Generatia 1948
Istoria unui neam este în
mare masura raspunsul pe care acesta îl da provocarilor mediului înconjurator.
Daca un astfel de raspuns nu exista, identitatea nationala s-a pierdut.
Întelegându-si menirea si acceptând-o, cei ce îsi asuma conducerea societatii -
sub toate aspectele ei - vor ramîne înscrisi în 838u201i Cartea Neamului ca
personalitati, grupuri sociale si, mai ales, ca generatii reprezentive. Istoria
românilor nu este lipsita de asemenea situatii. Generatiile eroice au modelat
sufletul neamului, au creat cultura, legislatie, filosofie, si au dat în esenta
raspunsul national la chemarea lui Iisus:Crestinismul românesc.
Noi, cei care ne-am confruntat cu evenimentele anilor '40-'60 suntem si noi o
generatie reprezentativa a neamului nostru? La o jumatate de veac de la acele
timpuri, monografia generatiei tinere - studenti si elevi - care a fost supusa
unei decapitari asemenea celei aplicate întregului spectru polito-religios-cultural-national
al epocii, nu este cunoscuta.
O generatie nu este numai o vârsta biologica. Ci o stare de spirit
caracterizata prin raspunsurile date problemelor cu care se confrunta natiunea
într-o perioada data.
Apreciem ca "generatia 1948" si-a adus contributia la framântarile cruciale ale
acelor timpuri.
Tineri si mai putin tineri, de la elevi de liceu si studenti la cei cu
raspunderi familiale, purtând greul razboiului anticomunist, cât si în special
al recucerii Ardealului de Nord, toti acesti membri ai generatiei noaste s-au
confruntat cu atentatul la fiintarea istorica si geografica a poporului român.
Ei au trebuit sa raspunda la încercarea de a i se falsifica spiritualitatea si
cultura prin desfiintarea institutiilor de baza ale societatii si ruperea
filmului unei istorii bimilenare. Totul era atacat.
a. Originea românilor nu mai era geto-daco-romana, iar limba era prezentata ca
o forma neoslava.
b. Familia, ca institutie de baza a societatii a fost atacata fiind supusa la o
încrâncenata lupta între parinti si copii. Acestia erau învrajbiti împotriva
parintilor, carora li se recunostea doar meritul de a-i fi conceput, restul -
educatia, pozitia în societate - revenind statului. Parinti si copii, soti,
frati si rude erau cuprinsi de paienjenisul supraveghierii reciproce diabolic
dirijat dinafara prin obligativitatea delatiunii ridicata la rang de virtute ca
înalta ratiune de stat.
c. Armonia sociala, prezentata, ca si familia, drept o minciuna, taranii,
muncitorii, intelectualii fiind obligati sa se supuna razboiului "luptei de
clasa" si organizati a se denigra reciproc.
d. Traditiile au fost interzise sau mistificate.
e. Forta care a unit generatie de generatie, religia crestina, prezentata ca un
opium dat maselor si înlocuita prin cele mai abjecte metode de denigrare, cu
materialismul stiintific, ucigator al libertatii spirituale, distrugator al
idealurilor si al bunei cresteri.
Totul era atacat. În fata acestui cataclism, cunoscând anticipat consecintele
lui, s-a ridicat ca un zid de aparare si "generatia de la 1948". Aceasta
generatie nu a fost o generatie "anti", ci una de aparare, o generatie "scut".
Afirmam ca a apartinut neamului românesc pentru ca nu i-a tradat aspiratiile si
i-a onorat valorile cu manifestarii proprii patrimoniului sau spiritual si
biologic. Conceptia de viata a fost cea constatata de-a lungul veacurilor la
voievozi si carturari, având ca temelie crestinismul românesc relevat si prin
generatia de la 1922, reactionând spontan contra celor ce atentau la legea si
traditiile noastre.
Când teritoriul national, pamântul stramosesc ne-a fost calcat, aceasta
generatie nu a ezitat sa-si puna chezasie "pe aici nu se trece!". Ea a fost
strivita nu numai la figurat, ci si la propriu. S-a luat drumul muntelui, ca de
atâtea ori în vremuri de bejenie pentru neamul românesc, sau calea
închisorilor. S-a aparat din munti ceea ce comunismul ataca cu mare virulenta:
satul românesc. Vârfurilor studentimii si elevilor, datorita atitudinilor de
aparatori, în care s-au înrolat fara reticenta - li s-a taiat posibilitatea de
formare profesionala la care le dadea dreptul calitatile intelectuale pe care
le dovedisera cu prisosinta. Coborâti în iadul închisorilor, spiritul lor viu,
inteligent nu a pierit ci, fecundat de vrajmasiile vietii, s-a cristalizat, s-a
rafinat.
Dar supravietuitorii acestei generatii nu si-au spus ultimul cuvânt, desi
calvarul lor nu a încetat odata cu iesirea din transeele luptei de aparare a
identitatii neamului românesc. Eliberati în masa începând cu primavara lui
1964, acesti "fosti tineri" încearca sa-si vindece ranile fizice, dar mai ales
pe cele sufletesti, din anii monstruozitatii pe care o ura nemarginita a
dezlantuit-o.
Analizându-si cu luciditate înfrângerile, punându-le la piciorul Crucii lui
Iisus, stiind ca înfrânt nu esti decât daca nu-ti mai poti gasi libertatea
spirituala, deci personalitatea, acesti tineri tânjeau si dupa împlinirea
vietii personale, familiale si profesionale. Iesiti din închisori într-o "lume"
care nu-i voia, care se ferea de ei, care îi privea ca pe niste morti-vii,
acesti fosti "tineri" au înfrânt adversitatile unei structuri organizate pe
principii straine neamului nostru, si-au reluat locurile în amfiteatre si în
fata comisiilor de examen. Au studiat cu seriozitate si capacitatea lor
intelectuala deosebita s-a impus. A fost o adevarata competitie între durerea
personala si setea de înfaptuire, care a condus la realizari superioare celor
ce nu au cunoscut drama generatiei noastre. Unii au luat studiile de la
început, schimbându-si chiar profilul profesional, terminând pe primele locuri
sau chiar sefi de promotie, alaturându-se tineriolor de care îi despartea o
generatie. Au devenit ingineri, medici, profesori, preoti, multi preoti monahi,
alti meseriasi de elita, de data asta cu studii.
Aceasta este Generatia de la 1948. Tinerii acestia nu au fost mercenarii
nimanui, n-au fost nici "revolutionari de profesie", nici nu au trait o "moda".
Ei au fost robii unui crez. Învinsa vremelnic, Generatia de la 1948 înscrie
totusi o fila de istorie eroica pe care, din pacate, contemporanii o ignora
sau, în cel mai bun caz, o subliniaza timid si nesemnificativ.
Putini supravietuitori ai ei trimit acest mesaj având constiinta datoriei
împlinite.
(Traian Popescu, "Renasterea Banateana", 4 noiembrie 2002)
|
