Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Tucidide (Thucydides)

istorie




Tucidide (Thucydides)

Daca lui Herodot īi revine cinstea de a deschide calea "istoriei mari", Tucidide a prefigurat pentru aproape doua mii cinci sute de ani directia pe care o va lua investigatia istorica. Pe care īsi va constitui reperele esentiale. Nu se cunoaste exact data nasterii viitoauui mare istoric. Este de presupus ca s-a nascutīn jurul anului si a trait pāna la ī.e.n. Tatal sau, dupa nume Obres, era probabil trac de origine. Viata lui Tucidide este strāns legata de Atena, unde a ajuns sa detina demnitati īnsemnate, fiind implicat īn activitatea politica a cetatii si īn evenimentele militare pe care le va fixa mai tārziu īn marea sa opera. Razboiul peloponesiac. Nu intra īn preocuparile textului de fata problemele concrete ale razboiului peloponesiac (43l-404 ī.e.n). Amintim doar ca el a a\ut ca protagonisti cele doua mari cetati grecesti Sparta si Atena īn jurul carora s-au gru 11511t198l pat celelalte polisuri. Substratul rivalitatilor a fost, īn ultima instanta, de ordin economic la care se adauga nazuinta de īntāietate asupra lumii grecesti si de īnrāurire asupra altor cetati. Pentru Sparta, o Atena prea puternica reprezenta o amenintare; pentru Corint, suprematia ei comerciala ar fi devenit sufocanta.




Ca īn mai toate cazurile, manie razboaie pornesc de la ciocniri mici si periferice. Asa s-a īntāmplat īn cazul razboiului peloponesiac, īncāt la putina vreme de la terminarea razboiului īmpotriva colosului persan lumea greaca se vede antrenata īntr-un alt conflict serios. Era vorba de aceasta data de o īnfruntare īn interiorul lumii grecesti care a fost ceva mai relaxata decāt īnclestarea greco-persana, dar a avut nu mai putin un caracter istovitor. A durat mult, de la 1 la ī.e.n (cu o īntrerupere de 7anT), teniināndu-se cu victoria Spartei. Atena nu a pierdut ceva fundamental de pe urma acestui razboi, daca facem abstractie de veleitatile sale de hegemonie si de considerente de prestigiu. S-a desfiintat liga maritima ateniana, au fost distruse fortificatiile orasului.


Cu toate ca Penele a murit la īnceputul razboiului peloponesiac democratia ateniana a functionat si dupa aceasta data, iar viata intelectuala si-a pastrat vigoarea. Atena a ramas farul spiritual al lumii antice. Tucidide a participat activ la evenimentele razboiului peloponesiac. A ajuns chiar sa comande flota ateniana (fiind ales strateg), dar nu a avut noroc īn īnfruntarea cu generalul spartan Brasidas. De aceea a fost si exilat departe de Atena. A fost un general nefericit, dar un mare istoric.

A īnceput sa scrie vestita sa opera dupa īncetarea razboiului. Desi faptele pe care le povesteste i-au fost contemporane si a fost implicat īn ele Tucidide a scris cu detasarea cuvenita despre cele īntāmplate, realizānd o opera obiectiva, īn aceasta consta una din marile calitati ale scrisului lui Tucidide. De fapt Tucidide a pus īn fata istoriei (istoriogralīei) constiinta adevarului, moment care ramāne pāna astazi dominant īn demersul istoriografie6 De aici semnificatia exceptionala a demersului sau, faptul ca īntreaga istoriografie, indiferent de metoda, de progresele īn domeniul expunerii, viziune, sau demers conceptual, actul de cunoastere istorica se revendica de la Tucidide prin finalitatea sa.

Tucidide a folosit diferite categorii de izvoare (dintre acestea mentioneaza doar martorii oculari, martorii neoculari, operele istorice, logografii. poetii). Multe dintre faptele si evenimentele razboiului īi erau cunoscute īn mod direct. El priveste razboiul ca pe un eveniment considerabil. "Acest razboi, sena Tucidide la īnceputul operei sale, a constituit cea mai puternica zguduire, atāt pentru eleni, cāt si pentru o parte din barbari si, s-ar putea spune, chiar si pentru o foarte mare parte din omenire"7. El plaseaza, deci, evenimentele īntr-un orizont vast si, desi razboiul se compune dintr-o infinitate de evenimente si de fapte, Tucidide cauta sa le integreze īn totalitate. Nu este īnsa preocupat īn chip special de sinteza si nu are darul sintezei. Preocuparea lui este pentru precizie, pentru descrierea clara si valorificarea amanuntelor.

Acceptia adevarului la Tucidide consta īn relatarea exacta a faptelor. Asta»
aceasta acceptie este mult mai complexa, dar problema relatarii corecte a faptelor īsi
pastreaza valoarea

Thucidides, Razboiul peloponesiac, studiu introductiv, traducere, note, indice
de prof. univ. N. I. Barbu, Editura Stiintifica, 1966.p.l47.


Informatia arata el trebuie totusi analizata, situata īn context Interesat de cauze, Tucidide exprima judecata sa asupra faptelor pe care le Tareaza. īncāt gasim īn discursul sau istoriografie si elemente reflexive. Istoricul sesizeaza legatura īntre istona militara si viata interna a cetatilor grecesti. El insista asupra rolului personalitatilor, dar si asupra conditiilor naturale. El prezinta trecutul īn lumina experientei vietii prezente, facāndu-l prin aceasta mai interesant, mai īncarcat de semnificatii. Tucidide, ca mai toti istoricii antichitatii, introduce īn textul sau discursun rostite de capetenii politice sau militare. Nu abuzeaza īnsa de acest procedeu si cauta sa potriveasca cele rostite de orator caracterului situatiilor si psihologiei celui care vorbeste, īncāt spusele oratorilor sa nu para simple plasmuiri.

Pe cāt posibil, Tucidide elimina elementele extraordinare, miraculoase, interventii ale zeilor, ale vointei divine, favorizānd informatiile ce se pot dovedi prin marturii sigure "Poate ca lipsa miraculosului nota Tucidide va parea ca desfata mai putin auzul. Toti īnsa care vor sa cerceteze adevarul celor īntāmplate si celor care vor mai avea loc cāndva la fel sau aproape la fel datorita firii omenesti le vor socoti cu folos. Caci am folosit o opera de valoare permanenta, nu de o clipa", īn acelasi spint apare o alta consideratie a marelui istoric: "Daca cineva [desi] judecānd dupa dovezile mentionate, va socoti totusi ca lucrurile s-au petrecut asa cum le-am expus eu. nu va gresi de-mi va da crezare si nu va crede [ca a fost] asa cum le-au cāntat poetii, īnfrumusetāndu-le. sau cum le-au povestit logografii, spre a le face mai atragatoare auzului decāt mai potrivite cu adevarul. "'8



Sigur, Tucidide a fost o personalitate pasionata, a trait intens īntāmplarile care l-au marcat, dar a cautat sa-si domine subiectivitatea, sa se ridice la nivelul īntelegerii aspectelor generale pe care le-a antrenat razboiul si īncercarile pe care acesta le-a pus īn fata lumii grecesti.

Pe Tucidide l-a apropiat de adevarul faptelor īnsusi caracterul acestora, aspectele lor concrete, cunoscute foarte bine de istoric. Aceasta īl dispensa de nevoia de a pune īn prim-planul explicatiilor aspecte exterioare, aflate dincolo de ele, cum ar fi providenta, destinul, soarta, desi atenianul nu le īnlatura cu totul din descrierea sa. A acordat īnsa o mare atentie vointei oamenilor īn modelarea unor evenimente sau chiar a cursului istoriei. A recunoscut īnsa ca vointa nu are īn orice situatie un rol hotarātor. Cadrul general al

* Ibidem, p.


circumstantelor sau pura īntāmplare pot fi mai presus de vointa actorilor istorici.

Istoricul a avut un puternic sentiment civic, aducānd īn primul rānd un omagiu patriei sale Atena. A fost atasat cu moderatie democratiei ateniene. Drept model al figurii conducatonilui l-a avut pe Penele. El īntelegea īnsa ca Atena ducea o politica de hegemonie asupra altor cetati aliate, īmprejurare care a slabit aliantele si. īn ultima instanta, pozitia marii cetati.

Tucidide a pus problema īnrudirii locuitorilor din toate partile Greciei. dar cu precadere ideea patriotica vizeaza la el cetatea, zonele relativ omogene prin limba si obiceiuri.

Sigur, razboiul este un revelator pentru a īntelege firea oamenilor, psihologia lor, aspectele economice si sociale, strategia si tactica taberelor aflate īn lupta, principiile razboiului, raportul razboi - pace etc.

Stilul istoricului nu este stralucitor; dintre procedeele literare pe care le folosesc istoricii antici el recurge mai ales la naratie, descriere si analiza psihologica. In comparatie cu Herodot, scrisul lui Tucidide este mai organizat, analiza mai percutanta, exprimarea mai exacta, logica rationamentului mai strānsa, īi lipseste, poate, farmecul prospetimii, continua efervescenta a unui spirit care stie sa se uimeasca, ingenuitatea iluzionam. chiar daca este vorba doar de plasmuiri sau fantasme. Oricum, istoria putea deveni un domeniu efectiv al cunoasterii numai prin ceea ce i-a transmis Tucidide: nazuinta spre adevar, preocuparea pentru explicarea cauzala. dorinta de a dezvolta o opera trainica.

īncercarea de a largi cāmpul izvoarelor si de a selecta stirile veridice, obiectivitatea, adevarul si explicatia constituie repere care consacra numele lui Tucidide printre cele mai semnificative din istoriografia antichitatii si ale īntregii istoriografii de-a lungul veacurilor. Despre opera lui Tucidide filosoful Mircea Florian scria: "īn opera Razboiul peloponenac a lui Tucidide, general nenorocos si om politic īn dizgratie, istoria ca stiinta, cu metodele ei specifice, este prefigurata". Si Mircea Florian continua: "Dupa cuvintele criticului Albert Thibaudet «ea (aceasta opera) rezuma tot asa de bine istoria viitoare ca si istoria trecuta: e o ktema as aei» (o constructie pentru totdeauna)".9 Mai mult decāt atāta nu se poate spune despre semnificatia scrisului lui Tucidide.

Mircea Florian, Introducere īn filosofici istoriei, editie de Nicolae Gogoneata si Ion C. Ivanciu, Editura Garamond, Bucuresti, p.











Document Info


Accesari: 6698
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )