Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Mihai Viteazul

istorie


Mihai Viteazul






Mihai Viteazul (n. 1558, Dragoesti, Vâlcea- 9 august 1601, Turda), este una din cele mai marcante personalitati ale istoriei românesti. A fost ban de Mehedinti, stolnic domnesc si ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţarii Românesti si, pentru o scurta perioada în 1600, conducator al tuturor celor trei tari ce urmau sa formeze România de astazi: Ţara Româneasca, Transilvania si Moldova. Din acest motiv, el este considerat de istoriografia româneasca primul unificator al poporului român si erou national.


Descendenta, importanta în istoria românilor


Vechi documente istorice, aflate în custodia Academiei Române, precum si specificatiile din Condica episcopiei Râmnicului, atesta ca Mihai Viteazul s-a nascut la Dragoesti, localitate aflata pe partea stânga a Oltului, judetul Vâlcea. Aceleasi surse mai specifica faptul ca la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserica ortodoxa s-a cununat cu Doamna Stanca. Potrivit istoricilor, ar fi fost fiul nelegitim al domnitorului Patrascu cel Bun, iar dupa altii, ar fi fost fiul lui Pârvu Buzescu, tatal fratilor Buze 15115b114p sti. Mama sa, numita Teodora, a facut parte din familia Cantacuzinilor, sora cu Iane Cantacuzino. Fiind simultan domnitor în Ţara Româneasca (1593 - 1601), Transilvania (1599 - 1600) si Moldova (1600), Mihai Viteazul a realizat pentru prima data unirea unui teritoriu apropiat ca întindere de cel al României de astazi, fiind perceput de multi români ca unul dintre cei mai importanti eroi nationali


Ascensiunea politica


În 1588 a devenit ban de Mehedinti, la sfârsitul anului 1588 stolnic al curtii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rau. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar si al otomanilor, a devenit voievod al Ţarii Românesti, efectiv de pe 11 octombrie.


Adera la "Liga Sfânta" crestina, constituita din initiativa Papei Clement al VIII-lea, din care initial faceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova si Toscana (Anglia si Polonia au manifestat rezerve fata de politica de cruciada a papalitatii). Ulterior adera si Transilvania, considerata factor decisiv în atragerea în alianta a celorlalte doua state românesti, Moldova si Ţara Româneasca. Aron Voda, domnul Moldovei semneaza un tratat cu împaratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul sa decida, cu acordul boierilor, intrarea în alianta antiotomana


Victoriile împotriva Imperiului otoman


Aderarea Ţarii Românesti la "Liga Sfânta" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldata cu suprimarea creditorilor levantini si a întregii garnizoane otomane stationata în Bucuresti. Pe acest fundal, Mihai porneste o ofensiva generala împotriva Înaltei Porti, atacând cetatile turcesti de pe ambele parti ale Dunarii (Giurgiu, Hârsova, Silistra s.a.). Urmeaza o serie de victorii împotriva tatarilor si turcilor (Putineiu, Stanesti si serpatesti) culminata cu incendierea Rusciukului. Dupa modelul victorios al lui Mihai, Aron Voda porneste o campanie similara. Datorita recunoasterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de catre Aron Voda si succesorul sau, Razvan stefan, Mihai trimite o delegatie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relatiile munteano-transilvanene. Nerespectând porunca domnitorului, delegatia de boieri condusa de mitropolitul Eftimie semneaza un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea loctiitorul acestuia pe propriul sau tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcatuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armata de cca. 16.000 de ostasi, la care se adaugau cei 7.000 de transilvaneni condusi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obtine victoria la Calugareni - 13/23 august 1595(evocata în mod stralucit în poemul "Pasa Hassan" de George Cosbuc). Contraofensiva otomana îl forteaza sa se retraga în munti, asteptând sprijinul lui Sigismund. Între timp, stefan Razvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movila, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe (cu sprijin transilvanean si moldovean) eliberarea oraselor Târgoviste (5-8 octombrie 1595), Bucuresti (12 octombrie 1595) si Giurgiu (15-20 octombrie 1595).


În 1594 si în anii urmatori Mihai Viteazul a condus o campanie militara în sudul Dunarii, cucerind cetatile Isaccea, Macin, Cernavoda, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra si chiar Rusciuc, sistova, Nicopole si Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga[1], calaretii lui Mihai Viteazul ajunsesera pâna la Adrianopole în est si Plevna în vest. Aceasta actiune a fost coroborata cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stapânirea sa Bugeacul, în aceeasi perioada. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o data cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea si gurile Dunarii s-au aflat sub stapânirea sa pâna la moarte.




Întreaga crestinatate balcanica l-au privit ca pe un eliberator, iar dupa moartea sa, în hârtiile gasite sub perna, s-a aflat o scrisoare în care acesti crestini îl numeau "Steaua lor rasariteana".


Negocierile de pace cu Înalta Poarta


Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum si dezastrele provocate de ostasii sultanului, au adus Ţara Româneasca în pragul colapsului financiar. Cu visteria golita, Mihai se vede silit sa aplice o solutie pe cât de nepopulara, pe atât de vitala supravietuirii statale: "asezamântul" sau "legarea taranilor de glie" prin care rumânii (taranii fara pamânt din Valahia) erau siliti sa ramâna pe mosia pe care se aflau în acel moment. Dupa câteva confruntari pe linia Dunarii, Mihai decide începerea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, în schimbul acceptarii suzeranitatii otomane si a platii tributului, Înalta Poarta recunostea domnia voievodului pe întreaga durata a vietii sale. În paralel, domnitorul valah încheie un tratat si cu Casa de Habsburg (Mânastirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat împotriva turcilor. Prin dubla suzeranitate (otomana si habsburgica) se anula practic tratatul dezavantajos al boierilor cu Sigismund Bathory.


Unirea Ţarilor Române


Domnia lui Ieremia Movila, devotat polonezilor, însemnase practic îndepartarea Moldovei de Sfânta Alianta. În Transilvania, Sigismund renunta la tron în favoarea varului sau, Andrei Bathory (deasemenea înclinat catre politica polona). În aceasta situatie, unitatea militara a tarilor române se diminueaza iar Mihai Viteazul, pus în fata destramarii coalitiei antiotomane, decide aplicarea "planului dacic", în speta Unirea celor trei tari române[necesita citare]. În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviintarea împaratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practica a initiativei sale. Primind un raspuns favorabil, la sfârsitul aceluiasi an, intra în Transilvania si, dupa victoria asupra lui Andrei Bathory (selimbar, 18/28 octombrie 1599) îsi face intrarea triumfatoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599,primind cheile fortaretei de la episcopul Napragy. În mai 1600, Mihai Viteazul îl alunga de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movila, învingându-l la Bacau, si realizeaza astfel, prima unire a tarilor române. Titulatura folosita de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Ţarii Românesti si Ardealului si a toata tara Moldovei".


Consolidarea Unirii


Pentru a consolida Unirea, Mihai ia o serie de masuri:


* adopta aceeasi stema pentru toate teritoriile,

* construieste o biserica ortodoxa la Alba Iulia,

* acorda anumite înlesniri preotilor si iobagilor români [necesita citare],

* numeste ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.


Destramarea Unirii




Contextul international era complet nefavorabil Unirii. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradictie cu interesele proprii. Habsburgii îsi vedeau amenintate planurile de mentinere a Transilvaniei în sfera de influenta, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renuntarii la Ţara Româneasca. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formula puternica, capabila sa schimbe raportul de forte din regiune. Existau însa si conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau masurile impuse de noul Domn. Mihai nu reuseste sa înfrânga revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Miraslau 18/28 septembrie 1600) si astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movilestilor aserviti intereselor polone. Mihai încearca sa reziste atacului polon asupra Ţarii Românesti, însa si pe acest tron se va urca un membru al familiei Movilestilor, Simion.


Moartea lui Mihai Viteazul


Fortat sa ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împaratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscaunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, accepta sa-l sustina pe român. Împreuna cu generalul Basta, Mihai porneste campania de recucerire a teritoriilor românesti. Prin victoria de la Guruslau (3 august 1601), voievodul valah îl îndeparteaza pe Bathory din Transilvania. Continua prin a recupera Ţara Româneasca gonindu-l pe Simion Movila de pe tron. În aceste conditii, se întrezareau perspectivele unei noi uniri, perspectiva cu care împaratul nu putea fi de acord. Din ordinul sau, în 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul sau este luat de unul dintre capitanii domnitorului si înmormântat de Radu Buzescu la Mânastirea Dealu, lânga Târgoviste. Pe lespedea sa de piatra de la Manastirea Dealu sta scris: "Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Ţarii Românesti si Ardealului si Moldovei."


Portrete


Au ramas mai multe portrete înfatisându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele postume. Într-o ipostaza mai tânara este prezentat la manastirea Caluiul, apoi si la Biserica Domneasca din Târgoviste. Ambele prezinta costumul domnesc în întregime. În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravura a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este plesuv, slab si ferm, îmbracat într-o platosa si acoperit de o blana mitoasa. În mâna dreapta tine un baston de comandant, iar mâna stânga si-o tine sprijinita pe sabia terminata cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede batalia si stema cetatii Nicopole, iar dedesubt apare inscriptia "Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la citŕ di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598.


În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împaratului Rudolf al II-lea. Primit cu entuziasm - dupa cum relateaza H. Ortelius - i se realizeaza un portret în arama de catre gravorul curtii, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind raspândit în numeroase copii. Inscriptia circulara spune "Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII", iar versurile-dedicatie: "Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue", adica "Atât de mult iubeste pe Hristos si Împaratia crestina si unirea Bisericii sub Papa. Aproape doua secole si jumatate mai târziu, în 1847, Nicolae Balcescu si A. G. Golescu redescopera acest portret, împreuna cu alte cinci ale aceluiasi, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris[4]. "Cându vezuramu pe cellu de allu siésselé strigaramu de o data: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui barbatu extraordinariu. [...] Otarâramu în data a ne desierta usiórele nóstre pungi..." pentru a comanda o copie dupa acest portret, spre a da "în admirare românilor" adevarata înfatisare a voievodului.


Dupa moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care unul în 1601 ce îl prezinta cu o caciula si o mantie de blana, sub care scrie "Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI", precum si altele inspirate dupa cel al lui Sadeler. O data, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe stefan, domnul Moldovei.


De la Mihai Viteazul au ramas si doua criptoportrete, ambele realizate de catre Franz Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având caciula transformata în turban si lantul si medalia daruite de împaratul german. În celalalt, mai cunoscut, aflat la Kunsthistorisches Museum din Viena, apare alaturi de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împaratul Rudolf al II-lea). Aici pot fi vazute întregile costume ale lui Mihai si ale fiicei sale la curtea pragheza.


Mihai Viteazul mai apare si în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezinta momentul uciderii sale, însa de cele mai multe ori are o înfatisare închipuita.





Document Info


Accesari: 2770
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )