EUROPA POSTBELICA

EUROPA POSTBELICĂ.DE LA ÎNFIINŢAREA ALIANŢEI NORD    ATLANTICE PÂNĂ LA "PRIMĂVARA DE LA PRAGA "

Aliantele din cadrul razboiului rece .Blocada Berlinului

instituita de Stalin si amenintarea cu bomba atomica lansata de

Truman asupra URSS au dezvaluit cât se poate de clar gradul de

militarizare a razboiului rece.În primele luni ale anului 1946,

liderii sovietici au început sa-si declare intentiile de a folosi stiinta

si tehnologia cu scopul de a spori considerabil puterea militara a

tarii lor.Mai mult decât atât,ca 525e47f urmare a inechitatii în reducerile

de forte dupa razboi,Armata Rosie era mai amenintatoare în 1947

decât fusese în 1945.La doi ani dupa razboi sovieticii aveau în

Europa de Est peste 3.000.000 de soldati,în timp ce Statele Unite

îsi restrânsesera efectivul la mai putin de 2.000.000.

Impresionanta putere militara a URSS si teama persistenta fata de

Germania i-au determinat pe liderii statelor vest-europene sa se

preocupe de propria securitate.Caderea Cehoslovaciei a fost

evenimentul care i-a îndemnat sa treaca la actiune.În martie 1948,

Marea Britanie,Franta si tarile Benelux (Belgia,Olanda,

Luxemburg)au semnat Tratatul de la Bruxelles,pact de aparare

mutuala prin care se instituia Uniunea Europei Occidentale.

În aprilie 1949,Italia,Danemarca,Norvegia,Portugalia,Islanda,

Statele Unite si Canada s-au alaturat Uniunii Europei Occidentale

formând o alianta militara occidentala largita.Cele douasprezece

natiuni cuprinse în aceasta Organizatie a Tratatului Atlanticului de

Nord s-au angajat ca,în situatia în care una dintre ele va fi atacata,

toate celelalte sa i se alature în lupta împotriva agresorului.

Aceasta alianta antisovietica a reprezentat apogeul orientarii

puterilor occidentale catre o politica de limitare a comunismului

prin forta militara,mai curând decât prin presiuni economice si

politice.

Subjugarea Europei de Est de catre URSS a însemnat,totodata,

sfârsitul independentei armatelor Poloniei,Ungariei,

Cehoslovaciei,României,Bulgariei si Germaniei de Est.Stalin a

permis mentinerea fortelor armate ale acestor state numai ca parti

componente ale unei structuri militare mai largi,comandata de el.

Conducerea sovietica a creat oficial acest sistem de aliante impuse

imediat dupa ce Germania a fost admisa in N.A.T.O.,dându-i.denumirea de Organizatia Tratatului de la Varsovia (Pactul de la

Varsovia),pact semnat în 1955.

Atâta vreme cât Europa era înghetata în sfere de influenta formate

din doua grupuri de state ostile unul altuia,nu mai exista nici o

posibilitate de reunificare a Germaniei.Practic,înca din 1948,

fortele de ocupatie divizasera natiunea învinsa în doua state.În

anul urmator,participantii la razboiul rece au desavârsit scindarea

Germaniei.La 23 mai 1949,Aliatii occidentali au creat Republica

Federala Germania.La rândul sau,Rusia s-a grabit sa înfiinteze

Republica Democrata Germania (Germania Rasariteana),la 7

octombrie 1949.

Dupa încheierea celui de-al doilea razboi mondial,Statele Unite au

continuat sa fabrice bomba atomica.La sfârsitul anilor '40

probabil ca aveau în stoc peste 100.Data fiind puterea acestor

bombe,chiar si un asemenea arsenal restrâns reprezenta o teribila

amenintare pentru sovietici.Desi majoritatea specialistilor

americani în armament anticipau ca monopolul american asupra

bombei atomice avea sa dureze cel putin un deceniu,înversunarea

lui Stalin de a contracara pericolul deosebit de mare al armelor

atomice a condus la reusita experimentului sovietic din septembrie

În ultimii ani ai deceniului al cincilea,oficialitatile si

oamenii de stiinta americani au discutat în secret ideea

fabricarii unei bombe cu hidrogen.Aceasta arma,pe care

au denumit-o "Super ",era de câteva ori mai puternica

decât bomba atomica.Câtiva cercetatori au opinat ca o

bomba cu hidrogen putea declansa o reactie nucleara în

lant,care ar fi distrus atmosfera pamântului.În pofida

dezacordurilor si riscurilor,experimentul sovietic cu

bomba atomica l-a convins pe Truman sa înceapa imediat

fabricarea bombei cu hidrogen.În ianuarie 1950 el a

convocat o conferinta de presa în care a anuntat ca

ordonase producerea bombei "Super ".La 1 noiembrie

1952,SUA au detonat prima bomba cu hidrogen.În anul

urmator,URSS experimenta una similara,de fabricatie

sovietica.

Uniunea Sovietica.Noi evolutii.La începutul anilor 50,câtiva

conducatori comunisti mai tineri au început sa revendice

îmblânzirea brutalului sistem stalinist.Totodata,ei pândeau

prilejul de a lua locul conducatorului,acum înaintat în vârsta..Probabil ca Stalin intentiona sa-i elimine pe acesti parveniti,

împreuna cu evreii "tradatori ".Însa epurarea nu a mai avut loc .La

5 martie 1953 Stalin a murit,înainte sa poata ordona un nou val de

asasinate.

Oricum,la sfârsitul anilor '40,majoritatea statelor est-europene

devenisera dependente de URSS,fiind conduse de dictatori

stalinisti.Oficialitatile sovietice,partidele comuniste locale si

Armata Rosie reprezentau administratia imperialista si

instrumentele de constrângere ale lui Stalin.Acestea au impus

guverne dupa modelul sovietic în Polonia,Germania Democrata,

Cehoslovacia,Ungaria,Bulgaria,România.Austria a ramas în

continuare ocupata atât de sovietici,cît si de Aliatii occidentali.

Ascensiunea la putere a lui Hrusciov

Lupta pentru succesiune la conducerea statului s-a încheiat în 1956

cu triumful lui Nichita Hrusciov.

Hrusciov si-a început campania de "destalinizare "la Congresul

XX al Partidului,în februarie 1956,congres la care au participat

peste 1000 de membri de partid.Într-un discurs de patru ore,noul

lider sovietic a dezvaluit actele de brutalitate comise de Stalin.

Atitudinea critica a lui Hrusciov viza în primul rând sângeroasele

epurari din anii '30,persecutia minoritatilor,cum era cazul

tatarilor din Crimeea si greselile lui Stalin atât de scump platite în

privinta liniei politice urmate în cele de-al doilea razboi mondial.

Discursul lui Hrusciov si directia politica adoptata de el ulterior

indicau faptul ca era adeptul versiunii moderate a noii orientari,pe

care o lega de lupta împotriva stalinistilor si a mitului lui Stalin.

Pâna la sfârsitul epocii sovietice,liderii comunisti s-au împartit în

stalinisti dornici sa mentina cît mai mult din vechiul sistem si

reformisti care luptau pentru o dictatura mai putin rigida.Sub

conducerea lui Hrusciov,cei care au avut câstig de cauza au fost

reformatorii.

În mai putin de doi ani de la discursul antistalinist al lui

Hrusciov,lagarele din Siberia erau practic pustii.

Controlul strict asupra activitatii politice se mentinuse,

însa teroarea luase sfârsit.

Lupta pentru eliberare în estul Europei,1953-1968

Est-europenii s-au opus dominatiei sovietice înca de la

începutul perioadei de ocupatie si pâna la prabusirea

sistemului,în 1989.Stalin i-a împiedicat pe principalii

lideri politici din aceste tari sa se împotriveasca fatis,dar.fortele secrete de opozitie au devenit si mai puternice.La

trei luni dupa moartea lui Stalin au izbucnit revolte în

Cehoslovacia si Germania Democrata (iunie 1953).

Armata sovietica s-a grabit sa înabuse aceste tulburari,

dar în Europa de Est erau pe cale sa se declanseze alte

doua miscari de protest .

Timp de trei ani dupa revoltele din Cehoslovacia si Germania

Democrata,nemultumirile au continuat sa creasca în rândul

artistilor si intelectualilor polonezi.Ei respectau principiile

marxiste,dar se opuneau variantei de comunism instaurate de

guvernul lor.Liderii comunisti polonezi s-au confruntat cu o

amenintare si mai serioasa atunci când destalinizarea si conditiile

grele de existenta au dat nastere unui violent protest muncitoresc.

La 28 iunie 1956,muncitorii din Poznan s-au razvratit în numar

atât de mare,încât guvernul a recurs la armata pentru a înabusi

revolta.Criza s-a agravat în momentul în care soldatii au refuzat sa

traga în grevisti.Pâna la urma un mare numar de trupe de

securitate a pus capat tulburarilor.Evenimentele din Ungaria,din

noiembrie 1956,dupa o lunga perioada de agitatie începuta în

1953,au fost cele mai grave.Trupele sovietice de interventie au

trebuit sa faca fata unei adevarate insurectii.Înabusirea ei a facut

20.000 morti.Dupa înfrângerea rebelilor,sovieticii l-au instalat în

fruntea statului pe Janos Kadar,apoi l-au arestat pe Imre Nagy si l-

au executat în 1958.

Caderea lui Hrusciov .Uniunea Sovietica resimtea nevoia

disperata de a trece de la dictatura stalinista hipercentralizata la un

sistem mai potrivit cu necesitatile în schimbare ale unei populatii

dispersate pe un teritoriu extrem de vast.Hrusciov a reusit sa-l

demitizeze pe Stalin,însa majoritatea reformelor preconizate de el

nu au dat rezultate.Acestea nu au fost bine concepute,nici aplicate

cu pricepere.

Atât progresele campaniei de destalinizare,cât si încercarile de

reforma au stârnit resentimentele unui mare numar de demnitari ai

partidului,care nu doreau decât sa puna capat terorii instaurate de

Stalin,mentinând neschimbat tot restul sistemului.Rezultatul

umilitor al crizei cubaneze a accentuat opozitia fata de Hrusciov si

probabil i-a pecetluit soarta.Prezidiul partidului si cea mai mare

parte a Comitetului Central (grup executiv format din circa 200

membri de frunte ai partidului)au decis sa puna capat "planurilor

nechibzuite "ale lui Hrusciov.În 1964 ei l-au obligat pe liderul

sovietic sa-si dea demisia.

Conducerea colectiva si Leonid Brejnev.Noii lideri au

debutat ca grup de "conducere colectiva ":un comitet.dictatorial condus de Alexei Kosâghin (1904-1980)si

Leonid Brejnev (1906-1982).La începutul anilor '70,

Brejnev a ocupat o pozitie dominanta,manifestând totusi

o receptivitate mai mare la doleantele asociatilor sai decât

Hrusciov.În timpul administratiei Brejnev,viata în

URSS a devenit mai stabila sau "stagnanta ",cum aveau

sa o eticheteze ulterior sovieticii.

Constructia europeana.Paralel cu o însemnata crestere

economica,a doua articulatie a revirimentului Europei Occidentale

a fost vointa de a crea o adevarata Europa.La sfârsitul razboiului,

Europa apuseana putea sa apara ca o miza între cele doua blocuri,

deci era normal sa încerce sa se organizeze.Ideea "Statelor Unite

ale Europei "nu era noua.La sfarsitul anilor '20,Aristide Briand îi

fusese un elocvent aparator.Ea a fost reluata de Winston Churchill

într-un discurs pronuntat la Zurich,în 1946.Pe de alta parte,

Statele Unite îsi manifestasera dorinta ca ajutorul Marshall sa fie

distribuit în cadrul unei cooperari europene,din care s-a nascut

O.E.C.E.În mai 1948,a avut loc la Haga un Congres al Europei,

care a avut drept rezultat crearea unui Consiliu al Europei,compus

din doua organisme,un Comitet al Ministrilor si o Adunare

Consultativa Europeana,cu sediul la Strasbourg si reunind

reprezentanti ai celor 17 membri ai O.E.C.E.Activitatea acestui

Consiliu s-a limitat insa la discursuri incitante,caci Anglia se

opuna categoric oricarei renuntari la suvranitatea notionala

(contrar Frantei în acel moment)

Jean Monnet,dupa acest debut cam dezamagitor,a considerat ca,

pentru realizarea constructiei europene,era necesar ca europenii sa

se obisnuiasca sa lucreze împreuna în cadrul unor realizari

concrete.Ideea a fost adoptata de ministrul francez al afacerilor

externe,Robert Schuman,si a dus la planul care-i poarta numele:

la 18 aprilie 1951,s-a creat Comunitatea Europena a Carbunelui si

Otelului (C.E.C.O.),initial un mijloc de a controla posibilitatile de

reîanarmare ale Germaniei.Organizatia reunea sase membri:

Franta,Germania Federala,Belgia,Olanda,Luxemburg si Italia.O

Înalta Autoritate cu sediul la Luxemburg avea puteri

supranationale în domeniul productiei si schimburilor de carbune

si otel.A fost o realizare cruciala deoarece pentru prima oara

functiona o institutie europeana,care,in plus,cunostea si un mare

succes,în pofida handicapului pe care il reprezentase refuzul Marii

Britanii de a lua parte la ea.

Un al doilea proiect a avut o soarta mai putin fericita:este vorba de

Comunitaea Europeana de Aparare (C.E.A.),care urma sa permita

participarea trupelor germane la apararea Europei în cadrul unei

armate europene.Avantajul sperat era realizarea reînarmarii.Germaniei,considerata ca necesara de catre Statele Unite.Se dorea

ca,fara sa se trezeasca la viata vechii demoni ai unei armate

germane autonome,sa se creeze o noua institutie europeana.

Tratatul semnat la Paris,la 27 mai 1952,de cei sase parteneri n-a

putut fi ratificat de Adunarea Nationala Franceza din cauza

opozitiei hotarâte a comunistilor si gaullistilor.Dupa mai multi ani

de dispute politice violente,C.E.A.a fost respinsa fara dezbateri la

30 august 1954.În urma acestei situatii,acordurile de la Londra si

Paris (octombrie 1954)au recreat o armata germana în cadrul

U.E.O.(Uniunii Europei Occidentale),alianta militara încheiata pe

o perioada de 50 de ani între cei sase membri ai C.E.C.O.si Marea

Britanie.

Frânata de esecul C.E.A.,ideea europeana a fost relansata cu

adevarat de reuniunea celor sase ministri ai afecerilor externe ai

C.E.C.O.,care a avut loc la Messina,la 1 iunie 1955,ca si prin

hotarârea de creare a unei Comunitati Economice Europene

(C.E.E.)denumita si Piata Comuna,realizata prin Tratatul de la

Roma,semnat la 25 martie 1957.Obiectivul era asigurarea

progresiva a liberei circulatii a marfurilor si persoanelor în

interiorul acestei comunitati a celor sase.În afara Consilului

Ministrilor mostenit de la C.E.C.O.,la Bruxelles,se instala o

Comisie Europeana,schita a unei puteri supranationale.

Crearea Pietei Comune a reprezentat un pas considerabil pe calea

constructiei europene.A urmat un progres lent,ce s-a întins pe

aproximativ un deceniu.Încetineala cu care s-a realizat constructia

europeana în aceasta perioada se explica prin foarte puternica

impregnare nationala a unor popoare carora le era greu sa se simta

în primul rând europene,fiind foarte reticente când se punea

problema sa faca pasul decisiv de transformare a unei comunitati

economice într-o comunitate politica.

Pozitia României în cadrul pactului de la Varsovia.Primii ani ai

regimului comunist,cei care au coincis cu ultimii ani de viata ai lui

Stalin,s-au manifestat printr-o deplina docilitate a politicii externe

a României,satelitizarea sa diplomatica fiind tot atât de absoluta

ca si cea a celorlalte tari comuniste din Europa de Est.În

februarie 1948,guvernul român s-a legat de sovietici printr-un

tratat de prietenie,colaborare si asistenta reciproca valabil timp de

doua decenii,urmat de întelegeri similare cu Bulgaria,

Cehoslovacia,Polonia si Ungaria,semnate de toate aceste tari în

cursul anului 1948.Tratatul încheiat recent cu Iugoslavia (1947)a

fost,fireste,denuntat dupa excluderea acesteia din Cominform,

Gheorghiu-Dej angajându-se imediat pe calea unei campanii

violente de "demascare " a lui Iosip Broz Tito..

Din punct de vedere economic,tara era deja inclusa în sfera de

interese sovietice prin tratatul din mai 1945,apoi prin aderarea la.Consiliul de Ajutor Economic Reciproc,întemeiat în 1949.Din

punct de vedere militar,dominatia sovietica era tot atât de deplina,

manifestându-se atât prin ocuparea militara a tarii (care a durat

pâna în 1958)cât si,din 1955,prin incadrarea României în

Tratatul de la Varsovia.

Disparitia lui Stalin (martie 1953)a deschis o perioada de

incertitudini în întreaga Europa rasariteana care s-a exprimat,în

cazul României,prin aparitia primelor simptome ale

neîntelegerilor româno-sovietice.Relatiile cu Nichita Hrusciov,

succesorul lui Stalin,par sa fi fost încordate,mai ales în anul 1955,

când unele deosebiri de vederi au iesit la iveala pe timpul vizitei la

Bucuresti a liderului sovietic.Rusii se pronuntau în favoarea

separarii posturilor de prim-secretari si prim-ministrii.Dej,în acel

moment doar prim-ministru,a trecut peste obiectiile sovietice

reluând,în octombrie 1955,si functia de prim-secretar al

partidului.La Congresul al doilea (1955)s-a vorbit pentru întâia

oara despre calea româneasca de construire a socialismului,despre

adaptarea marxismului la cerintele locale si s-a insistat pe

necesitatea respectarii principiilor de suveranitate,de egalitate si

neamestec în treburile interne.

Evenimentele din Ungaria (octombrie -noiembrie 1956)au pus în

surdina,momentan,aceste divergente de pareri,care oricum nu

puneau în pericol soarta socialismului în România si nici interesele

sovietice în zona,justificând în acelasi timp opozitia lui Dej fata de

destalinizare.Comunistii români au aratat chiar de la început multa

ostilitate fata de Imre Nagy si au secondat represiunea sovietica.

Pe de alta parte însa,în decembrie 1956,ei vorbeau din nou despre

o cale autohtona de construire a socialismului.Anul 1956 a fost,de

asemenea,anul în care ultimul sovrom,Sovromcuartul,a reintrat

în patrimoniul statului român,punându-se astfel capat unei forme

de exploatare economica directa de catre sovietici.

Calea romaneasca de construire a socialismului se deosebea în

multe privinte de planurile lui Hrusciov.C.A.E.R.-ul,somnolent

între 1949 -1955,fusese reactivat de acesta din urma cu scopul

introducerii diviziunii si specializarii economice între tarile

socialiste.Era,de fapt,un conflict între nord si sud,între tarile

socialiste mai dezvoltate,Cehoslovacia în primul rând,si tarile

socialiste pe cale de dezvoltare.Bulgaria a acceptat rapid punctul

de vedere al Moscovei,dar în cazul românilor planul Hrusciov s-a

ciocnit de prevederile adoptate la Congresul al doilea al partidului.

Praga s-a aratat,înca din 1956,ostila fata de industrializarea

accelerata a României,opunându-se ajutorarii ei tehnologice si

criticând deschis o tendinta pe care o socotea autarhica si

protectionista.Cu toate acestea,în ciuda frictiunilor evidente,

Hrusciov a acceptat în 1958 vechea cerere a lui Dej de retragere a

trupelor sovietice din România..Retragerea rusilor trebuie înteleasa în contextul international al

momentului respectiv.Valoarea strategica a României scazuse

considerabil dupa semnarea tratatului de pace cu Austria si

retragerea sovieticilor din acea tara.Pe de alta parte,aflat în plina

campanie propagandistica de câstigare a opiniei publice

occidentale,Hrusciov a socotit ca se poate dispensa de ocuparea

unei tari înconjurate si asa de sateliti.Kremlinul pare sa fi privit

întreaga problema a stationarii trupelor sale în România numai sub

aspect militar si diplomatic,fara sa-si dea seama ca retragerea lor îi

va lipsi de un mijloc de presiune asupra comunistilor lui Dej.

De acum înainte si pâna la moartea dictatorului român (martie

1965),relatiile cu Moscova se vor înrautati continuu,agravate

fiind de insistenta cu care rusii urmareau sa transforme C.A.E.R.-ul

într-un organism economic supranational în cadrul caruia nordul

urma sa produca bunuri industriale,iar sudul sa furnizeze materii

prime si agricole.Campania a culminat în aprilie 1964 prin

publicarea planului Valev de alcatuire a unui complex economic

interstatal în zona Dunarii de jos,care ar fi înglobat partile de sud

ale Uniunii Sovietice,de sud-est ale României si de nord ale

Bulgariei.Românii au raspuns în mod violent,considerând pe buna

dreptate planul ca o încercare de dezmembrare a economiilor

nationale si a teritoriului national.

Planul Valev,precum si respingerea sa în numele interesului

national erau,practic,doar ultimele manifestari ale unui proces

conflictual care depasise sfera economicului patrunzând si în cea a

politicului.Într-adevar,schisma chineza a introdus un element nou

în relatiile româno-sovietice,îngaduind Bucurestiului sa se

distanteze de Moscova cu mai mult curaj.Comunistii chinezi au

ales capitala României drept loc de exprimare a unui violent atac

antisovietic (1960),trimitând apoi la Bucuresti numeroase

delegatii economice si politice (1962,1963).În sfârsit,1963 a fost

anul în care la ONU România a votat pentru prima data altfel decât

Uniunea Sovietica si aliatii ei.

La începutul anului 1964,Gheorghiu Dej si-a oferit mediatia în

conflictul sino-sovietic si l-a trimis în acest scop pe Ion Gheorghe

Maurer la Beijing si la Moscova.Misiunea primului ministru si

întrevederea sa cu Hrusciov nu au facut decât sa agraveze

suspiciunile existente între partile aflate în joc.În orice caz,este

limpede faptul ca rusii si românii nu s-au putut întelege nici macar

asupra tinerii secrete a disensiunilor.Dovada este ca în aprilie s-a

publicat la Moscova asa-numitul plan Valev iar la Bucuresti s-a

adoptat "declaratia din aprilie "referitoare la pozitia României în

conflictul sino-sovietic.

O data cu aceasta dare pe fata a conflictului,politica externa a

României a devenit tot mai îndrazneata si mai diferita de cea a

satelitilor est-europeni.Numeroase misiuni economice au vizitat.Capitala României,o delegatie economica româna a calatorit la

Washington,Ion Gheorghe Maurer a vizitat Parisul,iar voturile

independente de la ONU s-au înmultit.Regimul lui Dej a capatat

neasteptat de repede o respectabilitate internationala pe care a stiut

sa o largeasca cu multa abilitate,model adoptat initial si de

succesorul sau,Nicolae Ceausescu.