Metrologia este
stiinta auxiliara a istoriei care are drept obiect studiul masurilor fixe sau variabile. Numele provine de la
cuvantul grecesc metron =
masura, iar logos = vorbire,
studiu. Asadar, altfel spus, metrologia se ocupa cu ,,vorbirea
despre masura..
Dictionarul enciclopedic din
1972 defineste, astfel, aceasta stiinta ,,disciplina
care se ocupa cu masurile fizice precise, cu unitatile si procedeele de
masura.. Tot ea se ocupa si de ,,ansamblul
activitatilor legale si administrative privind pastrarea si reproducerea
etaloanelor, verificarea instrumentelor de masura..
Cea mai complexa definitie a metrologiei istorice se intalneste in Dictionarul stiintelor speciale ale istoriei:
,,metrologia istorica, disciplina speciala a istoriei care se ocupa cu studierea
sistemelor de masura din trecut, oglindite in izvoare documentare, cu evolutia
acestora de-a lungul istoriei, cu adaptarea lor la sistemul de masura modern,
precum si cu cercetarea vechilor masuratori, in raport cu sistemul utilizat pe
regiuni, in anumite perioade, in vederea stabilirii datei probabile si a
locului de creare a unor izvoare nedatate sau nelocalizate..
Societatea omeneasca
a folosit pentru masurare diferite valori, dar definitivarea
sistemelor s-a petrecut abia in perioada greaca si romana. In
perioada medievala, sistemele de masurare au fost extrem de diferite si
diversificate.
Preocuparile stiintifice privind modalitatile de masurare de-a lungul timpului
apar abia in secolul al XVI-lea, cand s-a scris si primul tratat de metrologie
a lui G. Agricola: De menseribus et
ponderibus romanorum (1550). In
secolele urmatoare, cercetarea sistemelor de masurare in Antichitate si Evul Mediu
s-a intensificat in numeroase tari din Europa. In secolul al XIX-lea, metrologia a devenit disciplina de predare in invatamantul politehnic,
agronomic si comercial.
In Tarile Romane, in perioada Regulamentului Organic
(1831-1832) s-au facut incercari
de uniformizare a masurilor,
dar acest lucru va fi
posibil abia in anul 1866 in Principate si in 1876 in Transilvania.
In planul
stiintific [4] inceputul este facut de Gh. Asachi (1788-1869) care ne-a lasat o
valoroasa lucrare: Masurile si greutatile
romanesti si moldovenesti in comparatie cu ale celorlalte neamuri,
Bucuresti, 1848.
Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, principala preocupare a metrologiei
din Tarile Romane a constituit-o introducerea sistemului metric, ,,batalia pentru sistemul metric.. S-au remarcat in acest
sens: G. Cantilli, M. Maracinescu, Stefan Pop, T, Petrisor, Al. Zane.
In deceniile opt si noua ale secolului XX s-au remarcat lucrarile urmatorilor:
Nicolae Stoicescu: Cum masurau stramosi. Metrologia medievala pe teritoriul Romaniei,
Bucuresti, 1971; Gh. Puri: Metrologie
generala, Timisoara, 1983; V. Ruxandra: Metrologie, partea I, Bucuresti, 1983; Nicolae
Leonachescu: Batalia pentru sistemul
metric, Bucuresti, 1986.
Masurile sunt de doua feluri: a) directe, in afara omului, cum este spatiul si
timpul; b) cele determinate de om prin diverse observatii si calcule, precum
greutatea, densitatea, lungimea, volumul etc. Acestea au variat de-a lungul
timpului, de la o oranduire sociala la alta, dupa loc, formand adevarate
sisteme. Cunoasterea acestor sisteme este
absolut necesara pentru intelegerea deplina a izvoarelor istorice. Trebuie cunoscute sistemele metrologice ale fiecarei
oranduiri precum si modalitatea de transpunere in sistemul actual de calcul.
Fara aceasta raportare nu se pot intelege documentele si nu se pot cunoaste
procesele economice si nici scrie istoria economica a unei oranduiri. Apoi
istoria unitatilor de masura este foarte strans legata de istoria comertului,
si, prin urmare, cunoasterea unitatilor de masura, prezentarea lor valorica
intr-un anumit interval de timp, intr-un loc, determina cunoasterea produselor
care se realizeaza intr-o societate, valoarea acestora, raporturile care exista
intre diferite produse, puterea de cumparare a membrilor societatii respective.
Cea mai veche terminologie din domeniul metrologiei s-a cunoscut in Chaldeea (regiune in sudul Babylonia). Este una
simpla si se intalneste si la alte popoare si zone, aceasta aparand o data cu
relatiile de schimb. Odata cu dezvoltarea comertului si a transporturilor, s-a
simtit nevoia unor cuvinte si expresii noi, potrivite unor noi activitati
economice.
In epoca antica aproape toate popoarele au adoptat masuri plecand fie de la
membrele corpului omenesc, fie de la produsele necesare traiului zilnic. Apoi,
acestea au fost multiplicate, dupa timp si dupa loc, si s-au aplicat tuturor
genurilor de masuri: de lungime, de suprafata, de capacitate, de greutate.
In metrologie exista trei sisteme:
1) duodecimal, care are la baza impartirea in 12 unitati luate impreuna si care
se numeste duzina;
2) sexagesimal, in care prima unitate superioara are 60 etaloane;
3) zecimal, in care prima unitate superioara etalonului este un multiplu de loc
In Antichitate, desi primele calcule se intalnesc in Chaldeea, totusi se
constata, din punct de vedere numeric, o mare varietate de sisteme proprii
fiecarui popor si fiecarui tinut, cetate etc. De aici apare dificultatea
cunoasterii tuturor precum si realizarea corespondentei in sistemul actual de
calcul. Dam spre exemplificare masurile de la Atena, celebra cetate a lumii
grecesti.
