Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























RUSII DESCOPERA GURILE IENISEIULUI, PENINSULA

istorie




RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI, PENINSULA

sI FLUVIUL LENA

RELATĂRILE LUI MASSA DESPRE EXPEDIŢIA PE MARE A „CĂPITANULUI LUKA"




īn primii ani ai secolului al-XVII-lea, rusii au descoperit, nu num gurile Ieniseiului si golful Ienisei, dar si rīul Piasina din peninsula "iv' nīr. īn legatura cu descoperirea gurilor Ieniseiului, olandezul Isaak Mass^ :are a trait la Moscova īn anii 1601—1609, īndeletnicindu^se cu negotul' elateaza ca „īn timpul razmeritei" au fost trimise din ordinul guverna-orului Siberiei, doua expeditii „la care au luat parte multi locuitori i Siberiei". Una dintre ele a plecat pe uscat spre rasarit dincolo de enisei; informatiile cu privire la aceasta expeditie sīnt foarte confuze si :u se stie ce a realizat. īn schimb, descrierea celeilalte expeditii trimise e guvernator spre nord nu trezeste nici un fel de īndoieli, cu atīt mai lult cu cīt ea este confirmata de harta Siberiei, īntocmita tot atunci e Massa.

„Barci speciale acoperite (kocia), al caror capitan a fost numit un

arecare Luka" au īnceput sa coboare pe Obi īn primele zile ale prima-

erii. Rusii au iesit din estuarul Obi īn mare, au cotit spre rasarit, au tre-

xt pe līnga estuarul Gīdan, fara sa-1 observe (el nu este indicat pe harta

ii Massa), dar au vazut doua insule fara nume (Oleni si Sibiriakov) līnga

ttrarea īn golful Ienisei. Flotila lui Luka nu a patruns numai pe Ienisei,

ir a īnaintat si mai departe spre rasarit, dincolo de insula Sibiriakov,

īscoperind gurile si cursul inferior al rīului „Peisida" (Piasina) din

sninsula Taimīa\ Pe oamenii celuilalt detasament guvernatorul i-a trimis

t pe uscat, pentru „ca ei sa se opreasca la rīu [Ienisei] pīna cīnd vor

aii barcile". Detasamentul avea ordin sa se īntoarca peste un an, daca

na atunci nu va sosi flotila lui Luka. Detasamentul lui L 454r178e uka a primit

; la guvernator misiunea „de a cerceta cu amanuntime tarmul si tot ce

>r gasi acolo demn de studiat. Ei au facut ceea ce li s-a poruncit". Cele

>ua detasamente s-au īntīlnit la gurile Ieniseiului. „Capitanul Luka

unii dintre tovarasii sai de drum au murit īn timpul acestei expeditia

detasamentele s-au īntors īn Siberia „pe acelasi drum pe care au

nit". Guvernatorul Siberiei a plecat la Moscova sa anunte succesul

tiunii sale. „Raportul sau — īsi īncheie Massa relatarea — se pastreaza

intre comorile statului Moscovei pīna la terminarea razboiului si °upa

īea va fi cu siguranta cercetat. Dar mi-e teama ca el sa nu dispar

ia atunci, ceea ce ar fi īntr-adevar foarte trist, deoarece calatorii au

sit multe insule diferite si rare, rīuri, pasari si fiare salbatice ■— *

ite acestea departe, dincolo de Ienisei".

RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI


Fragment

,n harta Siberiei d" bt0cm.tad6

SIntzugr vite "mumiu samocziur

W BL NURI DINCAP iri PICIOARE DIN CAUZA FHIC

O parte din harta Siberiei a lui Isaak Massa.

EXPEDIŢIA LUI KUROCIKIN

Raportul despre care vorbea Massa a disparut īntr-adevar. Prima stire care a ajuns pīna la noi cu privire la calatoria unui grup de negu­tatori si vīnatori pe Ienisei si pe mare pīna la rīul Piasina dateaza din 1610 si este legata de numele lui Kondratie Kurocikin, negutator de pe Dvina de nord.

La sfīrsitul lunii mai, Kurocikin si tovarasii sai de drum au pornit w „Noua Mangazeie" cu corabiile, īn jos pe Ienisei. Peste o luna ei au tjuns la gurile fluviului si au stat acolo cinci saptamīni din pricina ghe­turilor īmpinse de vīntul de nord din marea Kara, „iar gheata e ciudata n^ }?«' nu.Se topeste niciodata si e groasa de 30 de sajeni1 si chiar mai 1 Abia la īnceputul lunii august „s-a pornit vīntul de la miazazi qJ3' tfy^-o singura zi, a īmpins gheata din gurile fluviului īn mare". rasa >ni aU ^^ ^^ greutate prin golful Ienisei īn mare, au cotit spre (Pi' ' fU mers de-a lungul tarmului doua zile si au intrat īn rīul Piasida

Ori

)i ,,iar Piasida se varsa īn mare printr-o singura gura". m observatiile sale personale sau din povestirile altor negutatori azaci care fusesera pe Ienisei mai sus de Turuhansk, Kurocikin da

sajen - 2,13 mtr. (n. tr.).

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

īformatii exacte despre zona de taiga de pe Ienisei la sud de anat de la Turuhansk: „ . . . Ieniseiul e adānc, pot merge pe el

rīul e bun, sīnt paduri si locuri de arat, si peste de tot felul asa - -
u traiesc multi oameni". a Pe

Pīna la expeditia lui Kurocikin autoritatile locale credeau ca M izeia si Ieniseia" este o tara inaccesibila (sau īn orice caz prea'n ī1" jcesibila) pentru strainii care ar vrea sa ajunga acolo pe mare. Aut • itile cunosteau bine numai gurile fluviului Obi care, dupa spu°t" īeluiasi Kurocikin, „au apa tare mica; acolo nu se poate patrunde jumai cu o corabie sau cu un vas mare, dar nici cu vase mici". Ku kin īnsa a anuntat ca Ieniseiul este accesibil chiar si pentru vasele ma^ cu corabii mari se poate intra de pe mare īn Ienisei") si ca, prin urniar ' :olo puteau sa ajunga necontrolati pentru a cumpara blanuri pri ' mtrabanda, nu numai negutatori rusi, dar si straini: „si Ienisei se varsa tr-un golf al Marii cele reci, pe care vin nemtii de pe pamīnturib lor i corabiile la gurile Arhanghelskului". Aceasta stire a alarmat foarte uit autoritatile locale. De atunci guvernatorii Siberiei au īnceput *g ara sa se interzica „drumul pe mare" spre Mangazeia. Ca urmare, īn ii 9, prin tr-un decret al tarului, „drumul pe mare spre Mangazeia" a st interzis cu pedeapsa cu moartea, pentru ca „nemtii (strainii) sa nu

e drumul de la Pustoziorsk si de la Arhanghelsk spre Mangazeia si

nu se duca acolo".

5ESCOPERIREA DRUMULUI PE MARE LA NORD DE PENINSULA TAIMIR

In jurul anului 1620 navigatori rusi necunoscuti au descoperit rumul de nord-est". Venind de la apus spre rasarit ei au trecut prin irea Kara, strabatīnd portiunea cea mai grea a caii maritime de nord ocolind pe la nord peninsula Taimīr si extremitatea nordica a conti-ntului asiatic pe care dupa mai bine de 120 de ani timonierul Celiuskin numit-o „Capul de nord-est" (Vostoeino-severnīi mīs, astazi capul liuskin). La aproximativ 130 km sud-est de acest cap, prinsi probabil gheturi, ei au ramas la iernat līnga insula nordica din arhipelagul ddei (77° latitudine nordica) si au construit o casa (izba) pe tarmul ītinental din fata insulei, līnga golful Sims. Ce s-a īntīmplat dupa iea cu aceasta expeditie nu se stie. īn legatura cu ea nu s-au pastrat i un fel de documente scrise. Este posibil ca expeditia sa nu fi f°st npusa dintr-un singur vas ale carui ramasite s-au gasit, ci din cīteya se. īn orice caz, este sigur ca cel putin o parte dintre rusi au pierit m īpul iernatului.

O expeditie hidrografica sovietica care a lucrat īn anii 1940—19411 'tea de vest a marii Laptev līnga coasta Taimīrului a gasit pe insu idica a arhipelagului Faddei sfarīmaturile unui vas mic si clte • ecte vechi (printre care cazane de arama). Pe tarmul opus al goliu os aceiasi hidrografi sovietici au gasit ramasitele unei case, oserW oameni si animale, o bucatica de pergament cu o inscriptie rusea

care se vede ca e vorba de un „hrisov de danie", un mīner de PuTT1 o inscriptie cu litere slavone, monede rusesti de la sfīrsitul sece

RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI

vl-lea si īnceputul secolului al XVII-lea (batute nu mai tīrziu de al ^ i" 1600—1610) si o multime de alte obiecte vechi. Printre ele se P^*     narate de navigatie, cutite si gloante, scule de fier, cazane, un joc Uvf facut din colti de mamut etc. Materialul gasit arata incontestabil «tea sīnt resturile unei expeditii rusesti de la sfīrsitul primului cā g^al secolului al XVII-lea.

EXPLORATORUL PENDA sI DESCOPERIREA LENEI

Printre „oamenii de pripas" din Mangazeia s-a remarcat, īn jurul

1 i 1619, Penda, care dispunea de bani procurati nu se stie de unde

anUmele si pronumele lui sīnt necunoscute, iar „Penda" este, desigur,

un nume, ci o porecla1). El sosise din cetatea Ieniseisk, īntemeiata

tocmai atunci.

Penda a strīns un mic grup de „oameni de pripas" si a plecat din Mangazeia ca sa cumpere blanuri la Turuhansk, care se afla pe cursul inferior al fluviului Ienisei, īn fata varsarii Tunguskai inferioare. Basti­nasii din tinutul Ienisei veneau la Turuhansk pentru a schimba blanurile pe marfuri rusesti. Ei veneau adesea din regiuni foarte īndepartate si povesteau ca la rasarit de Tunguska inferioara se afla un alt rīu mare pe care traiesc „multe popoare" si ca rīul acela — Eliuene — „este bogat īn ape si bun pentru navigatie". Rusii au īnceput sa denumeasca acest rīu Lena.

In acelasi timp, īn Mangazeia si īn statiile rusesti de iernat de pe Ienisei au īnceput sa se raspīndeasca zvonuri ciudate despre un rīu mare situat la rasarit de Ienisei. Unul dintre aceste zvonuri a fost notat dupa spusele unui „cneaz" (capetenie de trib) din partea locului īn decembrie 1619. īnsemnarea spune: „ . .. Rīul acela e mare, dar el nu stie cum i se spune si īn ce limba e numele acelui rīu .. . Iar pe rīul acela umbla corabii mari pe care se afla clopote mari si de pe corabiile acelea mari se trage cu tunul..." E putin probabil ca aceasta stire sa se poata referi la Lena, pe care, dupa cum stim astazi, pīna la sosirea rusilor nu navigasera vase avīnd tunuri pe bord si, īn general, nu aparusera oameni cu arme de foc. Este posibil, īnsa, ca aceste zvonuri sa fi redat, Prin zeci de intermediari, fapte reale, si anume calatoriile corabiilor chineze pe Amur.

tste īndoielnic ca negutatorii din Turuhansk sa fi cautat pe marele
atM^.?cynoscut din rasarit sa se īntīlneasca cu vase mari si bine īnarmate,
(abs j11111^ c*ne stie carui popor. Ei erau ispititi īnsa de alte povestiri
j1 autentice) desore locurile de vīnatoare īmbelsugate si virgine,
i>ro^n^teau ° prada uriasa, mai ales daca ajungeau primii Ps
u. ■Lena- Zvonurile despre corabiile īnarmate cu tunuri īi
^ ^ S^ nu Porneasca īn pripa si fara precautiuni spre sud-
de īmbogatire, īnsa, dimpotriva, īi īndemna sa īnainteze

Pentn Sfamoieza — camasa din piele „petjj „truinusete, cu blana de cīin

, cīine de diferite culori; aceasta garnitura se

P°ale' Pentn Sfamoieza — camasa din piele de ren, cu blana īnauntru, era tivita la
Qu tr

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE



cīt mai repede. Dupa cum
vedea, aceste doua ten
contradictorii     explica ritn!
neuniform al īnaintarii deta
mentului lui Penda. sa

, Kurocikin 1610 * . Penda 1620- 1623 , Bugor 16.28

Drumul de nord "* spre Lena īn 1630

•*— — Beketov 1632

0 400 800km,
^ — I 1

:nurile urmate de calatori īn anii 1610—1632.

La īnceputul anului Penda īmoreuna cu alti tatori si cu muncitori angafat a construit cīteva barci rnar] (strughi) si a pornit la īnce_ putui verii din Turuhansk īn sus, pe Tunguska inferioara Rīul larg si cu debit mare de apa curgea printre maluri īnal­te, acoperite de paduri, iar din­spre nord si sud se varsau īn el, la mici distante unul de al­tul, rīuri din taiga. īn doua-trei locuri calatorii au trebuit sa treaca peste niste praguri mici. In general, īnsa, ei au īnaintat destul de repede īn sus pe rīu, pīna cīnd au ajuns īn regiunea īn care valea Tunguskai infe­rioare se īngusteaza si coteste

se spre sud. īn acest punct (mai sus de varsarea rīului Ilimpeia) līnga guri, calatorii au fost opriti de niste busteni cazuti īn rīu. Rusii cre-u ca tungusii localnici le-au barat dinadins drumul cu copaci doborīti. asamentul s-a oprit, fie de teama unui atac prin surprindere, fie tru a cumpara blanuri īn regiunea unde Tunguska inferioara, care ge spre nord-vest se apropie de Viliui (afluent al Lenei) care curge 3 est. īn orice caz, negutatorii au construit acolo, ceva mai sus de pra-i, o statie de iernat pe care īnca la mijlocul secolului al XVIII-lea lo-ricii o numeau statia de iernat de jos a lui Penda. Tungusii atacau sea statia de iernat, dar negutatorii īi respingeau usor cu armele de foc īn vara anului 1621 detasamentul lui Penda a īnaintat numai cīteva de kilometri īn sus pe Tunguska cu barcile sale si ceva mai jos de iniaia Kocioma (Kocioma de mijloc — īn dreptul paralelei de 62 iudine nordica) a construit statia de iernat de sus a lui Penda. īn 1622 cīnd s-a topit gheata de pe Tunguska inferioara, detasamen-lui Penda a urcat cīteva sute de kilometri īn sus pe rīu, aproximativ i la paralela de 58° latitudine nordica, si aici s-a oprit pentru a treia i la iernat, pe un oarecare „munte Iuriev". Dupa o versiune, oprirea >st determinata de īmpotrivirea tungusilor, dar dupa o alta, dimp0" a, de speranta īntr-un tīrg avantajos cu tungusii.

RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI



Tungusi vara (desen din secolul al XVII-lea).

In regiunea unde au ramas rusii la iernat, Tunguska m erioaraas apropie foarte mult de cursul superior al Lenei: aici este volokul Cecmusk, lung de vreo 20 km. Probabil ca aici a aflat Penda ca pe Lena nu exista nici un fel de corabii mari cu clopote si tunuri.

īn primavara anului 1623, detasamentul lui Penda a carat pe usca barcile sale pīna la Lena sau poate ca si-a construit acolo altele noi, a pornit pe riu īn "jos. Timp de cīteva zile rusii au navigat spre nord-est īntre malurile īnalte, acoperite de paduri. Uneori, stāncile coborau prna la apa si rīui purta vertiginos la vale barcile lui Penda printre acesti ^eti de stīnca. Trebuia multa bagare de seama pentru ca barcile sa n« se izbeasca de stīncile de sub aoa. Dupa ce primea dinspre sud un «fluent cu debit mare de apa (Vitim), rīul devenea mai larg si curentul mai sla°- Dupa un drum de cīteva zile, rīul a cotit spre rasarit. Lena, presa-^ta ^ Ulsule; curgea īntre maluri joase si numai īn zare, uneori la ^are departare, se vedeau īnaltimi. Primind dinspre sud īnca un afluent ^ (Oliokma), Lena si-a schimbat din nou īnfatisarea: īntre gurile

rUor <* se varsau īn ea, Lena curgea printre maluri abrupte, stīncoase,


EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE


uneori verticale. Peste tot ea era larga, cu debit bogat de apa, 8j
īnainte, presarata cu insule. ' ^ si

Nu se stie exact pīna la ce punct si-a continuat Penda calat
Probabil ca el a ajuns pīna īn regiunea unde marele rīu coteste la~
nord, iese īn cīmpie (cāmpia Iakutiei centrale), iar lunca lui se S^
pīna la 15 km. Aceasta regiune avea o populatie mai densa
pe care le strabatusera negutatorii īnainte. Penda n-a
ramīa ii l it il a d

a negutatorii īnainte. Penda n-a īndraznita



ramīna aici la iernat cu micul sau detasament, īn mijlocul unui n S^
necunoscut Dina atunci de rusi — iakutii. El s-a īntors īnapoi si a u °r
pe rīu pīna la volokul Ceciuisk. N-%a trecut īnsa peste volok pe dru ī
cunoscut spre Tunguska inferioara, ci a hotarīt sa exploreze un dr
nou. ^

ĪNTOARCEREA LUI PENDA LA IENISEI PE ANGARA

Penda a urcat pe Lena superioara pīna la punctul unde se mai putea ajunge cu vase usoare, adica pīna īn regiunea unde a fost construita mai tīrziu cetatea Verholensk (de pe paralela de 54° latitudine nordica). Acolo detasamentul a pornit drept spre apus prin stepele locuite de „bratii" (buriatii) crescatori de vite, pīna la un rīu mare (Angara), care

Vīnatoare de reni (desen din secolul ai XVII-lea).

RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI


Buriati (desen din secolui al XVII-lea).

curgea drept spre nord. Pe cursul sau superior Angara īngheata foarte tīr-ziu, de obicei īn a doua jumatate a lunii decembrie. De aceea, daca neguta­torii si-au parasit barcile īn timpul drumului prin stepa si toamna au ajuns la Angara (probabil īn apropiere de varsarea rīului Uda), ei au mai avut vreme sa construiasca noi vase usoare, provizorii, de tipul '.karbaselor" din Siberia apuseana, si sa īnceapa coborīrea pe rīu cu citeva saptamīni īnainte ca acesta sa īnghete. Detasamentul lui Penda a navisat īn jos pe rīul larg care curgea repede printre maluri abrupte a£operite de taiga. Regiunea de pe malul drept era locuita de aceiasi raīi (buriati) pe care rusii īi cunoscusera pe cursul superior al Lenei.

£u c^ detasamentul īnainta mai mult spre nord, pe cursul rīului, maj •     regiunea devenea mai pustie. Acolo unde Angara face un cot,

10s

°U ^ne' ^esi p^ini ^e teamā' P^t6 un sir &e praguri mari. Dupa T3 devenit mai linistita si rīul a cotit brusc spre vest, īn directia lenii

1 d varsarea unui mare afluent al ei dinspre sud (Oka) negutatorii
^ ^ ^ ^ t un sir &e praguri mari. Dupa

aU- ^ncePut sa apara īn regiunea cursului inferior al Angarei s^r^nSe iasakul de la tungusii localnici, īn orice caz nu mai anul 1618, cīnd a fost īntemeiata cetatea Ieniseisk; ei i-au dat

ria d

escoperirilor geografice I —II.

Isto


dti

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

jmele de Tunguska superioara. īn momentul cīnd s-a īntors Penel
ristau statii de iernat ale strīngatorilor de iasak. Chiar daca el ^' a*ci
īvoit sa se opreasca din cauza ca rīul īnghetase (aici īnghetul īnc^ ^°s*
DĪembrie), atīt Penda, cīt si īnsotitorii sai au putut sa ajunga rf ^ īft
īrsitul anului 1623 la Ieniseisk pe drum de sānii. Aici ei au nn a 'a
;spre descoperirile lor si au dezmintit zvonurile alarmante p Yestjt
irora pe Lena ar naviga corabii mari, īnarmate cu tunuri. vit

Penda si-a īncheiat la Ieniseisk expeditia sa fara precedent In ^ ii si jumatate el a strabatut pe cai fluviale noi aproape 8 000 t

data cu el īncepe descoperirea Siberiei de rasarit de catre rusi īm cplorat regiunea Tunguskai inferioare pe o distanta de aproxi'm r 300 km, a dovedit ca izvoarele Tunguskai inferioare si ale Lenei " tuate aproape unul de altul si, prin volokul scurt de la Ceciuisk,'des "^ irit de el, rusii au īnceput sa patrunda īn curīnd pe cursul mijlociu °~] mei. Intr-o singura vara, Penda a strabatut īn jos si īn sus pe L°n ■eo 4 000 km, explorīnd cursul ei pe o distanta de 2 400 km. El a fost •imul care a indicat rusilor un drum comod de la cursul superior al aiei pīna la Angara, si pe acest drum — īn directia inversa — a plecat

1628, de pe Ienisei, pe cursul superior al Lenei, calatorul Vasili Bugor

Sanii trase de reni īn Siberia (desen din secolul al XVII-īea).

si

RUsII DESCOPERĂ GURILE IENISEIULUI


t cfīrsit, Pen^ a fost p™

īn are a explorat cursul An-

rUS -pe o distanta de aproape |B

fīS km si a demonstrat ca m

st rīu este unul si acelasi cu m

^fnguska superioara.

Nu s-au pastrat īnsemna-

r;ie autentice si nici macar co-

•i ale relatarilor lui Penda

£, re expeditia lui. Povestiri

Hesnre ea au fost strīnse īn ti- sg

nutul Ienisei si īn Iakutia dupa |i

mai bine de o suta de ani, de f:
participantii la asa-numitul de-      .

tasament academic al Marii ex-

peditii din nord.

īntr-un document copiat IK


Turn de paza din Iakutsk (secolul al XVII-lea).

de istoricul G. Muller se men-
tioneaza direct ca īn 1624 exista
pe Tunguska inferioara statia
de iernat a lui Penda pentru
strīngerea iasakului. Prin ur­
mare, expeditia lui Penda īn­
ceputa īn 1620 s-a terminat cel

—1624.

mai tīrziu īn primavara acestui an, mai sigur īn iarna anului 1623 īn expunerea noastra am luat aceasta ultima data ca data initiala.

EXPEDIŢIA LUI MARTIN VASILIEV PESTE VILIUI SPRE LENA

rasii

^asil mai Ha

Prima expeditie a rusilor de pe Ienisei spre Lena, cunoscuta de noi, a avut loc īn 1630 si a fost condusa de Martin Vasiliev; ea a urmat dru­mul de nord. Vasiliev, īnsotit de 30 de osteni din „Noua Mangazeie", a urcat pe Tunguska inferioara pīna la punctul unde ea se apropie de nul Ciona (la paralela de 61° latitudine nordica), a coborīt pe Ciona Pina la Viliui, iar pe acest rīu a mers pīna la Lena. Drumul rusilor stra-atea regiuni locuite de tungusi si numai pe cursul inferior al rīului l iui ei au īntīlnit primii iakuti sedentari si dolgani nomazi (tungusi e origine care vorbeau un dialect al limbii iakute). Apoi Vasiliev a urcat re •^3na p^na īn zona cursului ei mijlociu. El a descoperit ca īn aceasta de ne Populatia de pe malurile Lenei este mai densa decīt īn regiunile Pe Ienisei cunoscute de rusi si a constatat ca are prea putine forte &-i_ supune pe iakuti. Totusi, pe alocuri a izbutit sa-i sileasca sa -a īasak. El a adus la Moscova pentru visteria statului peste 200 Ur"i de samur, dar a fost denuntat ca a ascuns pentru el si tova-Peste 300 de blanuri de samur si alte blanuri. La Moscova, a fagaduit sa-i supuna pe iakutii de pe Lena, daca i se vor -u de oameni.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Independent de expeditia alcatuita din osteni din Mangazeia

mte cu Martin Vasiliev, printre rusii din regiunea Ieniseiului au ī

t sa se raspīndeasca zvonuri dintre cele mai ispititoare despre bogg

pe Lena. Se spunea ca si skiurile tungusilor sīnt captusite uneor'

īnuri de samur, ca iakutii ar da negutatorilor īn schimbul cazan 1°^

arama (pe care le pretuiau īn mod deosebit) atītea blanuri de sarn

pot sa īncapa īntr-un cazan. Cīnd Vasiliev s-a īntors pe cursul m^

:iu al Lenei a gasit acolo osteni din regiunea Ieniseului, care venise"*'

ispre Ieniseisk pe drumul sudic si īntemeiasera cetatea Iakutsk.        ra

PRIMII CAZACI DIN IENISEISK PE LENA sI ĪNTEMEIEREA IAKUTSKULUI

īnca din 1619 mici detasamente de cazaci plecau de la Ieniseisk pe -sul inferior al Angarei pentru a strānge blanuri de la tungusii local­ii. Curīnd, aceste detasamente au īnceput sa īnainteze departe īn sus

Angara. īn timpul expeditiei din 1628—1630 osteanul Vasili Bugor i Ieniseisk a descoperit drumul cel mai sudic care duce din bazinul viului Ienisei pe Lena. īmpreuna cu alti zece oameni, Bugor a mers sus pe Ilim, afluent din dreapta al Angarei, si pe un afluent al acestuia Ighirma, pīna la punctul unde ea se aprooie de Kuta, a trecut peste npana apelor spre Kuta si a coborīt pe acest rīu pīna la cursul superior Lenei. īn drum, i s-a alaturat lui Bugor o parte a unui alt detasament

treizeci de oameni) trimis de guvernatorul din Ieniseisk, tot spre ia., peste Ilim. Oamenii din cele doua detasamente s-au īnteles sa-si Darta īn mod egal prada. Pentru a continua strīngerea iasakului, Bugor asat pe Lena superioara doua posturi, la varsarea rīului Kirenga si i sus, la gurile Kutei, adica īn punctele unde s-au construit apoi ceta-

Kirensk si Ust-Kut.

Imediat dupa īntoarcerea Iui Bugor la Ieniseisk (1630), hatmanul n Galkin, cu un detasament de treizeci de oameni, a plecat spre i Ilim. El a explorat micile rīuri navigabile de līnga volokul Lena — ipana apelor īntre Ilim si Kuta — si s-a oprit pentru iernat pe Uim, i sus de varsarea Ighirmei, pīna unde pot īnainta vasele fluviale. Acest tct a īnceput sa fie denumit volokul Lena (apoi i s-a schimbat numele līmsk1).

īn 1631, Galkin a patruns si pe cursul superior al Lenei, unde oame-sai i-au schimbat pe cei de la postul provizoriu lasat de Bugor la ile Kutei; acolo s-a organizat statia permanenta de iernat Ust-Kut.

Tot īn 1631 a venit pe Lena, prin statia de iernat de la Ust-Kut. īicul (sutasul) de cazaci Piotr Beketov din Ieniseisk. El a lasat acolo ; oameni din detasamentul sau, iar cu ceilalti douazeci a urcat pe a pīna la varsarea rīului Kulenga (la paralela de 54° latitudine nor-t). De aici, Beketov a īncercat sa porneasca spre apus, īn stepei

Mai tīrziu au īnceput sa se construiasca aici „ilimki" — vase cu fundul p'at> si captusite cu scīnduri, lungi pīna la 25 m, late de 5 m si īnalte de 3,5 m> irile si pupa drepte si cu prova ascutita. Fiecare „ilimka" era deservita de cl teci de oameni sub comanda unui pilot.

BUsII DESCOPERĂ GURILE 1ENISEIDLUI


Iakutsk (desen de la sfirsitul secolului al XVII-lea).

locuite de buriatii nomazi, dar a īntīmpinat o astfel de topotaivir^ īncīt oamenii sai au fost nevoiti sa fuga īnapoi īn galop o zi si o noapte pe caii luati tot de la buriati, spre cursul superior al Lenei; ei s-au oprit numai cīnd au ajuns īn fata gurii rīului Tutura, care se yarsa m bena mai jos de Kulenga; aici traiau tungusi, care aveau o atitudine priete­neasca fata de rusi. Beketov a lasat īn aceasta regiune zece oameni, iar el s-a īntors la gurile Kutei, unde a si iernat.

īn primavara anului 1632, cu cei douazeci de oameni care-i mai ramasesera la dispozitie, Beketov a īnceput sa coboare pe Lena. jm c ^Petat drumul lui Penda, a ajuns pe cursul mijlociu al Lenei si a fxplorat partea de sud a uriasului cot. Līnga punctul sau extrem (1<5U ^ngitudine estica) Beketov a īntemeiat cetatea Iakutsk. Locul nu era ^ne ales; cīnd se topeau zapezile, cetatea suferea din pricina inundatn-l°r si dupa zece ani a trebuit sa fie mutata cu 15 km mai jos, unde se a|la astazi orasul Iakutsk. Dar Beketov a procedat foarte bme cmd a f* regiunea cea mai īnaintata spre rasarit, si cetatea Iakutsk a devenit lmeāiat baza de pornire pentru expeditiile rusesti, nu numai spre nora,

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

catre „Marea cea rece" (oceanul īnghetat), dar si spre rasarit, j. tīrziu spre sud — catre rīul „silkar" (Amur) si catre „Marea cea (oceanul Pacific).

DESĂV1RsIREA DESCOPERIRII FLUVIULUI LENA

Tot īn 1632, Beketov a trimis īn jos pe Lena un detasament de din Ieniseisk. Dincolo de cercul polar, īn regiunea „tungusilor d gansk", cazacii au īntemeiat pe malul stīng al Lenei statia de iernat Jl~ la Jigansk pentru strāngerea iasakului. Iar īn primavara anului urnrt (1633), cazacii din Ieniseisk trimisi de Beketov din Iakutsk au īncercat -mearga īmpreuna cu negutatorii cu o corabie pe Viliui, pentru a         Sa Ia iasak pe tungusii de pe rīul Marha (afluentul cel mai mare īord al rīului Viliui).

īn felul acesta, cazacii din Ieniseisk voiau sa patrunda īn regiunii

ie pe Lena asupra carora formulau pretentii cazacii din Mangazeia īn

)aza dreptului primei descoperiri; īncercarea lor īnsa n-a izbutit. Ei s-au

ntīlnit līnga gurile rīului Viliui cu detasamentul din Mangazeia coman-

lat de Korītov, care naviga de asemenea pe drumul descoperit de Martin

/asiliev. Korītov a capturat vasul „celor din Ieniseisk", iar pe oameni

-a atras de partea sa, fagaduindu-le sa īmparta cu ei prada. El a condus

parte din detasamentul sau, acum īntarit, īn sus pe Lena, pīna la

urile Aldanului, si a fost primul dintre calatorii cunoscuti de noi care

urcat pe Aldan (1633) si pe afluentul sau vestic Amga. īntre Amga si

ena traiau iakuti, care īn parte fusesera impusi la iasak de catre Beke-

>v, din cetatea Iakutsk. Korītov le-a cerut sa-i plateasca si lui iasak.

ar iakutii au macelarit pe cei cinci cazaci trimisi dupa iasak si au hota-

t sa nu mai plateasca nimanui tribut. īn diferite puncte din Iakutia

i īnceput rascoale provocate de birurile īndoite. īn anul urmator, o

are ceata de iakuti a asediat chiar cetatea Iakutsk, unde se adunasera

na atunci vreo 200 de cazaci, vīnatori si negutatori, atrasi de speranta

iei prazi bogate. Iakutii, neobisnuiti cu operatiile militare, au renuntat

pede la asediu. O parte dintre ei au plecat de la Iakutsk īn regiuni

Jepartate, iar altii, care au ramas aici, s-au mai rasculat īn repetate

iduri. Unmarindu-i pe unii si luptīnd īmpotriva celorlalti, rusii au

abatut īn diferite directii bazinul cursului mijlociu al Lenei si astfel

u explorat īn īntregime.

Tot īn 1633, un detasament de cazaci din Ieniseisk comandat de a rfiriev, din care facea parte si Ivan Rebrov (Robrov) a coborīt Pe ia, nu numai pīna la varsare, dar a si iesit īn mare, unde cazacii s-au partit: Rebrov a pornit spre vest si a descoperit rīul Oleniok; Perfide >ornit spre est si īn jurul anului 1635 a descoperit rīul lāna, urcin a la izvoarele lui.

Asadar, dupa aproximativ zece ani de la expeditia lui Penda, descoperit cea mai mare parte din bazinul Lenei si au exi aape tot cursul acestui fluviu, de la izvoare pīna la varsare. O descoperirea drumului pe Aldan, cele mai īnaintate detasamente [oratori s-au apropiat la rasarit de īnaltimile care despart bazin

CALATORII RUsI ĪN SIBERIA DE RĂSĂRIT

i de .izvoarele rīurilor din bazinul oceanului Pacific. Spre sud, la Parele Benei, ei s-au apropiat de lacul Baikal, de care īi desparteau 'z ai muntii Baikal de pe malul lacului si podisul Onotsk










Document Info


Accesari: 1624
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )