 300 erau comandati tot de un tatar. Aceasta hotarīre s-a luat robabil datorita succesului lui Koltov-Mosalski, care-1 īnfrīnsese pe bucium cu ajutorul tatarilor localnici.

Noul oras Tara a devenit īn curīnd un important centru comercial, nde au īnceput sa vina caravane din Buhara, si totodata un punct de srijin pentru continuarea īnaintarii rusilor spre sud-est si est. īn iarna nului 1594—1595, dupa ce s-a terminat construirea orasului, Eletkoi a imis spre sud-est īn trei rīnduri detasamente mixte ruso-tatare, īn cau-irea lui Kuciuin.

Prima expeditie sub comanda lui Grigori Iasīr a fost de fapt o acti-ne de recunoastere pe o distanta destul de mica, īn sus pe Irtīs. Cu un stasament de 90 de oameni, Iasīr a ajuns aproximativ pīna la paralela 2 56° latitudine nordica, dar a strīns informatii orale de la diferiti imeni despre rīul Om, mai sus de varsarea caruia, īn „Ciornīi gorodok" raselul Negru) pe malul stīng al Irtīsului, se afla Kucium. A doua cpeditie a fost īntreprinsa de un detasament de 270 de oameni sub >manda sefului de cancelarie Boris Domojirov. Acesta a urcat pe Irtīs ha la „Ciornīi gorodok", 1-a ocupat si a pus pe fuga ceata de tatari a i Kucium, fara sa piarda nici un om. A treia expeditie (asa-numite :peditie din Barabinsk) a fost īntreprinsa pe skiuri la īnceputul prima­rii anului 1596, de un detasament numarīnd 485 de oameni (considerat are pentru conditiile din Siberia) sub comanda aceluiasi Domojirov. & cucerit bazinele rāurilor Tara si Om, a ajuns pīna īn stepa Barabinsk, Lr din cauza topirii zapezilor a fost nevoit sa se īntoarca. Nici de da easta detasamentul lui Domojirov n-a suferit pierderi.

De fiecare data cīnd īntīlnea detasamente rusesti, Kucium pier ci iar uneori sute de osteni si era nevoit sa se retraga tot mai ^e^f\ re sud-est sau sud. Urmarindu-1, rusii devastau si ineendiau orasel^ • ir hanul nu se preda, nu cerea iertare tarului si nu īncepea trata i pace cu rusii.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE 37 f

INFRINGEREA DEFINITIVĂ A LUI KUCIUM

■ nile lui Kucium īmpotriva localitatilor din zona orasului Incursiu ^. frecvente si nici periculoase pentru rusi. Dar guvernul Tara nu era ea de acest dusman perseverent si cu neputinta de prins, tarist se t ^ .eje si posibilitatile lui Kucium, dīnd porunca guverna-sUpraestima _^ sa-l prinda cu orice pret. Batrānul Kucium refuza sa se toril°r ^m jor i^3T printre rudele lui dezbinarile cresteau. La Tara a supuna bunavoie mama printului captiv Mahmet-Kul. Au plecat de la venit de ctuva cnezi tatari cu familiile lor. īn primii patru ani du pai Kuciuni s orasuiuj Tara s-au schimbat acolo patru guvernatori si fie-īntemeier ^_ trimitea la Moscova scrisori alarmante despre Kucium. care dm ^ īntret>a mereu „unde se afla tarul Kucium, ce are de gīnd si If^^are legaturi cu nagaii [nohaii]".

da . eje din urma, rusii au izbutit sa-l īnfrīnga definitiv pe Kucium. 9 mai 1598; guvernatorul din Tara (probabil Andrei Voeikov) a pornit notriva hanului īn fruntea unui detasament de 1 000 de oameni. Expe-rTtia a durat trei luni si jumatate. La 20 august, rusii l-au ajuns din urma ce Kucium, pe cursul superior al fluviului Obi, ceva mai sus de varsarea rīului Berd, adica la peste 500 km sud-est de Tara. Au cazut īn lupta peste 170 de tatari; īn afara de aceasta, 100 de tatari s-au īnecat īn Obi, iar 50 de prizonieri au fost spīnzurati. Dupa cīt se pare, au fost crutati numai prizonierii de vaza: sapte printi, dintre care cinci fii ai lui Kucium īn vīrsta de 5—20 de ani, opt „regine" — sotiile lui Kucium — si treispre­zece principese.

īnvingatorii n-au aflat nimic de soarta lui Kucium si au raportat la Moscova: „Iar despre tarul Kucium, multi spun ca s-a īnecat īn rīu] Obi, iar altii zic ca a fugit īntr-o barca dincolo de rīul Obi". Se presupune ca mai exacta era cea de a doua versiune. Kucium, batrīn, surd si orb, a scapat si de data aceasta cu un mic numar de slujitori, a. fugit la kalmucii care se aflau pe atunci cu vitele la pascut līnga lacul Zaisan, la izvoarele Irtīsului, iar apoi a mai ratacit cītva timp prin stepele kazahe. Nu se stie exact cānd si unde a murit. Mai demna de crezare este stirea atribuita unuia dintre fiii lui Kucium, potrivit careia „cei ,!n. B"hara l-ar fi atras pe tatal lor, Kucium, la kaknuci printr-o īnse­laciune si l-au ucis".

beria orice caz> la sfīrsitul secolului al XVI-lea rusii au alungat din Si-rezist a?l?sean^ P6 singurul dusman care timp de multi ani le-a opus o timpul? or?a?izata si a strīns īmpotriva lor forte mai īnsemnate. In Irtls . uPtei īmpotriva lui Kucium, rusii au īnaintat mult īn sus pe au cercetat teritorii īntinse din Siberia de sud.

RUsII PE CURSUL INFERIOR AL FLUVIULUI OBI

fior al T ^     .sec°l'ului al XVI-lea rusii au supus bazinul cursului infe-> CUrsuluj inT-     *ocu*t ^e tatari si hanti si o mare parte din bazinul

In i5oq€ri0r a^ fluviului Obi.

^iozou p' ^ cursul inferior al fluviului Obi a fost construita cetatea
^tru aceasta cetate s-a ales un loc pe malul stīng al rīului

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Drumurile urmate d»
negustorii din Pornori™"^ *
Mangazeia                        e I1 di

Drumurile rusilor spre Mangazeia1 si pe Ienisei.

Sosva de nord, care se varsa īn Obi dinspre apus, la 64° latitudin lordica. īntregul bazin al Sosvei de nord era locuit de voguli. In iar,a inului urmator (1594), din Beriozov a pornit o expeditie sub cornanva iefului de cancelarie Ivan Zmeev īmpotriva vogulilor oare traiau ce nai la sud, pe rīul Konda.

Pretextul pentru aceasta expeditie 1-a constituit razboiul ^ /ogulii de pe Konda si ostiacii de pe Koda, condusi de printul W, Uacev (adica fiul lui Alacia), aliat al rusilor. De aceea el si     tiaci

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

at īn numar mare la expeditie, urmarind sa obtina o parte din se īmpartea īntre īnvingatori.

^&^ozov se termina tinutul locuit īn cea mai mare parte de
Mai sus si mai jos de noul oras, pe malurile fluviului Obi, traiau
_reori amestecati cu vogulii. Multi ostiaci locuiau si pe rīul
ostiacll) ^ ge varsa īn Obi dinspre rasarit īn fata gurilor Sosvei de
Hāzii™' ^. ^ ja varsarea fluviului Obi, duceau o viata nomada nentii
nord. 91 Tocmai īn tara nentilor se afla. Mangazeia, „pamīntuī

("sajt?°^etei« pentru toti vīnatorii si pescarii rusi, precum si pentru per-fagaduint_ulu. care gtrīngeau iasakul. La vest de Mangazeia, līnga cercul ceptorn v^ mtemeiat īn 1593 orasul Obdorsk (astazi Salehard).

EXPEDIŢIA ĪN MANGAZEIA sI ĪNTEMEIEREA CETĂŢII MANGAZEIA

Detasamentele militare rusesti din Beriozov au patruns prin Obdorsk mai departe spre rasarit, īn Mangazeia, adica īn regiunea situata pe rīu-rile Nadīm, care se varsa direct īn estuarul fluviului Obi, Pur si Taz, care se varsa īn golful Taz (golful rasaritean al estuarului fluviului Obi). Dupa cum am aratat mai sus, īn tot cursul secolului al XVI-lea po-morii rusi veneau īn Mangazeia mergīnd pe apa prin nord (prin „Marea oea rece" si pe rīurile din peninsula Iamal). Rusii de pe Dvina de nord si Peciora, precum si komi-zīrianii se duceau acolo peste „Kamen". Scopul lor era sa adune blanuri. Totodata vīnatorii recurgeau si la schim­bul de marfuri, si la īnselaciune (sub pretextul ca strīng iasak) si la acte directe de violenta. Cīnd puterea rusa a fost instaurata īn bazinul flu­viului Obi, guvernul a hotarīt sa puna capat acestor operatii nelegale, care aduceau pagube uriase visteriei tariste. īn 1598 a fost trimis din Moscova, ca sa exploreze „locurile din Mangazeia", Feodor Diakov. Nu se stie daca el a ajuns īn centrul Mangazeiei, adica la rīul Taz. In orice caz, el a fost īn cīteva puncte de pe tarmul estuarului Obi, a strīns acolo iasak si 1-a adus la Moscova. Dupa aceasta, s-a dat ordin sa se organizeze prima expeditie guvernamentala rusa īn Mangazeia. La ea au participat 100 de cazaci din Tobolsk sub comanda cneazului Miron Mihailovici sahovskoi si a sefului de cancelarie, Danilo Hripunov. īn 1600 expeditia a coborīt hi Tobolsk pīna la Beriozov. Acolo ea a fost īntarita cu cazaci din Be-īozov si i s_au alaturat de asemenea un numar de negutatori din .partea

ma v ™zov s"au construit patru corabii (fcocia) pentru navigatie pe fluvī 1 .Pec^ia a iesit cu aceste corabii si cu doua vase mici (kolomenki) Spre e m estuarul fluviului Obi. Pe drum, vasele mici au fost aruncate iaj. a^ s-au umplut cu apa, „faina si tesaturile de pe ele au fost udate, '•si ei r e--^ sarea s"au scufundat". Rusilor le-au venit īn ajutor nentii. 9"' S~3U urcat Pe ren^ ^ bxana care le-a mai» ramas au dat-o

^?^ au niers cu skiurile pīna īn Mangazeia..." Nu 1 ^ °e ^rum a rners dupa naufragiu, pe reni si pe skiuri, deta- sahovskoi, daca el a traversat peninsula Taz sau a mers pa srtUat mai la sud. Este īnsa sigur ca detasamentul a trecut din-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE


Ostiaci de pe Obi (desen din secolul al XVII-Iea).

coZo de rīul Pur si acolo atacat: „Samoiezii de peV081 sei au atacat pe cneazul lVr ^ si pe Danilo la o zi de d n dincolo de Pura, i-au ^fT11*1 le-au luat proviziile, prafuj1^' pusca si plumbii, iar cnea*i Miron si Danilo au fugit i Treizeci de cazaci au cazut īn lupta. sahovskoi, care fUs se ranit, si alti 60 de cazaci au plecat pe sanii trase de reni Se prea poate ca o parte din­tre ei sa fi fugit spre vest sī sa se fi īntors la Beriozov tot īn anul 1600. Dintr-un alt iz­vor, care n-a ajuns pīna la noi, rezulta ca tot atunci s-a aflat la Moscova, de nimicirea de-amentului. sahovskoi cu o parte din oamenii care au scapat a ajuns a la rīul Taz si a construit acolo cetatea Mangazeia. Soarta lui Hri-īov si a celorlalti participanti la expeditie nu se cunoaste.

Nu se stie ce a determinat atacul localnicilor de pe Ienisei. Se pre-lune ca ei s-au rasculat din pricina faradelegilor savīrsite de vīnatorii e patrundeau pe diferite cai īn Mangazeia: „...Īnainte de aceasta ieau la ei īn Mangazeia si pe Ienisei negutatori din Vīm, Pustoziorsk lin multe alte orase ce apartineau tarului care luau de la ei tribut īn-i.ndu-si-1 si īnselīndu-i, spunīnd ca e pentru tar si le pricinuiau :i necazuri prin silnicie si īnselaciune la vīnzare". Dar acelasi ordin i 1601) unde se spune aceasta, cuprinde si o alta presupunere, si .me ca vīnatorii (rusi si komi-zīriani) atītau ei īnsisi pe nenti sa-i ma-ireasca pe ostenii rusi. Comandantilor celui de al doilea detasament -a poruncit: „ ... Mergīnd pe drum pīna la rīul Pur si dincolo de Pur ifle... daca la lupta aceea n-au luat parte alaturi de samoiezi, si ne-ītori rusi din Vīm, zīriani sau din alte orase..." Totusi, detasamentelor militare rusesti le era greu sa ajunga pīna in igazeia fara ajutorul negutatorilor si yīnatorilor rusi sau zīriani. Dru-ile pīna acolo erau desigur bine cunoscute si de ostiacii din ObdorsK. dupa ce cneazul lor a refuzat sa dea calauze, autoritatile locale au >put sa aiba si mai putina īncredere īn ei, vazīnd ca „el [cneazul] s1 acii se dau cu samoiezii". Autoritatile erau īngrijorate si de soarta Leilor din Beriozov.

In ajutorul detasamentului din Mangazeia au fost trimisi doi

— cneazul Vasili Mihailovici Mosalski-Koltov si Savluk (Luka)

Acestia au construit la Verhoturie noua corabii, doua lodii de

oua luntri cu fundul plat. La Tobolsk si la Beriozov au fost urcat

'ase streliti, cazaci si „lituanieni" prizonieri — īn total 300 de oaxnen.-

-a poruncit īnsa sa ia la nevoie drept calauze „negutatori zīriai11

CUCERIEEA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

^hovskoi s p g    „ g

despre s>     ^ ^ura Tazului". (Prin urmare, aici, prin „Ienisei" se īn-

s               ^ 'fluviul, ci regiunea situata dincolo de Mangazeia, pe rīul Taz.)

telege, n^ acoiO; ei trebuiau sa cerceteze cu ajutorul „negutatorilor zī-
Aiu"?m j kine sā construiasca un oras rusesc, pentru ca „locul

care cunosc drumurile spre Mangazeia si Ienisei si se pricep
din Vin1 •:' sca«. Daca voievozii n-ar fi izbutit sa afle la Beriozov nimic
sa si ^hovskoi si Hripunov, ei ar fi trebuit sa mearga „īn Mangazeia
dpre s> Tli" (Pi ii       i Iii" ī

?ntje ^^

-If^ notrivit, sa aiba apa si padure" si ca „cei din Pustoziorsk [adica sa fie P ^ ^ 'gurile Peciorei] si orice alti oameni care vin īn Mangazeia ^-"^niseia cu marfuri sa nu poata ocoli pe nici un drum acea cetate..." si ^Negutatorilor li se īngaduia sa cumpere īn Mangazeia blanuri, cu d tia ca sa plateasca zeciuiala cuvenita tarului si sa duca cu ei „mar-f°n si de-ale gurii" (pentru ei īnsisi si pentru vīnzare), īn afara de mar-t\e interzise — echipament militar, arme si alte obiecte din fier, pre-m si bauturi spirtoase. Daca la negutatori se gaseau marfuri interzise, toata averea lor era confiscata īn favoarea visteriei.

Aiungīnd la rīul Taz, voievozii au aflat ca sahovskoi izbutise totusi sa construiasca acolo un oras, dar nu la gurile Tazului, ci mult mai sus, la peste 200 km de la varsare, pe malul sting al acestui rīu. Animalele cu blana din bazinul Tazului au fost repede stīrpite. Vīnatorii localnici plecau mai departe spre rasarit ca sa scape de perceptorii tarului care strīngeau iasakul: negutatorii rusi si vīnatorii zīriani cautau de asemenea noi locuri la rasarit, ca sa fie mai departe de cei ce strīngeau zeciuiala cuvenita statului. De pe Taz ei au trecut pe rīul Turuhan si īn 1609 au īntemeiat la gurile acestui rīu care se varsa īn Ienisei — „Noua Manga-zeie", punctul de iernat de pe Turuhan.

Autoritatile tariste din Mangazeia controlau principalul drum pe apa si volokul Ienisei^ care ducea de la Taz, peste Turuhan, pīna la Ie­nisei. īn primul patrar al secolului al XVII-lea, negutatorii si vīnatorii rusi, care veneau aici cu. sutele, adunau prin toate mijloacele permise si nepermise, īn fiecare an, zeci de mii de blanuri de samur (uneori peste 100 000 de bucati). īntr-un singur an (1621) au intrat īn visteria tarului Prin Mangazeia aproape 13 000 de blanuri de samur — tribut de la popu­latia locala si impozit de la negutatorii si vīnatorii rusi. Ca si īn secolul f ^yi-lea, acestia ajungeau īn Mangazeia pe trei cai: numai pe uscat, in sānii trase de obicei de reni si pe skiuri; pe uscat pīna la Beriozov, ae acolo pe apa; pe mare, din Pustoziorsk, folosind volokurile dintre

uperioare ale irurilor din peninsula lamal. Cīnd conditiile erau dir īfl^e> *n ceea ce Wiveste pozitia gheturilor, pomorii foloseau si calea

a Pe mare, ocolind pe la nord peninsula lamal.

RUsII SE AsAZĂ PE CURSUL SUPERIOR AL FLUVIULUI OBI sI STABILESC DRUMUL SPRE IENISEI

au strabatīn^me^€I'ea ora?u*ui Sur9ut (1593) negutatorii si vīnatorii rusi

Obi. gj a ut m cītiva ani īntreg cursul mijlociu si superior al fluviului

au cercetat drumurile ce duceau spre diferite „popoare mici"

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

are traiau īn bazinul fluviului Obi. Pe urmele lor veneau cazaci" ■urgut care impuneau la iasak pe toti ostiacii de pe Obi. Dupa īnt * ^ ea cetatii Narīm (īn 1595), negutatorii, vīnatorii si cazacii rusi au**1^ inuat sa īnainteze īn sus pe Obi, cautīnd noi locuri de vīnatoare ^Ol1" ercepere a iasakului. Pe cursul mijlociu al fluviului Obi ei nu īntīm ^ au de obicei rezistenta, astfel ca spre sfīrsitul secolului al XVl-lea ?*"" īnirea ruseasca s-a extins īn sus pe Obi, aproape pīna la rīul Tom. & * npusa de asemenea la iasak īntreaga populatie de pe rīul Ket, care°St arsa dinspre dreapta īn Obi la aproape 100 km mai sus de Narīm La Eīrsitul secolului al XVI-lea a fost īntemeiata pe rīul Ket o cetate d urnita Kungop sau Ketsk, iar dupa cītiva ani rusii au trecut de *~ arsul superior al rīului Ket1, peste volokul Makovsk, pe rīuletul Kern . īnaintīnd pe acesta au ajuns la cursul mijlociu al fluviului Ienisei ici, ceva mai sus de varsarea rīului Kem, s^a construit mai tīrziu (īn 318), pe malul stīng al fluviului Ienisei, cetatea Ieniseisk, care a deve-it unul dintre cele mai importante puncte de sprijin rusesti din Siberia aitrala si baza pentru īnaintarea rusilor īn bazinul cursului superior a] enei si īn Transbaikalia.

Mai sus de rīul Ket, pe Obi si pe cei mai mari afluenti ai sai din reapta, Ciulim si Tom, traiau tatarii. Ei au opus rusilor o rezistenta mai rza decīt populatia bastinasa de pe cursul mijlociu al fluviului Obi. īn īderea luptei īmpotriva lor si, fireste, pentru strīngerea iasakului, īn Ī04 a fost construit pe rīul Tom, la 65 kilometri de estuar, orasul Tomsk, īvenit mai tīrziu unul dintre cele mai mari centre din Siberia.

La izvoarele rīului Tom, pe rīurile Kondoma si Mras-Su duceau o ata sedentara sortii, pe care rusii au īnceput sa-i numeasca „fierari", «arece īn regiunile lor se gaseau bogate zacaminte de minereu de fier ei faceau din fier diferite obiecte si arme albe (sageti, cutite etc). Pa-unzīnd īn tara lor muntoasa, rusii au descoperit lantul Salair si muntii latau din Kuznetk (Kuznetki Alatau) si au ajuns la povīrnisurile ves-« ale muntilor Abakan. Aceasta era prima regiune muntoasa pe care . īntīlnit-o rusii dincolo de Ural īn īnaintarea lor spre rasarit; cucerirea era mult mai dificila decīt a sesului din Siberia de apus.

īn 1607 cītiva cazaci din Tomsk au fost trimisi la „tatarii fierari" sa

da daca nu se poate percepe de la ei iasakul, dar s-au īntors cu mina

ala; īn 1609, din Tomsk au plecat din nou la ei cazaci, dar si acestia

m īntors cu rezultate neīnsemnate: „N-au dat iasakul īntreg pentru

", iar blanurile de samur pe care le-au dat sīnt proaste si nu se potri-

sc pentru tezaurul tarului". Oamenii plecati īn recunoastere afirmau

e foarte greu sa lupti cu „fierarii": „ei traiesc īn cetati mari printre

astini; iarna nametii sīnt foarte mari si nu poti purta razboi cu ei de-

vara, pe caldura".

Drumul pe Ket era „foarte anevoios, caci apa e mica si rīul face multe co u    ' ori, doua vase venind din directii opuse puteau cu greu sa treaca; īn apa erau m īchiuri de copaci si se mai afla acolo „un banc mare de nisip, iar apa e repede c i ar avea praguri".

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

'

+e aceste informatii īn iarna anului 1609—1610 primul deta-Cu t0^-tar format din 40 de cazaci, sub comanda hatmanului Ivan ,nt mil ^ -n regiunea „fierarilor" dar fara a obtine rezultate prea ■ ^"n 1618, cīnd la gurile Kondomei a fost īntemeiat orasul Kuz-^ }f -1 ctalinsk) stapīnirea rusa a fost instaurata īn Gornaia soria

Soa)

t Tomsk se strāngeau stiri despre regiunile locuite de diferite tri-• tuate la sud si est. īntr-o jalba a ostenilor din Tomsk (din jurul buri, si g^ printre „marile hoarde" īnvecinate cu orasul Tomsk si care anU oe colonistii de acolo sīnt pomeniti „kolmacii [kalmucii] negri si ^^amenii kirghizi [kīrgīzii de pe Ienisei], matii, bratii [buriatii], saia-- 'tubinii, kucegutii (?), bagasarii [basagarii], kīzīlii1 si fierarii". Folo-nU'ri formatiile dobīndite de la aceste popoare, iar adesea calauze din sīI1j X"i lor ostenii din Tomsk au patruns īnca īn 1609 pe cursul supe­riorul fluviului Ienisei.

Pīna īn 1610 rusii au pus stapīnire pe toate caile fluviale mai ixn-rtante si pe toate volokurile care duceau din bazinul fluviului Obi īn bazinul Ieniseiului. Spre nord, pe cursul inferior al Ieniseiului, pe dru­mul peste volokul Ieniseiului (cumpana apelor dintre rīurile Taz si Tu-ruhan) rusii aveau ca puncte de sprijin mai īntāi Mangazeia, iar apoi, chiar pe Ienisei, „Noua Mangazeie" — Turuhansk. īn centru, pe cursul mijlocii: al Ieniseiului, pe drumul peste volokul Makovsk (cumpana apelor īntre rīurile Ket si Kem) ei au avut mai īntīi ca punct de sprijin cetatea Ketsk, iar apoi Ieniseisk līnga rīul Kem. Spre sud, pe cursul superior al Ieni­seiului, īn drumul peste volokul Kemciug (cumpana apelor dintre rīurile Kemciug din bazinul Ciulīmului si Ienisei) ei aveau ca punct de sprijin Tomsk.

Curīnd rusii au trecut pe malul drept al Ieniseiului si au pornit mai departe spre rasarit, catre bazinul Lenei, pe doi mari afluenti ai Ieniseiu­lui — cele doua Tungusce — Tunguska inferioara si Tunguska superioara

(sau Angara)2, facīnd astfel īnceputul descoperirii podisului Siberiei cen­trale.



Document Info


Accesari: 3340
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )