Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PORPHIRIUS - PESTERA NIMFELOR DIN ODISEEA

istorie




PORPHIRIUS - PEsTERA NIMFELOR DIN ODISEEA


Semnificatie misterioasa la Homer, a pesterii din Ithaca descrisa īn versurile urmatoare:




Se nalta-n fundul schelei cu frunza deasa un maslin si-alaturi i-o pestera umbroasa, desfatata, īnchinata zeitelor Naiade. īn-tr-īnsa erau vase si ulcioare de piatra, unde roiuri de albine īsi lasa-n faguri mierea pentru zīne. Mai sīnt īn ea vatale mari de piatra la care-aceste zīne tes cu mīna vesminte porfirii, minune mare. Acolo sīnt si ape curgatoare, iar pestera-i cu doua porti; pe una, cea despre Crivat, se coboara oamenii; cealalta-i despre miazazi, sfintita; pe ea nu umbla oameni, ci nemuritorii (Od., XIII, 142 -l56, trad. G. Murim;.

2. Nu amintirea vreunor fapte transmise de istorie l-a inspirat pe poet: dovada este data de relatarile de calatorii īn Ithaca, din care nici una nu mentioneaza īn insula vreo pestera de acest fel, afirma Cronius. Pe de alta parte, daca aceasta descriere ar fi o pura fantezie poetica, ea ar fi neverosi­mila: cum ar fi putut spera poetul, aranjīnd la īntlmplare ceea ce īi venea la Intīmplare īn minte , sa faca acceptabile fictiunile sale: ca mīna omului a construit, pe teritoriul Ithacai, drumuri pentru oameni si pentru zei, sau ca īn lipsa activitatii umane, natura a aratat īn acest loc un drum pe care trebuiau sa coboare muritorii si altul rezervat tututor divini­tatilor? Toate acestea sar īn ochi. Fara īndoiala, universul este plin de oameni si de zei, īnsa cum am putea crede ca aceasta pestera din Ithaca este locul unde coboara oa­menii si zeii ?

3. Dupa aceste preliminarii, Cronius declara ca este evident pentru toata lumea, atīt pentru cei profani cīt si pentru cei instruiti, ca poetul face aici o alegorie si ca versurile sale au un sens misterios. Homer vrea sa ne oblige la o īntreaga munca de reflectie: ce este deci aceasta poarta cu i 212u208c esire dubla,


numita sanctuarul nimfelor, īn acelasi timp fermecatoare si tenebroasa ? Tenebrele n-au niciodata farmec, ele sīnt mai dagraba obiect de spaima. De ce īn loc sa-l numeasca sanotu-arul nimfelor, adauga aceasta precizare "cele numite Naiade" ? Care este īntrebuintarea acestor cratere si amfore, despre care Homer nu spuna ca s-ar varsa ceva din ele, ci spun3 ca īn ele albinele īsi lasa mierea ca īn stupi ? si imensii stīlpi care se īnalta, ofrande nimfelor: de ce nu sīnt de lemn, ci de piatra si ei, ca si amforele si craterele ? si nu este acesta punctul cel mai obscur; ci acela ca pa acesti stīlpi nimfele tes vesminte de purpura: iata ce poate minuna ochii si chiar numai si urechile. Cum sa crezi ca zeitele tes vesminte de purpura īn pesteri īntunecate, pe razboaie de piatra: ba mai mult, ca aceste tesaturi si stofe de purpura ale zeilor sīnt vizibile? Alt lucru extraordinar: ca aceasta grota are doua deschideri, una prin care poetul face sa se coboare oamenii, alta atribuita zeilor; si ca trecerea destinata oamenilor ar fi expusa vintului de nord, iar cea a zeilor vīntului de miazazi: nu este usor de explicat de ce Homer a rezervat nordul oamenilor si sudul zeilor, īn loc sa fi īntrebuintat mai degraba īn aceasta īmprejurare rasaritul si apusul: aproape īn toate sanctuarele, statuia si intrarea nu sīnt īntoarse catre est ? Cei care patrund privesc spre vest, atunci cīnd, īn picioare īn fata statuii, adreseaza divinitatii rugile si cultul lor.

4. Toate aceste obscuritati acumulate fac ca povestirea aceasta sa nu poata fi o opera de pura fantezie, dastinata sa farmece imaginatia, nici o descriere exacta a locurilor, ci este o alegorie dorita de poet si maslinul din vecinatate are si el o semnificatie misterioasa. Regasirea si explicarea tuturor nu era o treaba usoara, credeau cei vechi; cu ajutorul lor si cu propriile noastre lumini, vom īncerca acum sa le descoperim.

Din punct de vedere al exactitatii geografice, īi putem desigur considera neglijenti pe autorii a caror opinie este ca Homer a inventat cu totul aceasta pestera si tot ce poves­teste. Geografii cei mai autorizati si mai exacti si īn special Artemidor din Efes, īn cartea V a tratatului sau īmpartit īn unsprezece carti, scria: "Douasprezece stadii la est de portul Panormos-ului, din insula Cephallenia, se afla insula Ithaca, de douazeci si cinci de stadii, - insula strimta si stīncoasa. Ea poseda un port care se numeste portul lui Phorkys. Ea are o plaja si pe aceasta plaja o pestera, sanc-


tuar al nimfelor; acolo a fost, se spune, debarcat Ulise de catre feaci".

Imaginatia lui llomer nu a inventat deci totul. Insa fie ca a descris locurile asa cum erau sau ca a adaugat detalii nascocite de el, aceasta ridica aceleasi probleme: va trebui sa cautam intentiile fie ale celor care au amenajat acele locuri, fie ale poetului care a adaugat unele detalii; caci cei vechi nu ridicau sanctuare fara sa recurga la un simbolism tainic si Homer nu da aceasta descriere la īntīmplare. si cu cīt ne vom stradui sa dovedim ca particularitatile acestei pesteri nu sīnt creatia lui Homer, ci a generatiilor anterioare, care au consacrat acest loc divinitatilor, vom vedea stralucind īn aceasta consacrare īntelepciunea antica. Astfel pestera merita ca sa i se caute si sa i se puna īn lumina simbolismul.

5. Cei vechi consacrau, pe buna dreptate, grotele si cavernele lumii, fie lumii luata īn īntregul ei, fie uneia sau alteia dintre partile sale; ei considerau pamīntul simbolul materiei care alcatuieste lumea: unii chiar plecau de aici pentru a identifica pamīntul si materia; pesterile reprezen­tau pentru ei lumea, nascuta din materie: pesterile sīnt īntr-a­devar, cel mai adesea, opera naturii si fac corp cu pamīntul, delimitate prin blocuri continue de stīnci al caror interior formeaza o cavitate si al caror exterior se confunda cu pa­mīntul īnsusi si se pierde īn el. Or, lumea este o opsra a naturii si face corp cu materia, - materia care este reprezentata simbolic prin piatra si stīnca, din cauza inertiei si aptitudinii sale de a primi forma si despre care se spune ca e infinita din cauza caracterului sau inform. Materia fiind fluida si lipsita prin ea īnsasi de forma, care o modeleaza si o face vizibila, prezenta apei īn pesteri, umiditatea lor, obscuritatea lor, aspectul lor tenebros, cum spune poetul, au facut ca ele sa fie pe drept alese ca simbol al proprietatilor pe care universul le datoreaza materiei.

6. In masura īn care este materie, lumea este deci tene­broasa si obscura, īnsa gratie formei care i se adauga si gratie organizarii pe care o primeste - kosmos vine de la diakos-mesis - este frumoasa si īncīntatoare. Se poate pa drept spune despre ea ca este o pestera īncīntatoare la prima vedere, gratie frumusetii formelor īn care este īmbracata, tenebroasa cīnd īi privesti fundamentele si o patrunzi cu spiritul: asa fel īnclt exteriorul si suprafata sīnt placute, interiorul si


adīncurile pīine de obscuritate. De aceea persii, In ceremoniile lor de initiere reprezinta misterul coborīrii sufletelor, apoi al plecarii lor de aici dīnd locului sau de exil numele de ca­verna: Zoroastru a fost primul care, dupa spusele lui Eubulos, ar fi consacrat, īn muntii din Persia, o pestera naturala, īnflorita si udata de izvoare, slavei lui Mithra, tatal si autorul tuturor lucrurilor [pentru el], caverna īnsasi reprezenta lumea, al carei demiurg este Mithra, iar obiectele aranjate īn interior, la intervale simetrice, erau simbolul diferitelor elemente si diverselor zone ale lumii. Dupa Zoroastru a pre­valat si la altii obiceiul de a savīrsi initierile īn pesteri, fie naturale, fie artificiale. Tot asa cum se ridicau temple zeilor din Olimp, edificii si altare (bomoi), zeilor htonieni si eroilor altare (escharai), se sapau gropi si gauri pentru zeii subterani, tot asa erau consacrate lumii grote si caverne, si de ase­menea si nimfelor, din cauza apelor care curg sau tīsnesc In grote si peste care prezideaza nimfele Naiade, dupa cum reiese din cele ce urmeaza.

7. Ei nu faceau din pesteri simbolul numai al lumii sensibile, asa cum am spus: ei faceau din ele simbolul tuturor fortelor invizibile, pentru ca pesterile sīnt obscure si pentru ca substanta acestor forme este de asemenea inaccesibila privirii. Astfel Cronos īsi sapa o pestera īn Ocean pentru a-si ascunde copiii; Demeter o hraneste pe Core īntr-o pestera īn tovarasia nimfelor. si s-ar putea gasi īnca multe alte fapte asemanatoare parcurgīnd tratatele despre zei.

8. Se mai consacrau pesterile Nimfelor, si īn special Naia­delor, divinitatile izvoarelor, care īsi trag numele de "Naiade", de la apele din care se nasc curentii. Se vede din imnul catre Apolo, īn care se zice:

Atunci ele (Naiadele?) ti-au dat din belsug izvoarele lor de ape spirituale, ele al caror loc este īn grote, ele care hranesc suflul pamīntului, pentru care Muza īsi spune cīntul divin. si pe so[ raspīndindu-si pretutindeni apele, ele aduc muritorilor valul ne­secat al dulcilor lor unde (Bergk, Poet. lyr. gr., III, 684).

De aici au pornit, credem, pitagoreicii, si mergīnd pe urma lor Platon, atunci cīnd au numit lumea o pestera si o caverna. La Empedocles, īntr-adevar, puterile conducatoare ale sufletelor se exprima astfel:

Am ajuns īn aceasta pestera boltita (Vorsok?, 31 B 120;.


Iar la Platon se citeste īn cartea VII a Republicii :

"īnchipuie-ti niste oameni īntr-o locuinta subterana īn forma de pestera, a carei intrare, deschisa luminii, se īntinde pe toata lungimea fatadei" (Rep. 514 a).

Interlocutorul raspunde:

"Ce stranie imagine!" (Rep. 515 aj.

Iar el (Socrate) reia:

Aceasta imagine, dragul meu Glaucon, trebuie aplicata exact la ceea ce noi am zis mai sus: trebuie sa asimilam lumea cu locul īnchisorii si lumina focului cu care este luminata cu efectul soa­relui" (Rep. 517 a, b).

9. Ca grotele sīnt simbolurile lumii si fortelor cosmice la teologi, reiese din toate acestea. si de asemenea, ale esentei inteligibile, s-a spus. īnsa plecīnd din puncte de vedere diferi­te: simboluri ale lumii sensibile, īn masura īn care sīnt obscure, pietroase, umede; astfel este lumea, din cauza materiei, din care este alcatuita lumea si este de asemenea maleabila si curgatoare; -simbol al lumii inteligibile, īn masura īn care este simbolul unei substante invizibile simturilor, solida si ferma. Grotele sīnt si simbolul puterilor particulare, care sīnt invizibile si mai ales a celor care sīnt īn materie. Ei luau grotele drept simbol īn masura īn care ele sīnt de origine naturala, sīnt tenebroase, obscure, pietroase; si nu sub toate raporturile, nici īn virtutea formei lor, asa cum au presupus unii: nu toate pesterile sīnt sferice [astfel, cea a lui Homer are doua intrari].



10. Pestera oferind un dublu simbolism, ei o considerau ca reprezentīnd nu substanta inteligibila, ci pe cea sensibila. Astfel, caverna care ne preocupa acum pentru ca are, natural, ape care curg īn permanenta, trebuie sa prezinte simbolul, nu al substantei inteligibile, ci pe cel al esentei materiale. Iata de ce este sanctuarul consacrat nu nimfelor muntelui, sau vīrfurilor, sau oricui altcuiva, ci Naiadelor, astfel numite dupa cuvīntul nama, izvor. Noi dam numele de Nimfe Naiade īn special puterilor care prezideaza apele; ei le dadeau īn general tuturor sufletelor care descindeau īn lumea nasterilor. Ei credeau ca sufletele locuiau pe apa, īnsufletita de un suflu



divin, cum spune Numenius. De aceea, adauga el, a spus profetul ca

"suflul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor" (Gen., I, 2) Egiptenii, pentru aceeasi ratiune, cred ca toate divinitatile stau, nu pe pamīntul ferm, ci toate īntr-o barca: soarele de asemenea si toate īn general; acesti egipteni stiau cu siguranta ca sufletele care descind pentru a se īncarna pla­neaza deasupra apelor. De unde si cuvīntul lui Heraclit ca

"pentru suflete este o placere si nu o moarte sa devina umede" (Vorsok?, 22 B 477)

pentru ele este o placere caderea īn lumea materiala. Heraclit mai spune īn alta parte ca

"noi traim moartea acestor suflete, ele traiesc moartea noastra" (Vorsok?, ibid.j

Iata de ce poetul numeste "umezi" pe cei care sīnt īn viata, pe cei al caror suflet este umed. Aceste suflete iubesc sīngele si samīnta umeda; cele ale plantelor au drept hrana apa.

11. Unii afirma ca fiintele care sīnt īn aer si īn cer se hranesc cu aburii care se ridica din izvoare, din fluvii, sau care provin din alte evaporari. Stoicii credeau ca soarele se hraneste cu aburii care se ridica din mare; luna, cu cei care provin din apele de izvor sau de rīu; stelele, din exhalatiile care ies din pamīnt Iata de ce soarele, luna, stelele, sīnt flacari inteligente iesite, care din mare, care din apele rīuri-lor, care din aburii pamīntului. Prin urmare sufletele si cele care sīnt corporale si cele care sīnt necorporale dar tīrasc dupa ele un trup si mai ales sufletele care sīnt gata sa se lege de sīnge si de corpuri umede, toate aceste suflete trebuie sa se īndrepte īn mod firesc catre elementul umed si sa capete consistenta impregnīndu-se de umezeala. Iata de ce bila si sīngele, prin raspīndirea lor, atrag sufletele mortilor; iar cele care aspira catre un trup impregneaza cu umezeala pneuma pe care o tīrasc, asemenea unui nor - umezeala din aer este cea care, condensīndu-se, alcatuieste norul -: odata condensat īn ele excesul de pneuma umeda, ele devin vizibile; īntr-o maniera analoga, sufletele care apar unora


dau pneumei lor aparenta de fantoma. Sufletele pure īntorc spatele generatiunii. Asa cum spune īnsusi Heraclit: "sufletul uscat este cel mai īntelept" (Vorsok?, 22 B 118;

Iata de ce aici, atunci cīnd se doreste unirea sexuala, pneuma se uda, umiditatea ei sporeste: caci sufletul tīraste abur umed, dupa producerea celor necesare reproducerii.

12. Nimfele Naiade sīnt deci sufletele care se vor īntrupa. De aici se trage obiceiul de a numi "nimfe" pe tinerele mirese: unirea pe care o contracteaza nu este destinata generatiunii ? Tot de aici se trage si obiceiul de a le īmbaia cu apa de izvor sau de fīntīni care curg mereu. Insa pentru sufletele care se initiaza la viata īn natura si pentru geniile nasterilor, lumea este un loc sfīnt, si foarte placut, desi obscur si cetos. Aceasta a facut sa se creada ca aceste suflete sīnt aeriene si ca esenta lor o au de la aer. Iata de ce sanctuarul cel mai potrivit pentru aceste suflete, pe pamīnt, poate fi o pestera fermecatoare si obscura, dupa imaginea lumii, pestera īn care traiesc sufletele ca īntr-un imens templu. Iar nimfele protectoare ale apelor sīnt la ele acasa īn aceasta pestera, care īnchide īn ea curenti de apa vie.

13. Pestera despre care vorbim este dedicata sufletelor si acelor puteri particulare, nimfelor care, prezidīnd asupra izvoarelor si fīntīnilor, sīnt numite Nimfe ale izvoarelor si Naiade. Ce simboluri diverse gasim deci, raportīndu-se fie la suflete, fie la puterile apelor, care sa ne faca sa presupunem ca grota este consacrata īn acelasi timp si unora si altora ? Ei bine, noi avem ca simboluri ale Nimfelor apalor craterele si amforele de piatra. Aceste recipiente sīnt simboluri ale lui Dionysos, ca obiecte din ceramica, adica din pamīnt ars: ele amintesc īntr-adevar darul divin al vitei de vie, deoarece fructul acesteia este copt de focul ceresc.

Insa craterele si amforele de piatra sīnt psrfect apro­piate Nimfelor care domnesc p3ste apele care tīsnesc din pietre. Gīt despre sufletele care descind īn lumea nasterilor si a elaborarii trupurilor gasim oare simboluri mai potrivite ? De aceea poetul a īndraznit sa spuna ca pe aceste obiecte.

"Nimfele tes valuri purpurii, minune mare" (Od., XIII, 108). īntr-adevar carnea se elaboreaza īn oase si īmprejurul oaselor; or acestea sīnt ca piatra īn interiorul fiintelor vii, sau seamana cu pietre. Iata de ce razboaiele sīnt de piatra si nu din alta


materie, īn text. Cīt despre tesaturile vopsite cu purpura de mare, se vede de īndata ca acestea nu sīnt altceva decīt carnea care se tese pornind de la sīnge. Stofele purpurii provin din sīnge'si līna a fost vopsita cu produse animale: elaborarea carnii se face de asemenea prin actiunea sīngelui si cu sīnge. Mai mult, chiar corpul este pentru suflet o tunica cu care se īmbraca, un lucru minunat de vazut, daca privim complexitatea sa sau legaturile care leaga sufletul de trup. De aceea īn Orfeu ni se arata Gore, protectoarea tuturor fiintelor cu samīnta, tesīnd; cei vechi au numit īn alte locuri cerul un val, care-i īnvaluie pe zeii ceresti.

15. De ce oare amforele sīnt umplute, nu cu apa, ci cu faguri de miere? Poetul spune ca īn aceste amfore albinele īsi construiesc fagurii lor. Aceasta vrea sa spuna ca ele īsi depun aici hrana. Or, hrana si bautura albinelor este mierea. Teologii atribuie mierii mai multe simbolisme diferite, de­oarece contine mai multe proprietati, avīnd īn acelasi timp virtutea de a purifica si de a conserva. Gratie mierii, multe lucruri ramīn la adapost de corptie si ranile vechi sīnt curatate cu miere. Pe de alta parte ea este dulce si este extrasa din flori de catre albine, albine care pot, cīnd este cazul, sa se nasca din boi. In misteriile leontice, cīnd se varsa pe mīinile initiatilor miere īn loc de apa pentru a-i purifica, li se cere sa-si pastreze mīinile curate de tot ce le-ar putea provoca necaz, stricaciune sau pata; iar focul fiind pentru mystes, marele purificator, i se fac ablutiuni speciale, excluzīndu-se apa ca un inamic al focului. Cu miere se purifica de asemeni limba de orice pacat.

16. si atunci cīnd se ofera miere Persului (Mithra-n.t.) īn calitatea sa de protector al fructelor, se vede īn acest simbol virtutea protectoare a mierii. Unii au crezut prin urmare ca nectarul si ambrozia, despre care poetul spune ca se instileaza īn narile mortilor pentru a īmpiedica putre­factia ar putea fi foarte bine mierea, mierea fiind un aliment al zeilor. Iata de ce Homer numeste undeva (II., XIX, 38) nectarul "rosu": este aproape culoarea mierii. Trebuie sa īntelegem prin nectar mierea ? Vom examina aceasta mai īn amanunt īn alt loc. Dar la Orfeu, īl vedem pe Cronos cazīnd, gratie mierii, īn cursele lui Zeus. īmbuibīndu-se cu miere, iata-l beat, cetos ca si cum ar fi baut vin: el adoarme ase­menea lui Poros īmbuibat de nectar la Platon (Banchetul,


203 b): īnca nu exista vinul. La Orfeu, Noaptea sugereaza lui Zeus siretlicul cu mierea īn termenii urmatori:

"Cīnd īl vei vedea, sub desul frunzis al stejarilor, īmbatīn-du-se de la produsul zumzaitoarelor albine, leaga-l".

Aceasta i se īntīmpla lui Gronos. si odata legat, este mutilat, asemeni lui Uranos: poetul teolog vrea sa spuna ca placerea īnlantuie fiintele divine si le atrage spre nastere; odata prada placerii, ele emit unele puteri. Astfel Uranos, īmpins de catre dorinta iubirii, coboara catre Gea si este mutilat d9 Gronos. Placerea pe care o da dragostea se identi­fica pentru ei cu cea pe care o da mierea, - mierea care īl tradeaza pa Gronos si-l da prada mutilarii. Prima dintre planetele care se īnvīrt īn sens invers miscarii Gerului (a stelelor fixe) este chiar Cronos, cu sfera sa. Or, din Ger si din planete coboara pe pamīnt efluvii. Ei bine, Gronos le primeste pe cele care \in din Ger si Zeus pe cele care vin de la Gronos.

17. Mierea este deci īntrebuintata īn purificari, īmpotriva putrezirii fizice si pentru a evoca placerea descinderii īn generatiune: este deci un simbol foarte potrrvit Nimfelor apslor: el aminteste caracterul inoorputivil al acestor ape asupra carora prezideaza Nimfele, virtutea lor purificatoare si concursul lor īn opera de generatiune. De aceea craterele si amforele primesc fagurii albinelor: craterele, simbolurile izvoarelor - asa la Mithra "crater" este folosit īn loc de "izvor"; - si amforele, din care scoatem lichidul tīsnit din izvoare.

18. Izvoarele si cursurile ds apa sīnt īn legatura cu Nimfele Hydriade si insa mai mult cu sufletele-nimfe, pe care cei vechi le numeau chiar "albine", lucratoarele placerii. Iar Sofocle vorbeste astfel despre suflete, nu fara potrivire:



"Roiul mortilor zumzaie si zboara īn sus"

Preotesele Demetrei, se numeau "albine" la cei vechi, de­oarece participau la misterele zeitei htoniene; Gore īnsasi era numita "zeita cu miere", ca zeita a lunii si "albina" ca zeita a generatiunii; si aceasta, printre alte ratiuni, fiindca luna este taur, avīndu-si exaltarea īn Taur; si ca albinele sīnt, pe de alta parte, fiicele vacii. Or, sufletele care se vor naste sīnt si ele fiicele vacii; iar "hot de boi" este zeul a


carui nastere e numita īn taina. De asemenea, mierea este de mult socotita simbolul mortii, de unde si libatiile de miere oferite ca sacrificiu zeilor subpamīnteni; iar bila a fost socotita simbolul vietii: cei vechi voiau sa spuna prin asta ca placerea duce la pierderea vietii de catre suflet; ca amara­ciunea īl face sa renasca; iata de ce se sacrifica zeilor bila. Sau poate pentru ca moartea pune capat suferintelor, pe cīnd viata de aici este grea si amara.

19. Totusi ei nu numeau īn mod indistinct toate sufletele care se nasteau "albine", ci pe cele care aveau sa traiasca drept si sa se reīntoarca dupa ce īmplinisera dorintele zeilor. Caci acestui animal (albina) īi place sa revina, este īn mod suveran drept, este sobru: de unde si libatiile "sobre", cele de miere. Albinele nu se asaza pe bob, pe care cei vechi īl socoteau simbolul venirii la nastere īn linie dreapta si fara ocolisuri: aceasta deoarece bobul este aproape singura planta strapunsa dintr-un capat īn celalalt si a carei tulpina nu e fractionata de compartimente etanse īntre noduri. Fagurii de miere si albinele pot fi deci simbolurile, si speciale si comune, ale Nimfelor Hydriade si ale sufletelor care vin, tinere casatorite, catre nastere.

20. In cea mai veche antichitate, īnainte ca cineva sa se fi gīndit sa ridice temple, se consacrau deci zeilor pesteri si grote: asa au facut, īn Creta, Curetii pentru Zeus; asa s-a facut īn Arcadia pentru Selene si pentru Pan de la muntele Lynceus; la Naxos pentru Dionysos. Pretutindeni unde era cunoscut Mithra cautau sa si-l faca propice dedicīndu-i-se o caverna. Or, despre grota din Ithaca, Homer nu s-a multu­mit sa spuna ca avea doua iesiri, el a precizat ca una dintre porti se afla cu fata la nord, cealalta [mai divina] cu fata la sud; ca se putea coborī prin cea de la nord; dar prin cea de la sud nu a mentionat ca se poate coborī, a spus doar:

"Pe ea nu umbla oamenii, ci zeii" [Od., XIII, UI - 112)

21. Ramīne deci sa descoperim intentia celor care au aranjat toate acestea, daca ceea ce relateaza poetul este realitate istorica, sau, daca descrierea este fictiva, care-i este sensul misterios. Grota oferind o imagine si un simbol al lumii, Numenius si prietenul sau Cronius ne spun ca īn cer se afla doua puncte extreme: tropicul de iarna, la marginile de sud, tropicul de vara, la limitele de nord. Tropicul de vara



se afla īn Cancer; cel de iarna, īn Capricorn. Cancerul, fiind pantru noi foarte aproapa de pamīnt, a fost atribuit cu drep­tate lunii, vecina cea mai apropiata a pamīntului; polul sud fiind īnca invizibil, Capricornul a fost atribuit celei mai īndepartate si mai īnalte dintre toate.

22. Iata succesiunea semnelor zodiacale de la Cancer pīna la Capricorn:

Leul, casa .......... ..... ...... .Soarelui

Fecioara, casa lui............................Hermes

Jugul (Balanta), casa......................Afroditei

Scorpionul, casa lui ..........................Ares

Sagetatorul, casa lui............................Zeus

Capricornul, casa lui..........................Crcnos

plecīnd de la Capricorn, avem īn ordine inversa:

Varsatorul, casa lui..........................Cronos

Pestii, casa lui.......... ..... ...... .Zeus

Berbecul, casa lui..............................Ares

Taurul, casa ..............................Afroditei

Gemenii, casa lui ..........................Hermes

Cancerul, īn fine, casa........................Lunii

Iata cele doua porti, Cancerul si Capricornul, asezate de te­ologi,- Platon le numea doua guri. Cancerul este cea prin care coboara^sufletele, Capricornul cea prin care urca. Or, Cancerul, coborīrea, se afla la nord; Capricornul, urcusul, la sud. Iar nor­dul este locul sufletelor care coboara pentru a se naste.

23. Este normal ca poarta de nord a grotei sa fie deschisa pentru oameni; si ca poarta sudica sa fie rezervata, nu zeilor, ci celor care urca spre zei. Pentru ceeasi ratiune poetul nu a zis "calea zeilor" ci a "nemuritorilor", termen care se aplica de asemenea sufletelor, deoarece sīnt, īn sine sau prin esenta lor, nemuritoare. Despre cele doua porti face mentiune si Parmenide īn Physica sa, ca si romanii si egiptenii.

Romanii celebrau sarbatorile lui Cronos (Saturnalele) cīnd soarele ajungea īn Capricorn; si īn timpul acestor serbari sclavii primesc atributele oamenilor liberi, si totul se pune īn comun. Legislatorul a vrut sa arate prin aceasta ca, la aceasta poarta a cerului, cei care acum sīnt sclavi din cauza nasterii sīnt eliberati prin serbarea lui Cronos si casa atribuita lui Cronos: ei retraiesc si revin la existenta lor proprie. Pentru ei (romanii) calea ce vine din Capricorn este descendenta:


de aceea, numind poarta janua au dat numele de januarius sau "portarul" lunii īn care soarele urca de la Capricorn spre rasarit, dupa ce s-a īntors catre nord.

24. Egiptenii nu īncepeau anul, ca romanii cu Varsatorul, ci cu Cancerul. īntr-adevar Sothis, steaua pe care grecii o numeau Clinele, se afla īn apropierea Cancerului. Or, īnceputul lunii este īnsemnat pentru ei de rasaritul lui Sothis, rasarit care comanda nasterea, venirea pe aceasta lume.

Deci Homer nu a dedicat deschiderile pesterilor nici rasaritului, nici apusului, nici echinoxiilor ca Berbecul sau Balanta, ci nordului si sudului; si chiar portilor celor mai septentrionale ale regiunii nordice si cele mai meridionale ale regiunii sudice: pentru ca grota era consacrata sufletelor si nimfelor apelor si pentru ca sīnt locurile hotarīte sufletelor pentru coborīrea īn generatiune si pentru urcusul lor.

Lui Mithra i s-au atribuit ca resedinta proprie regiunile echinoxiale. Iata de ce el tine īn mina pumnalul Berbecului, semnul zodiacal al lui Ares si este purtat pe spatele taurului Afroditei, caci asemeni Taurului, Mithra este demiurg si domn al nasterilor. El este plasat pe cercul echinoxial, avīnd nordul īn dreapta, sudul īn stīnga: līnga el are, īn partea lui Notos, emisfera numita a lui Notos (australa), deoarece este calda; īn partea lui Boreas, emisfera zisa boreala, rece ca si acest vīnt.

25. Sufletelor care vin sa se nasca si parasesc lumea nas­terilor, li s-au atribuit pe buna dreptate vīnturi, pentru ca antreneaza de asemenea dupa ele un suflu, asa cum au crezut unii si pentru ca esenta lor este analoga cu cea a vīnturilor.

Boreas a fost atribuit celor care vin la nastere: de aceea si celor care vor muri,

"suflīnd, Boreas le racoreste inima sleita de puteri" (II., V, 698j"

Dimpotriva suflul lui Notos dezagrega. Suflul lui Boreas, mai rece, solidifica si retine īn frigul generatiunii terestre; cel al lui Notos, mai cald dezagrega si trimite īn caldura lumii divine. Pamīntul nostru locuit fiind mai la nord, sufletele care se nasc se afla cu necesitate īn tovarasia lui Boreas; cele care se īndeparteaza, īn tovarasia lui Notos. Aceasta este si ratiunea pentru care vīntul de nord este violent la noi cind īncepe, iar Notos cīnd e pe sfīrsite. Primul cade imediat asupra locuitorilor regiunilor boreale; cel de-aldoilea vine din tari


departate. Curentilor care rin de departe le trebuie mai mult * timp; si abia cīnd s-au adunat bate vīntul cu toata puterea sa.

26. si fiindca sufletele vin sa se nasca prin poarta de nord acest vīnt a fost aratat ca un īndragostit. īntr-adsvar Boreas.

"luīnd chip de armasar cu coama-ntunecata se-mpreuna cu ele (iepele lui Erichtonios). Doisprezece mīnji s-au nascut atunci" (II., XX, 224 urm)"

Se mai zice ca Boreas a rapit pe Orithya, care a nascut pa Zetes si Kalais.

Sudul este atribuit zeilor si la amiaza, īn templele zeilor se trag perdelele: tocmai pentru a se da ascultare preceptu­lui lui Homer, dupa care atunci cīnd zeul (soirele) se īnclina spre sud, nu este īngaduit oamenilor sa intre īn temple: calea este rezervata nemuritorilor.

27. Se plaseaza deci simbolul mijlocului zilei si al sudului īn aceasta poarta a zeului la amiaza. De aceea nu era īngaduit niciodata sa se vorbeasca īntr-o poarta, indiferent ora, poarta avīnd un caracter sacru. si de aceea pitagoreii si īnteleptii din Egipt interziceau sa se vorbeasca atunci cīnd se trecea printr-o poarta sau o trecere, pentru a onora prin aceasta tacere divinitatea care este la originea tuturor lucrurilor. Homer stia si el ca portile sīnt sacre, asa cum se vede din episodul' luiOineus zguduind usile īn chip de implorare



"apucase de usa si-o zguduia rugīnd īn deznadejde pe fiul sau" (II., IX, 583).

El cunoaste de asemenea portile cerului, pe care le pazesc orele, porti care se afla la intrarea regiunii norilor si care se deschid si se īnchid cu norii cei desi: Orele care

"rīnd pe rīnd ridica ori stiu sa coboare norul cel des (II., V, 751; VIII,395j"

De aceea ele mugesc, caci tunetele strabat norii: "portile ceresti, mugind se deschid singure, Orele sīnt strajerii (II., V, 749; VIII., 393)"

28. El mai vorbeste īntr-un loc de "portile soarelui" (Od., XXXIV, 12) gīndindu-se la Cancer si Capricorn. Acestea


sīnt limitele cursei sale: din regiunile de vīnt boreal el coboara catre sud si de acolo urca din nou catre regiunile boreale. Cancerul si Capricornul se afla īn Galaxie, ale carei extremitati le ocupa:' Cancerul la nord, Capricornul la sud. Or, dupa Pitagora, sufletele sīnt "poporul viselor" {Od., XXXIV, 12), si ele se aduna īn Galaxie, dupa opinia sa: aceasta īsi datoreaza numele laptelui cu care se hranesc sufletele, odata cazute īn generatiune. De aceea evocatorii de suflete varsa libatii de miere amestecate cu lapte: placerea le face sa aspire la nastere si natura produce laptele īn acelasi timp īn care sufletele sīnt concepute.

Alt lucru: regiunile meridionale produc trupuri de talie mica: īn principiu caldura le slabeste mult si prin asta le micsoreaza si le usuca. Trebuie sa mai spunem ca īn regiunile nordice trupurile sīnt de talie mare. Vedem asta la celti, traci, sciti: saturate de umezeala, pamīnturile lor ofera pasuni din abundenta. Astfel chiar numele lui Boreas provine de la bora, iar bora īnseamna hrana. Prin urmare vīntul care sufla dinspre acest pamīnt hranitor, el īnsusi hranitor, se numeste Boreas.

29. Ir aceste conditii, deci, rasei muritoare si supuse generatiunii i se potrivesc regiunile boreale; rasei divine regiunile meridionale, asa cum zeilor li se potriveste rasaritul, iar demonilor apusul.

Cum natura a īnceput ca urmare a diferentierii, s-a facut peste tot din dubla poarta, simbolul ei. Se poate apuca fie pe drumul inteligibilului fie pe cel al sensibilului; īn sensibil, se poate urma directia (astrelor) fixe sau a celor ratacitoare (planete); si se mai poate apuca pe calea nemuririi, sau pe cea a muritorului. Exista un centru deasupra pamīntului, unul dedesubt; unul la rasarit, unul la apus; exista dreapta si stīnga, noaptea si ziua. Iata de ce "armonia este o opozitie de tensiuni" si "arcasul trage gratie contrariilor". Platon vorbeste de doua guri sau deschideri, una prin care se urca la cer, alta prin care se coboara īn pamīnt (Rep., 614 b urm.); si teologii fac din soare si din luna portile sufletelor; se urca prin soare, se coboara prin luna; exista de asemenea doua chiupuri la Homer:

īntr-unui sīnt durerile, īn celalalt norocul (II. XXIV 528)




30. In Gorgias (493 d) de Platon, sufletele sint asimilate cu niste chiupuri: unele suflete fac binele, altele raul; unul este rezonabil, altul lipsit de ratiune; chiupuri, deoarece sufletele sīnt recipientele diverselor puteri sau calitati. īn Hesiod de asemenea: poetul imagineaza un chiup bine īnchis, apoi un chiup pe care placerea īl destupa si al carui continut se raspīndeste īn toate partile: doar speranta mai ramīne {Munci si zile, 94 urm.): cei al caror suflet, fiind rau, se disperseaza īn materie si nu tine la rangul sau, la toti acestia, sufletul nu face altceva decīt sa se hraneasca cu sperante.

31. Deoarece dubla poarta este peste tot simbolul naturii, este normal ca grota sa aiba, nu una ci doua deschideri si ca, dupa chipul lucrurilor īnsele, sa prezinte caractere diferite: unul convine zeilor si celor buni, unul muritorilor si celor rai. Pornind de la aceste date Platon cunoaste si el craterele, si īn locul amforelor, pune chiupuri, tot asa cum substituie, eva spus-o, doua guri celor doua porti. Pherekyde din Syros, vorbeste de caverne, de gropi, de porti, de treceri (Vorsok?, 7 B 6) si toate acestea desemneaza nasterea sufletelor si plecarea lor departe de generatiune.

īnsa expunerea doctrinelor vechilor filosofi si teologi nu trebuie sa ne antreneze prea departe: credem ca am pus īn lumina, prii ceea ce am spus, toate intentiile descrierii.

32. Ne ramīne sa expunsm simbolismul pe care īl poate avea maslinul plantat acolo. īntr-adevar, acest arbore ofera un caracter destul de neobisnuit: ni se stmns ca a crescut, nu pe tarm, ci īn vīrf:

"se-nalta īndaratul schelei cu frunza deasa un maslin si-alaturi i-o pestera umbroasa" (Od., XIII, 102-3).

Nu este, cum s-ar putea crede, o simpla īnfīmplare daca a crescut astfel: acest arbore poarta explicatia misterului grotei. Cum lumea nu s-a facut pe nevazute si la īntīmplare, ci este opera īntelepciunii lui Dumnezeu si a fiintei inteligente, gasim plantat, īn apropierea imaginii lumii care este grota, maslinul, simbolul īntelepciunii lui Dumnezeu. Caci este arborele Atenei, iar Atena este īntelepciunea. Fiindca aceasta zeita s-a nascut din capul lui Zeus, "teologul" Homer a gasit locul potrivit punīnd arborele sacru īn capul sau īn vīrful portului. El a vrut sa arate prin acest arbore ca univer-


sul nu s-a nascut singur sau sub actiunea unui orb hazard, ci ca este opera unei fiinte gīnditoare, a unei īntelepciuni care desigur nu este separata de ea, ci īsi are sediul īn apropiere, īn capul īntregului port.

33. Arbore cu frunzisul persistent, maslinul prezinta o particularitate īn acord perfect cu vicisitudinile pe care le sufera īn aceasta lume sufletele carora le este consacrata grota: vara, maslinul īsi arata albul frunzelor, iarna īsi ras­toarna albul frunzelor; de unde si gestul rugaciunilor si supli-catiilor: nenorocitii īntind ramuri de maslin, augurīnd ca pentru ei tenebrele pericolului sa se schimbe īn lumina alba.

Maslinul are deci proprietatea de a se pastra mereu verde producīnd fructe care sīnt o usurare a chinurilor noastre; el este īnchinat Atenei; din ramurile sale se fac coroanele oferite atletilor victoriosi; el slujeste drept rugaciune celor care implora.

Or, lumea, organizata de catre esenta inteligenta, este condusa de catre eterna si mereu verdea īntelepciune, de la care provin frunzele victoriei destinate atletilor vietii si vindecarea nenumaratelor noastre nenorociri; iar cel care īnalta si atrage la el pe acesti rugatori vrednici de mila, este demiurgul care tine lumea la un loc.

34. Trebuie, deci, ne spune Homer, sa lasam īn aceasta grota toate bunurile de origine exterioara; trebuie sa ne despuiem, sa īmbracam haina cersetorului, sa ne biciuim trupul, sa azvīrlim tot ce e de prisos, sa ne īntoarcem de la simturi: si atunci sa deliberam cu Atena, asezati īmpreuna cu ea la radacina maslinului, asupra felului īn' care sa ne dezbaram de toate pasiunile, vicleni dusmani ai sufletului nostru.

Nu fara dreptate, cred, gīndeau Numenius si scoala sa ca Ulise īn mintea lui Homer, era imaginea, pe tot parcursul Odiseei, a omului care strabate etapele succesive ale generati-unii, pentru a fi astfel restabilit printre cei care sīnt īn afara agitatiei valurilor si ignora marea:

"si mergi pīna ce-i da de niste oameni ce nu-s deprinsi cu marea si nu gusta bucatele din sare potrivite" (Od. XI, 122)

si la Platon lumea materiei se numeste de asemenea mare, largul, valurile miscatoare.



35. Aceasta este ratiunea, cred, pentru care el a dat portului numele lui Phorkys:

"e un liman ce-i zice portul lui Phorkys, zeul cel stravechi al marii" (Od., XIII, 96).

La īnceputul Odiseei (I, 89-72) el ne spune ca acest Phorkys avea ca fiica pe Thoosa, mama ciclopului caruia Ulise i-a scos ochiul: aceasta pentru ca sa subziste, chiar si īn patria sa, ceva care sa-i aminteasca de greselile sale. De' aceea este normal pentru el sa se aseze sub maslin, īn calitate de implora­tor al zeului, straduindu-se, sub frunzisul sau, sa domoleasca pe geniul locului. Nu era cu putinta sa se dezbare pur si simplu de aceasta viata sensibila orbind-o si sfortīndu-se sa o aboleasca cīt mai repede; omul care avusese aceasta īndra­zneala era urmarit de mīnia divinitatilor marii si ale ma­teriei, divinitati care trebuie īmbunate īn prealabil cu sacri­ficii, cu suferinte si cu īncercarile unei vieti de cersetor: cīnd luptīnd īmpotriva pasiunilor, cīnd recurgīnd la farmece, la siretenie, si transformīndu-se īn īntregime īn prezenta lor; pentru a īncheia, dupa azvīrlirea zdrentelor, prin doborīrea tuturor; fara a vedea, totusi, capatul chinurilor: mai trebuie sa fie cu totul "īn afara marii", sa devina strain de lucrurile marii si materiei, īn asa masura īncīt sa confunde o vīsla cu o lopata de vīnturat grīul, printr-o inexperienta totala a instrumentelor si activitatilor legate de mare.

36. Nu trebuie sa credem ca acestea sīnt interpretari for­tate si aproximari ale unor spirite subtile: sa ne gīndimcīt de patrunzatoare era īntelepciunea antica si cea a lui Homer; sa ne gīndim la exactitatea vederilor lor, īn toate domeniile virtutii; si sa recunoastem ca Homer a ascuns, sub fictiunea mitului, imaginea realitatilor divine. El nu si-ar fi putut realiza opera daca nu ar fi plecat de la unele adevaruri pe care le-a transpus īn fictiune. Dar despre aceasta, sa ne pastram parerile pentru o alta lucrare: despre grota, subiectul acestui studiu, se termina aici interpretarea noastra.











Document Info


Accesari: 2307
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )