Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DETENTIA

istorie




DETENŢIA


"Prima luna si ,în general, începutul vietii mele în penitenciar mi se înfatiseaza acum foarte viu în imaginatie. Dimpotriva, din anii urmatori ai carierei mele de ocnas n-am pastrat decât o amintire mult mai confuza. Unii ani nu mi-au lasat în creier decât o impresie unica : grea, monotona si înabusitoare.




[.] Îmi aduc limpede aminte ca, înca de la primii mei pasi în viata aceasta, am fost mirat ca nu gasesc în ea nimic care sa ma izbeasca în chip cu totul deosebit, nimic extraordinar si, mai cu seama, nici un lucru care sa fi fost cu totul neasteptat pentru mine. Tot ce vedeam mi se parea de acum întrevazut în imaginatie, când , pe drumul exilului, încercam sa-mi fac dinainte o idee despre ceea ce ma astepta. Dar apoi, aproape fiecare pas îmi era marcat de o multime de surprize bizare, de fapte monstruoase.

De-abia mai târziu, dupa o destul de lunga sedere în ocna, am putut sa vad tot ce avea exclusiv si neasteptat aceasta existenta. Marturisesc ca aceasta mirare m-a urmarit de-a lungul întregii mele vieti de puscarias si ca niciodata nu m-am putut resemna s-o o simt."1

Surprizele la care se refera Dostoievski nu sunt altceva decât o lunga perioada de privatiuni fizice, de încercari psihice la care este supus detinutul politic pe perioada detentiei.

În acest capitol voi prezenta câteva aspecte ale vietii de puscarias,




F. M. Dostoievski - Amintiri din casa mortilor, Edit. Humanitas, Buc., 1993, p.85

care sunt tot atâtea mijloace de tortura de înfrângere a vointei.

Detentia, prin duritatea gardienilor, prin conditiile primitive de viata, si mai ales prin durata ei era ultima etapa în modificarea personalitatii celor supusi acestor metode de represiune.

Tot ce se începuse prin ancheta, prin proces este acum desavârsit prin foame, boli, frig, batai etc.


A. FOAMEA


"Foamea este instinctul primordial al vietii. N-am suferit de sete fiindca apa ni se dadea. Dar tortura foamei am suferit-o cincisprezece ani. Ea poate anula în om toate celelalte instincte vitale. Ea nu dispare decât odata cu moartea.

[.] Hrana noastra alcatuita dintr-o zeama zilnica, de doua ori pe saptamâna câte un sfert de pâine si de cinci ori câte un turtoi, se reduce la, între o mie si sase sute de calorii pe zi. Din asta rezulta o foame halucinanta."2  

Foamea induce o stare de permanenta tensiune, mareste inconfortul si îsi urmareste victima pe toata durata detentiei. Spectrul foamei si al mortii sunt perm 24524w221y anente în mintea detinutului politic, îi patrunde în gândurile cele mai intime distrugându-le, lasându-l sa resimta în toata greutatea si eternitatea ei viata de închisoare. La Aiud si-n celelalte penitenciare din tara s-a aplicat în perioada 1949 - 1950 un regim sever de înfometare. Scopul? De a distruge orice urma de




Nichifor Crainic - Memorii (vol. II), Edit. Humanitas, Buc., 1994, p.150

împotrivire din partea detinutului politic, de a-l coborî pe acesta pâna la nivelul de animal ale carui simturi sunt încordate numai pentru supravietuire.

Obsesia foamei îi va urmari pe detinutii politici si dincolo de zidurile închisorii, teama de moarte prin înfometare le va ocupa în permanenta gândurile. Fiecare detinut visa sa manânce când va fi liber pâna ce se va satura din cele doua feluri, socotite deliciile închisorii, fasolea si arpacasul îndulcit cu marmelada.

Dar, ce sa manânce detinutii politici?

"Mâncarea la Aiud era îngrozitor de putina. Dimineata 250 grame ceai sec; la 1200 , o ciorba de sfecla si un sfert de pâine, iar seara o ciorba din coji de cartofi."3

"Suntem 1200 de detinuti în baracile suprapopulate, iar materiile prime de baza din care se face ceea ce îngurgitam sunt apa si muraturile."4

"Dimineata ni se dadea o bautura maronie facuta, cred, din orz. La prânz si seara, o zeama în care pluteau câteva boabe de arpacaj."5

"Ciorba de ardei iuti continua sa ni se serveasca zilnic cu regularitate absoluta, si la prânz si seara. (Dimineata nu ni s-a dat niciodata nimic, decât niste ghionti cu înjuraturi). Era iute. Seara, era si mai iute."6

"Mâncarea calda era servita pe sectii, în trei reprize: dimineata o portie de terci din malai fiert de 300 grame, la prânz o portie de


Ioan Gh. Mituca - Schelete ambulante, în Arhivele "Totalitarismului", An I, nr.1/1993,p.115

Alexandru Mihalcea - Jurnal de ocna, Edit. Albatros, Buc., 1994 p. 214

Constantin Cesianu - Trei gamele în plus, în Arhivele "Totalitarismului", An I, nr.1/1993,p.116

Teodor Mihades - Pe muntele Ebal, Edit. Clusium, Cluj Napoca, 1996, p. 118

arpacas fiert în apa de circa 500 grame, seara se repeta felul de la prânz."7

"De dimineata de la cinci ne trezeau, stateai pe marginea patului si-ti aduceau o leaca de zeama maronie, nu stiu ce era, cu o bucatica de pâine si o bucatica de zahar. Asta era mâncarea de dimineata. La prânz ni se dadea un singur polonic de zeama de varza acra, în care fierbeau arpacas, si cu o bucata de mamaliga mucegaita."8

"Dimineata ne dadeau 100 grame pâine si cu cafeaua aia. La prânz ne dadeau o zeama chioara si cu o bucata mare de turtoi din care mâncam numai cojile.

Seara ne dadeau fasole sau arpacas cu burta de vaca. Scoteam burta si o puneam în niste cârpe la uscat si mâncam doar arpacasul. Burta aia o mâncam mai târziu."9

"Mâncarea întreaga era 250 grame de pâine pe toata ziua si ciorba de varza de gulii taiate cu toporul."10

Lipsa îndelungata a mâncarii ducea la o foame halucinanta, care îmbraca formele cele mai variate de manifestare.

Cea mai obisnuita era aceea de a povesti ore întregi cum se pregatesc diferite mâncaruri în lumea de afara. Oameni care poate n-au intrat o data în bucatarie, deveneau subit specialisti imaginari, povestind cum se pregateste cutare sau cutare fel de mâncare, neuitând sa adauge ultimul condiment sau ultima doza de sare. Atunci toata lumea tacea cu urechea atintita la "bucatarul"



Constantin Latea - Exterminarea prin moarte naturala, în Arhivele "Totalitarismului", An I,

nr.1/1993,p.119

Interviu cu Elena Arnautoiu - Florea, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 15 Februarie 1997

Interviu cu Mica Elena, Buc. 17 Martie 1997

Interviu cu Ion Preda, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997

care vorbea.

Himera unor pantagruelice festinuri îi ajuta pe detinuti sa evadeze din realitatea dureroasa în care se aflau. Era o refulare a foamei si atunci detinutii se refugiau în povestirea si enumerarea acestor retete. Povestiri gastronomice, povestiri despre restaurante faimoase românesti si europene, întâmplari cu mese opunente, cu mâncaruri rafinate descrise amanuntit, umpleau timpul înfometatilor care salivau de placere în amintirea unor evenimente culinare din trecutul îndepartat cu care multi dintre nu se vor mai întâlni niciodata.

În celulele cu indisponibili sau inapti de munca, ocupate în general de batrâni, de bolnavi sau de cei inactivi din lipsa locurilor de munca, discutiile despre meniu erau mai lungi, cu comentarii si pronosticuri pentru a doua zi.

"Povesteam cum se face brânza de burduf si cascavalul, ca brânza de burduf se dospeste, se framânta, se da prin masina si apoi se îndeasa în burduf. Ca, cascavalul se lasa la dospit, apoi se opareste, se pune în tipare. Salivau toti, aveau pofta.

Când mi-a venit a doua oara sa povestesc, au zis: «Domnule Berevoianu a fost frumoasa povestea dumitale, dar acum fara brânza si cascaval.»"11

Chinurile foamei se prelungeau în noapte.

"În somn cu totii visam ca mâncam. Se facea ca stam la mese îmbelsugate, cu pâine multa si castroane pline de mâncaruri grase si groase, cu bucati mari de carne macra înlauntru, si atunci maxilarele noastre se porneau sa macine-n vid, iar dintre ele, asa

Interviu cu Victor Berevoianu, sat Sboghitesti, comuna Nucsoara, jud. Arges, 1 August 1998

adormiti cum eram, se putea vedea cum se pornesc la vale prelungirile de saliva ale imaginarului ospat abundent stârnit în vis. Când ne trezeam, ne uitam holbându-ne în jur, schitând un fel de gest de aparare, ca nu cumva sa se mai atinga si altcineva de bunatatile noastre [.]".12

"Cum sa nu te cutremuri când preotul din celula vecina moare de inanitie povestind «la perete» un vis minunat pe care îl avusese: «O mamaliga mare din care mânca si nu se împutina deloc!»"13

Alta forma de halucinatie era adorarea pâinii nemâncate.

"Mi-aduc aminte de un învatator foarte dotat ca inteligenta. N-a vrut sa mai manânce pâinea. O punea bucata lânga bucata pe drevele ferestrei si o contempla cu o religiozitate mistica, asa cum anumiti calugari catolici contempla sfânta împartasanie. Când a simtit ca moare, avea sapte bucati.

Le-a cerut, le-a mâncat, dându-si sfârsitul cu pâinea adorata de el."14

Forma cea mai primejdioasa a halucinatiei o traia înfometatul când ajungea sa confunde bucata de sapun cu cea de cascaval. Cei care îsi mâncau sapunul mureau.

Punctul culminant al foamei înainte de moarte este casexia, un fenomen des întâlnit la detinutii politici. Este o forma fiziologica provocata de o foame maxima. În câteva zile toti se umflau aratând ca niste obezi. Umflatura începea de la picioare si se ridica necontenit pâna cuprindea corpul si membrele. Umflati peste masura, respiratia le devenea greoaie, gesturile se



Teodor Mihadas - Op. Cit., p. 122

Constantin Cesianu - Art. Cit., p. 116

Nichifor Crainic - Op. Cit., p. 189

moleseau. Caxesia prevestea moarte sigura. Prin ea ultimul strop de vointa era înfrânt.

Pentru a-si amagi foamea permanenta, detinutii politici ajung sa manânce orice: frunze, iarba, serpi, lacuste , câini etc, orice ar fi completat cât de cât lipsa de vitamine.

"Am bagat frunza în gura, am mestecat-o, nu era prea scârboasa, era cleioasa, dar, însa ,gustul de clei îmi era placut, îmi aducea aminte de kilogramele de clei de prun, de cires, de visin, înghitite în copilarie[.]."15

"De vreo doua nopti auzeam cum venea la capul meu un soarece si se ospata din rogojina pe care dormeam.

M-am gândit ce-ar fi sa-l prind si sa-l manânc."16

"Niste brigazi care erau la Valea Neagra, au gasit un somn de vreo doi metri, fusese împuscat de niste avioane care faceau tragere.

Somnul era dat la mal si detinutii au taiat fiecare cât au putut din el. Noaptea au mâncat somn din asta care era mort de câteva zile. si s-au intoxicat si le-a fost rau."17

"Facusem rost de o sârma si printr-o gaura de soarece trageam boabe de porumb dintr-o încapere alaturata. Unii care erau mai lacomi bagau si-n gamele, învatatorul Virgil Marinescu nu prea avea dinti si punea apa în gamele sa le mai înmoaie."18

Ioan Giulvezian, fost detinut politic spune ca în colonia de munca de la Capul Midia, detinutii au mâncat câinele comandantului.




Paul Goma - Gherla, Edit. Humanitas, Buc. ,1990,p. 9

Nistor Chioreanu - Morminte vii, Institutul European, Iasi, 1992, p. 223.

Interviu cu Ion Preda, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997

Interviu cu Eugen Chirca, comuna Nucsoara, jud. Arges, 26 Iulie 1997

O alta forma traumatizanta a fost teama obsesiva a detinutului de a nu i se lua din portie.

La Gherla, pâinea si marmelada odata ajunse în celula erau aranjate în ordine si în fiecare zi, unul alegea primul, si apoi în rând, a doua zi urma al doilea etc.

Specific Jilavei este felul de a recântari feliile (ratiile zilnice) de pâine, în asa fel încât sa existe egalitate, fiecare felie sa aiba 100 de grame. În acest scop existau în celule câteva cântare simple confectionate19 si cu mare grija ascunse si care se foloseau de catre detinuti pe grupe de zece.

La Miercurea-Ciuc, suplimentul de mâncare era dat femeilor în ordinea paturilor în care stateau. Acolo unde se oprea suplimentul, se lega o fâsie de cârpa de o anumita culoare. De exemplu o cârpa rosie - pentru supa chioara, galbena - pentru supa cu filamente de carne, verde - pentru fiertura de arpacas, neagra - pentru zgârciuri etc.

Pentru multi detinuti politici mâncarea era un barometru. Daca se îmbunatatea era un semn bun, era limpede ca situatia internationala devenea favorabila, iar daca se înrautatea era de la sine înteles ca vor urma represalii împotriva detinutilor din pricina unor atitudini dure luate de americani care nu mai tolerau abuzurile sovietice în spatele Cortinei de Fier.

La Soljenitân nu exista o "pagina a foamei" , dar preferintele se vad chiar de la începutul primului volum unde sunt surprinse, în

Cântarul consta dintr-un betisor echilibrat las mijloc de o sfoara care era tinuta în mâna de

un detinut; de fiecare capat al betigasului orizontal, atârnau câte o ata, de care era prins un

betisor de lemn ascutit, fiecare dintre aceste doua betisoare se înfigeau în câte o felie de

pâine. Se cântareau pâna când balanta devenea orizontala, adica se echilibra.


mod magistral, consecintele unei înfometari îndelungate într-un univers concentrationar.

"În anul 1949, daduram câtiva prieteni si cu mine peste o nota remarcabila publicata în revista Academiei de stiinte «Natura». Se relata cu litere mici, ca în bazinul Kolâmei20, cu prilejul unei campanii de sapaturi, se descoperise o lentila de gheata subterana, marturie a unui stravechi curent de apa prins de înghet, si în acest curent, prinsi si ei de înghet, reprezentantii unei faune fosile vechi de vreo zece mii de ani.

Pesti sau tritoni, se conservasera într-o astfel de stare de prospetime, dupa declaratiile savantului corespondent al revistei, încât participantii, odata topita gheata îi mâncasera pe loc cu placere. Micul numar de cititori ai acestei reviste au fost, fara îndoiala foarte mirati sa afle ca pestele este în stare sa se conserve atâta vreme în gheata. Dar si mai putini au fost cei care au putut sa patrunda sensul veritabil si eroic al acestei note imprudente. Cât despre noi înteleseseram imediat. Ne-am reprezentat cu vivacitate scena în cele mai mici amanunte: participantii spargând gheata cu o grabire exacerbata, calcând în

Picioare sublime interese ale ichtiologiei, dând din coate iata-I disputându-si bucatile de carne milenara târându-le pâna la foc, dezghetându-le si saturându-se.

Daca am înteles, e fiindca noi însine eram dintre participanti, fiindca eram membrii ai celui puternic Arhipelag, singurul de pe fata pamântului în stare sa manânce triton."21

Capitala insului Magadan, regiune, complet izolata, unde nu se putea ajunge decât pe mare,

Kolâma a devenit simbolul Gulagului. Conditiile inumane au fost descrise în nuvelele lui V.

salamov

Al. Soljenitân - Arhipelagul Gulag, (vol. I), Edit. Univers, Buc., 1997, p. 5

Închei acest subcapitol, continuând ideea lui Soljenitân despre consecintele înfometarii în universul concentrationar.

Efectele unei înfometarii prelungirii au fost:

a)      crearea unei întregi galerii de morti - vii (subnutriti, distrofici, cu gingii însângerate, cu evitaminoza, cu tulburari de vedere);

b)      nebunia - au fost oameni care au înnebunit de foame;

c)      anularea demnitatii, vointei - detinuti, fosti înalti demnitari, diplomati, politicieni, s-au batut pentru un supliment de mâncare, au adunat mâncare de pe jos sau si mai grav au devenit "turnatori" pentru un polonic de mâncare în plus.22

d)      oportunismul - 14 ani de închisoare au reusit sa-l determine pe un fost ministru si profesor universitar la Facultatea de Teologie din Bucuresti sa declare ca nu exista Dumnezeu în schimbul suplimentului de mâncare.23


B. BOLILE


socul provocat de arestare, duritatea anchetei, privatiunile detentiei amplifica la detinutii politici bolile mai vechi sau nasc noi boli.

Expusi bolilor erau oamenii mai în vârsta, cei de la oras etc, dar în general toti cei care au trecut prin închisoare au purtat multi ani cu ei o boala mostenita acolo.

Supus frigului, muncii excesive, hranei insuficiente sistemul imunitar al organismului se erodeaza lasând loc bolilor care în cele

A.S. Marinescu - Prizonier în propria tara, (vol.I), Edit. Du Style, Buc. 1996, p. 34

Este vorba de Nichifor Crainic, vezi A.S. Marinescu - Op. Cit., p.209 si  

Teodor Mihadas - Op. Cit., p. 131

mai multe cazuri provoaca moartea (vezi ANEXA nr. 8).

Bolile specifice închisorii erau: pneumonia, bolile de stomac, tuberculoza, frunculoza, febra tifoida, bolile de inima, bolile de rinichi, etc.

Suferinta fizica, îi aducea pe detinutii politici pâna în pragul capitularii când sunt santajati cu tratamentul medical pentru a colabora.

În acest subcapitol, ma voi margini a face o scurta prezentare, prin exemplificari, a bolilor de care sufereau detinutii politici, a "tratamentelor" pe care administratia penitenciarelor întelegea sa le acorde, insistând în final pe efectele bolii în procesul de modificare a personalitatii.

"Pe mine [n.n. Simion Mezincescu] m-au trimis la Jilava, imediat. Aveam ulcer si m-am chinuit îngrozitor din cauza durerilor. Îmi amintesc ca la un moment dat, ni s-a dat, timp de 45 de zile cartofi deshidratati. Erau foarte buni, dar eu nu puteam sa-i manânc, fiindca dupa aceea ma zvârcoleam de durere.[.]

M-au trimis la Miercurea-Ciuc, din cauza ulcerului. Acolo era o apa feroasa. Ca rezultat ulcerul meu s-a combinat «fericit» cu o gastrita. Ajunsesem, o data la doua zile, fara sa beau multe lichide, de umpleam un lighean de lichid.

[.] am facut gripa cu 40 de grade. Nu puteam dormi nici dedesubt, nici deasupra, fiindca aveam asemenea frison, ca miscam trei rânduri de paturi."24

"Pe un ger de crapau pietrele, ne scoteam scoteau saptamânal la baie sau la curatit zapada. Am facut o pneumonie dubla.

Stelian Tanase - Anatomia mistificarii , Edit. Humanitas, Buc. 1997, p. p. 428-429


Temperatura, transpiratie, frisoane ca la friguri, tuse, expectoratie. Pneumonia dubla îmi dadea o zacere penibila, simtita în tot organismul si prelungita peste termenul ei din lipsa totala de medicamente."25

"M-am îmbolnavit de febra tifoida. Am fost primul caz. Febra tifoida era o treaba care nu le facea onoare si atunci nu o declarau. Eu aveam dimineata 37o cu 5, 37o cu 8 si pentru ca nu aveam 38o dimineata plecam la lucru. Când ajungeam la lucru aveam vreo 39o - 40o. si asa am dus-o eu vreo saptamâna pâna au început sa se îmbolnaveasca si altii. si atuncea s-a anuntat epidemia de febra tifoida si ne-au dus la Galati."26

"Eram la închisoarea Pitesti si la un moment dat a izbucnit o molima de frunculoza. Am vazut fruncule cum nu credeam ca se pot vedea. Eu am avut doar vreo 60 sau cam asa ceva. Era unul care avea vreo 150 de frunculi. si era unul din Bradet, Sandulescu care avea un singur fruncul care-i acoperise tot spatele, era ca un vulcan, ma mir ca a mai scapat."27

Febra puternica îi provoaca în unele cazuri, detinutului politic, stari de delir, de confuzie. Este cazul doamnei Ecaterina Sandescu care spune ca: "vedeam ca vine dintr-un colt un paianjen mare cât gura mea. Atunci urlam de frica, nu mai stiam de mine. De multe ori cu cearceaful ma strângeam de gât fara sa-mi dau seama. Sau vedeam moartea, un schelet lung, lung, care zicea catre mine: «te omor, te omor»".28




Nichifor Crainic - Op. Cit., p. 155

Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997

Ibidem

Interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997

"Desi tânar si înca destul de robust, am fost si eu doborât de febra. Doua zile n-am mai stiut de mine. Realizam doar ca prin vis ca, din când în când, mi se dadea de baut, mi se stergea fata de sudoare si mi se racorea fruntea cu o cârpa uda. Era singurul ajutor pe care mi-l puteau da colegii de celula ramasi teferi.

[.] În cele cinci - sase saptamâni cât a durat epidemia, au pierit noua detinuti. Majoritatea victimelor au fost oameni mai în vârsta, foarte slabiti carora le-a cedat inima din cauza temperaturii prea ridicate.

Doctorii detinuti, care se aflau printre noi, pretindeau ca, daca li s-ar fi administrat cea mai banala medicatie pentru a le scadea febra, ar fi putut fi salvati."29 Tratamentul medical, dupa cum s-a vazut si din aceste exemple, era în cele mai multe cazuri inexistent, sau când se facea era de cele mai multe ori aplicat gresit.

"Am vazut oameni murind. A muri doctorul Rosu, s-a îmbolnavit de apendicita. Ăstia l-au luat sa-i faca operatie. Le-a spus sa nu-i faca rahianestezie ca reactioneaza rau. Nu l-au ascultat si i-au produs o paralizie a intestinelor si pe chestia asta a murit."30

"La analize a iesit febra tifoida si ma supralimentau, desi eu nu aveam voie sa manânc orice. si mi-am distrus intestinele!"31

"Aparatul de la spitalul penitenciarului era vechi si uzat. Zadarnic eram radiografiat caci nu se vedea nimic. Cum efectele blocarii rinichiului erau asemanatoare cu cele de colibaciloza - de care nu



Ioan Ioanid - Închisoarea noastra cea de toate zilele (vol III), Edit. Albatros, Buc., 1992, p. 122.

Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997

Interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997

suferisem niciodata - mi s-a pus diagnosticul gresit si mi s-a dat un tratament absurd."32

Efectele bolii asupra moralului detinutului sunt deosebit de importante. santajul bolii alaturi de cel al foamei provoaca detinutului politic o cadere fizica si psihica , introduce o stare de pesimism , de constientizare a limitelor proprii , dintre care una este moartea.

Receptivitatea scade, nu mai este constienta decât pentru un numar restrâns de lucruri, celula cu mizeriile ei, gardienii cu brutalitatea lor, bolile, ea nu mai poate depasi zidurile închisorii.

Detinutii politici realizeaza ca viata lor intra într-o repetitie, aceleasi boli. Devin incapabili de noutate, traiesc propria boala cu intensitate înregistrând egoist fiecare moment al ei.

"Fiecare bolnav este convins ca ceilalti sunt simpli simulanti. Medicii detinuti semnaleaza caraliilor numeroase cazuri de simulare suspecte. Pe putinele medicamente distribuite câte unui bolnav sunt cântarite din ochi si cu mintea mai exact decât ar face o balanta farmaceutica de precizie [.] Colonelul Marinescu, bolnav de nervi, izbucneste de câteva ori pe zi în plâns isteric, e considerat teatralist. Ţaranul Benea, din satul lui Blaga, e paralizat si trebuie dus pe brate la tineta. Cu greu gasesc pe cineva care sa-mi ajute a-l purta pe «hotul asta»."33





Nichifor Crainic - Op. Cit., p. 157

N. Steinhardt - Jurnalul fericirii, Edit. Dacia, Cluj - Napoca, 1997, p. 99.


C. TORTURA FIZICĂ


"Nu mai stiu nici ce caraliu a dat, nici ce detinut a primit prima palma la Salcia. A fost napraznica, naucitoare, pe plesnit la podidit sângele. Îmi aduc, însa, perfect aminte, dupa mai bine de 31 de ani, unde s-a întâmplat - pe malul Dunarii, în zavoiul de salcii de unde scoteam pamânt pentru dig."34

Un loc important în cadrul procesului de modificare a personalitatii în sistemul concentrationar din România îl ocupa tortura fizica.

Motivele erau numeroase, si în acest sens Paul Goma spune ca regulamentul închisorii era împartit în: "Detinutul este obligat sa ." si "Detinutul i se interzice cu desavârsire sa ." Nu aveai voie: sa stai în pat în timpul zilei, sa vorbesti tare, sa faci semne la ceilalti detinuti, sa scrii, sa citesti, sa fii intelectual,. sa fii om etc.

"Mai adaug ca le era extrem de usor sa ne prinda în culpa din moment ce aproape totul ne era interzis. Am mai spus ca râsul, plânsul, cântatul, vorbitul tare erau interzise. Sinuciderea - interzisa. Cel care era prins încercând sa se sinucida primea o bataie sora cu moartea. Greva foamei - pedepsita. A te întinde pe pat - crima. A dormi în timpul zilei, chiar stând pe banca - pedepsit. Interzise creionul si hârtia. Interzis fumatul. Interzis a te uita pe fereastra. A intra în contact cu celulele vecine si câte si mai câte."35




Alexandru Mihalcea - Op. Cit., p. 194

Lena Constante - Evadare imposibila, Edit. Fundatia Cultura Române, Buc., 1993, p. 22.

La iesirea la "plimbare"36 "Nu era permis sa vorbesti, nu era îngaduit sa te uiti la cer. Trebuia sa tii nasul si ochii în pamânt, nu ca o forma a penitentei, anumite ordine monahale o practica liber - consimtit; ci ca modalitate de umilire, ca o expresie a înlosirii."37

Evident ca un asemenea regulament era încalcat deseori urmând invariabilele pedepse.

"Mama când m-a vazut, m-a îmbratisat si nu mai puteam scapa din înclestarea ei. Nu am apucat sa urc în pat ca au venit militiencele si m-au dus la birou. Ofiterii de serviciu, m-au întrebat cum ma cheama si cine era femeia careia i-am sarutat mâna. I-am spus ca era mama. Au tipat la mine si m-au mustrat ca am calcat regulamentul. I-am spus ca n-am stiut ca n-am voie sa sarut mâna celei care m-a nascut si crescut. M-a amenintat ca ma va duce la carcera, dar nu m-au dus. În schimb au dus-o pe mama în alta celula."38

"Eu faceam de paza, noaptea pazeam un depozit, dupa o zi de lucru. Eu nu mai facusem planton, ca nu facusem armata si m-a luat somnul pe o banca. M-a strigat cineva: planton dormi. Eu am zis ca nu dorm, ci ca ma odihnesc. A venit la mine, m-a zgâltâit, mi-a dat câteva palme. M-a întrebat gardianul ca de ce dorm. Pâna la urma mi-au dat trei nopti de carcera. Ziua mergem la lucru, iar noaptea la carcera."39

Le simteam rasuflarea, puteau a rachiu. Tu ce-ai fost ma? Doctor, avocat, contabil.Ba, da prost mai esti? Invariabil. La


Plimbarea se facea 10 minute în curtea interioara a penitenciarului. Frecventa ei era în functie

de starea sufleteasca a gardienilor.

Alexandru Mihalcea - Op. Cit., p. 50

Interviu cu Elena Arnautoiu - Florea, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 15 Februarie 1997

Interviu cu Eugen Chirca, comuna Nucsoara, jud. Arges, 26 Iulie 1997

fiecare. si ploaia de pumni, iuresul de cizme date în fluierul piciorului, lovituri în carne. Ploaie întetita de pumni la «student»

Folosirea torturi ca metoda de modificare a personalitatii a fost facuta cu succes în "reeducarea"41 de la Pitesti. Aici s-a urmarit prin metode dure transformarea victimelor în calai, urmarind distrugerea nu doar a corpului ci si a sufletului, nu doar a individului ci si a grupului.

Ne putem imagina oricând lovind un dusman, dar nu ne putem imagina lovind sau ucigând o persoana pe care o admiram, o respectam, o iubim.

Dumitru Bordeianu, fost detinut politic spune ca: "Am lovit omul pe care îl respectam cel mai mult, pe acela l-am lovit."42

Fiind vorba de traumatisme în cascada, nimeni nu stia când se va sfârsi tortura ajungându-se la o bulversare permanent urmata de o paralizie afectiva prelungita. Nimeni nu a rezistat în camera 4 Spital, din Pitesti, afara doar de cei care au murit acolo.

Sub tortura permanenta ei au fost nevoiti sa spuna lucruri pe care nu le-au facut niciodata, iar în final ca dovada a completei lor "reeducari" sa-I bata pe ceilalti colegi de suferinta ai lor.

Acest moment este explicat de Dumitru Bacu care spune ca "absurdul era atins în momentul în care calaul îsi privea victima si

Alexandru Mihalcea - Op. Cit., p. 142

Între 1949-1951 în penitenciarul de la Pitesti s-a desfasurat asupra studentilor încarcerati

acolo un proces de reeducare. Procesul de "reeducare" începuse în penitenciarul de la Suceava unde câtiva studenti au acceptat sa citeasca carti, ziare, sa se documenteze asupra activitatii Partidului Comunist Român. Aceasta reeducare va îmbraca forme deosebit de violente la Pitesti, unde Eugen Ţurcanu, fost student la Facultatea de Drept din Iasi, împreuna cu alti studenti înfiinteaza "Organizatia studentilor cu convingeri comuniste". Ceilalti studenti sunt obligati prin tortura permanenta sa "adere" la aceasta organizatie. Procesul de "reeducare" a fost condus din umbra de comandantul penitenciarul Pitesti, col. Dumitrescu, de Alexandru Nikolski, si de alti fruntasi ai Partidului Comunist.


se vedea în ochii ei asa cum fusese el înainte de a se transforma acest lucru era insuportabil, trebuia ca privirea victimei sa devina

identica cu a mea, a calaului, pentru ca eu sa pot justifica incapacitatea mea de a rezista."43  

Întrebarea asurzitoare si mereu fara raspuns a detinutilor de la Pitesti era: "Cine ce vrea de la noi, ce vor sa obtina, în ce anume trebuie sa ne transformam."44

Mergând pe firul acestei întrebari, ei au parcurs toate metodele de tortura ale Pitestiului.

"Noaptea trebuia sa dormim numai pe spate, acoperiti cu patura pe care o aveam, cu mâinile peste patura si-n cazul în care somnul te lua te miscai te trezeai cu o bâta în cap a plantonului care te avertiza sa-ti reiei pozitia de dormit."45

"Te întindeau pe priciul de lemn cu fata în sus, te tineau câte unul de un picior, de mâini si de cap, îti bagau un prosop în gura si lovitura preferata a lui Diaca46 era la ficat. Te lovea pâna când îti pierdeai cunostinta, cadeai pe jos, de multe ori faceai si pe tine."47

"O alta preferinta era sa te strânga de beregata. Respiratia scadea în intensitate, îti pierdeai puterea si cadeai."48

"Te asezau cu fata în jos, tot pe pat, îti ridicau talpile picioarelor, erai descult. Te bateau cu rangile sau cu bâte de coada de matura. Te bateau la talpi pâna când se faceau picioarele ca


Irena Talaban - Pitestiul sunt eu însami, în "Memoria", nr. 18/1997, p. 108.

Ibidem p.109

Interviu cu Alexandru Marinescu, Buc., 20 Oct. 1997.

Ibidem

Dan Diaca, student în anul IV la Facultatea de Medicina din Iasi. A facut parte din

"Organizatia studentilor cu convingeri comuniste", fiind unul dintre conducatorii procesului

de "reeducare" de la Pitesti.

Interviu cu Alexandru Marinescu, Buc., 20 Oct. 1997.

Ibidem


pâinile, partea de deasupra a piciorului era neagra, vânata."49

"Cu un bat cu cap metalic te întepa în pulpa pâna la os si începea sa zgârâie pe os."50

"Te puneau sa stai pe un bat asezat între priciuri, ca gaina pe creanga cu mâinile în sus. Stateai, dar la un moment dat aveai impresia sunt sus, dar te trezeai cu bâta peste mâini si când te uitai erau aproape lânga tine."51

"Era deosebit de instructiv în a scorni si aplica cele mai cumplite suplicii, de la simpla bataie cu pumnul pâna la silirea de a-si mânca excrementele pe care osânditul nu si le putuse retine din pricina durerilor.

[.] îi dadeau la urma cutia cu urina de la tineta «ca sa-si dreaga gusturile»."52

"A fost tinut zile si nopti de-a rândul în picioare, mi-aduc aminte ca i s-a dat sa bea doua gamele de trei litri apa, ori poate si mai mult si apoi nu i s-a dat voie sa urineze."53

Trecând prin toate metodele de tortura, detinutii politici de la Pitesti pâna acolo unde "nu mai erau gânduri de citit".

O persoana nu-si poate niciodata exprima toate gândurile în acelasi fel, ea pastreaza mereu un colt intim personal, care nu-I priveste pe ceilalti. acest colt intim nu mai exista la Pitesti. Octavian Tomuta, fost detinut politic spune ca la un ordin a lui Ţurcanu, de a spune tot, de a fi sincer, i s-a dat un crucifix facut de




Ibidem

Ibidem

Ibidem

Justin stefan - Paven - Dumnezeul meu de ce m-ai, Edit. Ramida, Buc., p. 40.

Ioan Muntean - La pas prin reeducarile de la Pitesti, Gherla si Aiud, Edit. Majadahonda,

Buc.,1997, p. 52.

un fost coleg de liceu desi acesta nu avea cum sa stie de el.

Adevarul este adevar în functie de un sistem de criterii. Când Ţurcanu acuza de nesinceritate pe un detinut acesta trecea printr-un moment de destructurare deoarece ceva mai înainte Ţurcanu ceruse asemenea marturisire.

Dumitru Bordeianu, fost detinut spune ca la Pitesti: "fiecare a trait aceasta drama singur, fiecare s-a descompus în felul lui, fiecare s-a reconstruit dupa credinta sa, fiecare si-a maturat si si-a golit memoria de tot ceea ce stia.

[.] Când Ţurcanu ne-a ordonat sa nu uitam nimic, constiinta noastra, degajata de orice retineri, s-a pus în miscare si ne-au venit în minte o serie de fapte, de mici detalii, de situatii traite. Fara nici un efort ne-am amintit tot ce uitaseram, din ziua în care învataseram sa vorbim. Totul era prezent ca pe un ecran, toate refularile noastre apareau, clar, fara cea mai mica deformare.

[.] De data aceasta, ei reusisera sa ne distruga sacralitatea confesiunii."54

Bataia, combinata cu munca fortata a fost des folosita si-n coloniile de munca de la: Canal, Baia Sprie, Cavnic, Suciu-Giurgeni, Salcia, etc.

În colonia de munca "Salcia, au fost cazuri când detinutii erau asasinati prin împuscare, îngropati de vii în pamânt, obligati iarna sa intre în apa pâna la brâu si sa taie stuf, introdusi iarna în carcera descoperite, uneori complet dezbracati, câte patru în celula, în pozitii chinuitoare - doi în picioare, doi cu capul în jos; în timpul verii erau dezbracati, legati de mâini si


Irena Talahan - Art. Cit., p. 110

expusi muscaturilor de tântari."

În acest sens sergentul Ghetau Nicolae, în declaratia data în fata organelor Procuraturii la 17 Iunie 1953 spune ca: "Eu am gasit în carcera patru detinuti bagati de sublocotenentul Cârliga, doi în picioare si doi cu capul în jos. Toti detinutii aveau fiare la picioare.

Bârladeanu a fost introdus în carcera cu capul în jos. L-am scos afara si peste doua ore a murit."56

Fostul detinut politic, Leoveanu Vasile declara ca: "Începând din decembrie 1952, a început mortalitatea în proportii mari în cadrul coloniei.

Cauzele mortii sunt:

alimentatia insuficienta caloric în raport de conditiile de munca;

trimiterea în colonie, unde se preta o munca prea grea de detinuti inapti;

bataia, care îi atinsese proportii mari."57

Aceste metode dure au fost întrebuintate si al colonia de munca "Cernavoda", unde Dima Nicolae declara ca: "Eu am fost tinut o noapte întreaga legat de mâini în zapada încât mi-au înghetat mâinile."58

În declaratia lui Munteanu Gheorghe se arata ca: "În decembrie 1952 fiind bolnav am obtinut un bilet de scutire de la medic. Acuzatul Morosanu care era de serviciu n-a vrut sa recunoasca biletul si m-a luat la bataie pâna m-a umplut de sânge. Apoi m-a dus la locotenentul Cormos care m-a batut în poarta pâna am




A.S.R.I. , fond "D", dosar nr.10844, vol1, f. 1

Ibidem, f. 40

Ibidem, f. 45

Ibidem, f. 49

lesinat si m-a obligat sa ies la munca timp de 36 de ore fara mâncare si fara odihna."59

Fostul medic de la colonia de munca "Capul Midia" declara ca: Prin octombrie 1952, locotenentul major Borcea Liviu aflând ca detinutul general Ignat se afla bolnav în baraca mi-a dat ordin sa-l aduc în fata sa, desi acest detinut nu putea merge, având o fractura a coloanei vertebrale, neconsolidata.

Detinutul a fost adus de alti doi detinuti calare pe o bâta în fata locotenentului major Borcea Liviu, care dupa ce l-a vazut m-a întrebat pe mine, ce boala are si pentru ce nu vrea sa mearga. Dupa ce I-am spus ca are coloana vertebrala fracturata si o anestezie a membrelor inferioare, locotenentul major Borcea Livia m-a insultat si mi-a spus sa tac din gura, dupa care I-a ordonat detinutului sa mearga. Bolnavul mergând un pas s-a prabusit la pamânt. Vazând aceasta locotenentul major Borcea Liviu s-a napustit asupra detinutului si l-a calcat cu cizmele lovindu-l puternic pe tot corpul, dupa care ba ordonat sa fie vârât în închisoare."60

Alaturi de bataie si de munca fortata o alta metoda de tortura era absoluta izolare, combinata cu lipsa alimentatiei normale de închisoare.

Aceste celule erau numite izolator sau neagra. Ele erau de circa 5×5 metri, aveau ciment pe jos, un pat rabatabil. Înainte de a fi introdus într-o astfel de celula detinutului se interzicea îmbracamintea groasa si indiferent de anotimp gardianul avea grija ca, din timp în timp sa arunce apa pe jos ca sa-l împiedice pe

Ibidem, f. 50

Ibidem, f. f. 51-52

cel pedepsit sa se aseze pe jos. Doua zile primea doar gamela61 plina cu apa calda, putin sarata si doar a treia zi ratia normala de hrana detinutului care nu muncea.

În penitenciarul politic de femei de la Miercurea-Ciuc exista pedeapsa celor sapte zile.

"Ce prevedea oare, aceasta pedeapsa extrem de temuta de majoritatea femeilor, încât sa le mentina într-o stare de apatie si respect al regulamentului?

sapte zile de singuratate, într-o celula continând doar o tineta.

sapte zile de extrema oboseala, din cauza ordinului de a sta permanent în picioare sau a te învârti pe lâna pereti ca un animal în cusca.

sapte nopti petrecute pe o saltea subtire de paie, fara o patura.

sapte zile de înfometare. În primele doua zile, pedepsita primea doar o gamela cu apa calduta, sarata, la prânz. A treia zi, regim normal. A patra zi, a cincea zi, gamela cu apa. A sasea zi, regim normal. A saptea - apa. Deci, din sapte zile, cinci nu mânca nimic."62

"Neagra" este un alt fel de celula de pedeapsa, stabilind în închisoare, o alta închisoare mai rea. Era complet întunecata si fiind la subsol nu avea ferestre. Aerisirea se face doar odata cu deschiderea usii. Ecaterina Sandescu a cunoscut o astfel de celula la Ocnele Mari. "M-au dus într-o cladire unde coborai nu stiu câte trepte - se punea un capac, coborai iar nu mai stiu câte trepte, fara aer, fara nimic. M-au trântit acolo într-o celula foarte



Vasul din care mâncau detinutii politici.

Lena Constante - Evadare imposibila, Edit. Fundatia Cultura Române, Buc., 1993, p. 20.

mica unde era doar o tineta. Bâjbâiau sobolani, atâta mi-era frica ca ma manânca."63

Izolarea, bataia, foamea au fost metode de tortura prin care sau urmarit modificarea personalitatii individului. Ele faceau din logica sistemului totalitar comunist conform caruia vinovatii se pot fabrica în voie ,în serie si în mod absurd; vinovatii pot fii adepti ai regimului, militanti sau opozanti, ei sunt vinovati din nastere, indiferent de evolutia vietii lor, de faptele pe care ar putea sa le comita, sau le-au comis.

Schimbarea impusa acestor oameni este perceputa ca un clivaj imposibil, pentru ca daca se realizeaza ea nu va putea fi împartasita cu nimeni, grupul de referinta va disparea sau va fi restrâns doar la cei care au cunoscut aceasta experienta.

Supravietuirea în aceste conditii este un imperativ fizic dar nu si psihic.


D.ÎNCERCĂRI DE REZISTENŢĂ ÎN ÎNCHISORI


Între metodele de tortura des folosita în penitenciarele din România se evidentiaza printr-o presiune continua tortura prin timp si tortura convietuirii în comun.

Steinhardt vorbeste de tortura fara unelte, prin asezarea fata în fata, în vid, a doua entitati omul si timpul pur.

"Timpul, darul cel mai de pret si dusmanul cel mai necrutator când e izolat si abstract, când nu mai e decât clopot vid în care persista

a vietui numai nelinistea, nesiguranta, închipuirea dezlantuita."64


Interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997

N. Steinhardt - Op. Cit., p. 264

Trei intelectuali, tarani, muncitori, detinuti politici traiau sub impresia timpului a carui curgere îi obseda stimulându-le nevoia de exactitate în nonexistenta lor.

"Primul gând? Calendarul. De opt ani dimineata, rup fila calendarului meu mental. Repet de mai multe ori data zilei. Mi-o întiparesc în memorie. În închisorile comuniste calendarele sunt interzise."65

Despre tortura convietuirii în comun Steinhardt spune ca: "adevaratul nume al acesteia e tortura prin balamuc, deoarece omul în conditii exceptionale de presiune se sminteste."

Viata în comun în celulele mari ale închisorilor era extrem de dura. Acolo traiau în promiscuitate, zeci si sute de oameni, lipsiti de cele mai elementare conditii de igiena, oameni de diferite vârste, conditii speciale, care primisera o educatie sau aveau un stil de viata cu pretentii, manii si comportari diferite, fiecare cu formatia sa si cu caracterul sau, si mai ales, fiecare cu sistemul sau nervos.

Din cauza presiunii nervoase, sub diferite pretexte minore nervii cedau. Izbucneau certuri la împartirea mâncarii, la stabilirea locurilor de dormit, la împartirea apei, etc.

"În camera 44 e o lume sincopata, o lume amoniacala. Neîncrederea si banuiala au pustiit totul, ca vipiile vântului de stepa, dogoritor.

Nu numai ca oamenii nu-si mai vorbesc dupa cuviinta, nu numai ca nu-si mai vorbesc deloc, dar nu-si mai adreseaza înjurii. Norii




Lena Constante - Op. Cit., p. 9

N. Steinhardt - Op. Cit., p. 264

aparatori ai electricitatii mâniei se izbesc de norii puhavi ai electricitatii otarârii. O pâcla grea, uneori tulburata de zvâcnirile hartei spontane.

[.] seful camerei e un constiincios si sufera de insomnii. Când mi se întâmpla sa cobor noaptea spre tineta, numai bocancii mei îl trezesc din atipirea în care tocmai ajunsese dupa multa cazna a cadea. Ma porcaieste si-mi arunca priviri încarcate de ura încât ma fâstâcesc: desigur ca de doua ori îmi scapa bocancul din mâna - cu zgomot de cutremur si furtuna - ceea ce-I da perfecta dreptate în ochii tuturor."67  

"X e o femeie batrâna, groaznica, marunta si slaba.

[.] Atunci când se împartea masa, era absolut imposibil sa nu o auzim. Se posta lânga hârdau si supraveghea polonicul mânuit de Dede, zgârâindu-ne urechile cu schelalaiala ei draceasca. «De ce asi pus în gamela aceasta un polonic plin?». si de ce în cealalta numai doua bucati de cartofi si în a treia mai multi, si în a patra o slanina si asa mai departe? Toate încercarile noastre de a o îndeparta de hârdau sau de a-i impune tacerea erau zadarnice. Latratul ei atingea paroxismul când îi venea rândul sa întinda gamela."68

"În momentul în care mâncam ne asezam toti pe jos. Daca faceai o miscare prea ampla cu cotul picaturile de sudoare care se scurgeau din cot se duceau în farfuria aluilalt si începea sa urle cineva."69

Închisoarea politica se înfatiseaza astfel ca o proiectie la scara redusa a lumii macrosociale cu îngerii si cu demonii ei.

Ibidem p.99

Lena Constante - Op. Cit., p. 130

Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997

Cei care au practicat viciul afara, l-au practicat si înauntru. Multi si-au dobândit sau redobândit sufletul în închisoare, dupa cum altii au decazut si mai tare.

La toti le-a fost frig, frica , foame, toti au dorit, au adorat, au urât.

Gheorghe Bâgu fost detinut politic, spune ca: "Societatea în care traim, incluzând pe cei ce ne pedepsisera sa putrezim de vii si pe cei ce ne pazeau, precum si pe cei care zaceau îngropati la 14 metri sub pamânt, visatori sau razbunatori, realisti sau subiectivi, cinstiti sau necinstiti, ne schimba facând din noi niste mizantropi."70

Acesta era si scopul urmarit de conducerea penitenciarelor, detinuti politici odata adusi în aceasta stare erau mai usor de manevrat, din rândurile lor putându-se recruta informatori.

În opinia lor detinutul politic nu avea voie sa iubeasca fiindu-i permisa doar ura, ura dirijata cu grija împotriva propriilor colegi de suferinta.

Aceasta ura provoaca detinutului politic o rasturnare a sistemului de valori, naste neîncredere si nesiguranta.

Supusi acestor presiuni pe care le-am prezentat pe scurt mai sus, detinutii politici gasesc în diferitele activitati culturale o forma de rezistenta la procesul de transformare care li se impune.

În celulele mari de la Jilava, Sighet, Gherla, Aiud erau la un loc: academicieni, profesori universitari, generali, ingineri, avocati, tarani. Era o proiectie în miniatura a unei lumi unde fiecare avea datoria si dreptul de a vorbi si era îndemnat sa o faca. Fiecare trebuia sa împartaseasca in cunostintele, experienta si amintirile



Gheorghe Bâgu - Marturisiri din întuneric, Edit. Tehnica, Buc. 1993, p.24

sale.

Intelectualii tineau prelegeri din domeniul si specialitatea lor, oamenii politici despre evenimentele politice la care au participat sau despre care stiau ca au avut loc, ofiterii despre tactica si strategia razboaielor trecute.

Se faceau recenzii de carti, se povesteau filme, se descriau calatorii în lume si impresii.

Ţaranii povesteau si ei despre viata satelor lor, despre traditii si folclor, despre muncile agricole si participarea lor la razboaiele neamului.

Muncitorii de asemenea, vorbeau despre viata si munca lor. Se conferentiau despre cele mai diverse subiecte, despre astronomie si fizica, religiile lumii, geografie, etc.

Astfel de activitati erau o alternativa la acelasi program intern, la aceeasi "plimbare", la aceleasi zile, saptamâni, luni, etc.

Aurel Sergiu Marinescu spune ca atâta cât a sta la Jilava "dimineata si dupa-amiaza în fiecare zi, în programul celulei au existat doua conferinte despre cele mai variate subiecte din cele mai diferite domenii, ascultate cu religiozitate de marea majoritate a celor din celula."71

La Jilava, studentul Râmboiu din Cluj cu câtiva studenti adunati în jurul sau rezolvau probleme de algebra superioara si trigonometrie.

La Gherla între anii 1960 - 1963 se predau cursuri de limba engleza. Aici detinutul Cucu Gheorghe di Bucuresti sustinea slujbe





A.S. Marinescu - Op. Cit., p.94-95

religioase în întregime, în lipsa unui preot si preda si engleza.72

Învatarea limbilor straine ocupa un loc special în activitatile culturale din penitenciare. Se învatau: franceza, italiana, engleza, spaniola dar si germana, maghiara, rusa.

Alexandru Mihalcea îl aminteste pe Ion Omescu care în colonia de munca de la "Salcia" l-a învatat pe el si pe alti detinuti limba franceza.

"Lucra cu doi - trei flacaiandri. L-am rugat sa ma primeasca printre învatacei. Da, mi-a raspuns, cu doua conditii: sa ma rezum la limba franceza, abandonând italiana de care ma apucasem, si sa-mi caut de drum daca nu-mi vad de treaba."73

În penitenciarul de la Miercurea-Ciuc, în celula nr. 6, Lena Constante a predat lectii de limba franceza.

În penitenciarul de la Botosani, Ion Preda, taran din comuna Nucsoara, Judetul Arges învata limba franceza si povesteste despre satul românesc.

"Am stat acolo cu un profesor universitar, învatam limba franceza, faceam calatorii cu dânsul pâna la Paris, la Nôtre Dame, veneam înapoi, cumparam camasi, covoare, vizitam muzee, etc.

Acolo ca si prin alte puscarii, seara pâna sa se dea stingerea la ora 10oo vorbeam, de fel de fel de lucruri - unul agronomie, altul astronomie, silvicultura, etc. Trebuie sa vorbesc si eu ca taran, cum e la Nucsoara. Ziceam ca ne ocupam cu cresterea vitelor, suntem muncitori la padure, facem uluca, vindem brânza, mergem la Vlasca sa luam porumb, sa avem iarna.




Ibidem p.98

A. Mihalcea - Op. Cit., p. 311

Asta era aportul meu de taran si ne întelegeam foarte bine."74

Un loc important în activitatile culturale din închisori îl ocupau învatarea sau compunerea de poezii.

Se învatau poezii din literatura clasica româneasca, precum si poeziile de închisoare ale poetilor Radu Gyr, Nichifor Crainic, Sergiu Mandinescu.

În marea lor majoritate poeziile erau transmise prin viu grai.

Gheorghe Paul, fost detinut politic spune ca: "Toate poeziile, mai ales ale lui Radu Gyr, le-am învatat, le-am declamat si pentru noi erau înaltatoare. Radu Gyr si Nichifor Crainic au sustinut foarte mult sufleteste oamenii din puscarii. Se raspândeau poeziile lor indiferent de locul în care se gaseau ei."75

Majoritatea detinutilor politici au facut versuri în închisoare pentru ca asa cum spune Lena Constante: "Timpul meu de viata nu era cu totul irosit. Concentrarea maxima impusa de nascocirea povestilor mele în versuri îmi aducea alinare si uitare."76

Gheorghe Paul spune: "Învatam continuu. M-au ajutat foarte mult ca nu ma mai interesa nimic. Ieseam la plimbare când ne scoteau în cerc si aveam un sistem de compus si de învatat. Faceam o strofa si imediat la repetam pe toate, ca altfel nu puteam."77

La Aiud, "agentul «Luculus»78 semnaleaza ca Magirescu Eugen, student în drept, condamnat la 12 ani M.S.79 recita si chiar compune poezii în care reda starea de lucruri privind


Interviu cu Ion Preda, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997

Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997

Lena Constante - Op. Cit., p. 23

Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997

Nume de cod dat informatorilor administratiei penitenciarelor. Erau recrutati informatori si din

detinuti politici.

Munca silnica (M.S)

«reeducarea» de la Pitesti."80

Ca "Mitran Nicolae, sef de grup F.D.C. I-a comunicat lui Magirescu eugen un ciclu de poezii scrise de Muscalu stefan, printre care si una intitulata «O academie, academie, Aiudul este o academie, nu o puscarie»"81

"Agentul « Oltet» semnaleaza ca Gheorghe Alexandru, sef de grup F.D.C., condamnat la 15 ani M.S. recita în camera poezii compuse de Radu Gyr, Nichifor Crainic."82

Într-un raport înaintat la 15 Octombrie 1959 catre Ministerul Afacerilor Interne, de comandantul penitenciarului Aiud, colonelul Gheorghe Craciun se vorbeste despre materialul didactic folosit în închisori.

"Raportam ca cele necesare scrisului ca mine de creion, cerneala etc. detinutii le-au confectionat singuri prin amestecarea funinginei din soba sau a carbocifului cu sapun care dupa uscare poate fi folosit ca mina de creion.

Pentru prepararea cernelilor se folosesc de combinarea diferitelor medicamente, ca albastru de metil etc.

Pentru a obtine ata pentru firograme desfac saltelele si scot fire pe care apoi le cos la loc. De asemeni unii folosesc pentru scris tuburile de pasta de dinti. Cu tubul de pasta se poate scrie numai pe hârtie. Hârtia si-o procura din ambalajul medicamentelor de la spital când sunt dusi la consultatie.

Aceste materiale ei le ascund cu grija în saltele si în alte locuri si la perchezitiile efectuate ele scapa si nu sunt gasite. Metoda cea



A.S.R.I. , fond "D", dosar nr.10950, vol.2, f. 21

Ibidem, f. f. 22-23

Ibidem, f. 21

mai frecvent folosita este însa aceea a scrisului pe cârpe care apoi sunt lipite cu sapun în anumite locuri de înainte fixate, de unde apoi, cei interesati le ridica."83

Pentru a iesi din izolarea în care au fost mentinuti detinutii politici cautau sa ia legatura cu familiile prin cei care se eliberau. Acestia transmiteau familiei diverse informatii despre cel din închisoare, despre conditiile de închisoare, rugamintile si sfaturile acestuia.

În raportul din 15 Octombrie 1959 înaintat de colonelul Gheorghe Craciun, Ministerului Afacerilor Interne este prezentata activitatea agentilor "Dumitrescu Ion" si "Constantin" care, în penitenciarul Aiud, au câstigat încrederea detinutilor, acestia solicitându-le unele servicii. Astfel agentul "Dumitrescu Ion" este rugat de calugarul ortodox Papacioc Anghel, zis Arsene, condamnat la 25 ani M.S. "ca dupa eliberare sa mearga la mânastirea Râsca, la maicile Epistimia si Tecla, si sa le spuna ca semn de recunoastere sa-si aminteasca de o pereche de manusi pe care ele i le-au dat la Iasi la Sf. Paraschiva si sa la spuna ca parintele Arsene va roaga sa aveti grija de nepotica lui.

De asemeni l-a rugat sa mearga la manastirea Slatina unde sa-l caute pe parintele Mina, care sete unul din ucenicii lui si sai comunice ca este bine sanatos si în curând se vor revedea în libertate."84

"Grosolina I. Ioan, condamnat la 25 M.S. a povestit agentului ca a fost partizan în munti si l-a rugat ca dupa eliberare sa se duca în comuna Beliu, lânga Ineu-Arad, la familia lui si sa le comunice ca

Ibidem, f. f. 25-26

Idem, fond "D", dosar nr.7589, vol.1, f. 114

el este închis la Aiud."85

"Radu Vasile, seful plasei Câmpina, condamnat la 25 ani M.S., l-a rugat pe agent sa mearga la Sinaia , la uzina I.C. Frimu si sa-l caute pe Dima Ioan, ruda de-a lui caruia sa-i comunice din partea lui ca este sanatos si ca îl roaga sa aiba grija de familia lui."86

Încercarile detinutilor politici de a se salva macar spiritual din universul în care au fost izolati, au zadarnicit într-o oarecare masura planurile conducerii penitenciarelor.

Dar peste toata aceasta rezistenta a lor se suprapun anii grei si lungi de închisoare, dorul de familie, de casa etc.


E. PRĂBUsIREA


În 1964 dupa celebra "Declaratie din Aprilie" de independenta fata de Moscova, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a decis, finalmente, sa puna capat calvarului detinutilor politici, prin Decretele nr.176 din aprilie si nr. 411 din iulie fiind eliberate ultimele 10.014 persoane arestate (gratieri partiale avusesera loc si în 1962-1963).

Dar, înainte de a fi eliberati, ei sunt supusi unui proces de "reeducare" prin care detinutul politic trebuia sa-si recunoasca greselile trecutului si sa-si exprime acordul pentru noua societate comunista.

Spre deosebire de "reeducarea" facuta la Pitesti între 1949-1951, când asupra studentilor s-au folosit metode dure



Ibidem, f. 115

Ibidem, f. 116

de înfrângere a rezistentei (vezi subcapitolul "Metode fizice de tortura"), "reeducarea" din 1964 venea dupa multi ani de temnita si privatiuni.

Aceasta "reeducare" era înfatisata ca un bilet de iesire înainte de termen.

Ioan Muntean, fost detinut politic referindu-se la "reeducarea" de la Aiud spune ca: "pe batrâni nu I-a batut nimeni, I-a înfrânt numai mizeria îndurata în anii lungi de închisoare si soarta camarazilor lor care au murit între timp."87

George Orwell, face referire în romanul sau "1984" la o metoda folosita si de detinutii politici, este vorba de metoda dublei - gândiri, care le oferea posibilitatea sa sustina un adevar si o minciuna, în acelasi timp apelându-se la una din variante în functie de context.

Dar, sistemul comunist nu era interesat atât de mult de adevarul sau falsul declaratiilor din sedintele de "reeducare". Scopul acestor sedinte era acela de a-l compromite pe detinutul politic aratându-I pâna unde a cazut.

Dar cum se facea reeducarea?

Ioan Muntean spune ca în acea perioada la Aiud se organizau cluburi în care: "sefii de-ai nostri, cum fusese Victor Biris, ne-au vorbit despre realizarile vazute de el afara (îl îmbracasera civil si-l plimbasera pe afara, asa se spunea), trecând apoi la criticarea altor sefi pe care I-am avut."88, ca: "La unele din adunarile acestea ni s-a citit o lista cu detinuti eliberati prin decret nominal, pentru atragerea tuturor detinutilor politici care mai ramasesera în


Ioan Muntean - Op. Cit., p. 384

Ibidem, p. 294

închisori, la actiunea întreprinsa de echipa de securisti care conducea Aiudul de câtiva ani."89

Dorinta de a se elibera, îi îndeamna pe detinutii politici sa participe în numar cât mai mare la aceste sedinte.

La Gherla, Steinhardt sfatuieste pe cine îi cere parerea sa-si caute de drum pentru ca eliberarea se pregateste cu, sau fara declaratii.

"Dar, daca totusi nu va fi asa? Daca nu vine decretul? si dau oamenii la declaratii, se leapada de cele mai dragi idei, de ei însisi, scriu febril. Ai crede ca vor scrie scurt si cuprinzator (sau se vor referi la generalitati, dati-i cu patriotismul, mi-este sfatul, si cu poporul). Sa vezi si sa nu crezi: oamenii care scriau cu greu dobândesc si ei cursivitatea si darul povestirii."90

În acest stadiu detinutilor politici li se dau carti, ziare, vizioneaza filme cu teza, care trebuiau citite si comentate la o viitoare sedinta.

"«Lalele ..lalele» este titlul filmului dupa titlul melodiei din film. Ceva banal, o intriga pe un santier, se scoate în evidenta constiinciozitatea comunistilor atât în munca cât si pentru descoperirea sabotorilor. Tema la ordinea zilei în întreaga epoca comunista.«Dusmanii» sunt descoperiti prin «vigilenta» oamenilor cinstiti si în «entuziasmul general» se munceste, se construieste «viitorul de aur al comunismului»".91

George Orwell vorbeste despre o celula speciala 101, în care detinutul pus fata în fata cu propriile fobii capituleaza, îsi recunoaste greselile si ca sa scape cere sa plateasca prietenii, rudele, familia, oricine dar nu el. Sau: de ce numai el?

Adus în acest punct detinutul politic este gata pentru a fi eliberat

Ibidem

N. Steinhardt - Op. Cit., p. 284

I. Pantazi - Am trecut prin iad, Edit. Timpul, Buc., 1993, p. p. 384-385

fiind complet schimbat.

La Aiud, Gherla, Jilava si-n alte penitenciare din România fobia detinutilor politici erau anii lungi de închisoare pe care-i mai aveau de executat

Într-un raport înaintat la 5 August 1964 de comandantul penitenciarului Aiud catre Ministerul Afacerilor Interne sunt cuprinse o parte din aceste declaratii pe care le voi reda în continuare:

a)      Filon Lauric, fost ajutor comandant legionar: "Cunosc o parte din realizarile regimului democratiei populare înca dinaintea arestarii mele, din anul 1953. Atunci erau asa de mari aceste realizari, încât ma determinase sa reflectez asupra pozitiei mele de dusman. Dar, de atunci multe s-au mai realizat.

Regimul democrat - popular este asa de tare si de consolidat încât îsi poate permite sa ne puna chiar pe toti în libertate."92

b)      Constantinescu Constantin, fost sef de grup F.D.C., teolog: "Multe s-au mai realizat în tara româneasca: regimul democrat - popular a facut ca România sa fie atât de puternica si de bogata, încât sa discute de la egal la egal cu cele mai puternice state capitaliste. Cu asemenea rezultate, problema punerii noastre în libertate, este mai justificata ca oricând. Noi, din punct de vedere politic nu mai existam."93

c)      Barbulescu Marin, fost sef de grup F.D.C. : "Este posibil ca ziua de 23 August 1964 sa aduca si pentru noi, fostii dusmani de pâna ieri ai acestei tari, bucuria eliberarii.

Republica Populara Româna si-a câstigat stima si prestigiul în


A.S.R.I. , fond "D", dosar nr.7589, vol.2, f. 49

Ibidem

arena politica mondiala, cuvântul ei fiind luat în seama de cele mai mari tari capitaliste. Cu realizarile pe care le-a obtinut statul nostru, sunt convins ca nu se poate lauda nici una din tarile care pâna mai acum câtiva ani erau cu mult înaintea tarii noastre din punct de vedere economic."94

d)      Nistor Chioreanu, comandant legionar: "Procesul cultural - educativ s-a desfasurat având la dispozitie un bogat material informational, si posibilitatea ca noi, actorii dramei legionare, sa fim noi însine procurori, martori si judecatori în propria noastra cauza.

[.] Mi-este greu când mi se spune ca am fost criminal al propriului meu popor, dar asta este realitatea. Ma pun la dispozitia statului si a poporului meu pentru a-mi aduce modesta contributie la realizarea marilor idealuri pe care tara si le-a pus sub conducerea Partidului Muncitoresc Român."95

e)      Petre Pandrea: "si eu am purtat pistolul la brâu, în trecut, însa pistolul meu a fost pana, cu care am lovit în interesele neamului si poporului meu.

O perioada de timp m-am proclamat medic de leprosi penali, aparând pe P.N.Ţ-isti, pe militari, pe monarhii stilisti etc.

Faceam exces în aparare. Mi s-a dat un prim avertisment cu lagar. Totusi n-am înteles sensul acestui avertisment. Pâna la urma am fost narcotizat cu fumul tamâii de la Vladimiresti. Acolo era un adevarat bâlci, si eu eram vedeta nr.3, alaturi de maica Veronica si preotul Ion Silviu Iovan.

Vladimirestiul se transformase într-un nou Maglavit. Acum îmi dau


Ibidem

Ibidem, f. f. 53-54

seama de proasta mea orientare."96

f)     Bozdoc Ioan: "Mi-am distrus familia, mi-am distrus tineretea pentru scopurile dusmanoase ale unor elemente straine de interesele poporului. La despartire, eu sfatuiesc pe fostii mei colegi de detentie, ca daca în munca cultural-educativa vor întâlni elemente cu manifestari dusmanoase sa nu le crute, sa le demaste, sa le aduca la cunostinta administratiei pentru a fi izolate de colectiv."97

Au fost destui detinuti politici care au înteles jocul administratiei penitenciarelor si au refuzat sa faca aceste declaratii:

a)      Robu Nichifor, fost deputat cuzist: "Veniti voi acasa, ne vom întâlni noi! Îmi veti da socoteala pentru cel mai neînsemnat lucru pe care l-ati spus la club despre mine.

Credeati ca nu o sa ne mai întâlnim niciodata?

Din lupta mea cu voi, eu am iesit învingator. Mergem acasa împreuna, voi compromisi, iar eu om de onoare."98

b)      Eremia Ion, fost militar: "În baza caror legi îmi cereti sa nu vorbesc despre ce am vazut si am auzit în închisoare? Va este frica sa nu spun mârsaviile pe care le-ati facut voi? Voi spune tot."99






Ibidem, f. 9

Ibidem, f. 32

Ibidem, f. 50

99 Ibidem, f. 51

c)      Taina Licinius, fost membru P.N.Ţ: "Conducerea României trebuie remaniata. Vizita unei delegatii guvernamentale la New-York înseamna pentru noi, national - taranistii o victorie. Sunt sigur ca la 23 August vom fi pusi în libertate, iar la viitoarele alegeri ne vom desemna reprezentantii nostri în guvernul tarii. Americanii vor impune asta."100

Alexandr Soljenitân afirma ca pentru a supune un popor sau o comunitate umana trebuie sa-i distrugi divinitatea (sau divinitatile).

Evident, intentia comunistilor nu a fost aceea de a crea martiri si de aici întreg procesul de reeducare la care au fost supusi.

În mod paradoxal supravietuitorii închisorilor comuniste au reusit sa depaseasca momentul acestor declaratii prin recursul la credinta. La un moment sau altul ei s-au identificat cu Iisus Christos, adica ei "s-au trait" ca fiind cei ce reediteaza drumul Crucii si încercarile lui Iisus.

În interviurile pe care le-am luat, si-n cartile pe care le-am citit, teroarea prin care au trecut capata o semnificatie mistica, singura posibila pentru a recâstiga atributele umane.

Versurile lui Radu Gyr sunt semnificative în acest sens:

"Unde esti Doamne? - am urlat la zabrele.



Din luna venea fum de catui

M-am pipait, si pe mâinile mele

Am gasit urmele cuielor lui."





100 Ibidem, f. 52

ANEXA Nr.1


Organizarea Serviciului Român de Securitate



1. Organizarea D.G.S.P. (Directia Generala a Securitatii Poporului) asa cum a fost stabilita prin decretul din 30 August 1948:

Directia I - a - Informatii interne

Directia a II - a - Contrasabotaj

Directia a III - a - Contraspionaj în Penitenciare si Politii

Directia a IV - a - Contraspionaj în Fortele Armate

Directia a V - a - Cercetari Penale

Directia a VI - a - Protectia ministerelor

Directia a VII - a - Tehnica

Directia a VIII - a - Cadre

Directia a IX - a - Politica (raspunde de puritatea partidului)

Directia a X - a - Administratie.

Departamentele auxiliare se ocupa cu interceptarea corespondentei, supravegherea si interceptarea convorbirilor si o sectie de cifru plus un secretariat.

2. La 30 Martie 1951, prin decretul nominal numarul 50, D.G.S.P. îsi schimba numele în D.G.S.S. (Directia Generala a Securitatii Statului), structurata dupa cum urmeaza:

Directia A - Informatii externe

Directia B - Contraspionaj

Directia C - Contrasabotaj

Directia D - Transport

Directia E - Contraspionaj în Militie

Directia F - Filajul

Directia G - Cercetari Penale

Directia H - Contraspionaj în Fortele Armate

Directia I - Protectia conducerii Partidului

Directia J - Cadre si scoli

Directia K - Administratia

Directia L - Politica.

Mai existau si departamente pentru contabilitate, arhiva, interceptarea corespondentei, transportul documentelor secrete si secretariat. Pentru a reflecta reorganizarea administratiei din Septembrie 1950, când judetele au fost împartite astfel încât sa formeze 28 regiuni, numarul directiilor regionale a sporit pentru a corespunde acestor cifre.

3. Ministerul Securitatii Statului a fost înfiintat ca un organism distinct de Ministerul de Interne, la data de 20 Septembrie 1952. În el era încorporat si D.G.S.S.

4. La 7 Septembrie 1953, Ministerul Securitatii Statului a fuzionat cu Ministerul de Interne.

5. Ministerul de Interne a fost reorganizat, la 11 Iulie 1956, si a fost împartit în doua departamente: Departamentul Securitatii si Departamentul Internelor. Cel de al doilea raspundea de militie si închisori, în timp ce primul a mostenit structura D.G.S.S. cu urmatoarele modificari:

Directia I - a - Informatii externe

Directia a II - a - Contraspionaj

Directia a III - a - Informatii interne

Directia a IV - a - Contrasabotaj

Directia a V - a - Contraspionaj în Fortele Armate

Directia a VI - a - Transport

Directia a VII - a - Filajul

Directia a VIII - a - Cercetari Penale

Directia a IX - a - Protectia conducerii partidului.

Directia cadre si învatamânt.

Directia administrativa.

Secretariat.

Departamentul B - Contrainformatii radio

Departamentul C - Arhive

Departamentul D - Transport detinuti

Departamentul F - Interceptarea corespondentei

Departamentul H - Cifru

Departamentul K - Contraspionaj în închisori si militie

Departamentul T - Tehnic.

O scoala pentru pregatirea ofiterilor alta pentru învatarea limbilor straine au fost si ale plasate sub controlul Departamentului Securitatii, la fel ca trupele de securitate si graniceri.

6. La 30 Mai 1963, controlul trupelor de securitate a fost luat Departamentului Securitatii si atribuit unui departament separat din cadrul Ministerului de Interne. Prin acelasi decret din 30 Mai, Directia I (Informatii externe) a fost rebotezata UM 0123/1, adica Directia Generala de Informatii Externe (DGIE).


Dosarele istoriei, An I, nr. 5/1996.

ANEXA Nr.2


5 Septembrie 1952


Referat*


Din investigatiile efectuate pe teren în comuna Hârtop, raionul Falticeni, asupra numitului Tofan Jean, refer urmatoarele:

Cel în cauza este nascut la data de 10 februarie 1952 în comuna Hârtop, satul Ţarina Mare, raionul Falticeni, fiul lui Vasile si Catrina (decedati din anul 1938), de nationalitate si cetatenie româna, de religie ortodoxa, de origine sociala tarani saraci, de profesie agricultori. Ca studii are la baza 7 clase primare. Este casatorit cu Maria Reih, fara copii, ca stare materiala poseda 0,50 ha pamânt. Serviciul militar satisfacut la Centrul de Instructie Dej, actualmente este sergent reangajat la Militia din Odujd.

Din anul 1933 si pâna în anul 1940 a urmat cursul primar de 7 clase primare în comuna Hârtop, raionul Falticeni. În timpul scoalei primare cel în cauza a avut comportari bune. Era un element cinstit si retras nu era obraznic cu colegii sai de scoala si care a învatat fara învatatura de scoala frecventa regulat, însa la învatatura era mediocru, se acomoda greu cu materialul predat de învatator, însa cu toate acestea a fost promovat clasa în fiecare an. Cât a urmat cursul primar a avut prieteni pe numitii: Roaru Ioan si Tanase Petre, ambii tarani mijlocasi, umbla în anturajul copiilor de tarani saraci si mijlocasi.

* textul este preluat integral, inclusiv cu greselile de ortografie facute de persoana care a

întocmit acest raport.

Dupa terminarea cursului primar fiind baiat sarac, a lucrat ca argat la numitul Moraru Vasile, din satul Hârtop, unde a lucrat timp de 1 an. În acest timp a avut comportari bune, era un element muncitor si ascultator. Din anul 1939 si pâna în anul 1944 a lucrat ca zilier pe la diferiti mosieri din acel timp. În anul 1944 a fost evacuat cu premilitara în raionul R. Sarat unde a stat pâna la 23 August 1944 s-a rentors acasa unde a stat pâna în anul 1947.

Cel în cauza în timpul cât a stat acasa în aceasta perioada s-a ocupat cu agricultura împreuna cu fratii sa-i, prin faptul ca ramasese orfan de parinti. În perioada aceasta a fost element cinstit fara nici un fel de vicii. În anul 1947 a fost încorpurat la Centrul de Instructie Dej, dela care Centru a plecat la scoala de Militie.

Actualmente este angajat la Militie în Odjud.

Activitatea politica

Înainte si dupa 23 August 1944 pâna în anul 1947 când aplecat militar nu a facut nici un fel de politic.

Rude si Relatii

Tofan Elena sora celui în cauza în etate de 40 ani, de profesie casnica. În trecut si prezent neîncadrata politic. Este casatorita cu Caciuc Gheorghe, în etate de 40 ani, are 2 copii. Ca avere poseda 1,50 ha de pamânt, 1 vaca, si una casa de locuit. În trecut a fost simpatizant al partidelor istorice, în prezent este membru în F.P. Nu s-a semnalat pâna acum sa aiba manifestari ostile fata de regim.

Domiciliaza în comuna Preotesti, satul Husi, raionul Falticeni.

Tofan Gheorghe, fratele celui în cauza este în etate de 38 ani, de profesie agricultor. Ca avere poseda 2 ha pamânt, 1 vaca si una casa de locuit. În trecut nu a facut nici un fel de politica în prezent este membru în F.P. Este casatorit cu Natalia Boamba în etate de 35 ani, fata de tarani mijlocas, are 5 copii. În trecut si prezent neîncadrata politic.

Domiciliaza în comuna Hârtop, raionul Falticeni.

Tofan Anica, sora cu cel în cauza, este în etate de 33 ani de profesie casnica. În trecut si prezent neîncadrata politic.

Domiciliaza în comuna soldanesti, raionul Falticeni.

Tofan Natalia, sora celui în cauza, este în etate de 31 ani, de profesie casnica. În trecut si în prezent neîncadrata politic. Este casatorita cu Padurarul Petru, are 1 copil, ca avere poseda 0,50 ha pamânt.

Domiciliaza în comuna Opriseni, raionul Falticeni.

Tofan Profira, sora cu cel în cauza, este în etate de 28 ani de profesie casnica. Este necasatorita ca avere poseda 0,50 ha pamânt. În trecut si prezent neîncadrata politic.

Domiciliaza în comuna Hârtop, satul Ţarina Mare, raionul Falticeni.

Tofan Gheorghe, unchi în etate de 45 ani, de profesie agricultor, ca avere poseda 1,50 ha de pamânt, 1 vaca, 3 oi si una casa de locuit.

În trecut a fost legionar, în prezent este membru în F.P. Este casatorit cu Catrina, are 7 copii. În trecut si în prezent neîncadrat politic.

Domiciliaza în comuna Preotesti, raionul Falticeni.

Tofan Constantin, unchi, în etate de 50 ani, de profesie agricultor, ca avere poseda 5 ha pamânt, 1 vaca, 15 stupi albine, 10 oi si una casa de locuit. În trecut nu a facut politica, în prezent este membru F.P. Este casatorit cu Notalita, are 7 copii. În trecut si în prezent neîncadrata.

Domiciliaza în comuna Preotesti - raionul Falticeni.

Vrabie Elena, matuse, în etate de 50 ani de profesie casnica. În trecut si în prezent neîncadrata politic. Este casatorita cu Gheorghe Badragan, are 2 copii, ca avere poseda 1 ha pamânt, 1 vaca si una casa de locuit. În trecut si în prezent neîncadrata politic.

Domiciliaza în comuna Hârtop, raionul Falticeni.

Slt. de Securitate

Indescifrabil













A.S.R.I., fond "D", Nr.7581, ff 3-4

ANEXA Nr.3


Situatia pe ani a fixarii restrictiilor domiciliare pâna în 1968 - data întocmirii raportului*


1949 ....cca 3.000 persoane (mosieri)

1950 ....cca 3.000 persoane

1951.......cca 44.000 persoane (dislocate din zona de frontiera)

1952....cca 9.000 persoane (dislocate din centre aglomerate

1953 ....cca 890 persoane (diverse motive)

1954 ....cca 685 persoane (diverse motive)

1955 ....cca 498 persoane (diverse motive)

1956 ....cca 218 persoane (diverse motive)

1957 ....cca 523 persoane (diverse motive)

1958 ....cca 249 persoane (diverse motive)

1959 ....cca 349 persoane (diverse motive)

1960 ....cca 155 persoane (diverse motive)

1961 ....cca 192 persoane (diverse motive)

1962 ....cca 147 persoane (diverse motive)

1963 ....cca 94 persoane (diverse motive)

1964 ....cca 14 persoane (diverse motive)

1965 ....cca   5 persoane (diverse motive)

1966 ....cca   2 persoane (diverse motive)

1967 ....cca   -


* cifrele care apar în acest raport sunt versiunea oficiala a autoritatilor.

1968 ....cca   -


























A.S.R.I. , fond "D", dos. Nr. 9572, V.61, filele3 - 4

ANEXA Nr.4


Situatia persoanelor internate administrativ între anii 1950-1954 si 1958-1963*

1950 .... 5.154 persoane

1951 .... 2.519 persoane

1952 ....11.913 persoane

1953 .... 2.422 persoane

* cifrele care apar în acest raport reprezinta versiunea oficiala a autoritatilor.

ANEXA Nr.5


Consiliul de ministrii al Republicii Populare Române

Hotarârea nr. 1554/ 22 VIII 1952

pentru înfiintarea coloniilor de munca, a domiciliului obligatoriu si a batalioanelor de munca.

Consiliul de Ministrii al Republicii Populare Române, hotaraste:


CAPITOLUL I


ART.1 - Având în vedere rezistenta tot mai activa a elementelor dusmanoase si faptul ca acestea încearca încontinuu sa saboteze în mod organizat masurile Guvernului si Partidului îndreptate spre întarirea dictaturii proletariatului si construirea cu succes a socialismului pentru a usura supravegherea activitatii elementelor dusmanoase si straine de clasa muncitoare, pentru a le atrage la munca de utilitate sociala si pentru a curati cele mai importante centre vitale ale tarii de elemente dusmanoase, se va admite ca masura, exceptionala, provizorie, internarea administrativa pentru efectuarea muncii obligatorii.

În acest scop se organizeaza:

colonii de munca;

domiciliul obligatoriu;

batalioane de munca.



CAPITOLUL II

COLONII DE MUNCĂ


Art.2 - în colonii de munca vor fi retinuti si internati toti acei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearca sa primejduiasca regimul de democratie populara, îngreuneaza sau încearca sa îngreuneze construirea socialismului în Republica Populara Româna, precum si acei care în acelasi mod defaimeaza puterea de stat sau organele sale, daca aceste fapte nu constituie sau nu pot constitui prin analogie, infractiuni si anume:

a)      Acei ce lanseaza sau raspândesc zvonuri alarmante, tendentioase, dusmanoase, asculta si difuzeaza propaganda desantata a posturilor de radio imperialiste.

b)      Acei ce aduc injurii Partidului Muncitoresc Român, conducatorilor sai, Guvernului, Uniunii Sovietice, si conducatorilor sai si tarilor de democratie populara.

c)      Acei cetateni români care întretin legaturi de prietenie cu legatiile imperialiste, care au frecventat sau frecventeaza manifestarile propagandistice ale legatiilor imperialiste precum si toti acei ce sunt în relatii cu familiile functionarilor ambasadelor imperialiste, daca faptele lor nu constituiesc si nu pot constitui - prin analogie - infractiuni.

d)      Acei ce atâta la manifestari rasiale si sovine.

e)      Instigatorii la nesupunere sau neexecutare, cei ce duc actiuni dusmanoase, atât la sat cât si la oras - în contra masurilor Guvernului, în special cu privire la:

Gospodarii agricole colective, întovarasiri, colectari, planuri de culturi, comasarii etc.

Elementele cu un trecut reactionar cunoscut sau fostii exploatatori care ocupa înca în productie posturi de raspundere si care dovedesc continuu, prin atitudinea lor delasare grava, nejustificata prin incapacitatea lor profesionala - atitudine care atrage dupa sine defectiuni vizibile sau frânarea productiei.

f)        Toti acei care sub masca religioasa fac prozelitism (diferite religii sau secte) speculând sentimentele religioase ale cetatenilor, pentru a-I determina la atitudini ostile, dusmanoase regimului (minuni), prelegeri cu substrat dusmanos, sovin etc.

g)      Acei care prin corespondenta interna sau internationala iau atitudine dusmanoasa, transmit stiri tendentioase, alarmiste, dusmanoase, reactionare, instiga.

h)      Cadre active ale fostelor grupari si partide fasciste si burghezo - mosieresti, cum sunt: fostele cadre legionare, cuziste, imrediste, neplasiste, sioniste, partide hitleriste, national - taraniste (maniste), liberale (bratieniste), titeliste, tataresciene, bejeniste.

i)   Vechea agentura a fostului Serviciu Special de Informatii (S.S.I.), vechea agentura a Marelui Stat Major, a Sigurantei, a Politiei, agentura germana de spionaj si contraspionaj si maghiara.

j)   Fostii condamnati pentru trecerea frauduloasa a frontierei începând din 1945.

k) Chiaburii care saboteaza masurile luate de Guvern.

l)   Fostii condamnati pentru sabotaj - începând din 1945.

m)    Fostii condamnati pentru specula - începând din 1945, care au avut o condamnare de la trei ani în sus.

n) Rudele tradatorilor de patrie si spioni, care au fugit peste granita din 1945 (tata si copii majori, barbati).

o) Rudele elementelor dusmanoase regimului nostru, care au fugit peste granita înainte de 1944 (ale fostelor cadre legionare, membrii de vaza ai fostelor partide burghezo - mosieresc care duc activitati de defaimare a regimului nostru); tata si copii majori, barbati.

p) Condamnatii pentru infractiuni împotriva securitatii Republicii Populare Române care la expirarea executarii pedepsei prin comportarea lor nu prezinta încredere de a fi folositori.

q)      Recidivistii de drept comun care au mai mult de 3 condamnari si care reprezinta un pericol pentru linistea si asigurarea avutului oamenilor muncii.

Art. 3 - Durata reeducarii în coloniile de munca va fi de 6 luni pâna la 5 ani.

Art. 4 - Internarea în colonii de munca se face prin Decizia unei comisii speciale care va fi înfiintata în cadrul Ministerului Afacerilor Interne si care va lua hotarâri pe baza propunerilor Directiei generale a securitatii statului si Directiei generale a militiei.

Art. 5 - Parasirea coloniei de munca se considera evadare si se pedepseste conform legilor în vigoare.



A.S.R.I. fond "D", dos. nr. 7778, V 36, f.f. 51-53.


ANEXA Nr. 6

"Odata cu preluarea acestor materiale din arhiva sigurantei, s-a trecut la strângerea de date asupra activitatii numitului CATON LAURENŢIU, în acelasi timp fiind supravegheat informativ.

În scopul stabilirii activitatii concrete ce susnumitul ar fi desfasurat-o în trecut, pentru stabilirea si verificarea celor semnalate cât si activitatea pe care o desfasoara în prezent familia CATON si ceilalti indivizi, s-a trecut la deschiderea unui dosar de verificare, în desfasurarea caruia s-au luat urmatoarele masuri informativ - operative:

S-a interceptat corespondenta familiei CATON LAURENŢIU, din care interceptare nu a reiesit pâna în prezent decât numai chestiuni de ordin familiar.

A fost pus sub urmarire aparatul telefonic Nr. 1128 de la domiciliul numitului CATON LAURENŢIU însa din aceasta supraveghere nu au reiesit convorbiri suspecte.

Numitul CATON LAURENŢIU a fost supravegheat operativ timp de 4 zile.[.]

Deoarece nu s-a putut trece la recrutarea unui informator de profunzime pe lânga susnumitul, a fost dirijata întreaga agentura ce vine în contact cu numitul CATON [.]

Din actiunea informativa desfasurata s-a stabilit concret, ca în timpul, razboiului numitul CATON LAURENŢIU a gazduit si a fost în relatii de prietenie cu un ofiter doctor german [.]


În ultima instanta s-a trecut la anchetarea numitei CATON DIDINA, ea este fiica adoptiva a susnumitului [.]

În:

A.S.R.I. , fond "D" , dosar Nr. 7581, f.f. 200-202.
























ANEXA Nr. 7   Grupul de partizani din comuna Nucsoara, jud. Muscel (azi Arges) condus de Toma Arnautoiu*


Lotul nr. 1


Numele si prenumele

Nr. de anchete

Numarul

0-3 ore

orelor de 3-6 ore

ancheta 6-10 ore


10-15 ore

Observatii

1) Arnautoiu Toma (condamnat la moarte si executat)






5 procese verbale de ancheta nu au consemnate nr. de ore

2) Arnautoiu Petre (condamnat la moarte si executat)






11 procese verbale de ancheta nu au consemnate nr. de ore

3) Jubleanu Titu (condamnat la moarte si executat)






1 proces verbal de ancheta nu are consemnat nr. de ore

4) Ticu Nicolae (condamnat la moarte si executat)







5) Basoiu Nicolae(condamnat la moarte si executat)







6) Tomeci Gheorghe (condamnat la moarte si executat)






1 proces verbal de ancheta nu are consemnat nr. de ore








Numele si prenumele

Nr. de anchete

Numarul    0-3 ore

orelor de 3-6 ore

ancheta    6-10 ore


10-15 ore

Observatii

7) Moldoveanu Alexandru (condamnat la moarte si executat)






1 proces verbal de ancheta nu are consemnat nr. de ore

8) Dragoi Ion (condamnat la moarte si executat)






1 procese verbale de ancheta nu au consemnate nr. de ore

9) Popescu Constantin (condamnat la moarte si executat)







10) Sandoiu Ioan (condamnat la moarte si executat)






Personal, nu detin date exacte despre nr. de anchete

11) Andreescu Nicolae (condamnat la moarte si executat)






9 procese verbale de ancheta nu au consemnate nr. de ore

12) Constantinescu Ioan (condamnat la moarte si executat)







13) Plop Maria (condamnata la munca silnica pe viata)







14) Dumitrescu Ion Lazea (condamnat la munca silnica pe viata)







Numele si prenumele

Nr. de anchete

Numarul    0-3 ore

orelor de 3-6 ore

ancheta    6-10 ore


10-15 ore

Observatii








15) Grigore Ioan (condamnat la munca silnica pe viata)







16) Dragomirescu Ilie (condamnat 15 ani munca silnica)









17) Vasilescu Nicolae (condamnat 10 ani închisoare corectionala)









* Informatia apartine Ioanei Raluca Voicu - Arnautoiu, fiica liderului grupului de rezistenta "Haiducii Muscelului". Recent ea a publicat o lucrare despre acest grup numita Luptatorii din munti, Toma Arnautoiu, Grupul de la Nucsoara, Documente ale anchetei, procesului, detentiei, Editura Vremea, Bucuresti, 1997.




ANEXA Nr. 8

Centru de Coordonare Constanta


Tabel nominal cu detinutii decedati

în cursul lunii ianuarie 1953*


Nr.

crt.

Numele si prenumele

Vârsta

Data decesului

Locul decesului

Diagnosticul



COLONIA

POARTA

ALBĂ



IOSIPOVICI VASILE



Spitalul Via

Maladia lui Bsedow, Icter


IONIŢĂ NICULAE



Detto

Ciroza hepatica ascitagena


IABIsCĂ ZAMFIR



Infirmerie

Embolie cerebrala, Colaps cardiovascular


BORDEA IOAN



Detto

Atrofie galbena acuta, Embolie cerebrala


Smelco stefan



Detto

TBC Fibro - caseoasa, multilateral cavitara, colaps cardiovascular


LĂCĂTUs CAROL



Spitalul Via

Chist hidatic, operat


COLUŢ VICTOR



Infirmerie

Colaps Afrigorexitus


AMBRUs DĂNILĂ



Detto

Colaps Afrigorexitus


TREANŢĂ MARIN



Spitalul Poarta Alba

Volvulus operat


STROIE N. ALEXANDRU



Infirmerie

Casexie, Colaps Cardiovascular


RUSU P. ION



Baraca

Miocartdita, aortita, enterocolita acuta

Nr. Crt.

Numele si prenumele

Vârsta

Data decesului

Locul decesului

Diagnosticul


CHITIOARU SIMION



Infirmerie

Pneumonie dreapta, insuficienta cardiaca acuta


GIANGĂ VASILE



Detto

Casexie, pneumonie dr., insuf. cardica acuta


TACHE R. DUMITRU



Detto

Casexie, enterocolita, colaps cardiovascular


CRISTACHE IONIŢĂ



Infirmerie

TBC Fibroasa cavitara superioara, enterocolita


GHINEŢ DIONISIE



Detto

Pneumonie dr., enterocolita acuta colapas cardiovasculara   


BUŢ GHEORGHE



Detto

TBC Pulmonar fibrocazeos cavitara dr. pleurezie


JUHESN PAVEL



Infirmerie

Casexie coma


ONEŢ PETRE



Infirmerie

Casexie enterocolita acuta


NICOARĂ G. DUMITRU



Infirmerie

Casexie enterocolita acuta


SUMLARSCHI

ION



Infirmerie

Miocardita, hiposistolie, enterocolita acuta


VELMIROV JIVA



Infirmerie

Casexie enterocolita acuta


AVARVAREI NICOLAE



Infirmerie



sTEFAN sT. NICOLAE



Infirmerie

Senilitate, miocardita, insuficienta cardiaca

Nr. Crt.

Numele si prenumele

Vârsta

Data decesului

Locul decesului

Diagnosticul


MARIN ION



Infirmerie

Casexie enterocolita acuta


VLAD FLOREA



Spitalul Via

TBC Pulmonara bilaterala septicemie, casexie


IERsCOVICI KALMAN



Infirmerie

Casexie enterocolita acuta


PAsCA TUDOR



Infirmerie

Miocardita, casexie, enterocolita acuta


IOSONEAI ALEXANDRU



Infirmerie

Miocardita, pneumonie, endem pulmonar acut


BUZOIANU ION



Infirmerie

Casexie, enterocolita acuta



COLONIA

PENINSULA




PROLEAGHE ADOLF




Distrofie grava, enterita si colaps cardiovascular



SLĂDESCU OPRIsAN




Poliseriozita, insuficienta cardiaca


ZOTTA PAUL




Bronhopneumonie bilaterala difuza, cu paralizie bulbara


PATRIULUS RADU




Distrofie grava, angina pectorala


CRISTESCU MIHAIL




Pneumonie


CHIsU A. EMIL




Fractura bazei craniului


VORsUTE THEODOR




Ulcer gastro-duodenal, cu stenoza, distrofie grava

Nr. crt.

Numele si prenumele

Vârsta

Data decesului

Locul decesului

Diagnosticul


LEHACI ARCADIE




Congestie pulmonara, endem pulmonar


OPREANU D.sTEFAN




Distrofie gr. III


BĂIUsI P. MIHAI




Distrofie gr. II cu congestie pulmonara


TOROK. A. sTEFAN




Distrofie gr. III


TRANDAFIR D. DUMITRU




Distrofie gr. III


GAVRILĂ I. IOAN




Distrofie gr. III


TÂMPESCU D. GH.






Distrofie gr. III cu enterocolita


AVRĂMUŢ I. ILIE




Accident mortal


DUMITRESCU G. ILIE




Distrofie gr. III


POPESCU I. IOAN




Distrofie gr. III cu enterocolita


CIUTACU D. IOAN




Distrofie gr. III cu enterocolita


IONIŢĂ P. VASILE




Distrofie gr. III cu enterocolita


IONESCU M. PARASCHIV




Insuficienta cardiaca post pulmonica


GĂINAŢ C. PETRE




Distrofie gr. III cu enterocolita


A.S.R.I., fond "D" , dos. nr. 10971, f. f. 15 -16

*O parte din aceste boli sunt inventate.


Bibliografie GENERALĂ


A.     Arhive

Arhiva Serviciului Român de Informatii, fond "D",   dosar nr. 141/1948.

Idem , dosar nr. 168/1945.

Idem , dosar nr. 4089/1952.

Idem , dosar nr. 4113/1950.

Idem , dosar nr. 4114/1950-1952.

Idem , dosar nr. 4120/1950.

Idem , dosar nr. 4123/1950-1951.

Idem , dosar nr. 4136/1952.

Idem , dosar nr. 4139/1953.

Idem , dosar nr. 4638/1949-1952.

Idem , dosar nr. 7581/1953.

Idem , dosar nr. 7589/1964, vol. 1-2.

Idem , dosar nr. 7659/1951.

Idem , dosar nr. 7707/1952.

Idem , dosar nr. 7778/1956-1968.

Idem , dosar nr. 7803/1954-1965, vol. 1-8.

Idem , dosar nr. 7805/1945-1958, vol. 1-2.

Idem , dosar nr. 7806/1945-1946.

Idem , dosar nr. 7851/1948.

Idem , dosar nr. 7954/1949-1951, vol. 1-3.

Idem , dosar nr. 8360/1946-1952, vol. 1-4.

Idem , dosar nr. 9349/1945-1964, vol. 1-11.

Idem , dosar nr. 9367/1945-1946, vol. 1-3.

Idem , dosar nr. 9404/1950-1952, vol.1-6.

Idem , dosar nr. 9572/1949-1968, vol. 61.

Idem , dosar nr. 9574/1947-1966, vol. 1-7.

Idem , dosar nr. 10098/1952.

Idem , dosar nr. 10844/1950-1964, vol. 1-3.

Idem , dosar nr. 10950/1959-1964, vol. 2.

Idem , dosar nr. 11519/1962-1982, vol. 1-16.


B.     SURSE INEDITE

interviu cu Elena Arnautoiu - Florea, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 15 Februarie 1997.

interviu cu Puiu Popescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, Februarie 1997.

interviu cu Elena Mica, Bucuresti, 17 Martie 1997.

interviu cu Gheorghe Paul, Bucuresti 22 Martie 1997.

interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997.

interviu cu Luca Dumitrescu, sat Slatina, com. Nucsoara, jud. Arges, 22 Iulie 1997.

interviu cu Marina Chirca, sat Slatina, com. Nucsoara, jud. Arges, 23 Iulie 1997.

interviu cu Gheorghe Chirca, sat Slatina, com. Nucsoara, jud. Arges, 23 Iulie 1997.

interviu cu Eugen Chirca, sat Slatina, com. Nucsoara, jud. Arges, 27 Iulie 1997.

interviu cu Verona Jubleanu, sat Sboghitesti, com. Nucsoara, jud. Arges, 28 Iulie 1997.

interviu cu Victor Berevoianu, sat Sboghitesti, com. Nucsoara, jud. Arges, 28 Iulie 1997.

DOCUMENTE PUBLICATE

1. Brisca A., Ciuceanu R. Rezistenta armata din Bucovina,

1944 -1950, I.N.S.T., Bucuresti, 1998,

vol. 1

2.Lupu, M, Nicoara, Cu unanimitate de

C. Onisoru, Ghe. voturi, Fundatia Academia

Civica ,Bucuresti, 1997

Cartea Alba a Securitatii,

f, e, Bucuresti ,1994, vol. II

4.Voicu-Arnautoiu I. Luptatorii din munti,

Toma Arnautoiu. Grupul

de la Nucsoara, Documente

ale anchetei, procesului,

detentiei, Editura Vremea,

Bucuresti, 1997


D.    PERIODICE CONSULTATE

"Arhivele totalitarismului", nr.1/1993 - nr.10/1996

"Cotidianul", nr. 442/14 Ian. 1993 - nr.485/5 Martie 1993

"Dosarele istoriei", nr. 5/1996

"Dreptatea", nr. 1/22 Sept.1993, nr. 12/8-16 Dec.1993

nr. 14/23-29 Dec. 1993

5."Gazeta de Vest", nr. 17/Ian. 1993, nr.18/Feb. 1993,

nr. 19/Martie 1993, nr. 20/Aprilie 1993,

nr. 21/Mai 1993, nr. 22/Iunie 1993,

nr. 23/Iulie 1993, nr. 25/Sept. 1993,

nr. 26/Oct. 1993.

6."Magazin istoric", nr. 3/Martie 1993, nr.4/Apr. 1993

nr. 5/Mai 1993, nr. 7/Iulie 1993.

7. "Memoria" , nr. 9/1993, nr.18/1996.

8. "Miscarea", nr.6/15 Iunie 1993, nr. 14/1-15 Dec. 1993

9. "Nu", nr. 127/Oct. 1993, nr.109/13-20 Mai 1993

10. "Phoenix", nr. 101-102/1993, nr. 103-106/1993,

nr. 107-108/1993

11. "România libera", nr. 865/6-7 Feb. 1993, nr. 867/9 Feb. 1993,

nr. 932/28 Apr. 1993, nr. 948/17 Mai 1993, nr. 981/24 Iunie 1993, nr.1000/16 Iulie 1993, nr. 1004/21 Iulie 1993, nr. 1054/16 Sept. 1993

nr. 1086/23 Oct. 1993

12. "România literara", nr. 15/Aprilie 1993

13. "Strict secret", nr. 142/ 13-19 Ian. 1993

14. "Timisoara"   nr.5/9 Ian. 1993, nr. 17/27 Ian. 1993,

nr. 19/12 Mai 1993, nr. 35/20 Feb. 1993,

nr. 39/26 Feb. 1993, nr. 65/3 Apr. 1993,

nr. 95/18 Mai 1993, nr.126/29 Iunie 1993

15. "Vatra" nr.3/ Ian. 1993, nr. 4/ Aprilie 1993,

nr.5/ Mai 1993, nr.7/ Iulie 1993,

nr. 9/ Sept. 1993, nr. 10/ Oct. 1993,

nr. 12/ Dec. 1993


E.     LUCRĂRI GENERALE

Curtois, Stéphane; Werth, Nicolas; Panné, Jean-Louis; Packowski, Andrzej; Bartosk, Karen; Margolin, Jean-Louis

- Cartea neagra a comunismului,

Edit. Humanitas, Buc., 1997.

2. Focault, Michel - A supraveghea si a pedepsi,

Edit. Humanitas, Buc., 1997.

3.Gluckcmann, Andrč - Bucatareasa si mâncatorul de oameni,

Edit. Humanitas, Buc., 1991.

4. Orwell, George - 1984, Edit. Hyperion, Chisinau, 1991.


F.      MEMORII

1. Antohe, Ion - Rastigniri în România dupa Ialta,

Edit. Albatros, Buc. 1995.

2. Aurel, Constantin - Itinerare în lanturi, Edit. Ramida, Buc. 1992

3. Idem - Poetii dupa gratii (2 vol.)

Edit. ICEMENERG, Buc. 1993.

4. Baicu, Petre - Povestiri din închisori si lagare,

Edit. Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1995.

5. Bâgu, Gheorghe - Marturisiri din întuneric, Edit. Tehnica, Buc 1993.

6. Blanaru, Vasile - 804 zile si nopti în lanturile mortii,

Edit. SPECO, Buc. 1996.

Boldur, Gheorghe - Genocidul comunist în România (vol. II),

Edit. Albatros, Buc. 1994.

Bordeianu, Dumitru - Marturisiri din mlastina disperarii,

Edit. GAMA, Buc. 1995.

9. Caravia, Paul; Constantinescu

Virgiliu; Stanescu, Flori - Biserica întemnitata România

1944-1989, I.N.S.T., Buc. 1998.

10. Cârja, Ioan   - Canalul mortii, Edit.

Cartea Româneasca, Buc. 1993.

11. Chioreanu, Nistor   - Morminte vii, Institutul European,

Iasi, 1992.

12. Ciuceanu, Radu   - Intrarea în tunel, Edit. Meridiane,

Buc., 1993.

13. Idem   - Potcoava fara noroc, Edit. Meridiane Buc.,1994.

14. Constante, Lena - Evadare imposibila, Edit. Meridiane,

Buc., 1993.

15. Crainic, Nichifor   - Memorii (vol. II), Edit. Humanitas,

Buc., 1994.

16. Giulvezian, Ioan   - Morminte ascunse, Edit. Timpul,

Buc., 1996.

17. Giurescu, Constantin - Cinci ani si doua luni în penitenciarul

de la Sighet, Edit. Fund. Culturale

Române, Buc., 1994.

18. Goga, Nicolae - Triunghiul mortii. Amintiri din Baia

Sprie (1950-1952), Edit. Marineasa

Timisoara, 1995.

19. Goma, Paul - Gherla, Edit. Humanitas, Buc., 1990.


20. Ioanid, Ioan - Închisoarea noastra cea de toate zilele

(5 vol.), Edit. Albatros, Buc., 1992.

21. Ionescu Aristide - Daca vine ora H, pe cine putem conta?

Edit. GORDIAN, Timisoara, 1998.

22. Cicerone, Ionitoiu - Cartea de aur a rezistentei românesti

împotriva comunismului, (vol. I), Buc.

Edit. HRISOV, 1995.

23. Jelea, Doina - Cazul Nichita Dumitru, Edit. Humanitas

Buc. 1995.

24. Jurman, Gheorghe - Conspiratia universala, Edit. Timpul,

Resita, 1994.

25. Marinescu, Alexandru - Prizonier în propria tara, (3 vol.),

Edit. Du Style, Buc., 1996.

26. Mihadasi, Teohar - Pe muntele Ebal, Edit. CLUSIUM, Timis


27. Mihalcea, Alexandru - Jurnal de ocna, Edit. Albatros, Buc.


28. Muntean, Ioan - La pas prin reeducarile de la Pitesti,

Gherla si Aiud, Edit. MAJADAHONDA

Buc. 1997.

29. Noica, Constantin - Rugati-va pentru fratele Alexandru, Edit.

Humanitas, Buc. 1990.

30. Pantazi, Ioan - Am trecut prin iad, Edit. Timpul, Buc.


31. Plapza, Lucian - Soarele de la Nord, Edit. HELICON

Timisoara, 1998.


32. Ratiu, Anton   - Cumplita odisee a grupului Lucretiu

Patrascanu (2 vol.), Edit. Gestiunea,

Buc. 1996.

33. Scutareanu, Vasile - Prin gulagul valah, Edit.

MAJADAHONDA, Buc. 1995.

34. Silveanu Ileana - Cararile sperantei, Edit. Marineasa,

Timisoara, 1998.

35. Soljenitân, Alexandr - Arhipelagul gulag, (3 vol.), Edit. Univers

Buc. 1997.

36. Steinhardt, Nicolae - Jurnalul fericirii, Edit. Dacia,

Cluj - Napoca, 1997.

37. stefan, Justin   - Dumnezeul meu de ce mai parasit, Edit.

Ramida, Buc. 1993.

38. Tanase, Stelian - Anatomia mistificarii (1944-1989), Edit.

Humanitas, Buc. 1997.

39. Verca, Filon - Parasutati în România vânduta,

Edit. Gordian, Timisoara, 1993.


G.    ARTICOLE sI COMUNICĂRI

Aioanei, Constantin;

Troncota, Cristian - Arhipelagul ororii, I, în "Magazin Istoric" Buc.,nr.3 martie 1993 p.22.

2. Idem   - Arhipelagul ororii, II în "Magazin Istoric" Buc., nr. 4 aprilie 1993, p.10.

3.Idem   - Arhipelagul durerii III, în "Magazin

Istoric", Buc., nr.5, mai 1993, p. 36.


4.Baciut, Nicolae   - Dialog cu N. Steinhardt, "Vezi sa nu ma

în "Vatra", Târgu

5. Baicu, Maria   - Tacerea grea, în "Gazeta de Vest"

Timisoara, nr.22, iunie 1993, p.7.

6. Baicu, Petre   - Ghencea - Bucuresti (convoi de femei)

în "Vatra", Târgu Mures, nr.3, ian.1993,

p.11.

7. Baldescu, Emil - Noi, familia de preoti Baldescu., în

"Memoria" Buc., nr.9, 1993, p.18-26.

8. Balota, Nicolae   - Amintirea lui Vladimir Ghica, în "România

Literara", Buc., nr.15, aprilie 1993, p.10.

9. Barbu, Dinu - Memorialul durerii. Cu buzele arse de

vitriol, în "Timisoara", Timisoara, nr.124

29 Iunie 1993, p.3.

10. Buzila, Boris - Profesorul Simion Mehedinti: "Un om

predat lui Dumnezeu", "Sa nu te uiti

niciodata în jos ca te înghite prapastia",

în "România Libera", Buc., nr.1086,

23 Oct. 1993, p.2.

11. Calinescu, Nicolae - Marin Tuca (o viata sacrificata),medalion

în "Gazeta de Vest", Timisoara, nr.20,

aprilie 1993, p.36.

12. Idem   - Universul concentrationar românesc,

în "Gazeta de Vest", Timisoara, nr.17,

ian. 1993, p.10.

13. Chinezu, Paul Doru - O victima a cooperativizarii fortate din

România (I-II), în "Timisoara", nr.56-57,

23-24 Martie 1993, p.5.

14. Ciubotaru, Marcel - Vieti distruse. Haituind, torturând,

Securitatea a cladit Frica pâna-n

maduva oaselor, în "România Libera",

Buc. 1993, nr.1000, iulie16, p.3.

15. Colceriu, Liliana - Vina de a fi fost anticomunist, în

"Timisoara", Timisoara, nr.65, 3 aprilie

1993, p.5.

16. Coposu, Corneliu - Procesul comunist al Partidului National

Ţaranesc (I-III), în "Dreptatea", Buc., nr.

3-5, 6-13 oct. 1993, p.10.

17. Cordos, Sanda - Dascalul si "Pedagogia sârmei ghimpate"

în "Vatra", Târgu Mures, nr.7, iulie 1993

p.9.

18. Idem   - În pielea mea de detinuta, în "Vatra",

Târgu Mures, nr.5, Mai 1993, p.9.

19. Idem   - Izbavitorul trup al cerintelor, în "Vatra", nr.

4, Târgu Mures, aprilie 1993, p.9.

20. Idem   - Memoria în casa fictiunii, în "Vatra",

Târgu Mures, nr.8, aug. 1992, p.9.

21. Idem   - Pacatul exista ca inima, în "Vatra", Târgu

Mures, nr.6, iunie 1993, p.20.

22. Idem - Prima depozitie, în "Vatra", Târgu Mures,

nr.12, dec. 1993, p.20.


23. Covaci, Viorel - Victimele Securitatii sunt si astazi victime,

în "Dreptatea", Buc. Nr.12, 8-16 dec.1993,

p. 20.

24. Cumpana, Constantin - Cum se musamalizeaza crimele

Securitatii (I), în "Timisoara",

Timisoara, nr.16, 26 ianuarie 1993,

p.1.

25. Dascal, Mihai   - Celalalt Holocaust. Nevinovat precum

Iisus, în "România Libera", Buc.,

nr.932, 28 aprilie 1993, p.8.

26. Doru, Doina   - Document. Elisabeta Rizea ne

vorbeste: "Am fost condamnata la

moarte", "România libera", Buc., nr.

1004, 21 Iulie 1993, p.2.

27.Epure, Lia Lucia - Cu marile valori nu se fac tranzactii, în

"Timisoara", Timisoara, nr.95, 18 mai

1993, p.7.

28.Gaidau, Mihail Sorin - Bestialitatea comunista si distrugerea

valorilor spiritualitatii românesti, în

"Dreptatea", Buc., nr. 18, 27 Ian. 1993,

p. 7.

29. Idem - Istoria unui foto - document: "2+1", în

"Dreptatea", Buc., 8-16 Dec. 1993, p.11

30. Georgescu, Ion - Inginerul Constantin D. Busila, în

"Memoria", Buc., nr. 9, sept. 1993, p.58

31.Grigurcu, Gheorghe - Prietenii lui V. Voiculescu, în "Dreptatea"

Buc., nr. 14, 23-29 Dec. 1993, p. 13.

32. Iancu, Vasile - Vieti distruse. Patru ani de închisoare

pentru "Desteapta-te române!", în

"România Libera", Buc., nr. 981, 24 Iunie

1993, p.3.

33. Ionitoiu, Cicerone, - Martiriul femeilor în închisorile anilor '50,

"Phoenix", Buc., nr. 107-108, 1993, p.6.

34. Iordache, Roxana - Rastignit în temnita tacerii, "România

Libera", Buc. nr. 865, 6-7 Feb. 1993, p.3

35.Iordache, Valeanu, N.- Se stie cine a tras, în "Magazin istoric",

Buc., nr. 7, Iulie 1993,p. 76.

36.Iorgulescu, Constantin - Direct în beciul politiei, în "Vatra",

Târgu Mures,nr.3, ian. 1993,p. 18-19.

37. Idem   - Golgota scufundata (I), în "Gazeta de

Vest", Timisoara, nr. 28, dec. 1993,p.15

38. Iricinschi, Eduard - Singura evadare din Aiud de la Maria

Tereza încoace, în "Expres", Buc.,

nr. 168, 27 Aprilie - 3 Mai, 1993, p.6.

39. Moraru, Alexandru - Cum au murit ei, în "Phoenix", Buc., nr.

Lazar 101-102,1993, p.7.

40. Munteanu, Marian - Profesorul, în "Miscarea", Buc., nr.14,

1-15 Dec. 1993, p.8.

41. Oniga, Dumitru - Mica Siberie din Baragan I-III, în

"Gazeta de Vest", Timisoara, nr. 23,

iulie - august 1993, p.27.

42. Oprescu Mihalcea Al. - Emanuel Ioan Niculescu, detinut politic,

medic si poet, în "Dreptatea", Buc., nr.1,

22 Sept. 1993, p.13.

43. Paragina, Ion   - Argument pentru a putea întelege, în

"Gazeta de Vest", Timisoara, nr.28, Dec.

1993, p. 18.

44. Petrescu, Sterie - În clipa mortii a rostit un cuvânt: Neagoe,

în "România Libera", Buc., nr.867, 9 Feb.

1993, p. 12.

45. Pica, Ioan Victor - Poeme, în "Vatra", Târgu Mures, nr.11,

mai 1993, p.16.

46. Popescu, Crina - Dupa 13 ani de lagar sovietic, a mai stat

un an în arestul Securitatii române, în

"România libera2, Buc., 984, 17 Mai 1993

p.1.

47. Puscasu, Mihai - Planul Pitesti, în "Gazeta de Vest",

Timisoara, nr. 20, aprilie 1993, p.23.

48. Raica, Florica - Niculina Mihalache, în "Dreptatea", Buc.,

nr.18, 27 ian. 1993, p.7.

49. Severin, Constantin - Vieti distruse. Dupa infern, o parodie de

infern, în "România libera", Buc., nr.1054

16 Sept. 1993, p.7.

50. Teodoreanu, Elena - Preotul Dimitrie Boldur si ai sai.,în

"Memoria", Buc., nr.9, 1993, p.27-37.

51. Timaru, Mihai - Amintiri de la Gherla, în "Timisoara",

Timisoara, nr.91, 12 Mai 1993, p.3.

52. Vasiliu, Ciprian - Lagarul de la Salcia e una din ororile

gulagului românesc, în "Cotidianul", Buc.

nr. 485, 5 Martie 1993.


53. Vintila, Ion Pitty - "Nu ma omorâti, d-le Pantozi!", în "Nu" ,

Cluj, nr. 127, 27 Sept. - 4 Oct.1993, p.13

54. Zagan, Vichentie - Prof. dr. Ion Jovin, o personalitate

stiintifica si politica, în "Dreptatea", Buc.,

nr.18, 27 Ian. - 2 Feb. 1993, p.4.

55. Zota, Alexandru - Experimentul Suceava, în "România

libera", Buc., nr.1021, 10 Aug.1993, p.6.












Document Info


Accesari: 4629
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )