Diploma Cavalerilor Ioaniti - Bela al
IV-lea - 2 iun. 1247
Diploma data de regele ungar, Bela al IV-lea, la 2
iunie 1247, Cavalerilor Ioaniti, din care aflam despre
formatiuni statale românesti.
Transump, în
Arhivele Vaticanului; Reg. Vat. 22, fol. 75-76 v, ep. 533. Fotocopie la Institutul de istorie si arheologie
din Cluj-Napoca/1247.
[...] Asa dar,
mâ 17417s1814r nati de acest gând, dupa o îndelungata sfatuire cu
fruntasii si baronii regatului nostru, ne-am oprit la aceasta
hotarâre luata dimpreuna cu venerabilul barbat Rembald,
marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din partile
de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin
navalirea dusmanoasa a natiunii barbare numita
tartari, a îndurat mare paguba, atât prin pierderea bunurilor, cât si
prin uciderea locuitorilor, ca deoarece acel preceptor în numele casei
Ospitalierilor s-a îndatorat de buna voie, pe sine si casa
Ospitalierilor, sa ia armele pentru ajutorarea regatului nostru an
vederea apararii credintei crestine, potrivit cu actul
scris mai jos, si sa ne dea sfat si ajutor credincios pentru
popularea tarii noastre, si sa se supuna si la
celelalte îndatoriri ce se vor arata îndata în aceasta
scrisoare, îi dam si îi daruim lui si prin dânsul numitei
case întreaga tara a Severinului împreuna cu muntii ce
tin de ea si cu toate celelalte si cu toate celelalte ce
atârna de ea, precum si cnezatele lui Ioan si Farcas,
pâna la râul Olt, afara de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi,
pe care îl lasam olatilor asa cum l-au stapânit
acestia si pâna acum. Totusi în asa fel încât
jumatate din toate foloasele si veniturile si slujbele din
întreaga tara a Severinului amintita mai sus, si din
cnezatele numite mai sus, sa o pastram pe seama noastra
si a urmasilor nostri, cealalta jumatate cazând
în folosul casei pomenite mai sus, afara de bisericile cladite
si cele ce se vor cladi în toate teritoriile sus zise, din veniturile
carora nu pastram nimic pe seama noastra, ramânând totusi
neatinse cinstea si drepturile arhiepiscopilor si episcopilor pe care
stie ca le au, lasând deoparte si toate morile dintre
hotarele tarilor amintite atât cele cladite cât si cele ce
se vor cladi, în afara de cele din tara Lytua, precum si
toate cladirile si semanaturile facute cu cheltuiala
fratilor zisei case, si fânetele si pasunile
pentru vitele si oile lor, si pescariile care sunt acum în
fiinta sau care se vor face de catre ei, care toate vrem sa
se opreasca în întregime în folosul fratilor acestora, afara de
pescariile de la Dunare si iazurile de la Celei pe care le
pastram împreuna pe seama noastra si a lor. si mai
îngaduim ca jumatate din toate veniturile si foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc
în tara Lytua, în afara de tara
Hategului cu cele ce tin de ea, sa le culeaga sus zisa
casa. Mai voim ca amintitii olati sa
ajute pe sus zisii frati cu mijloacele lor ostasesti
întru apararea tarii si înfrângerea si pedepsirea
atacurilor ce ni s-ar aduce de catre strainii, iar din partea lor
acesti frati sa fie datori la prilejuri asemanatoare
sa le dea lor sprijin si ajutor, pe cât le va sta în
putinta. Pe lânga acestea, din sarea ce le-am îngaduit
sa duca în chip îndestulator spre folosinta acelei
tari si a partilor dinspre Bulgaria, Grecia si
Cumania, din orice ocna din Ultrasilvana de unde vor putea mai usor
sa o scoata cu cheltuiala dimpreuna a noastra si a
lor, fara atingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel
si din banii ce vor umbla acolo din vointa regelui si
hotarârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujba în acea
vreme, jumatate o pastram pe seama noastra, precum s-a spus
mai sus si despre celelalte venituri, cealalta jumatate având a
fi îndreptata spre folosul zisei case, fara atingerea drepturilor
bisericilor. De asemenea, rânduielile pe care le va fi harazit zisa
Casa nobililor si altora venind din alte parti sa
locuiasca în tinuturile amintite, atât în privinta
libertatilor lor cât si a judecatilor, precum si
hotarârile judecatoresti pe care le vor fi rostit împotriva
acelora, le vom încuviinta si întari, fara atingerea
partii noastre din folosintele iesind de acolo, cu acest
adaos ca de se va rosti vreo osânda <într-o pricina de>
varsare de sânge împotriva mai marilor tarii, si ei se vor
simti nedreptatiti, sa poata face apel la Curtea
noastra. Mai adaugam ca daca ar veni vreo oaste asupra
regatului nostru, de care lucru sa ne
fereasca Dumnezeu, a cincea parte din ostasii tarii
amintite sa fie datori a veni în oastea noastra si a porni la
razboi pentru apararea tarii noastre. Dar daca vom
îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia, si Cumania va purcede a treia parte
din cei în stare a merge la razboi, si din prada de razboi, atât
cea miscatoare cât si cea nemiscatoare, numita
casa îsi va primi partea sa dupa numarul ostasilor din
Severin, precum si a armelor lor. Pe lânga aceasta am daruit
amintitului preceptor, si printr-însul casei Ospitalierilor, toata
Cumania, de la râul Olt si muntii Ultrasilvanei, sub aceleasi
îndatoriri ce sunt aratate mai sus cu privire la tara Severinului, în
afara de tara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am
lasat-o acelora asa cum au stapânit-o si pâna acum,
si întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la
tara Lytua. [...]
