Diploma Cavalerilor Ioaniti - Bela al IV-lea - 2 iun. 1247

Diploma Cavalerilor Ioaniti - Bela al IV-lea - 2 iun. 1247

Diploma data de regele ungar, Bela al IV-lea, la 2 iunie 1247, Cavalerilor Ioaniti, din care aflam despre formatiuni statale românesti.

Transump, în Arhivele Vaticanului; Reg. Vat. 22, fol. 75-76 v, ep. 533. Fotocopie la Institutul de istorie si arheologie din Cluj-Napoca/1247.

[...] Asa dar, mâ 17417s1814r nati de acest gând, dupa o îndelungata sfatuire cu fruntasii si baronii regatului nostru, ne-am oprit la aceasta hotarâre luata dimpreuna cu venerabilul barbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din partile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin navalirea dusmanoasa a natiunii barbare numita tartari, a îndurat mare paguba, atât prin pierderea bunurilor, cât si prin uciderea locuitorilor, ca deoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de buna voie, pe sine si casa Ospitalierilor, sa ia armele pentru ajutorarea regatului nostru an vederea apararii credintei crestine, potrivit cu actul scris mai jos, si sa ne dea sfat si ajutor credincios pentru popularea tarii noastre, si sa se supuna si la celelalte îndatoriri ce se vor arata îndata în aceasta scrisoare, îi dam si îi daruim lui si prin dânsul numitei case întreaga tara a Severinului împreuna cu muntii ce tin de ea si cu toate celelalte si cu toate celelalte ce atârna de ea, precum si cnezatele lui Ioan si Farcas, pâna la râul Olt, afara de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lasam olatilor asa cum l-au stapânit acestia si pâna acum. Totusi în asa fel încât jumatate din toate foloasele si veniturile si slujbele din întreaga tara a Severinului amintita mai sus, si din cnezatele numite mai sus, sa o pastram pe seama noastra si a urmasilor nostri, cealalta jumatate cazând în folosul casei pomenite mai sus, afara de bisericile cladite si cele ce se vor cladi în toate teritoriile sus zise, din veniturile carora nu pastram nimic pe seama noastra, ramânând totusi neatinse cinstea si drepturile arhiepiscopilor si episcopilor pe care stie ca le au, lasând deoparte si toate morile dintre hotarele tarilor amintite atât cele cladite cât si cele ce se vor cladi, în afara de cele din tara Lytua, precum si toate cladirile si semanaturile facute cu cheltuiala fratilor zisei case, si fânetele si pasunile pentru vitele si oile lor, si pescariile care sunt acum în fiinta sau care se vor face de catre ei, care toate vrem sa se opreasca în întregime în folosul fratilor acestora, afara de pescariile de la Dunare si iazurile de la Celei pe care le pastram împreuna pe seama noastra si a lor. si mai îngaduim ca jumatate din toate veniturile si foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în tara Lytua, în afara de tara Hategului cu cele ce tin de ea, sa le culeaga sus zisa casa. Mai voim ca amintitii olati sa ajute pe sus zisii frati cu mijloacele lor ostasesti întru apararea tarii si înfrângerea si pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de catre strainii, iar din partea lor acesti frati sa fie datori la prilejuri asemanatoare sa le dea lor sprijin si ajutor, pe cât le va sta în putinta. Pe lânga acestea, din sarea ce le-am îngaduit sa duca în chip îndestulator spre folosinta acelei tari si a partilor dinspre Bulgaria, Grecia si Cumania, din orice ocna din Ultrasilvana de unde vor putea mai usor sa o scoata cu cheltuiala dimpreuna a noastra si a lor, fara atingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel si din banii ce vor umbla acolo din vointa regelui si hotarârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujba în acea vreme, jumatate o pastram pe seama noastra, precum s-a spus mai sus si despre celelalte venituri, cealalta jumatate având a fi îndreptata spre folosul zisei case, fara atingerea drepturilor bisericilor. De asemenea, rânduielile pe care le va fi harazit zisa Casa nobililor si altora venind din alte parti sa locuiasca în tinuturile amintite, atât în privinta libertatilor lor cât si a judecatilor, precum si hotarârile judecatoresti pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom încuviinta si întari, fara atingerea partii noastre din folosintele iesind de acolo, cu acest adaos ca de se va rosti vreo osânda <într-o pricina de> varsare de sânge împotriva mai marilor tarii, si ei se vor simti nedreptatiti, sa poata face apel la Curtea noastra. Mai adaugam ca daca ar veni vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru sa ne fereasca Dumnezeu, a cincea parte din ostasii tarii amintite sa fie datori a veni în oastea noastra si a porni la razboi pentru apararea tarii noastre. Dar daca vom îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia, si Cumania va purcede a treia parte din cei în stare a merge la razboi, si din prada de razboi, atât cea miscatoare cât si cea nemiscatoare, numita casa îsi va primi partea sa dupa numarul ostasilor din Severin, precum si a armelor lor. Pe lânga aceasta am daruit amintitului preceptor, si printr-însul casei Ospitalierilor, toata Cumania, de la râul Olt si muntii Ultrasilvanei, sub aceleasi îndatoriri ce sunt aratate mai sus cu privire la tara Severinului, în afara de tara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lasat-o acelora asa cum au stapânit-o si pâna acum, si întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la tara Lytua. [...]