Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























TECUCI-BIRLAD-HUSI-VASLUI (178 km)

istorie




TECUCI-BĪRLAD-HUsI-VASLUI (178 km)


Al doilea traseu se poate face atīt cu mijloacele de transport public cīt si cu cele proprii. De la Tecuci, cu trenul, pe linia Bucuresti-Iasi, sau cu masina, pe soseaua paralela cu calea ferata (D.N. 24), se ajunge īn municipiul Bīrlad (48 km).





A. Bīrlad

Asezat pe valea rī 525g62f ului cu acelasi nume, la raspīntia renumitelor drumuri comerciale ce duceau spre Bizant sau spre regiunile Cehiei si Moraviei, spre Lemberg sau spre Hansa teutonica de la Marea Baltica, Bīrladul arc o veche istorie.

Pe vatra actuala a orasului, īn īmprejurimile Abatorului si la Trestiana, s-au descoperit vestigii ale unor asezari din neoliticul timpuriu (resturi de locuinte, unelte din piatra slefuita, corn de cerb, vase apartinīnd culturii Cris), iar īn partea de nord-est au aparut marturii ale culturii cucuteniene, reprezentate prin unelte si ceramica de o neīntrecuta frumusete. Alaturi de descoperirile din preajma Fabricii de caramida, suprapunerea asezarii neolitice din partea de nord a orasului de o locuire din epoca bronzului subliniaza continuitatea do viata, continuitate a carei manifestare si īn perioada urmatoare (Hallstatt) este dovedita prin depozitul de obiecte de bronz si fier din secolul al VII-lea ī.e.n., ca si prin cīteva morminte getice din secolele VI-V ī.e.n. descoperite līnga Depozitul de lemne.

Numeroase asezari si necropole descoperite īn diferite puncte ale orasului (Casa de apa din str. Dezrobirii, Prodana, Trestiana, cartierele Munteni si Cotul Negru, Valea Seaca), stau marturie a intensificarii locuirii īn secolele III-IV e.n.. Descoperirile arheologice recente dovedesc ca īn perioada secolelor VII-XII, asezarile se concentreaza īn partile de nord-est si sud-est ale orasului. Inventarul descoperit īn cuprinsul locuintelor cercetate (ceramica, unelte de cojocarie, resturi ale unui atelier de redus minereu si ale altuia de prelucrare a fierului) fac dovada desfasurarii activitatii mestesugaresti.

Datorita pozitiei sale geografice, Bīrladul a fost punct devama pe drumul ce ducea dinspre nord spre Dunare. Īn privilegiul comercial din 6 octombrie 1408, dat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov (Lemberg), se prevedea ca cei care vor aduce peste din Ţara Romāneasca, de la Braila, sa plateasca, la vama de margine, fie la Bacau, fie la Bīrlad, cīte un gros si jumatate de grivna".

Īn secolul al XIV-lea si īn prima jumatate a secolului urmator, Bīrladul a cunoscut o perioada de mare īnflorire economica, fiind mentionat īn documente printre orasele mai importante ale tarii. El devenise centru de "ocol al Bīrladului", care cuprindea o serie de sate dimprejur.

Dar īn anii 1439 si 1440, tīrgul a fost pradat si apoi ars de catre tatari. Dupa numai patru ani, aceiasi invadatori au pradat si ars orasul īn 1444 si 1450. La 24 decembrie 1473, el este iarasi ars, de data aceasta de otomani, carora li s-a alaturat Radu cel Frumos, domnul Ţarii Romānesti.

Īn a doua jumatate a secolului al XV-lea, Bīrladul devine un important centru īn sistemul defensiv al lui stefan cel Mare, ridicīndu-se o cetate de pamīnt īn partea de sud-est a orasului, īn preajma campaniei otomane din 1476 īmpotriva Moldovei.

Īn secolul al XVII-lea, apare la Bīrlad prima manufactura. La 1631 functiona la Simila, līnga Bīrlad, o piua pentru fabricat sumane.

Dar tot īn decursul acestui secol asupra Bīrladului se abate un val de pradaciuni si distrugeri pricinuite cīnd de cazacii lui Bogdan Hmelnitki (1650), cīnd de tatari (1683), cīnd de polonii lui Ioan Sobieski (1686). Jafurile, pradaciunile si incendiile continua si īn secolul al XVIII-lea, īncīt un calator strain care a vizitat Moldova la 1711, descriind orasele, despre Bīrlad nota ca "a ramas numai pajistea".

Dupa 1768, orasul se recladeste, se repopuleaza si īsi reia locul de oras comercial, intensificīndu-si legaturile cu orasele mai mari ale tarii: Iasi, Galati, Botosani si chiar cu Brasovul.


1. CETATEA DE PĂMĪNT. Situata la aproximativ 600 m sud-est de gara orasului Bīrlad si la 150 m spre vest de rīul cu acelasi nume, pe o limba a platoului care iese īn lunca inundabila a Bīrladului, cetatea de pamīnt face parte din fortificatiile temporare, folosite ca puncte de concentrare a armatelor īn vederea eventualelor invazii.

Vreme īndelungata originea si vechimea cetatii au tinut de domeniul ipoteticului. Episcopul catolic Bandini, care pe la anul 1646 a vizitat Moldova si a vazut ruinele acestei cetati, considera ca ea a fost ridicata de tatari, īn jurul anului 1236. Īn schimb, marele carturar moldovean Dimitrie Cantemir īn lucrarea sa Descrierea Moldovei crede - judecīnd dupa unele resturi ale constructiei -ca ea a fost facuta de locuitorii tarii, sa respinga atacurile tatarilor.

Aceste probleme au fost pe deplin clarificate abia īn urma cercetarilor arheologice efectuate de Academia Romāna īn 1958. Pe baza materialelor descoperite (resturi de constructii, arme si echipament militar, ceramica, obiecte mestesugaresti, monede) s-a putut preciza ca cetatea dateaza din vremea lui stefan cel Mare, care a ridicat-o īn 1476, īn preajma marilor lupte de aparare īmpotriva turcilor.

Sapaturile practicate au prilejuit si cunoasterea sistemului de constructie a fortaretei. Planul cetatii urmeaza forma platoului, īnchizīnd o suprafata de 400 X lOOm. Sistemul de fortificatie este reprezentat printr-o palisada, a carei īnaltime nu depaseste 3 m de la nivelul actual al platoului. Partea superioara a palisadei, care slujea de acoperire pentru aparatori, realizata, probabil, dintr-o īmpletitura de nuiele, era prevazuta cu orificii de mici dimensiuni, folosite drept guri de tragere.

Pe līnga aceasta palisada, cetatea de la Bīrlad a fost aparata dinspre vest de un sant mare, adīnc de 4 m si larg de 35 in. santul a fost sapat pentru a separa limba de pamīnt de restul platoului, adica de partea accesibila spre cetate. Cealalta parte a cetatii era aparata natural de terenurile inundabile.

Dinspre exterior, palisada mai era aparata de un val īnalt de aproximativ 2 m si lat la baza de 5 m. Pentru īntarirea partii dinspre vest a cetatii, īntre valul de līnga palisada si santul mare de aparare a mai fost ridicat un val. si, astfel, s-a creat īnca un sant de aparare de dimensiuni mai mici īntre valul de līnga palisada si santul median. Acest al doilea sant de aparare devenea un obstacol īn plus.



Intrarea īn cetate se afla īn coltul ei nordic si era formata din doua turnuri dreptunghiulare de lemn dispuse oblic fata de linia palisadei. Turnurile, ridicate pe soclu de piatra, erau construite din bīrne orizontale puse una peste alta. Ele erau acoperite cu scīndura. Interioarele turnurilor au sevit ca depozite de arme. Pe partile exterioare ale turnurilor erau platforme de lupta unite cu drumul de garda.

Intrarea īn cetate era aparata nu numai de cele doua turnuri de garda, ci si de o groapa romboidala cu latimea de 7 m si adīncimea de 2m, sapate īn dreptul intrarii. Deasupra gropii era un podet mic de lemne.

Īn interiorul incintei, de-a lungul axei longitudinale, au fost ridicate trei siruri, mai mult sau mai putin paralele, de locuinte cu plan dreptunghiular, destinate soldatilor si corpului de comanda al garnizoanei.

Cetatea a avut o existenta foarte scurta. Īn acelasi an īn care a fost ridicata, 1476, stefan cel Mare a dispus parasirea si incendierea ei, spre a nu fi folosita mai tīrziu contra moldovenilor, caci turcii urmasera alt drum decīt cel din calea cetatii.


2. MUZEUL VASILE PĀRVAN. Strada Sterian Dumbrava nr. 1. Īntemeiat īn anul 1914 din initiativa unui grup de profesori de la Liceul "Gh. Rosca Codreanu" īn frunte cu Gheorghe Constantinescu-Rīmniceanu, pr. ec. I. Antonovici, Muzeul din Bīrlad, mult dezvoltat dupa 23 August 1944, cuprinde trei sectii: arheologie, stiinte naturale si arta.

Expozitia permanenta a sectiei de arheologie īncepe cu prezentarea a diferite unelte de silex (razuitoare, lame, strapungatoare si vīrfuri gravettiene), nuclee si aschii din paleoliticul superior descoperite īn asezarea de la Malusteni.

Pentru epoca neolitica este interesant de urmarit succesiunea stadiilor de prelucrare - de la cioplire la slefuire, apoi la perforare - a unui grup de topoare descoperit īn asezarile de la Trestiana-Bīrlad si Bals-Valea Parului datīnd din neoliticul timpuriu. Cīteva vase specifice culturii Cris si liniare, provenite de la Perieni, Pogonesti si. Trestiana, aduc īn fata vizitatorului cele mai vechi produse ceramice din istoria acestui mestesug. Ceramica cucuteniana cu forme si decor variat, ilustrīnd cele trei faze ale evolutiei culturii Cucuteni, topoare de piatra, lame si razuitoare de silex, īmpungatoare si daltite de os, rīsnite de piatra, statuete umane si animaliere de la Igesti si Poperii redau principalele manifestari ale epocii neolitice.

Sīnt expuse apoi vase caracteristice culturii Noua din perioada tīrzie a epocii bronzului descoperite la Trestiana, Badeana, Bīrlad, instrumente si piese de harnasament din os provenite de la Horoiata (corn. Bogdanesti), seceri din os si bronz de la Bacesti, arme de bronz (topoare de lupta, vīrfuri de lance) de la Fedesti si Bīrlad. Depozitele de bronzuri cuprinzīnd unelte, arme si podoabe de la Tomesti si Ghermanesti ilustreaza intensificarea si raspīndirea metalurgiei bronzului.

Pentru perioada de cristalizare a civilizatiei geto-dacice īn prima epoca a fierului se prezinta ceramica, obiecte de podoaba din bronz (fibule) din inventarul mormintelor de la Trestiana. Pumnale de tip akinakes descoperite la Suseni si Mīnzatesti subliniaza contactul traco-geto-dacilor cu populatiile nord-pontice. Ceramica lucrata la mīna sau la roata, podoabe (fibule, bratari) descoperite la Popeni, Cristesti, Bīrlad, tezaure de monede romane de la Puiesti si Contesti oglindesc legatura permanenta a geto-dacilor cu marile civilizatii antice.

Īn continuare, sīnt expuse vestigii ale populatiei autohtone din secolele III-IV (ceramica de o rara bogatie, unelte agricole, diverse obiecte de podoaba, numeroase obiecte din corn de cerb īn diferite stadii de prelucrare etc.) provenite din descoperirile de la Valea Seaca si Bogdanesti.

Cīteva exponate (monede bizantine, unelte agricole, ceramica) stabilesc legatura cronologica cu descoperiri din perioada feudalismului timpuriu (secolele X-XIII), printre care se remarca diferite unelte (cutite de fier, īmpungatoare de os) si podoabe (cercei) de la Prodan a, un cazan de arama si o aplica de aur de la Pogonesti, piese de harnasament (zabale, inele, scari de sa), armament (topoare de lupta) etc. de la Bīrlad.

Īn fine, vizitatorul poate vedea materiale de constructii (cuie, scoabe, belciuge), obiecte de uz gospodaresc (ceramica, cutite, lacate), unelte, arme si armament militar (vīrfuri de sageti si sulite, lancii, camasi de zale, bombarde, pinteni, scari de sa) din perioada feudalismului dezvoltat, descoperite īn Cetatea de pamīnt a Bīrladului.


B. Husi

De la Bīrlad se continua drumul spre nord, pīna la Crasna (44 km), iar de aici, luīnd-o spre nord-est (D.N. 24 B), se ajunge la Husi.

Situat īntr-o pitoreasca zona depresionara de pe cursul inferior al Prutului, īntre dealuri acoperite de paduri, vii si livezi, orasul Husi s-a dezvoltat pe un teritoriu locuit īnca din vremea orīnduiri i comunei primitive.

Descoperirile ocazionate de lucrari edilitare au scos la iveala resturi ceramice neolitice de aspect cucutenian. Alte vestigii, constīnd din ceramica, vīrfuri de sageti din bronz si podoabe din acelasi metal, vīrfuri de lance si pumnale de fier, care alcatuiau inventarul funerar al unor morminte de inhumatie dateaza din perioada tīrzie a primei epoci a fierului.

Renumit centru viticol īnca din veacul al XV-lea, orasul se va dezvolta īn timpul lui stefan cel Mare, care construieste la Husi o curte domneasca, folosita mai tīrziu si de Bogdan al III-lea.

La Husi a avut resedinta domneasca Petru Rares. Ilias Rares se afla la Husi īn anul 1548, cīnd a ordonat uciderea hatmanului Vartic. Īn anul 1555, Alexandru Lapusneanu emite un act domnesc, iar īn 1561, dupa īnfrīngerea suferita la Verbia, se retrage aici pentru a continua lupta īmpotriva lui Despot. In anul 1574 Ioan Voda cel Viteaz īsi asaza tabara la Husi. Īn anul 1588, Petru schiopul se afla la Husi, probabil la Curtea domneasca de aici, de unde emitea acte domnesti.




1. CURTEA DOMNEASCĂ. Mentionata īn documentele din vremea domniei lui stefan cel Mare, Curtea domneasca de la Husi a avut, īn secolul al XVI-lea, un rol important īn desfasurarea evenimentelor din istoria Moldovei. Īn schimb, īn veacul urmator, dupa numeroase modificari ce i se aduc, mai ales dupa instalarea aici a episcopiei de Husi, aceasta curte decade si se ruineaza. Starea de degradare a edificiului īi va determina pe cronicari sa mentioneze ca aceste curti "sunt surpate, numai beciurile stau pīna astazi", īntr-adevar, īn secolele urmatoare mai existau doar beciurile Curtii domnesti, pastrate partial intacte pīna īn zilele noastre, dupa cum o dovedesc resturile īncastrate īn actuala cladire a Muzeului Dimitrie Cantemir. Beciul existent mai pastreaza, pe līnga cea mai mare parte a zidurilor initiale, din vremea lui stefan cel Mare, si o usa cu ancadrament din piatra ecarisatā, cu arc ogival, īn stil gotic tīrziu, specific epocii lui stefan cel Mare.

Sapaturile arheologice practicate īn jurul muzeului, pe amplasamentul vechii episcopii si, foarte probabil, al vechiului palat princiar, au dat la iveala resturi de locuire din secolele XV-XVIII. Totodata, au fost dezvelite īn īntregime vestigiile unei constructii de forma dreptunghiulara, a carei fundatie de piatra si o parte din zidarie, ca si planseul, pavat cu piatra de talie mare si mijlocie, s-au pastrat. Acest edificiu, lung de 14 m si lat de 7 m, identificat cu unele dependinte ale vechiului palat domnesc, era legat de un zid de piatra din veacul al XV-lea.


2. MUZEUL DE ISTORIE DIMITRIE CANTEMIR.

Strada M. Kogalniceanu nr. 77. Īnfiintat īn anul 1960, pe baza colectiei scolare donate de īnvatatorul Gh. Melinte, muzeul functioneaza cu sectie de istorie, arta si stiinte naturale.

Expozitia permanenta a sectiei de istorie cuprinde numeroase si importante materiale arheologice. Ea īncepe cu unelte si aschii de silex din perioada paleoliticului superior descoperite la Curteni.

Epoca neolitica este reprezentata prin unelte si arme de silex (lame, razuitoare, vīrfuri de sageti), instrumente din corn, topoare de piatra, rīsnite de forma ovala etc. Printre aceste exponate, se remarca o vatra īn situ, vase cu ornamente caracteristice fazei A-B a culturii Cucuteni, reprezentari de plastica neolitica, descoperite pe teritoriul actual al orasului Husi.

Pentru epoca bronzului, de o importanta remarcabila este depozitul de la Ghermanesti, care cuprinde unelte, arme si podoabe de bronz.

Ceramica (cani cu torti supraīnaltate, strachini), descoperita la Husi sau īn cetatea de la Mosna, ilustreaza evolutia civilizatiei geto-dacice īn perioada secolelor IV-II ī.e.n. Sīnt de mentionat, de asemenea, cīteva amfore romane descoperite la Vetrisoaia, ca si denari de argint.

Urmeaza vestigii ale culturii carpo-dacice din secolele III-IV: ceramica (cani, amforete, strachini, cupe), descoperite la Vetrisoaia si Arsura. O subliniere merita fibulele digitale din bronz, provenite de la Cordeni si Vutcani.

Īn īncheiere, sīnt expuse cahle ornamentate, piese de armament si echipament militar din secolele XIV-XV.


C. Vaslui

De la Husi, pe acelasi drum,revenim la Crasna si de aici, spre nord, pe drumul dintre costise, se ajunge īn orasul Vaslui (20 km).

Asezat īn Podisul Central al Moldovei, īn zona de confluenta a Bīrladului cu Vasluiul si cu Racova, orasul Vaslui pastreaza la temelia lui vestigii stravechi.

Cercetarile arheologice īncepute īn anul 1968 īn punctul "Curtile domnesti" au prilejuit descoperirea unor resturi de locuire din neoliticul tīrziu. Alaturi de acestea a fost descoperita o necropola cu morminte de inhumatie si incineratie din perioada hallstattiana, cīt si unele morminte cu inventar funerar (ceramica autohtona si de factura romana, arme, podoabe) caracteristic secolelor III-IV e.n. Numeroase materiale arheologice, īndeosebi ceramica decorativa, fragmente de teracota, monede documenteaza o locuire intensa īntre secolele XV-XVII.

Atestat documentar īnca din 1375, Vasluiul facea parte din vechile tīrguri feudale ale Moldovei. El apare, de asemenea, la 1 septembrie, cīnd Ilias voievod comunica regelui Poloniei, Vladislav, ca s-a īmpacat cu fratele sau stefan, "care a primit Moldova de Jos ca tara, īn care intra si orasul Vaslui si ocolul care asculta de acest oras ...".

Datorita pozitiei sale geografice, Vasluiul era cunoscut ca tīrg si punct de vama pe drumul comercial ce lega nordul tarii cu gurile Dunarii īnca din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

Īn timpul domniei lui stefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, Vasluiul devine resedinta domneasca, ridicīndu-se aici o curte.

Īn vremea lui stefan cel Mare a avut loc, līnga Vaslui, marea batalie de la Podul īnalt (10 ianuarie 1475), pe cīmpul dintre apa Racovei si a Bīrladului, strajuit astazi de monumentala statuie ecvestra a voievodului biruitor. Cuceritorii Constantinopolului,care amenintau acum apusul Europei, au fost īnvinsi de geniul strategic al lui stefan cel Mare si de eroismul moldovenilor, īnsasi mama sultanului Mahomed al II-lea marturisea ca "ostile turcesti n-au suferit nicicīnd o mai mare īnfrīngere", iar cronicarul polon Dlugosz īl socotea pe stefan "cel dintīi dintre principii lumii care a repurtat īn zilele noastre o victorie atīt de stralucita īmpotriva turcilor".



1. Curtea Domneasca. Īn punctul "Curtile domnesti", vsituat pe terasa rīului Vaslui, pe marginea platoului din partea de vest a orasului, cercetarile arheologice īn curs de desfasurare au dat posibilitatea sa se identifice o constructie de proportii mari, considerata o curte domneasca, datata - pe baza ceramicii decorative si a monedelor de la Alexandru cel Bun - īn prima jumatate a secolului al XV-lea si atribuita prezumtiv lui stefan al II-lea (1435-1445).

Pe ruinele vechii Curti domnesti, stefan cel Mare a zidit īn anul 1475, dupa victoria de la Podul īnalt asupra turcilor, o alta curte, care, prin maretia ei avea sa impresioneze si pe unii calatori straini. Astfel, calatorind prin Moldova, Paul de Alep a vizitat īn anul 1650 si orasul Vaslui, unde a avut de admirat "palaturile, locurile de placere" si o baie "monument frumos ca arhitectura" care "sīnt toate ale lui stefan Voda". Tot aici a fost ridicata, īn anul 1490, "magnifica si superba biserica cu o eleganta cupola peste masura de īnalta" - dupa aprecierea aceluiasi calator strain.


2. MUZEUL JUDEŢEAN. Strada I. C. Frimu nr. 1. Recent īntemeiat, muzeul, profilat pe istorie si etnografie, a fost organizat īn anul 1975.

Expozitia permanenta de arheologie, inaugurata la 26 septembrie 1975, īnlesneste vizitatorilor cunoasterea unor fapte de viata petrecute cu milenii īn urma. O harta a descoperirilor arheologice din Romānia, avīnd marcat īn mod special judetul Vaslui, ilustreaza succesiunea pe teritoriul patriei noastre a unor orīnduiri sociale cunoscute pe plan universal.

Materiale din paleolitic, lame īntregi si fragmente de silex descoperite la Curteni si Malusteni demonstreaza ca, īn aceasta epoca, luptīnd din greu cu natura, stramosul omului a dobīndit trasaturi umane, si-a īnsusit tehnica de confectionare a uneltelor.

Bogat reprezentata este epoca neolitica. Vase de lut, unelte de piatra si silex descoperite la Trestiana si Igesti, plastica antropomorfa si zoomorfa provenita din asezarile de la Dodesti si Igesti constituie dovezi ale unei creatii originale, ce se ridica la nivelul civilizatiei Orientului antic. Īn pragul mileniului al III-lea ī.e.n., se īntrezaresc primele forme de manifestare ale culturii Cucuteni, una dintre cele mai reprezentative culturi neolitice. Dintre exponatele caracteristice acestei culturi se detaseaza īn mod deosebit diorama care reprezinta un aspect de locuinta neolitica descoperita la Dodesti, ceramica pictata si plastica cucuteniana de la Igesti', Bīrlalesti s.a.

Pentru epoca bronzului, seceri, topoare, vīrfuri de lance de la Berezeni, Dodesti, Murgeni, Copaceanca etc, sceptre de piatra descoperite la Voinesti dau o imagine completa a nivelului civilizatiei materiale si spirituale atins de locuitorii acestor meleaguri la mijlocul mileniului II ī.e.n.

Un spatiu larg este afectat prezentarii civilizatiei geto-dacice din secolele V ī.e.n. - I e.n. O harta īnfatisīnd statul geto-dac īn vremea lui Burebista si Decebal este completata cu exponate tridimensionale-ceramica, unelte, rīsnite de piatra, vīrfuri de sageti si de lance, obiecte de podoaba - provenite din descoperirile de la Bīrlalesti, Tacuta, Poienesti s.a.

Īn ciuda faptului ca actualul teritoriu al judetului Vaslui nu a fost cuprins īn provincia romana Dacia, procesul de romanizare s-a manifestat si la dacii liberi ce locuiau aici. O harta a Daciei romane reda īn mod plastic necontenitele legaturi dintre dacii liberi si provincia administrativa Dacia, iar obiectele de factura romana scoase la iveala cu ocazia cercetarilor arheologice din judet - vase, amfore, podoabe, monede republicane si imperiale etc. - atesta extinderea procesului de romanizare si asupra acestui teritoriu.

Dupa retragerea trupelor si administratiei romane din Dacia, īn timpul īmparatului Aurelian, populatia romanica de pe īntreg teritoriul Daciei īsi pastreaza legaturile sistematice economice si culturale cu imperiul; ea rezista popoarelor migratoare, asimilīnd diferitele elemente etnice si culturale straine, la nivelul puternicului fond romanic. Unelte agricole si ceramica descoperite la Dumestii vechi, monede bizantine din vremea īmparatului Justinian atesta continuitatea de viata a populatiei romanice si dupa retragerea aureliana.

Īn continuare, o suita de materiale dovedeste evolutia sociala si economica īn secolele VIII-X. O harta a tarii, care reda aparitia primelor formatiuni politice romānesti de tip feudal din secolele IX-XIII, īnfatiseaza si cnezatele si voievodatele existente pe teritoriul actualului judet: Ţara Berladnicilor, Ţara Brodnicilor, Ţara Bolchovenilor etc.

Este ilustrata apoi epoca lui stefan cel Mare, personalitatea marelui voievod, diplomat de talie europeana, autor a numeroase ctitorii, comandant de osti care a īnaltat cu spada "Arcul de triumf" de la Podul īnalt- -Vaslui. Sīnt expuse mulaje dupa coiful, spada si buzduganul lui stefan, monede din secolul al XV-lea, arme si ghiulele de tun, cahle ornamentale de la Curtea domneasca s.a.

"Acele stravechi vestigii ale culturii si civiliza}iei romānesti care au facut parte din procesul de formatie, parte vie din adīncurile sufletului nostru colectiv, pe care ne putem bizui pentru a īntelege, pentru a patrunde, pentru a cunoaste ce am fost ieri, pentru a sti ce vrem mīine."

G. M. Cantacuzino, Izvoare si popasuri












Document Info


Accesari: 2817
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )