Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Elemente de redactare a textului jurnalistic

jurnalism




Elemente de redactare a textului jurnalistic


Specialistii īn comunicare sunt īn linii generale de acord asupra elementelor esentiale ce fac o sursa de informare credibila: i) stapānirea subiectului abordat; ii) perceperea similara a mesajului de catre public; iii) energia si dinamismul pe care le degaja. Aceste standarde sunt valabile si īn domeniul jurnalistic, iar publicatiile pot adopta masuri pentru a-si spori credibilitatea pe toate cele trei planuri. Īn ceea ce priveste stapānirea subiectului, aceasta se realizeaza printr-o relatare exacta, documentata, precisa si minutioasa - bineīnteles fara a exagera cu detaliile. Alegerea unor subiecte de interes pentru public si utilizarea unui limbaj familiar cāstiga īncrederea acestuia. Iar vitalitatea si dinamismul ce creeaza un impact puternic īn rāndul cititorului decurg din prospetimea limbajului, a design-ului, si, nu īn ultimul rānd, a graficii.



Vestea cea buna este ca energia si dinamismul textului reprezinta cea mai simpla modalitate de a spori credibilitatea; vestea cea proasta este ca īn practica aceste deziderate nu sunt tocmai usor de īnfaptuit. Jack Hart[1] considera ca textele de mare impact asupra publicului sunt construite pe baza unor tehnici specifice, din care se detaseaza ca importanta urmatoarele:

Mentinerea redusa a lungimii medii a propozitiei. Jurnalistii care vor sa capteze atentia nu construiesc prea des propozitii mai lungi de 17-20 de cuvinte, deoarece acestea sunt mai greu de citit si de īnteles. Mai mult, pentru a pastra viu interesul cititorilor, ei variaza adesea lungimea propozitiei īn cadrul articolului. Astfel, propozitiile ce contin explicatii sau/si descrieri pot merge pāna la 30-35 de cuvinte - bineīnteles cu conditia sa fie clare. Iar atunci cānd vrem sa atragem neaparat atentia asupra unui lucru, cel mai puternic efect īl au propozitiile scurte, cu mai putin de sase cuvinte, si adesea eliptice.

Selectati verbe puternice. Nimic nu adauga mai mult& 949h73j #259; energie decāt actiunea, iar acest efect se obtine cu ajutorul verbelor. De regula verbele tranzitive sunt cele care creeaza un efect mai puternic: ele iau complemente directe, ce genereaza o succesiune cauzala īn prezentarea faptelor. Dar si verbele intranzitive pot avea un impact puternic īn exemple de genul: "barajul s-a prabusit sub forta necrutatoare a apelor" sau "rezervorul a explodat cu forta unui vulcan". Verbele statice īnsa, nu fac altceva decāt sa descrie stari, si sunt lipsite de dinamism. Ele pot exprima definitii, opinii, sentimente, dar nu pot transmite evenimente.

Utilizati pe cāt posibil diateza activa: īn aceasta privinta specialistii sunt īn mod unanim de acord ca diateza activa adauga un plus de forta textului, īn vreme ce diateza pasiva īi rapeste din vigoare. Exceptie fac cazurile īn care diateza pasiva este īn mod normal utilizata - cel mai adesea atunci cānd agentul este un obiect. Astfel de exemple īn care diateza pasiva este de preferat sunt "avionul a fost lovit de traznet" sau "orasul a fost inundat de apele fluviului"

Utilizati termeni concreti pentru a conferi energie textului, prin utilizarea abstractizarilor se pierde sirul evenimentelor si coerenta. Īncercati sa utilizati termeni cāt mai specifici, īn masura īn care sensul pe care īl desprinde cititorul nu are de suferit: scrieti "public" īn loc de "persoanele prezente", si "martori" īn loc de "cei aflati la fata locului". Termenii concreti permit cititorului sa-si construiasca imagini, sa vizualizeze evenimentele. Detaliile adauga greutate si credibilitate textului, sunt īn masura sa sporeasca impactul asupra publicului.


Reguli de redactare


Īn tentativa de a sintetiza principalele reguli de redactare recunoscute īn rāndul specialistilor, am apelat la manualul care, de la prima editie si pāna astazi, a format nenumarati jurnalisti din SUA, si nu numai: The Elements of Style, avāndu-i ca autori pe William Strunk Jr. si E.B White. Am selectat īn continuare cele mai utilizate reguli de redactare, cu observatia ca enumerarea nu este exhaustiva, la fel cum regulile nu sunt "batute īn cuie": ele sunt mai degraba recomandari, instrumente la īndemāna jurnalistilor, care trebuie nuantate, adaptate,atunci cānd situatia o cere:


Urmati topica normala, fireasca a partilor de propozitie: plasati la īnceput subiectul, urmat de predicat, si apoi de restul partilor de propozitie; īn acest fel - daca subiectul si predicatul sunt bine definite chiar de la īnceput - chiar si o propozitie foarte lunga poate avea claritate si forta.


Utilizati verbele la diateza activa si la timpurile cele mai "tari": prezent si perfect compus; verbele puternice creeaza dinamism, actiune, fac economie de cuvinte si contureaza mult mai bine personajele; evitati acele adverbe de aproximare care se agata cu īncapatānare de limbajul uzual: circa, aproximativ, oarecum, relativ, cumva, undeva etc.


Utilizati cu prudenta adverbele, ele pot "dilua" sensul verbului sau introduce repetitii redundante; īn mod eronat, multi jurnalisti le folosesc pentru a intensifica anumite verbe, fara a realiza ca de multe ori, ele repeta sensul exprimat chiar de verb: "rafala a distrus complet salupele aflate īn port"


Asezati cuvintele pe care vreti sa le accentuati sau sa le evidentiati fie la sfārsitul, fie la īnceputul propozitiei, dar niciodata la mijloc. Desi, conform unei practici stravechi utilizate īn retorica - multi specialisti recomanda plasarea cuvintelor emfatice la sfārsitul frazei, acelasi efect poate fi obtinut daca plasam cuvintele la īnceput. Aceasta se datoreaza faptului ca, īn scris, textul si cuvintele capata semnificatii aparte cu ajutorul punctuatiei: astfel, punctul la final de propozitie are functia de a atrage atentia - atāt asupra ultimului cuvānt al propozitiei īncheiate, cāt si asupra primului cuvānt al propozitiei urmatoare.




Nu īncalcati "teritoriul" cuvintelor, lasati cuvintelor-cheie spatiul necesar pentru a-si īndeplini functia; aceasta īnseamna sa nu neutralizati efectul unui cuvānt puternic, de efect folosind imediat tot un termen puternic, altfel riscati sa diminuati semnificatia amāndurora; similar, dupa utilizarea unui termen emfatic, evitati sa īl repetati sau sa utilizati un cuvānt din aceeasi familie, īnafara cazului īn care intentionati sa obtineti un anume efect.


Jucati-va cu cuvintele, chiar si īn articolele serioase. Alegeti cuvinte pe care jurnalistul obisnuit le evita, dar pe care cititorul obisnuit le īntelege. De multe ori, jurnalistii īsi restrictioneaza propriul vocabular din dorinta de a utiliza un limbaj cāt mai accesibil cititorilor; rezultatul: un limbaj īngust, adesea marcat de repetitii si de clisee; nu subestimati nivelul de educatie al propriilor cititori, aceasta īnseamna ca-i desconsiderati si duce la scaderea calitatii textului


Preferati limbajul simplu celui tehnic, utilizānd cuvinte, propozitii si chiar paragrafe mai scurte pentru a reda informatiile de maxima complexitate; foarte frecvent - conform principiului ca forma trebuie sa respecte functia - jurnalistii redau ideile complicate printr-un limbaj complicat, ceea ce este eronat. Dimpotriva, acestia ar trebui sa prelucreze si sa transforme - folosindu-se de explicatii - tot ceea ce este ciudat, necunoscut sau complicat, īn lucruri comprehensibile, chiar familiare.


Hiperbolizati, exagerati lucrurile neesentiale, mai putin importante si minimalizati subiectele cruciale, de maxima importanta - aceste doua tehnici va ajuta sa creati efectul optim asupra cititorului. Īn primul caz, aveti de fapt nevoie sa atrageti atentia cititorului asupra unor fapte banale, comune, īn vreme ce īn a doua situatie, este necesara "temperarea" subiectului, care - prin īnsusi continutul iesit din comun - risca sa para "tras de par", exagerat


Controlati ritmul story-ului variind lungimea propozitiilor - astfel, propozitiile scurte confera claritate textului, iar pauzele dintre propozitii dau cititorului timp sa īnteleaga. Mai mult, ele au capacitatea de a crea suspans si a trezi emotii. Literatura de specialitate identifica trei motive principale pentru a īncetini ritmul povestirii cu ajutorul propozitiilor scurte: pentru a simplifica lucrurile complexe, pentru a crea suspans si īn fine, pentru a crea emotii puternice. Cel mai adesea, textul īncepe cu propozitii scurte, pentru a nu grabi cititorul si a-i permite sa īnteleaga contextul; apoi, pentru ca articolul sa nu devina monoton, sunt introduse propozitii de lungime medie, care grabesc putin ritmul, marcānd un crescendo; īn fine, atunci cānd cititorul este pregatit, ritmul poate fi amplificat prin introducerea unor propozitii mai lungi, mai complexe si, īn acelasi timp, mai dinamice.


Atunci cānd construiti caractere, evitati sa utilizati excesiv adjective si/sau calificative; aceasta nu īnseamna ca utilizarea epitetului este eronata, ci ca personajele sunt mult mai sugestiv conturate prin intermediul scenelor, detaliilor si dialogului - aceasta recomandare este valabila mai ales pentru adjectivele care au un sens general si care īsi pierd semnificatia atunci cānd se refera la persoane.


O alta modalitate de captare a atentiei, folosita īnsa mai mult īn televiziune, consta īn introducerea unui element dramatic chiar īnaintea unei pauze īn actiune. Cel mai sugestiv exemplu este cel al serialelor de televiziune, de unde s-a nascut de altfel si denumirea generica efectul "va urma": episoadele se termina adesea īn mod intentionat cu momente de maxima tensiune ce determina telespectatorul sa urmareasca si episodul urmator pentru a afla deznodamāntul.


Presarati "monede de aur" de-a lungul firului narativ - asemenea stimulente sunt necesare deoarece, familiarizat cu modelul piramidei inversate, cititorul presupune īn mod normal ca informatia va deveni mai putin importanta pe masura ce lectura avanseaza. Mai ales īn structurile narative cronologice, cititorul se īntreaba ce se va īntāmpla īn continuare si face chiar predictii privind evolutia evenimentelor. Imaginati-va aceste "modede" ca pe niste recompense acordate acestuia pentru ca nu a abandonat lectura, si pentru a-i mentine viu interesul si īn continuare. Pentru ca - asa cum īi placea sa afirme lui Michael Gartner, cāstigator al Premiului Pulitzer - cel mai usor lucru pe care īl poate face cititorul este sa abandoneze lectura. Si o va face īntotdeauna īn lipsa unei motivari pe parcursul articolului. Astfel de "monede" pot fi, de exemplu, scurte anecdote sau dialoguri, un proberb sau un pasaj dintr-o fabula, un lucru neobisnuit, iesit din comun, de regula ceva ce iese īn evidenta, se distinge de restul articolului - fie de natura comica, fie dramatica. Iata un exemplu extrem de sugestiv dintr-un articol dedicat constructiei unui nou tip de Boeing; acesta, pentru a nu cadea īn banal prin prezentarea exclusiva a avionului si a caracteristicilor sale, ataca subiectul dintr-un unghi de abordare diferit: acela al primului zbor oficial al aparatului, zbor la care au fost invitati numerosi reprezentanti ai statului, ai firmei producatoare, precum si persoane publice. Ei bine, īntr-un moment īn care cititorul se va fi plictisit deja de numeroasele detalii si specificatii tehnice ale noului aparat de zbor, autorul prezinta cu mult umor un incident care a cam "zguduit" zborul de protocol: ciocnirea acestuia cu un stol de rate.




Utilizati repetitia pentru a lega parti ale articolului īntre ele - repetitia functioneaza īn textele jurnalistice, dar numai atunci cānd este facuta īn mod deliberat: ea creeaza un anumit ritm sau o anumita structura, care evidentiaza un aspect sau chiar ideea centrala a articolului. Repetitia - spun specialistii - este ca un soi de refren ce confera textului o muzicalitate aparte, fiind folosit ca instrument de persuasiune. Utilizarea repetitiei trebuie facuta īnsa cu mare atentie si fara a abuza de virtutile sale: efectul sau poate fi atāt de puternic, īncāt īntrega atentie a cititorului sa se canalizeze chiar asupra repetitiei si mesajul articolului sa fie el īnsusi estompat. Un exercitiu util īn aceasta privinta este citirea cu voce tare a textului - initial eliminānd toate repetitiile, apoi repetānd elementul-cheie o singura data, apoi de doua, de trei, de patru ori etc - pāna cānd propria voce va va spune ca este cazul sa va opriti.


Nu va feriti sa construiti si propozitii sau fraze mai lungi - aceasta īn ciuda faptului ca atāt redactorii, cat si editorii recomanda evitarea lor cu orice pret, iar cititorii prefera formularile mai scurte, deoarece acestea sunt mai usor de citit. Asta nu īnseamna ca ei vor abandona lectura pentru simplul motiv ca textul contine fraze lungi, dar o vor abandona pentru lipsa de claritate si de inteligibilitate.

Īn caz ca va decideti sa utilizati si alte parti de propozitie īnafara de subiect, predicat, si, ocazional un complement, iata cāteva sfaturi utile:

(i)     subiectul si predicatul trebuie asezate cāt mai la īnceput - mai ales īn propozitia principala, dar e bine sa procedati la fel si cu cele secundare;

(ii)     utilizati propozitiile lungi pentru a descrie lucruri, aspecte, situatii mai ample, lasati forma sa urmeze functia

(iii) este bine ca propozitia/fraza lunga sa respecte topica fireasca si sa fie scrisa īn ordine cronologica

(iv) utilizati propozitia sau fraza mai lunga īn combinatie cu propozitii scurte sau de lungime medie

(v) utilizati propozitiile lungi atunci cānd enumerati liste lungi, este mai bine decāt sa trunchiati o enumerare importanta.

si nu uitati: a construi propozitii foarte lungi si complexe este oarecum sinonim cu a īnota īmpotriva curentului, īnsa exact asta fac toti jurnalistii de exceptie. Motivul este foarte simplu: oricare ar fi lungimea propozitiei sau frazei, ea trebuie sa fie mai mult decāt o īnsiruire de vorbe irosite, si sa atraga cititorul - sau, cel putin, sa nu-l īndeparteze.


Surprindeti scene din viata si asezati-le īntr-o succesiune logica - realismul se obtine printr-o constructie scena cu scena, redānd evenimentele tocmai printr-o succesiune a scenelor, si recurgānd cāt de putin posibil, la stilul pur narativ, cronologic. Utilizānd aceasta tehnica, jurnalistii lasa impresia ca sunt un fel de martori omniprezenti ai scenelor din viata altor indivizi, pe masura ce acestea se deruleaza. Ei se straduiesc din greu sa confere realism scenelor, asa īncāt acestea sa reflecte realitatea, dar misiunea lor nu se limiteaza la a surprinde si compila scene: aceste scene, evenimentele din care sunt compuse, trebuie asezate īntr-o succesiune. Īn mod evident, cel mai frecvent model de succesiune este cel cronologic; īnsa scenele pot fi aranjate si īn spatiu, nu doar īn timp. Ele se pot īntoarce īn trecut, dar la fel de bine pot privi īn viitor. Īn fine, dar nu īn ultimul rānd, firul narativ poate fi potentat prin schimbarea unghiului de abordare de la un personaj la altul. Posibilitatile de aranjare sunt numeroase si variate, esential este ca ele trebuie sa reflecte scene din viata reala, īntr-o secventialitate care le confera sens si o deosebita forta sugestiva.


Redactarea finalurilor este foarte importanta, dar ridica, la rāndul sau, anumite probleme pentru jurnalisti: asa cum se stie, articolele organizate sub forma piramidei inversate ofera informatiile īn ordinea descrescatoare a importantei, de la cele esentiale la cele mai putin importante. Īn acest caz, editorul joaca un rol determinant, putānd sa elimine - atunci cānd considera necesar - pasaje si/sau paragrafe de la finalul articolului, fara teama de a pierde vreo informatie vitala. Mai mult, cititorul īnsusi poate fi acela care decide finalul, prin optiunea de a opri lectura īn momentul īn care are suficiente informatii.

Cand vine de vorba de finaluri, se face simtita o linie de demarcatie īntre jurnalistii care se considera reporteri si jurnalistii care aspira la titlul de scriitori. Desi aceasta distinctie se refera mai degraba la propria imagine, decāt la desfasurarea activitatii de creatie, modul de abordare a finalului separa adesea reporterul de scriitor. Scriitorul vrea sa creeze un final, īn vreme ce reporterul vrea doar sa gaseasca o modalitate potrivita de a īncheia articolul.

Exista infinite moduri de īncepe si a īncheia un articol, īnsa jurnalistii apeleaza de regula la o arie limitata de strategii mai "consacrate" - daca ne putem exprima astfel; iata care ar fi cele mai frecvente tehnici pe care le puteti utiliza si care va vor fi utile, mai ales daca nu aveti īnca o experienta jurnalistica foarte bogata:



strategia īnchiderii cercului - īn aceasta situatie finalul stabileste o legatura cu īnceputul articolului, prin īntoarcere la un moment important, īntr-un loc important sau reintroducānd un personaj-cheie.

legarea finalului de un element neobisnuit, surprinzator sau amuzant din corpul articolului

īncadrarea articolului īntr-un anumit interval de timp - asemeni unei clepsidre, prefigurānd eventual chiar ultimul eveniment prezentat

īncadrarea spatiala a textului - īn acest caz, autorul este mai putin preocupat de dimensiunea temporala, concentrāndu-se asupra spatiului, a dimensiunii geografice. Acest tip de final poate fi utilizat īn cazul articolelor īn care evenimentele se deruleaza īn mai multe locatii succesive: articolul ne "poarta" astfel prin diferite locatii, si se īncheie cu destinatia finala aleasa de autor.

finalul de tip recompensa - este utilizat mai ales īn cazul articolelor lungi: astfel, la sfārsitul articolului cititorul este recompensat pentru rabdarea de a fi dus lectura pāna la capat. Acest final nu presupune neaparat un "happy ending", ci o īncheiere care sa "satisfaca" cititorul, sa-i rasplateasca curiozitatea; cel mai adesea "recompensa" consta fie īn dezvaluirea unui secret, fie īn rezolvarea unei enigme, a unui mister.

epilogul - ofera o viziune de genul: povestea se sfārseste, dar viata merge mai departe. Pe masura ce se implica īntr-o lectura, cititorii ajung sa devina interesati, chiar preocupati de ce se īntāmpla cu personajele īn continuare. De cāte ori nu v-ati īntrebat oare ce s-a īntāmplat cu personajele unui film sau ale unei carti dupa īncheierea acestora? si aceasta, chiar īn conditiile īn care era vorba de fictiune, nu de fapte reale. Ei bine, īn textul jurnalistic, epilogul este menit sa satisfaca aceasta curiozitate a cititorilor, oferindu-le informatiile care īi intereseaza.

utilizarea unui citat potrivit - acesta este un instrument utilizat extrem de frecvent - poate chiar īn mod exagerat, īnsa ramāne o tehnica de baza īn redactarea finalurilor. Pentru a spori realismul textului, autorii prefera sa introduca chiar cuvintele unui personaj, care ofera un rezumat, o sinteza a aspectelor prezentate. De cele mai multe ori, jurnalistul este īn masura sa o faca mai bine decāt personajul respectiv, dar prefera citatul tocmai datorita impactului acestuia asupra publicului.

finalul de tip problema-solutie: este un tip destul de usor de realizat, deoarece īnsasi structura articolului este aceea care sugereaza finalul; astfel, autorul prezinta problema īn cauza chiar de la īnceputul articolului, oferind apoi cititorului posibile solutii sau rezolvari; finalul aduce cu sine solutia corecta sau potrivita

prefigurarea sau anticiparea evenimentelor ulterioare - majoritatea articolelor se concentreaza asupra unor evenimente, fapte, īntāmplari care au avut deja loc. Acest final īncearca sa ofere un raspuns cu privire la posibilele evolutii ulterioare sau la posibilele consecinte ale faptelor prezentate.

mobilizarea cititorului printr-o invitatie, īndemn etc. - īn acest caz, finalul articolului īndreapta cititorul īn alta directie, directie ce implica chiar participarea acestuia: citirea unei carti sau vizionarea unei piese de teatru, participarea la un seminar, implicarea īntr-o actiune umanitara etc.

Īn fine, nu trebuie omis un aspect foarte important legat de elaborarea finalului: acesta va fi mult mai bun daca tinem cont ca si celelalte parti ale articolului - blocurile, paragrafele, si chiar frazele - au nevoie de o īncheiere, si ca fiecare din acestea trebuie astfel construita īncāt sa anticipeze īn ansamblu chiar finalul articolului. Īn acelasi timp - la fel ca si īn cazul intro- urilor - evitati finalurile prea lungi. Pentru aceasta, atunci cānd simtiti ca īncheierea se lungeste prea mult, este suficient sa acoperiti cu palma ultimul paragraf sau chiar ultimele doua, si sa presupuneti ca textul se īncheie īn acel punct: veti constata ca o singura fraza va fi suficienta pentru a finaliza.


Exprimati ideile paralele īn constructii paralele - aceasta tehnica faciliteaza lectura si īntelegerea; astfel, unui cuvānt o sa-i corespunda tot un singur cuvānt, unei expresii - tot o expresie, unui anumit tip de subordonata - acelasi tip de subordonata etc. Aceasta tehnica nu este noua, ea era utilizata de catre marii oratori; de altfel efectul este mai usor de perceput īn exprimarea orala, dar el īsi face simtita prezenta si īn cea scrisa. Iata un exemplu elocvent: "Daca īn lume exista oameni care mor de foame, acest lucru     nu este cauzat de insuficienta informatiilor. Daca pe strada violenta si criminalitatea se extind, acest lucru nu este cauzat de insuficienta informatiilor. Daca exista copii abuzati si sotii maltratate, acest lucru nu are nici o legatura cu insuficienta informatiilor. Daca principiile democratice īsi pierd forta si semnificatia, aceasta nu are nici o legatura cu insuficienta informatiilor. Daca suntem confruntati astazi cu asemenea probleme, atunci īnseamna ca alta este īn realitate cauza."




Jack Hart - Five Steps to High-Impact Writing, www.journalism.org










Document Info


Accesari: 7614
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )