
|
Iancu de Hunedoara
|
|
|
Cronicile vremii si
cele ulterioare, ce (descriu zbuciumata istorie a
spatiului geografic al Europei Medievale din secolul al XV-lea, consacra
spatii ample uneia dintre cele mai mari personalitati
politice si militare ale vremii, Iancu de Hunedoara (1407-1456),
care prin activitatea sa de prim rang, s-a impus posteritatii,
influentând întreaga istorie a românilor, intervenind pe plan socia 232f56c l-politic cât
si militar, atât în Transilvania, cât si în principatele Române
- Ţara Româneasca si Moldova, în lupta pentru neatârnare,
prin stavilirea expansiunii Imperiului Otoman.
|
|
|
|
Prezenta familiei Corvinilor pe scena Istoriei, se face cunoscuta
mai pregnant dupa 18 octombrie 1409, când regele Sigismund de
Luxemburg daruieste lui Voicu Corvin, tatal lui Iancu
printr-un act de danie castelul Hunedoara, cu pamânturile care
tineau de el, orasul Hunedoara, 35 de sate, vami, mine de
sare, aur, argint si fier, avere pe care Iancu a sporit-o apoi
considerabil. A batut moneda proprie, cu efigia lui, stimulând
comertul si activitatile productive.

|
Actul de danie al
castelului si domeniului Hunedoarei, în favoarea lui Voicu,
tatal lui Iancu de Hunedoara
|
|
Primind o educatie aleasa lingvistica, politica si
de tactica militara, (cunoscator al limbii latine si a
câtorva limbi europene), Iancu de Hunedoara are o vocatie veritabila
pentru cariera militara pe care o probeaza cu mare succes în
batalii, prin tacticile adoptate.
Prin calitatile sale de om de stat, în anul 1441 ajunge
voievod al Transilvaniei iar în 1446 guvernator al Ungariei.

|
Monede cu efigia lui Iancu
de Hunedoara
|
Românul Iancu de
Hunedoara, nutreste aspiratii înalte.
A început sa actioneze pentru "unitatea de crez, fapta
si limba". (Gh. Baritiu - "Ioan Corvin de
Hunedoara" - 1873).
Se implica ferm pentru refacerea sistemului politic si
militar comun al tarilor române. În Ţara Româneasca
si Moldova, intervine pentru a fi înscaunati domni
hotarâti sa se angajeze în lupta antiotomana. Dispune de
o armata numeroasa instruita si bine echipata,
devenind iubit si respectat de aceasta.

|
Castelui de la Hunedoara
|
În Ţara Româneasca l-a sprijinit pe Basarab al II-lea si
apoi pe Vlad Dracul, iar în Moldova pe Bogdan al II-lea (tatal lui
stefan cel Mare).
În actul de alianta încheiat în februarie 1450, Bogdan al II-lea
îl numea pe Iancu de Hunedoara "iubitul nostru parinte" angajându-se
sa-l sprijine "cu orice îi va fi de trebuinta si
asemenea tara domniei mele si cu tara domniei sale sa
fie una". - afirmatii de premiza a unei uniuni de neam
si de limba. (Alba Iulia - 1 Decembrie 1918, pag. 16).
Instalat la domnie cu
sprijinul lui Iancu de Hunedoara domnitorul muntean Vlad Ţepes
(1476) îl sprijinea în lupta antiotomana. Fermitatea, energia si
severitatea cu care a reprimat orice opozitie din interiorul si
exteriorul principatului l-au
înscris în rândul marilor personalitati ale vremii.

|
Blazonul familiei lui Iancu
(detalii din interiorul castelului de la Hunedoara)
|
La rândul sau, Vlad Ţepes a sprijinit pe stefan cel
Mare în ocuparea tronului Moldovei. În timpul domnie acestuia, de aproape o
jumatate de secol, s-a stavilit din nou expansiunea otomana
în Tarile Române.
În batalia de la
Belgrad, la 1456, Iancu de Hunedoara a fost sprijinit de ostiri din
cele trei tari româesti, precum si de o mica
ostire de cruciati a lui Ioan de Capistrano.
Victoria lui Iancu, a carui strategie si tactica
militara originala, mai complexa si mai elastica,
mult mai moderna decât a sultanului, a prevazut lovituri variate,
care în final au dejucat tactica lui Mohamed al II-lea, cuceritorul
Constantinopolului, a fost stralucita. Acesta a fugit
împreuna cu resturile ostirii, lasând o prada
imensa, parasita pe câmpul de batalie si
în tabara otomana.
stirea marii victorii s-a raspândit repede în toata Europa.
Papa Calixt (al III-lea, a
laudat "pâna deasupra stelelor" numele ilustrului
voievod român, ca pe al unuia dintre "cei mai slaviti oameni
care traisera atunci în lume". Bucuria generala a
triumfului, a fost însa umbrita si tulburata adânc de
moartea lui Iancu de Hunedoara, la 11 august 1456, rapus de molima
ciumei, care cuprinsese armata, în tabara de lânga Zemun.
L-a deplâns întreaga lume crestina, ramasa profund
tulburata la aflarea vestei.
Sultanul Mohomed al II-lea a fost impresionat de aceasta moarte
spunând ca "de la începutul veacurilor niciodata n-a stat un
asemenea om, în slujba unei cauze".
Trupul marelui erou,
fu adus si înmormântat în Catedrala catolica din Alba Iulia, care devine
necropola omului de Stat si de
arme Iancu de Hunedoara ce se odihneste alaturi de fratele
sau, Ioan cel Tânar.

|
Piatra de mormânt a lui
Iancu de Hunedoara
|
A ramas si
dupa moarte, în mijlocul Transilvaniei, din care se înaltase
pe culmile maririi cu pricepere si vitejie.
Dar semintia lui Iancu nu s-a stins. Samânta buna a
rodit. Dupa moartea sa, unul dintre fii sai, Matia (Matei) Corvin
a preluat stafeta tatalui sau, ajungând regele Ungariei,
mostenind priceperea si dibacia acestuia si demonstrând
posteritatii, ca o familie de români a condus cu cinste
destinele Ungariei, timp de aproape un secol, într-una din cele mai grele
perioade ale Istoriei spatiului european.

|
Catedrala
romano-catolica din Alba Iulia
|
|
|